Argus, februarie 1940 (Anul 30, nr. 8043-8067)

1940-02-01 / nr. 8043

ANUL XXIX No. 8043 NOUL MODEL I Ford SOUNDS! Dia B­ ucureşti, PALATUL CICLOP | _ . . BIROURI: 2-19-50 ISlsfSD MAGAZIN : 3-88-48 ATELIERE­ 2-04-00 ABONAMENTE In străinătate In țară in 1000 Lei Un an 0 luni 550 3 luni 300 ll 3 lei In ţară—6 lei In străinătate S. A. R Tariful In funcţiune de convenţiile poştale internaţionale 6 PAGINI 3 LEI ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constantin Mijle­ac II INDUSTRIEI $­ FINANŢE! Telefon 3.05.44 Joi 1 Februarie 1940 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate« Proprietar : „ A R G U S ” S. A. înscris sub No. 203 Trib. Ilfov 1 Redactor responsabil:­­ AL. PETROVICI 1 PIEŢE DE DESFACERE Comerţul dintre popoare se face cu mare greutate. Faptul că războ­­iul de acum a trecut din domeniul militar în cel economic, că desco­perirea sau perfecţionarea armelor a făcut să se întindă câmpul de luptă tot mai mult, că transportu­rile se fac cu neînchipuite primej­dii şi greutăţi, face ca multe pieţe de aprovizionare să fie de neîntre­­buinţat şi ca legăturile chiar din­tre ţările neutre să fie mult stânje­­niite.­­ Una e formula rece din dreptul ginţilor, alta e însă nevoia de a lupta prin toate mijloacele. Unul e codul neutralităţii sau al rasboiului întocmit în timpuri de pace de către jurişti generoşi, alta e realitatea cruntă şi necruţătoare a răsboiului. Nici­odată n’a stat vreun comandant cu codicile în mâ­nă spre a cerceta dacă o comandă e în spiritul ,,dreptului” sau ba, a­­­tunci­ când avea credinţa că­ po­runca lui poate săi aducă un folos militar Aşa se lămureşte dece, în ciuda invocării textelor, în ciuda protes­telor de tot felul, drumurile de co­merţ ale neutrilor sunt stânjenite, dece nu e zi de la Dumnezeu în ca­re să nu se anunţe altă perdere de tonaj maritim. Aşa se lămure­şte mai ales dece legăturile comercia­le dintre popoare cunosc astăzi transformări din cele mai neaştep­tate­_ Tendinţa tuturor e de a face le­gături cu ţări cari stau în afara conflictului actual, sau cu acelea cari nu stau în calea vapoarelor­ de răsboi şi a minelor. Aşa se explică dece pieţele din bazinul meditera­­nian cunosc acum o activitate cu totul neobişnuită, dece între ele şi din vecinătăţi imediate, se încheie afaceri uriaşe. Marea r­editera­­nă e astăzi liberă şi paşnică. De la Suez şi până la Gibraltar, naviga­ţia se face în bune condiţii. Naiv­u­­rile sunt mai reduse ca în alte părţii, asigurarea deasemeni. In ase­menea condiţii ce să ne mai mire că toate pieţele cari pot folosi spa­ţiu economic se îngrămădesc să cumpere tot ce e de cumpărat? Deunăzi, ziarul nostru a anunţat că o delegaţie de negustori din O­rientul apropiat a venit în Capitală să cumpere cantităţi mari de hâr­tie şi celuloză. O încercare cu to­tul nouă- Până acum ţara noastră a exportat uneori celuloză, dar de un export de hârtie mai rar să se pomenească. Industria noastră nu e utilată pentru export de hârtie- Atunci, deci această încercare? Răspunsul e simplu. Ţările Orientu­lui apropiat aduceau hârtie să celu­leză mai cu seamă din ţăriile nor­dice: Finlanda, Norvegia şi Suedia. Acum Finlanda e în răsboi. Suedia şi Norvegia sunt prea greu de fo­losit din cauza minelor şi a subma­rinelor. Primejdiile navigaţiei sunt mari. Navlurile au un nivel neo­bişnuit­ Primele de asigurare re­prezintă­ uneori, cât era navlul al­tădată. In asemenea condiţii, oa­menii de afaceri caută să stabilea­scă legături comerciale cu pieţele mai apropiate, pe care soarta le-a ferit de gravele încercări ale răs­boiului. Nu ştim ce a făcut delegaţia po­menită pe piaţa noastră. Oricare ar fi rezultatul dobândit, trebue să a­­mintim că împrejurările de acum, atât de neobişnuite, deschid per­spective fericite economiei naţiona­le. Astăzi, când o bună parte din concurenţa internaţională e înlătu­­rată, când cererea e mai mare de­cât oferta, se pot încerca legături de afaceri cari să continue şi în viitor. Poziţia noastră geografică şi bogăţia producţiei, ne îngădue o în­tâietate pe piaţa Orientului apro­piat. Ungaria şi Iugoslavia au, în par­te, o situaţie tot atât de avantajoa­să ca a noastră­. De aceea folosesc toate împrejurările spre a si crea r­oții piețe de desfacere. Ungaria da primă la exportul de făină în Olt­­.C­itlul aproniat într’o vreme când făina e atât de cerută. Iugoslavia, deasemenea, încurajează exportul lemnului, al fainei, al păsărilor și legumelor în aceeaşi regiune. Or­ganizaţii speciale se silesc să cuce­rească o piaţă care le poate fi de mare folos. Atâta vreme cât con­curenţa altor state e înlăturată, ele vor să stabilească temeiurile unei conlucrări mai îndelungate. In felul acesta, vremile neobişnui­te de astăzi îngăduie o revenire la normal. Căci normalul e ca ţările agricole din răsăritul şi orientul Europei să fie furnizoare de cerea­le în Orientul apropiat, întocmai, cum normalul e ca nu Norvegia, Finlanda si Suedia, ci noi si Iugo­slavia, săi îndestulăm nevoile de lemn si de produse ale lemnului­ Situaţia noastră geografică ne îngăduie astăzi să încercăm cuce­rirea unor pieţe. Să folosim împrejurările. Pilda Armatei OFIŢERII ŞI SUBOFIŢERII»« SUBSCRIS SOLDA PE O LUNĂ LA BONURILE PENTRU ÎNZESTRAREA ARMATEI Pentru înzestrarea armatei, o­­fiţerii şi subofiţerii au subscris la emisiunea de bonuri făcută de guvern, solda lor pe o lună în­treagă. Aşa cum sunt gata să se jert­fească oricând pentru apărarea Patriei, ei au luat această ho­­tărîre cu toată însufleţirea şi cu conştiinţa că îşi împlinesc o sfântă datorie faţă de Ţară. In efortul pe care toată na­ţiunea îl face pentru apărarea naţională armata se aşează ast­fel şi azi în fruntea conştiinţei naţionale dovedind prin gestul ei pilduitor puternica legătură ce uneşte pe toţi fiii acestei ţări cari în ceasurile grele se vor ri­dica zid de nepătruns, în faţa oricărei primejdii. Fără deosebire de stare socia­lă sau de avere, toţi cetăţenii sunt datori să contribue la de­săvârşirea operii de securitate naţională pe care o împlineşte guvernul ţării sub conducerea M. S. Regelui Carol al ll-lea pen­tru că prin buna înzestrare a armatei, aşa cum o cer nevoile războiului modern se dă ţării mijlocul cel mai sigur de apă­­rare împotriva oricărei amenin­ţări. Exemplul de înalt civism pe care îl dă Armata risipeşte orice îndoeli şi umple de mândrie ini­mile noastre. Iată telegrama pe care d. ge­neral de divizie Gr. Cornicioiu, a trimis-o d-lui ministru Mitiţă Constantinescu. DOMNULE MINISTRU, La apelul meu, ofiţerii şi subofi­ţer­ii au consimţit cu toată însufle­ţirea şi in unanimitate, a subscrie solda lor pe o lună, la împrumutul de înzestrare al Armatei prin 12 rate lunare. In acest scop, am comunicat Mi­nisterului Apărării Naţionale, pen­tru a dispune începerea reţinerilor lunare. Primiţi, vă rog. Domnule Minis­tru, asigurarea deosebitei si distin­sei mele consideratiuni-General de divizie (ss.) Gr. Cornicioiu Chişinău*. 23.1.1940. ■f w ' \ " • -- r. a. La această telegramă d. mini­stru Mitiţă Constantinescu a răspuns astfel: Domnule General, Am primit scrisoarea dvs., şi vă mulţumesc din toată inima pentru apelul ce aţi înţeles a fa­ce ofiţerilor şi subofiţerilor pentru contribuţia la înzestra­rea armatei. Răspunsul acestora la apelul dvs. este tradiţionalul răspuns o­­stăşesc la apelul ţărei şi el con­firmă încă odată înalta şi pa­triotica ţinută morală a apărăto­rilor ţărei. Pilduiitoarea manifestaţiune a ofiţerilor şi subofiţerilor de sub conducerea dvs., care astfel s’a situat în primele rânduri ale conşti­nţei româneşti mă umple de o legitimă mândrie şi în a­­cest sentiment vă rog, odată cu mulţumirile mele, să primiţi ex­­presiunea celei mai deosebite consideraţiuni. Mit­iţă Constantinescu Amnistia fiscală a fost prelungită până la 15 Februarie Pentru societăţile anonime tarmenu­l este 31 Martie Astăzi, expira termenul, până când se acordase a­­vantagiile legii pentru amnistia fiscală. Deşi, foarte mulţi con­tribuabili s-au grăbit să beneficieze de înlesnirile acordate de această lege, declarând impozitele sus­trase la timpul când fuse­seră exigibile, totuşi pen­tru a da cea mai largă po­sibilitate de a se face uz de avantagiile amnistiei, d. ministru Mitiţă Colr­stantinescu a acordat O NOUA PRELUNGIRE, A­­DIVA PAXA LA 13 FE­BM!­ArI­IE CRT. Această prelungire nu trebuie să fie privită ca o primă dată contri­buabililor rău-platnici, ci ca o po­sibilitate de a se pune în regulă, acordată celor cari neîndeplinindu-şi la timp obligaţiile fiscale, au rămas an de an, într-o situaţie neclară şi expuşi să fie greu amendaţi. Prelungirea aprobată acum nu schimbă, în esență, prevederile le­gii pentru amnistia fiscală.­­Cu­ alte cuvinte, benef­i­­ciază de avantagiile legii, contribuabilii cari se a­­flau în stare de contra­venţie la 20 Noembrie 1939, data intrării în vi­goare a legii. Avantagiile sunt următoarele : dispensa de amenzi şi o reducere de 7 la sută d.n. debit. Cei cari declară până la 15 Fe­bruarie impozitele sustrase, dar nu le şi achită până în­ această dată, vor fi dispensaţi de amendă, dar pierd beneficiul reducerii de 7 la sută. Contribuabilii cari nu au­ achitat impozitele datorate dela 20 Noem­­brie 1939 şi până la 15 Februarie 1940, pot beneficia de scutirea de sancţiuni, dar nu obţin reducerea de 7 la sută, dacă declară ,şi achită impozitele sustrase. Cei cari nu declară şi nu ach­it­ă, până la 15 Februa­ri impozitele sustrase, or suferi nu numai rivo­­ile legilor la cari au con­­tavenit, adică amenzile espective, ci vor avea de plătit şi un spor de 10 la­ură din amenzi. Societăţile anonime, nu­­ cele eclectice său în co­manditu, pot declara şi a­­chita până la 31 Martie 1940, impozitele neachita­te la veniturile comercia­le şi industriale, cu con­diţia înregistrării lor în bilanţul încheiat pe la 31 Decembrie 1939. Faptul trecerii în bilanţ a impozitelor pe venit, sustrase în anii trecuţi, nu absolvă societăţile a­­n­onime de obligaţiunea declarării şi achitării pâ­nă la 31 Martie 1940, a im­pozitelor sustrase. Pentru toate celelalte impozite directe şi indirecte sustrase, socie­tăţile anonime urmează şi ele re­gula generală, trebuind să le decla­re şi să le achite până la 15 Fe­bruarie. Sef. Nu se introduc cartef­e alimentari In legătură cu svenu­­rile cari au circulat în ultima vreme, că s’ar preconiza :wf,roduc­’­rea unior cartele ali­mentare pentru popu­laţia civilă, ministerul Economiei Naţionale des minte formal ase­menea svenurii fante­ziste. INDUSTRIA TEXTILELOR SINTETICE Fibre de mătase artificială, bumbac sintetic şi lână sintetică în străinătate şi la noi Începând de la sfârşitul războiu­lui mondial şi mai cu seamă în ul­timii ani, producţia de mătase arti­ficială, de bumbac şi lână sintetică prin procedeul „Viscoză‘‘ s’a aşe­zat pe primul plan al activităţii in­dustriale din aproape toate ţările lumii. Nici o altă ramură de fabricaţie textilă nu cunoaşte azi o mai largă şi mai variată aplicare. Mai ales în Anglia, ţara clasică a produselor ţesute, producţia de mătase vegetală şi toate derivatele ei, a luat un avânt extraordinar despre care s’ar putea cu drept cu­vânt spune, că tinde să „împânzea­scă lumea16. Isbucnirea noului răsboi în Apus a dat semnalul unei intensificări şi mai pronunţate a acestei producţii Marele ziar economic „The Fi­nancial News"1 * * * subliniază cu satis­facţie faptul că „din fericire răs­­boiul a găsit industria mătăsii ar­tificiale mai bine pregătită, mai u­­tilată şi miai unită, de­cât orice al­tă perioadă a existenţei sale"- A­­cordul de preţuri realizat între pro­ducătorii de mătase artificială şi concernul „acetatelori s­e considerat de englezi, ca fiind evenimentul cel mai de seamă cunoscut de industria mătăsii artificiale, de la data des­coperirii fibrei. Această înţelegere, este chemată să contribuie mult la întărirea poziţiei pe care Anglia o deţine în acest domeniu textil, pe piaţa mondială. Două mari concerne. Courtaulde şi British Celanese îşi disputau în trecut întâietatea fabricaţiei şi a debuşeului de mătase artificială-Concurenţa aprigă dintre ele, ani dearândul, nu fără prejudiciul inte­reselor reciproce, a fost înlăturată prin acordul intervenit în cursul a­­nului trecut, împrejurările ivite după încheie­rea pactului, au fost extrem de fa­vorabile, determinând o creștere a­­preci­abilă a cererii.Ca urmare, în primele opt luni ale anului 1939, livrările de măta­se artificială a Angliei, pentru con­sumul intern, s au cifrat la aproape 76 milioane lire (greutate), iar ex­portul a trecut deasemenea printr’o conjunctură din cele mai imbucu­rătoare.­­ Ziarul englez mai observă­ că fi­rele și produsele de mătase artifi­cială nu trebuesc considerate ca articole de lux, ci ca articole de primă necesitate, întru­cât preţul acestor produse sunt mult mai con­venabile, în raport cu firele şi pro­dusele de lână şi bumbac. Este o producţie, care merită în primul rând încurajarea statului, intru­cât materia ei primă de ba­ză „celuloza”, îngăduie după cum arată în raportul său, preşedintele concernului British Celanese. — folosirea materialului şi a mânii de lucru indigene De altfel, nu numai creşterea consumului de aceste produse tex­tile în toate ţările lumii, explică a­­tenţia pe care străinătatea o arată desvoltării accelerate a acestei in­dustrii, dar şi faptul intrebuinţării tot mai accentuate a acestui ma­terial de către industriile de răsboi. ★ Statele Unite, Japonia, Anglia, Italia şi Germania îşi dispută as­tăzi cu îndârjire pieţele de desface­re a producţiei lor de mătase arti­ficială­ Guvernele respective fac uriaşe sforţări pentru a încuraja a­­ceastă importantă ramură de ex­port. ★ Consideraţiunile de maii sus se potrivesc şi la noi, situaţiei de sea­­mă pe care o ocupă în România in­dustria firelor de mătase artificia­lă. Cele două mari fabrici de fibre de mătase „Viscoza“ şi „Apretura” au desrobit şi în acest sector al producţiei naţionale, piaţa noastră, de tributul enorm acordat în trecut importului de fire de mătase, de fire de lână şi de bumbac sintetic. Sunt prea puţini acei cari ştiu, că firul de mătase artificială, care la început era privit ca un succe­­daneu al mătasei naturale, a căpă­tat o importanţă cu totul deosebi­tă, din momentul când prin proce­deul de viscoză, s’a făcut cu putin­ţă fabricarea acestui produs în con­diţii de calitate, cantitate şi preţ, cari interesează în cel mai înalt grad marea masă a populaţiei. Nu mai e vorba, acum, de nevo­ia publicului restrâns, consumator de obiecte de lux, ci de marele pu­blic, care datorită acestei produc­tion* 5 * iKHP, se îmbracă bine, frumos și ieftin. Trebuie mai ales să se știe, că firele fabricate prin procedeul „Vis­­coza“, nu mai au nimic comun cu firele de mătase fabricate în trecut prin procedeiele „supra amoniacal sau acetat“. Numai aceste fire mai poarta denumirea de „mătase arti­ficială“. Firele fabricate prin Pro­cedeul „Viscoza“, poartă pretutin­deni în lume numele International de RAYON , iar la noi, denumirea românească de „Coloseta“ şi exclud orice noţiune de lux, ele fiind şi din punct de vedere al calităţii, ca şi din acel al preţului mult mai convenabil marelui public, de­cât unele produse de bumbac şi de lâ­nă naturală. Ceea ce e mai interesant, e faptul că procedeul „viscoza“, a dat na­ştere la o industrie şi mai impor­tantă decât aceia a firelor de mă­tase (coloseta). Este INDUSTRIA DE BUMBAC SINTETIC ŞI DE LÂNĂ SINTETICĂ. Marea fabrică de fire de mătase, „Viscoza“ creaţiunea soc. „Petro­şani“, produce la noi pe lângă fi­rele de mătase, CELAFIBRE DE BUMBAC ŞI DE LÂNĂ, de o ca­litate care a satisfăcut deplin in­dustriile textile din ţară. Aceste fibre sunt apoi prelucrate de către industriile textile de bum­bac şi de lână, fie separat, fie în amestec cu produse naturale, dând cele mai bune rezultate. Aşa­dar, nu numai desvoltarea producţiei de fibre de mătase prin procedeul „Viscoza“ dar şi o spo­rire cât mai mare a fabricaţiei de bumbac şi lână sintetică, corespund în totul intereselor economiei na­ţionale, având repercusiuni directe asupra balanţei comerţului nostru exterior.. Ambele fabrici pomenite mai sus acoperă astăzi complect nevoile consumului intern de fibre de mă­tase, de bumbac şi de lână sinteti­că. Calitatea produselor lor stă cel puţin pe picior de absolută egalita­te cu aceia a produselor similare străine. Iată pentru ce, s-ar impune o modifcare în concepţia fiscală sub regimul căreia cade această producţie românească de fire de mătase artificială. Atâta vreme cât firele de „rayon“, vor fi con­­siderate ca articol de lux și nu ca articole de primă necesitate Continuare in pag. 4-a TOU BOERI 51 TONI LA SLUJBE Răul cu înmulţirea şcoalelor, cu năvala la slujbele statului şi pără­sirea negoţului şi a meşteşugurilor, n’a întârziat să se vadă. Ştefan Fălcoianu, vice-preşedint­­ele consiliului general al instrucţiei publice, spune în şedinţa consilu­l lui, ţinută la 10 Septembrie, 1865: „Trebue, dacă obligăm pe fiul să­teanului a veni la şcoală, să ştim să-l învăţăm spre a nu mai face din acei ce vin la ea, oameni pierduţi pentru agricultură, comerţ şi indus­trie, spre a nu mai face până şi din şcoalele primare, atâţia prăşi­­tori de candidaţi la paragraful bu­getului”. Marţian, ardeleanul care a intro­dus studiul statisticei la noi, critică politica şcolară: „pentru junii noş­tri ce învaţă ceva carte, singura ca­rieră ce râvnesc sete avocatura şi funcţiunile publice... Iar ocupaţiuni­­le productive... le lasă slăvuitor”. Constantin Kreţulescu, fostul pre­şedinte al comitetului din Muntenia pentru alegerile divanului ad-hoc, şi fost prim ministru, în lucrarea sa: Trecutul şi era nouă (1860), spune: Ceea ce este mai descura­jator, este că videm oamenii de stat din ce în ce mai ademeniţi a se felicita de înmulţirea posturilor serviciilor publice, ca de un semn îmbucurător , că nu găsesc a ară­ta tinerimei un scop mai nobil pen­tru ferfecven­tarea şcoalelor, decât pentru căpătuirea posturilor“. Mai târziu, Ion Ghica, intr’una din scrisorile sale către Alecsandri (1882), scrie : „In loc de a încu­raja inteligenţele slabe, ar fi mult mai bine... a împing© tinerimea şi spre meşteşuguri şi meserii, şi a pune astfel inteligenţele mediocre in stare de a deveni producătoare, în Ioc de a fî’sterile şi de multe ori periculoase prin pretetiţiunile şi exigenţele lor“. Nimeni n’a ţinut seama de aceste înţelepte îndemnuri, ca să se ade­­­verească, odată mai mult, vorba lui Schopenhauer : „înţelepţii tuturor timpurilor ne­­au dat totdeauna aceleaşi per­veţe, iar nebunii — marea majori­tate a tuturor timpurilor — au răs­puns totdeauna cu aceleaşi fapte, adică cu fapte contrarii. De aceea, zice Voltaire, vom lăsa lumea a­­sta tot atât de proastă şi tot atât de rea cum am găsit-o, când am venit“. Statul a tot înfiinţat la şcoale şi la slujbe, o şcoale unde nu se prea învăţa carte, ci se fabricau „bo­ieri“, slujbe pentru căpătuirea boe­­rilor celor noui. S’au înfiinţat, ce e dreptul, şi scoale de meserii, şi scoale de a­­gricultură, şi scoale comerciale, dar toate n’au scos decât funcţionari. Mulţi copii dela gimnaziul şi dela şcoala comercială din Galaţi, ne adunam la joacă pe un maidan dela Coada Râpei. Printre noi era şi u­­nul dela şcoala de meserii. învăţa tâmplăria. Am isprăvit şcoala. Au trecut ani. Eram directorul Epocei. Intr’o zi m’am pomenit la redac­ţie, cu un tânăr chipeş, bine îm­brăcat, cu mânuşi şi cu baston. L’am cunoscut îndată. Era cel cu tâmplăria, tovarăşul de joacă dela ' Coada Râpei. Privindu-i mi-am în­chipuit că a nimerit-o, că și-a în­jghebat un atelier. — îmi pare tie că te văd Ți-aiu mers toate după pofta ini­mei ? — Da, sunt mulțumit. •— Ai atelier ? — De unde! Sunt funcționar la Creditul Urban. Am slujbă bună. iM’am însurat. Nevasta mea are voce frumoasă. Cântă. Dă şi un concert zilele acestea şi am venit sa te rog să-i anunţi concer­tul în „Epoca“. Eram tânăr şi încă neştiutor al tuturor deprinderilor noastre. O găleată de apă să-mi fi turnat ci­neva în cap, n’aş fi sărit în sus, cum am sărit la auzul acestor cu­vinte.^ îmi jucau pe dinaintea ochi­lor rândeaua, mânuşile, cântărea­ţa, Creditul Urban. Când mi-am mai venit în fire, l-am întrebat : — Şi toţi colegii tăi de la şcoa­la de meserii sunt funcţionari ?. — Pe câţi îi mai ştiu, toţi. In 1898, Haret a făcut o reformă a învăţământului secundar. Am ci­tit desbatsh­ie. S’a vorbit de cla­­sicism­, de foloase e învăţământului ştiinţific, de noul gimnaziu cu pa­tru clase : „adevărată şcoală se­cundară populară“, care „va des­chide drumul la o mulţime de ca­­riere“. S’a vorbit de numărul ele­vilor într’o clasă, de examene, de, profesori. Haret a lămurit de ce „a bifurcat“ liceul : „Să iau spre exemplu oraşul Sla­tina şi oraşul Măgurele, a zis el La Slatina este un gimnaziu real, la Măgurele un gimnaziu clasic. Copilul care s’a născut la Slatina, urmează, vrând nevrând, gimna­ziul real, cel care s’a născut la Măgurele urmează, vrând nevrând, gimnaziul clasic. Şi Haret, ca să împace pe copiii de la Măgurele şi pe cei de la Slati­na, a rotunjit gimnaziul, „a bifur­cat“ cursul superior, să fie şi cla­sic şi real, — şi cu carne şi cu brânză. Şi el, profesor universitar şi îndrumător al şcoalei, a spus aceste uimitoare cuvinte : „Frumos lucru este filosofia lui Platone mai ales că a servit in t­itru câtva de fundament filosofiei de astăzi. Dar nu cu filosofia lui Platone putem trăi azi, nu cu dân­sa ne hrănim, nu cu dânsa putem­ duce lupta pentru viaţă“. Despre înmulţirea şcoalelor, de­ năvala la slujbele statului, de spo­rirea, an de an, a acestor slujbei de treptata pierire a românilor din­ negoţ şi dela meserii, nu s’a vorbit. E adevărat că şcoala n’a mai „hrănit“--su­fletele cu morala luî „Platone“. Toţi câţi au eşit din ea, s’au hrănit însă din bugetul statului, fără prea aprigă „luptă pentru viață“. Cum au mers trebele dela răz* boiul cel mare până acum, voiu ă a­răta mâine. („Universul"). T. Pisan! Citiţi in pag li­­a: Programul de activitate al Comisariatului petrolului Citiţi în pag­i­a: Lichidarea transferurilor Aplicarea regimului tranzitoriu pentru lichidarea com­pensaţiilor COMERŢUL EXTERIOR AL ARGENTINEI In 1939, Argentina a exportat mărfuri în valoare de 1.570 mii. 226.000 piaştri, deci în plus cu 12,1 la sută faţă de anul 1938. Importul a fost de 1.338.332.000 piaştri, fiind în minus cu 8,4 la sută. Un nou împrumut în Belgia Ministrul de finanţe al Bel­giei a primit pe preşedinţii Co­­misiunii de bursă şi p© delegaţii principalelor bănci pentru a le face cunoscută hotărîrea guver­nului belgian de a emite un îm­prumut intern numit „împrumu­tul independenţei“. Bonurile emise vor fi la purtă­tor cu scadența peste 4, 8 și 12 luni. Operaţiuni financiare in Franţa PARIS 30 (Rador). — Un proect de lege privitor la deschiderea şi anula­rea de credite pe exerciţiul 1939, ce urmează a fi adoptat de Parlament înainte de 10 Februarie a fost distri­buit Marii deputaţilor. Suma creditelor suplimentara des­chise este de 520 de milioane franci, iar anularea de credit« »(* cifrează' la 109 mllioane franc). Sporirea netă a cheltueiilor in­cris, astfel,, in raport cu valorile initiale, decât de 111 mi­lioane franci Expunerea de motive a acestui proect conţine in anexă situaţia pro­vizorie a bugetului exerciţiului 1939, oprit la 30 Noembrie în ce priveşte veniturile şi la 15 Ianuarie 1940 în ce priveşte creditele. încasările au atins suma cf- 65 —*« fR-Pdo 123.4î1.313 fraasi. C.'editcls. deschise se ridică la suma de 106 mi­liarde 207.240.714 h mai.

Next