Argus, august 1939 (Anul 29, nr. 7891-7916)

1939-08-02 / nr. 7891

ANUL XXVIII No. 7891 MM JFord 1-2H“ Dial “ Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 317.S _ TE la străinătate Tariful în funcţiune de convenţiile poştale internationale 3 lei in tară — 6 lei in străinătate * ORGAN ZILNIC AL Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constantin Miile No. 1§ INDUSTRIEI SI FINANTE) Telefon 3.05.44 Miercuri 2 August 1939" NOUL MODEL " p . 8 CIOHER­­ NOUL MODEL ABONAMEN fcî tară lin an 1000 Lei 6 luni 550 „ S luni 300 M Diai & a.tt.; »U­cures­ti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.« PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului $1 la toate agenţiile de publicitate Proprietar: ,ARGUS” S. A. înscris sub No. 203 îTib. Ilfov Redactor responsabil: AL. PETROVICI ADAPTARE Rare­ori o dezbatere parlamen­­tară s’a făcut într’o atmosferă a­­tât de plină d­e interes, ca discu­­ţâunea asupra Legei de valorifi­care a grâului.­­ Fără altă grijă, decât aceea de a aduce o contribuţie la lămurirea uneia dintre cele mai importante probleme a vieţei noastre agri­cole, rând pe rând, cei mai mulţi dintre specialiştii noştri în dome­niul economiei naţionale şi-au spus cuvântul lor în Cameră şi mai cu deosebire în Senat. Ei nu au fost totdeauna de a­­cord asupra felului de a privi pro­blema grâului. Nici nu ar fi pu­tut să fie altfel. De la început, punându-se în­trebarea firească, dacă nu cumva ar fi nevoe de a se stăvili de pe acum, prin ajutorul unor mă­suri luate la timp, tendinţa de a se întinde tot mai m­ult în su­prafaţă cultura grâului, în dauna altor culturi poate mai interesante, ca o consecinţă a sistemului sus­ţinerii preţului aproape exclusiv numai a grâului, s-au ivit anumite­­divergenţe. Răspunsul la această întrebare nu a fost totdeauna acelaş. Unii au susţinut, că există se­rioase motive de tehnică agricolă şi de oportunitate socială, pentru a se promova şi m­ai departe nu­mai cultura grâului. Alţii au sus­ţinut un punct de vedere con­trariu. Unde însă toată lumea a fost de aceeaşi părere, a fost atunci când s'a hotărât, că cultura acestei nobile graminee trebueşte incure­gată şi în anul acesta, pe calea artificială a aşa zisei valorificări, cu ajutorul unor preţuri remune­ratorii, deşi această încurajare a­­duce după sine sacrificii băneşti însemnate din partea contribuabi­lilor şi a consumatorilor de pâine şi deşi sistemul actual de încura­jare nu poate duce totdeauna la rezultatul dorit. Nimănui nu i-a trecut însă prin minte, să socotească acest regim de favoare acordat grâului, alt­fel decât cum trebue, adică ca trebuinţă numai de m­oment, de­stinată să uşureze parcurgerea u­nei perioade de tranziţie în agri­cultura noastră, împrejurările au voit, ca odată cu această discuţie din Parlament, să se facă o altă examinare nu mai puţin interesantă, a situaţiu­­nei agriculturii noastre. O delegaţie agricolă german care nu a părăsit decât zilele tre­cute ţara noastră, după ce a în­cheiat un acord cu noi în cadru convenţiei generale român­o-germa­­ne, al cărui text general a fost dat publicităţii, venită cu scopu de a ne arăta, care sunt produ­sele pe care are nevoe să şi le procure de la noi şi a căror cul­tură ar dori să o vadă din această cauză luând o mai mare întin­dere, a examinat, împreună cu fie­care dintre organele noastre de resort, posibilităţile în direcţiunea stimulării schimburilor produselor agricole cu Germania. Această din urmă discuţie între Specialişti, mai pozitivă desigur de­cât aceea ce s-a făcut în Parla­ment a dus la unele concluzii de mare interes pentru noi. Ea a deschis în primul rând ochii şi celor mai aprigi susţină­tori ai expansiunei culturii grâu­lui pe o suprafaţă mereu cres­cândă, asupra faptului, că după cum­ cei mai mulţi o ştiu, grâul în afară decât bineînţeles grâul de calitate, ce nu poate fi obţinut decât în anumite regiuni ale ţă­rii, a încetat de mult de a mai constitui o marfă aur, din a că­rei vânzare s’ar putea obţine mij­loace de plată de primul ordin. Grâul obişnuit, mai puţin căutat astăzi pe pieţele străine decât or­zul şi decât porumbul, între al­tele poate şi pentru faptul că munca porumbului nu a putut fi complect încă mecanizată ca a­­ceea a grâului şi că din această cauză mămăliga nu poate fi pro­dusă decât acolo unde munca m­a­­nuală este eftină, începe a con­stitui tot mai mult un test în e­­conomiile agricole ale diferitelor state, de care mai devreme sau mai târziu fiecare dintre ele va tre­bui să se libereze. Discuţia aceasta a mai întărit apoi pe cei ce văd o stare a­­normală a agriculturii noastre în sistemul de cultură de astăzi, în convingerea lor, că nu ne mai pu­tem menţine multă vreme pe dru­mul culturii exclusive a cereale­­or, fără a pune în zdruncin în­treaga noastră viaţă economică şi­ără a împiedeca orice progres în agricultura noastră. Atât dezbaterea urmată în ju­rul valorificării grâului în Parla­ment, cât şi discuţiunile urm­ate în afara lui, între tehnicieni, au dus la o concluzie identică, la a­­ceea, că agricultura noastră tre­buie îndrumată fără întârziere pe calea unei grabnice adaptări la ce­rinţele pieţelor străine. Către o asemenea adaptare, ce nu poate fi socotită decât ca o acţiune de cea mai reală cumin­ţenie, trebueşte îndrumată cu ho­târâre agricultura noastră. Tot ceea ce avem măi cuminte de făcut astăzi, este desigur să punem cât m­ai neîntârziat agri­cultura noastră în situaţiunea de a se îndruma către cultura acelor produse, pentru care există cum­părători. Nici o putere din lume nu va p­utea susţine la nesfârşit preţul acelor produse, de care cumpără­torii se dezinteresează, valoarea a­cestor produse fiind matematic sortită să se reducă în foarte scur­tă vreme la nimic. Statul cel dintâiu, care prin a­­mestecul său în atâtea dob­lerii economice a dus pe calea aşa zisei „dirijări” la atâta sdruncin, nu poate rămânea nepăsător în faţa unei atât de importante problem­e. D. profesor Nicolae Iorga dezbătut de altfel pe larg această problemă în sânul Senatului. Cu vasta sa cunoştinţă şi cu justa sa apreciere, pe care o are, despre lucrurile şi despre oamenii trecuţi în istorie, cu talentul pe care îl caracterizează, a arătat cu un mare lux de argumente, felul în care străbunii noştri au ştiut să în­vingă, rând pe rând, toate cri­zele economice şi agricole, izvo­râte din vicisitudinile vremurilor, a­­daptând mereu agricultura noa­stră la cerinţele când ale Turcilor, când ale Puterilor Centrale, când ale Ruşilor, adică la cerinţele pie­ţelor de desfacere de pe atunci. Să fim­ noi oare mai puţin pre­gătiţi decât străbunii noştri în a­­ceastă privinţă? Mir­cea A. Bădăranu Taxa de timbru la cambiile necompletate Măsurile luate de ministeru­l finan­ţelor pentru împiedicarea evaziunii Pentru înlesnirea operaţiuni­­­lor de credit, d. Mitiţă Constan­­tinescu, ministrul finanţelor a prevăzut prin modificarea legiil timbrului, reducerea cu 50 la sută a impozitelor de timbru la cambii. Prin redactarea dată articol­ului 14 paragraful 4 din legea timbrului, impozitul pentru cam­bii şi pentru toate efectele de comerţ s’a redus la 0,20 la sută când scadenţa este mai mica de 6 luni şi la 0,40 la sută când s­cadenţa este mai mare de­­­ luni. La articolul 14 paragraful­­ din legea timbrului s’a mai pre­văzut apoi şi scutirea da plati. impozitului proporţional de 0,3­1 la sută pentru deschiderile d­e credit, circă pentru preţul dato­rat se emit cambii. S’au observat însă cazuri în practica de toate zilele — când s’a lucrat cu cambii în alb, cari au fost prelungite fără a plăti taxa de timbru, cu ocazia pre­lungirii. S-a observat astfel că debito­rul poate da o cambie în alb, la care taxa de timbru se percepe ca pentru o scadență mai mică de 6 luni. La scadență, creditorul poate acorda deci prelungirea cam­biei pe un nou termen, folosind însă aceiași cambie care nu a fost complectată și pentru care s’a plătit numai odată impozitul cel mai mic. Conferinţa parlamentară internaţională de comerţ BRUXELLES 31 (Radar). — Conferinţa parlamentară internaţională de comerţ s-a întrunit după amiază în sala de şedinţe a Senatului, pentru a sărbători a 25-a aniversare a înteme­ierii ei. Delegaţiile engleză, franceză, româ­nă, olandeză, iugoslavă, egipteană şi turcă au participat la conferinţă. Adunarea, după ce a ascultat expu­nerile făcute de mai mulţi delegaţi a ales ca preşedinte pe d. Deveze, mi­nistrul de interne al Belgiei, în locul d-lui Enrico San Martino di Valper­­ga, al cărui mandat a luat sfârşit. Şedinţa jubiliară a fost precedată de o reuniune a consiliului general al conferinţei care s’a ocupat cu pregă­tirea adunărilor plenare, cari se vor ţine la Lisabona în Mai 1940 şi la Cairo în 1941. Taxa de timbru la cambiile in alb Pentru aceste motive, ministerul de finanţe a luat măsuri ca ori de câ­te ori se va constata că se foloseşte acest proce­deu, să se dreseze acte de contravenţie. Cu alte cuvinte, atunci când se vor găsi în porto­foliul vreunei întreprin­deri cambii în alb, se va considera că scadenţa e­­ste mai mare de 6 luni şi se va aplica amendă, pen­tru că s’a perceput impo­­­zitul de 0,20 la sută, loc de 0,10 la sută. Prin urmare, orice preprindere care deţine cambii în alb, asupra că­rora s’a plătit impozitul pentru o scadenţă mai mi­că de 6 luni, se presupu­ne că au acordat credite cu o scadenţă mai mare şi sunt pasibile de contra­venţie. In acest sens, s’au luat mă­suri de verificare. S. ■ n­ Tratatul de comerţ dintre Statele Unite şi Japonia însemnătatea tratatului şi urmările denunţării lui de către Statele Unite Statele Unite au denunţat trata­­tul de comerţ cu Japonia, încheiat in I90 şi valabi­l până la 26 ia­nuarie 1910. Această ştire, cu totul neaşteptată, pe care am publicat-o la timp, a produs cea mai vie sur­prindere în cercurile politice şi e­­conomice internaţionale cu atât mai mult cu cât se ştia că balanţa­ comercială dintre cele două ţări prezintă un excedent important în favoarea Statelor Unite. In Japonia hotărârea Statelor U­­nite a fost primită cu proteste ve­hemente, din două motive: în pri­mul rând pentru că prin denunţarea tratatului, Japonia este lipsită de importante produse de care are ne­­voie pentru continuarea campaniei militare din China. In al doilea rând exista temerea ca noua atitu­dine a Statelor Unite faţă de Extre­mul Orient să nu îndemne Anglia, să fie­­ mai dărză ca până acum în negocierile ce se duc la Tokio pen­­tru reglementarea conflictului de la Tientsin. Câţiva deputaţi englezi au şi între­bat­eri in Camera Comunelor pe d, Chamberlain dacă nu socoteşte ne­cesar să ducă o acţiune unitară cu Statele Unite în Extremul Orient şi chiar dacă nu ar fi momentul ca şi Anglia să denunţe acordul economi­e cu Japonia. D. Chamberlain a răspuns­­ ca politica britanică şi cea americană­ urmăresc laolaltă aceleaşi scopuri in Extremul Orient dar că nu sunt exact aceleaşi condiţiunile în care această politică e dusă. In ce pri­veşte chestiunea denunţării tratatului de comerţ cu Japonia, d. Chamber­­lain a precizat că pentru o astfel de hotărâre este nevoie de consultaţi­­uni cu guvernele dominionurilor en­­gleze cu care guvernul britanic este în permanent contact­­at­ă cauza pentru care japonezii dau azi în negocierile cu Anglia o mai mare însemnătate chestiunilor economice, întreaga presă japoneză subliniază­ convingerea oficialităţii că de mulţumitoarea lor rezolvare atârnă şi latura politică şi admini­strativă a negocierilor. Cum s’a ajuns la denun­ţarea tratatului comer­cial americano-japonez D. Vandenberg senator republican din Michigan făcuse nu de mult înaintea Comisiei senatoriale ame­ricane a afacerilor străine propu­nerea de a se denunţa tratatul co­mercial americano-japonez şi de a se convoca, pe de altă parte, o con­ferinţă la­­Bruxelles pentru a se stabili violarea „Tratatului celor nouă puteri’’ de către Japonia. Pro­punerea a fost amânată pentru că se socotea necesar un supliment de informare, totuşi, pe neaşteptate tratatul a fost denunţat. Cauza trebue căutată în recentele acte de violenţă comise de japonezi împo­triva cetăţenilor americani din China şi mai ales interesului deo­sebit, pe care America l-a arătat în­totdeauna faţă de Extremul Orient. Pe lângă aceasta nu trebue să se uite marile interese comerciale pe care le au Statele Unite în China. sfârşitul anului 1938, această si­tuaţie a continuat să se agraveze. Schimburile comerciale între Statele Unite şi Japonia Denunţarea tratatului de com­erţ, cu Japonia de către Statele Unite a produs nedumerire în cererile eco­­nomice pentru că situaţia schimburi­lor între aceste două ţări era net fa­vorabilă St.­Unite. Comerţul amer­ican cu Japonia a evoluat astfel în ultimii ani (în milioane yeni): Anul Export. Import 1938 (j.-avril 114 269 1939 (j.-avril) 125 319 Trebue să se observe că aceste schimburi ocupă un loc mai în­semnat în comerţul japonez decât în al Statelor Unite cam­ împreună cu Filipinele ei Hawai vând Japo­niei aproape­­30 la sută din totalul mărfurilor pe care această ţară le importă în devize şi cumpără din Japonia 45%­ din totalul mărfuri­lor ce ea exportă. Japonia însă, deşi ocupă locul al treilea printre clienţii Statelor Unite nu absoar­be decât 8 la sută din comerţul a­merican de export care este com­parativ mult mai redus faţă de activitatea economică internă, de­­cât este comerţul de export japo­nez. In al doilea rând Statele Unite cumpără din Japonia mai ales mă­tase naturală, produse de lux, pe când Japonia cumpără din Statele Unite fer şi aramă, şi pentru mai mult de 60 la sută din importul din America, produse petrolifere atât de necesare marinei, aviaţiei şi carelor de luptă. Denunţarea tratatului america­no-japonez lipsește Japonia de pro­­duse de primă necesitate și îi ră­­pește în acelaș timp un important debușeu pentru produsele ei de export. 1936 594 874 1937 639 1.270 1938 425 915 Relaţiile dintre cehi şi germani PRAG­A 31 (Rador).­­ Cores­pondentul Agenţiei Havas transmite : Presa germană acuzând în mai mul­te rânduri pe cehi de inerţie şi pasi­vitate, „Poledni List“ publică Luni un articol pe care îl numeşte dovadă că cehii au toată bună voinţa de colabora cu germanii“. Ziarul propune să se ia drept bază a relaţiilor între cele două naţionalităţi proeetele de legi şi revendicările parti­dului german al sudeţilor. „Ceea ce a fost bun atunci nu poate să fi devenit rău acum, scrie ziarul. Germanii pro­testau contra cehizării. Noi protestăm contra germanizării. Avem tot motivul să credem că lucrurile întemeiate pe violenţă nu pot să dureze“. însemnătatea tratatului denunţat Dăm câteva cifre pentru a se ve­dea care este însemnătatea tratatu­­lui denunţat şi care sunt interesele americane în China. Comerţul cu Ch­ina Statele Unite ocupă în comerţul cu China locul al doilea după Japonia. Astfel China importă din Japonia 23,5 la sută din totalul importului ei,, din Statele Unite 17 la sută, din Germania 12,6 la sută şi din Anglia 7,9 la sută. Ea exportă în acelaşi timp în Japonia 15,3 la sută, in Sta­tele Unite 11,4 la sută, în Germania 7,4 la sută şi în Anglia 7,4 la sută. Investiţiile americane în China se ridică la 40 milioane lire sterline ceea ce nu înseamnă desigur prea mult faţă de totalul investiţiilor streine din China care se ridică la 600 milioane dolari dintre cari apar­­ţin numai englezilor 250 până la 300­ milioane. Cu toate acestea posibili­­tăţile americanilor erau nesfârşite pentru viitor. Americanii sperau să-şi sporească într-o largă măsură comerţul cu China şi investiţiile în favoarea mişcării naţionale condusă de Gang Kai Shek In locul acestei desvoltări a re­­laţiun­ilor economice şi financiare cu Chiina guvernul american a fost sesizat în repetate rânduri despre persecutarea comercianţilor ameri­cani de către japonezii cuceritori, şi de la energica notă de protest a­­dresată guvernului japonez de mi­nisterul de externe american la P­IAŢA Bursa In şedinţa de ori bursa a fost lipsită de vioiciune. S-au încheiat tranzacţii puţine■ In compartimentul efectelor cursurile oscilează în jurul celor pre­cedente. In compartimentul acţiunilor au fost cotate puţine valori. Bancarele şi pe­troliferele au fost neglijate. Telefoa­nele mai dispuse se urcă cu 25 de puncte terminând şedinţa la 1175. S. T. B. în avans cu 10 puncte e în­­cheiat la 1100. Celelalte acţiuni cotate au fost sta­ţionare. Negocierile econo­mice cu Ungaria Negocierile cu delegaţia ungară, începute de curând la Sinaia, in vederea încheierei unui mare a­­cord de schimburi şi plăţi, decurg în mod normal Delegaţia ungară este compusă din d-nii: Vladar Ervin, consilier de legaţie, preşedinte. Lorx Tibor, secretar de legaţie. Gevay Wolf Nádor, secre­tar ministerial, delegat al ministeru­lui de comerţ. Mudrany Ferenc, consilier minsiterial, delegat al mi­nisterului agriculturei. Zombori Nándor, consilier ministerial, dele­gat al ministerului de agricultură Kvassay László, delegatul ungar în Comisia internaţională a Dunărei. Vâgo, inginer ministerial. Dérr Ti­bor, delegatul exterior din ministe­rul de comerţ, şi Solljar Karoly, se­cretar de legaţie, membri. Importul din Pale­stina începând de la data de 1 August 1939, importul normal din Palestina al mărfurilor necontingentate (in­clusiv cărţi), nu se poate face de­cât pe baza facturilor vizate de Banca Naţională a României. La importul în compensaţie din Palestina al mărfurilor necontin­­gentate, nu este nevoie de viza facturilor respective, firmele vor prezenta la vămuire încheierea de compensaţie făcută printr’o Banca autorizată. Alegerea probelor de vin românesc pentru congresul vi­­nului din Germania In zilele de 30 şi 31 Iulie, o comi­sie alcătuită din d-nii: V. Ionescu şi C. Herbert, inspectori generali, Rânghianu, Olănescu, C. Dumitres­­cu, N. Stere, Emil Dodu, N. Con­­stantinescu, V. Genete, inspectori din Direcţia viticulturii, s’a întrunit pentru degustarea probelor de vinuri trimise din centrele princi­­palelor podgorii. Cele mai bune mostre de vinuri româneşti au fost reţinute pentru că dintre acestea, să fie trimise câte­va in Germania la degustarea ce se va face cu prilejul congresului internaţional al vinului şi al viei ce se va ține la 30 August. REZERVELE BE ABSINT AFLATE M BAN­GLE CHINEZE DM TIENTSIN TOKIO 31 (Rador). — In cursul unei conferinţe de presă, purtăto­rul de cuvânt al Ministerului Afa­cerilor Străine a declarat că rezer­­vele de argint deţinute de băncile chineze din concesiunile franceză şi britanică din Tientsin se ridică la suma de 48 000­ 000 yeni. Din a­ceastă sumă se află in concesiunea britanică 14.000.000 yeni. Un ziarist întrebând dacă gu­vernul japonez va cere şi autori­tăţilor franceze din Tientsin să livreze argintul din băncile chine­ze, purtătorul de cuvânt a răspuns că deocamdată Japonia nu nego­ciază decât cu Marea Britanie şi că nu este în măsură să spună da­că se vor face şi autorităţilor fran­ceze o cerere asemănătoare. J Moartea financiarului Charles Blair Cor­don MONTREAL 31 (Rador). — Fi­nanciarul sir Charles Blair Cordon, preşedintele Băncii Montreal, a în­cetat din viaţă în vârstă de 71 ani I Declaraţiile d-lui Chamberlain LONDRA, 31. — Declaraţia de astăzi a d-lui Chamberlain îr» chestiunea tratativelor cu Rusia este cea mai importantă făcută în tot cursul celor patru luni de când durează negocierile cu Mos­cova. Primul ministru a anunţat trimi­terea unei misiuni militare, subli­niind că negocierile politice vor continua până la încheierea defini­tivă a acordului. Misiunea pleacă încă săptămâna aceasta. Impresia generală în cercurile p©-­­litice este aceia pe care a exprima­t-o şeful opoziţiei laburiste: „spe­ranţa că militarii vor da o lecţie bună oamenilor politici, reuşind mai repede decât aceştia”. In sfârşit, d. Chamberlain a a­­mintit că d. Molotov a exprimat părerea că odată conversaţiunile militare începute, dificultăţile în­tâmpinate până acum nu ar pu­tea să fie de neînvins. Declaraţia d-lui Chamberlein a fost primită cu satisfacţie în toatei cercurile. S’a relevat mult, deasemeni, afir­marea primului ministru că chestiu­nea Danzigului nu pricinuieşte gu­vernului britanic o nelinişte nejusti­­ficată. __ Este posibil ca înainte de pleca­rea parlamentarilor In vacantă, pe 4 August, să mai fie o desbatere de politică externă în Camera Comu­nelor. „In ce priveşte România şi Gre­cia, am dat acestor ţări ajutorul nostru pentru întărirea frontului păcii, garantându-le. Prin aceste garanţii le-am dat asigurări că nu le lipsesc prieteni în lume, că a­­ceşti prieteni au recunoscut că ele ar putea fi eventual atacate şi au promis să le vină în ajutor dacii se vor afla într’o asemenea situaţie”. * Publicăm în pag. V­ a declaraţiile d-lui Chamberlain încasarea creanţelor pentru întreprinderile comerciale şi industriale transportul mărfurilor prin comisionari — O precizare a Direcţiei Generale a Poştelor— In legătură cu articolelele noastre intitulate „încasarea Creanţellor pentru întreprinderile comerciale şi industriale” apărut în ziarul cu data de 23 Iulie şi „Transportul mărfuri­lor prin comisionari” apărut în zia­rul cu data 23 Iunie, Direcţiunea generală a Poştelor ne trimite o precizare prin care ne arată că Î11 conformitate cu dispoziţiunile tari-,­fare şi cu instrucţiunile respective publicate în Monitorul Oficial nr. 3­1 din 15 Februarie 1939, oricine poa-­­te să-şi distribuie prin angajaţii săi­ obiectele sale proprii în raza locali­tăţii sediului întreprinderii respecti­ve, dar când este vorba de tran­sporturi de bani sau alte obiecte în­tre diferite localităţi (cazul în speţă) întreprinderea urmează a solicita o autorizaţie pentru distribuirea prin curieri proprii, între diferite locali­tăţi, a obiectelor ce le aparţin şi care sunt supuse monopolului poş­tal chiar dacă acestea sunt în legă­tură cu comerţul sau industria exer­citată. Nu este necesară o autorizaţie a­­tunci când un negustor sau o socie­tate comercială sau industrială prin procuristul său, merge în diferite localităţi spre a-şi cumpăra marfă, având asupra-şi sume de bani, fie pentru plata unei arvune fie pentru plata intergrală a mărfurilor achizi­ţionate, însă ori de câte ori sumele de bani transportate sunt destinate flirăţii rator angajamente anterioare, ele fiind cunoscute dinainte în cuan­tumul şi destinaţia lor, acei ce fac emenea transporturi de bani ur­ează a obţine autorizaţia Admini­­zaţiei P. T. T. ,ARGUS“ ABONAMENTE DE BAI Conferinţa ambasadori­lor turciei ISTANBUL, 31 (Rador)). — In­ urma recentei mişcări din corpul diplomatic al Turciei mai mulţi ambasadori şi miniştri ai Turciei se vor întruni la Ankara, în scurt timp, sub preşedinţia ministrului afacerilor străine. In cursul acestei conferinţe mi­nistrul externelor va da directive reprezentanţilor diplomatici ai Tur­ciei 1

Next