Argus, februarie 1940 (Anul 30, nr. 8043-8067)
1940-02-01 / nr. 8043
ANUL XXIX No. 8043 NOUL MODEL I Ford SOUNDS! Dia B ucureşti, PALATUL CICLOP | _ . . BIROURI: 2-19-50 ISlsfSD MAGAZIN : 3-88-48 ATELIERE 2-04-00 ABONAMENTE In străinătate In țară in 1000 Lei Un an 0 luni 550 3 luni 300 ll 3 lei In ţară—6 lei In străinătate S. A. R Tariful In funcţiune de convenţiile poştale internaţionale 6 PAGINI 3 LEI ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constantin Mijleac II INDUSTRIEI $ FINANŢE! Telefon 3.05.44 Joi 1 Februarie 1940 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate« Proprietar : „ A R G U S ” S. A. înscris sub No. 203 Trib. Ilfov 1 Redactor responsabil: AL. PETROVICI 1 PIEŢE DE DESFACERE Comerţul dintre popoare se face cu mare greutate. Faptul că războiul de acum a trecut din domeniul militar în cel economic, că descoperirea sau perfecţionarea armelor a făcut să se întindă câmpul de luptă tot mai mult, că transporturile se fac cu neînchipuite primejdii şi greutăţi, face ca multe pieţe de aprovizionare să fie de neîntrebuinţat şi ca legăturile chiar dintre ţările neutre să fie mult stânjeniite. Una e formula rece din dreptul ginţilor, alta e însă nevoia de a lupta prin toate mijloacele. Unul e codul neutralităţii sau al rasboiului întocmit în timpuri de pace de către jurişti generoşi, alta e realitatea cruntă şi necruţătoare a răsboiului. Niciodată n’a stat vreun comandant cu codicile în mână spre a cerceta dacă o comandă e în spiritul ,,dreptului” sau ba, atunci când avea credinţa că porunca lui poate săi aducă un folos militar Aşa se lămureşte dece, în ciuda invocării textelor, în ciuda protestelor de tot felul, drumurile de comerţ ale neutrilor sunt stânjenite, dece nu e zi de la Dumnezeu în care să nu se anunţe altă perdere de tonaj maritim. Aşa se lămureşte mai ales dece legăturile comerciale dintre popoare cunosc astăzi transformări din cele mai neaşteptate_ Tendinţa tuturor e de a face legături cu ţări cari stau în afara conflictului actual, sau cu acelea cari nu stau în calea vapoarelor de răsboi şi a minelor. Aşa se explică dece pieţele din bazinul mediteranian cunosc acum o activitate cu totul neobişnuită, dece între ele şi din vecinătăţi imediate, se încheie afaceri uriaşe. Marea rediterană e astăzi liberă şi paşnică. De la Suez şi până la Gibraltar, navigaţia se face în bune condiţii. Naivurile sunt mai reduse ca în alte părţii, asigurarea deasemeni. In asemenea condiţii ce să ne mai mire că toate pieţele cari pot folosi spaţiu economic se îngrămădesc să cumpere tot ce e de cumpărat? Deunăzi, ziarul nostru a anunţat că o delegaţie de negustori din Orientul apropiat a venit în Capitală să cumpere cantităţi mari de hârtie şi celuloză. O încercare cu totul nouă- Până acum ţara noastră a exportat uneori celuloză, dar de un export de hârtie mai rar să se pomenească. Industria noastră nu e utilată pentru export de hârtie- Atunci, deci această încercare? Răspunsul e simplu. Ţările Orientului apropiat aduceau hârtie să celuleză mai cu seamă din ţăriile nordice: Finlanda, Norvegia şi Suedia. Acum Finlanda e în răsboi. Suedia şi Norvegia sunt prea greu de folosit din cauza minelor şi a submarinelor. Primejdiile navigaţiei sunt mari. Navlurile au un nivel neobişnuit Primele de asigurare reprezintă uneori, cât era navlul altădată. In asemenea condiţii, oamenii de afaceri caută să stabilească legături comerciale cu pieţele mai apropiate, pe care soarta le-a ferit de gravele încercări ale răsboiului. Nu ştim ce a făcut delegaţia pomenită pe piaţa noastră. Oricare ar fi rezultatul dobândit, trebue să amintim că împrejurările de acum, atât de neobişnuite, deschid perspective fericite economiei naţionale. Astăzi, când o bună parte din concurenţa internaţională e înlăturată, când cererea e mai mare decât oferta, se pot încerca legături de afaceri cari să continue şi în viitor. Poziţia noastră geografică şi bogăţia producţiei, ne îngădue o întâietate pe piaţa Orientului apropiat. Ungaria şi Iugoslavia au, în parte, o situaţie tot atât de avantajoasă ca a noastră. De aceea folosesc toate împrejurările spre a si crea roții piețe de desfacere. Ungaria da primă la exportul de făină în Olt.Citlul aproniat într’o vreme când făina e atât de cerută. Iugoslavia, deasemenea, încurajează exportul lemnului, al fainei, al păsărilor și legumelor în aceeaşi regiune. Organizaţii speciale se silesc să cucerească o piaţă care le poate fi de mare folos. Atâta vreme cât concurenţa altor state e înlăturată, ele vor să stabilească temeiurile unei conlucrări mai îndelungate. In felul acesta, vremile neobişnuite de astăzi îngăduie o revenire la normal. Căci normalul e ca ţările agricole din răsăritul şi orientul Europei să fie furnizoare de cereale în Orientul apropiat, întocmai, cum normalul e ca nu Norvegia, Finlanda si Suedia, ci noi si Iugoslavia, săi îndestulăm nevoile de lemn si de produse ale lemnului Situaţia noastră geografică ne îngăduie astăzi să încercăm cucerirea unor pieţe. Să folosim împrejurările. Pilda Armatei OFIŢERII ŞI SUBOFIŢERII»« SUBSCRIS SOLDA PE O LUNĂ LA BONURILE PENTRU ÎNZESTRAREA ARMATEI Pentru înzestrarea armatei, ofiţerii şi subofiţerii au subscris la emisiunea de bonuri făcută de guvern, solda lor pe o lună întreagă. Aşa cum sunt gata să se jertfească oricând pentru apărarea Patriei, ei au luat această hotărîre cu toată însufleţirea şi cu conştiinţa că îşi împlinesc o sfântă datorie faţă de Ţară. In efortul pe care toată naţiunea îl face pentru apărarea naţională armata se aşează astfel şi azi în fruntea conştiinţei naţionale dovedind prin gestul ei pilduitor puternica legătură ce uneşte pe toţi fiii acestei ţări cari în ceasurile grele se vor ridica zid de nepătruns, în faţa oricărei primejdii. Fără deosebire de stare socială sau de avere, toţi cetăţenii sunt datori să contribue la desăvârşirea operii de securitate naţională pe care o împlineşte guvernul ţării sub conducerea M. S. Regelui Carol al ll-lea pentru că prin buna înzestrare a armatei, aşa cum o cer nevoile războiului modern se dă ţării mijlocul cel mai sigur de apărare împotriva oricărei ameninţări. Exemplul de înalt civism pe care îl dă Armata risipeşte orice îndoeli şi umple de mândrie inimile noastre. Iată telegrama pe care d. general de divizie Gr. Cornicioiu, a trimis-o d-lui ministru Mitiţă Constantinescu. DOMNULE MINISTRU, La apelul meu, ofiţerii şi subofiţerii au consimţit cu toată însufleţirea şi in unanimitate, a subscrie solda lor pe o lună, la împrumutul de înzestrare al Armatei prin 12 rate lunare. In acest scop, am comunicat Ministerului Apărării Naţionale, pentru a dispune începerea reţinerilor lunare. Primiţi, vă rog. Domnule Ministru, asigurarea deosebitei si distinsei mele consideratiuni-General de divizie (ss.) Gr. Cornicioiu Chişinău*. 23.1.1940. ■f w ' \ " • -- r. a. La această telegramă d. ministru Mitiţă Constantinescu a răspuns astfel: Domnule General, Am primit scrisoarea dvs., şi vă mulţumesc din toată inima pentru apelul ce aţi înţeles a face ofiţerilor şi subofiţerilor pentru contribuţia la înzestrarea armatei. Răspunsul acestora la apelul dvs. este tradiţionalul răspuns ostăşesc la apelul ţărei şi el confirmă încă odată înalta şi patriotica ţinută morală a apărătorilor ţărei. Pilduiitoarea manifestaţiune a ofiţerilor şi subofiţerilor de sub conducerea dvs., care astfel s’a situat în primele rânduri ale conştinţei româneşti mă umple de o legitimă mândrie şi în acest sentiment vă rog, odată cu mulţumirile mele, să primiţi expresiunea celei mai deosebite consideraţiuni. Mitiţă Constantinescu Amnistia fiscală a fost prelungită până la 15 Februarie Pentru societăţile anonime tarmenul este 31 Martie Astăzi, expira termenul, până când se acordase avantagiile legii pentru amnistia fiscală. Deşi, foarte mulţi contribuabili s-au grăbit să beneficieze de înlesnirile acordate de această lege, declarând impozitele sustrase la timpul când fuseseră exigibile, totuşi pentru a da cea mai largă posibilitate de a se face uz de avantagiile amnistiei, d. ministru Mitiţă Colrstantinescu a acordat O NOUA PRELUNGIRE, ADIVA PAXA LA 13 FEBM!ArIIE CRT. Această prelungire nu trebuie să fie privită ca o primă dată contribuabililor rău-platnici, ci ca o posibilitate de a se pune în regulă, acordată celor cari neîndeplinindu-şi la timp obligaţiile fiscale, au rămas an de an, într-o situaţie neclară şi expuşi să fie greu amendaţi. Prelungirea aprobată acum nu schimbă, în esență, prevederile legii pentru amnistia fiscală.Cu alte cuvinte, beneficiază de avantagiile legii, contribuabilii cari se aflau în stare de contravenţie la 20 Noembrie 1939, data intrării în vigoare a legii. Avantagiile sunt următoarele : dispensa de amenzi şi o reducere de 7 la sută d.n. debit. Cei cari declară până la 15 Februarie impozitele sustrase, dar nu le şi achită până în această dată, vor fi dispensaţi de amendă, dar pierd beneficiul reducerii de 7 la sută. Contribuabilii cari nu au achitat impozitele datorate dela 20 Noembrie 1939 şi până la 15 Februarie 1940, pot beneficia de scutirea de sancţiuni, dar nu obţin reducerea de 7 la sută, dacă declară ,şi achită impozitele sustrase. Cei cari nu declară şi nu achită, până la 15 Februari impozitele sustrase, or suferi nu numai rivoile legilor la cari au contavenit, adică amenzile espective, ci vor avea de plătit şi un spor de 10 laură din amenzi. Societăţile anonime, nu cele eclectice său în comanditu, pot declara şi achita până la 31 Martie 1940, impozitele neachitate la veniturile comerciale şi industriale, cu condiţia înregistrării lor în bilanţul încheiat pe la 31 Decembrie 1939. Faptul trecerii în bilanţ a impozitelor pe venit, sustrase în anii trecuţi, nu absolvă societăţile anonime de obligaţiunea declarării şi achitării până la 31 Martie 1940, a impozitelor sustrase. Pentru toate celelalte impozite directe şi indirecte sustrase, societăţile anonime urmează şi ele regula generală, trebuind să le declare şi să le achite până la 15 Februarie. Sef. Nu se introduc cartefe alimentari In legătură cu svenurile cari au circulat în ultima vreme, că s’ar preconiza :wf,roduc’rea unior cartele alimentare pentru populaţia civilă, ministerul Economiei Naţionale des minte formal asemenea svenurii fanteziste. INDUSTRIA TEXTILELOR SINTETICE Fibre de mătase artificială, bumbac sintetic şi lână sintetică în străinătate şi la noi Începând de la sfârşitul războiului mondial şi mai cu seamă în ultimii ani, producţia de mătase artificială, de bumbac şi lână sintetică prin procedeul „Viscoză‘‘ s’a aşezat pe primul plan al activităţii industriale din aproape toate ţările lumii. Nici o altă ramură de fabricaţie textilă nu cunoaşte azi o mai largă şi mai variată aplicare. Mai ales în Anglia, ţara clasică a produselor ţesute, producţia de mătase vegetală şi toate derivatele ei, a luat un avânt extraordinar despre care s’ar putea cu drept cuvânt spune, că tinde să „împânzească lumea16. Isbucnirea noului răsboi în Apus a dat semnalul unei intensificări şi mai pronunţate a acestei producţii Marele ziar economic „The Financial News"1 * * * subliniază cu satisfacţie faptul că „din fericire răsboiul a găsit industria mătăsii artificiale mai bine pregătită, mai utilată şi miai unită, decât orice altă perioadă a existenţei sale"- Acordul de preţuri realizat între producătorii de mătase artificială şi concernul „acetatelori se considerat de englezi, ca fiind evenimentul cel mai de seamă cunoscut de industria mătăsii artificiale, de la data descoperirii fibrei. Această înţelegere, este chemată să contribuie mult la întărirea poziţiei pe care Anglia o deţine în acest domeniu textil, pe piaţa mondială. Două mari concerne. Courtaulde şi British Celanese îşi disputau în trecut întâietatea fabricaţiei şi a debuşeului de mătase artificială-Concurenţa aprigă dintre ele, ani dearândul, nu fără prejudiciul intereselor reciproce, a fost înlăturată prin acordul intervenit în cursul anului trecut, împrejurările ivite după încheierea pactului, au fost extrem de favorabile, determinând o creștere apreciabilă a cererii.Ca urmare, în primele opt luni ale anului 1939, livrările de mătase artificială a Angliei, pentru consumul intern, s au cifrat la aproape 76 milioane lire (greutate), iar exportul a trecut deasemenea printr’o conjunctură din cele mai imbucurătoare. Ziarul englez mai observă că firele și produsele de mătase artificială nu trebuesc considerate ca articole de lux, ci ca articole de primă necesitate, întrucât preţul acestor produse sunt mult mai convenabile, în raport cu firele şi produsele de lână şi bumbac. Este o producţie, care merită în primul rând încurajarea statului, intrucât materia ei primă de bază „celuloza”, îngăduie după cum arată în raportul său, preşedintele concernului British Celanese. — folosirea materialului şi a mânii de lucru indigene De altfel, nu numai creşterea consumului de aceste produse textile în toate ţările lumii, explică atenţia pe care străinătatea o arată desvoltării accelerate a acestei industrii, dar şi faptul intrebuinţării tot mai accentuate a acestui material de către industriile de răsboi. ★ Statele Unite, Japonia, Anglia, Italia şi Germania îşi dispută astăzi cu îndârjire pieţele de desfacere a producţiei lor de mătase artificială Guvernele respective fac uriaşe sforţări pentru a încuraja această importantă ramură de export. ★ Consideraţiunile de maii sus se potrivesc şi la noi, situaţiei de seamă pe care o ocupă în România industria firelor de mătase artificială. Cele două mari fabrici de fibre de mătase „Viscoza“ şi „Apretura” au desrobit şi în acest sector al producţiei naţionale, piaţa noastră, de tributul enorm acordat în trecut importului de fire de mătase, de fire de lână şi de bumbac sintetic. Sunt prea puţini acei cari ştiu, că firul de mătase artificială, care la început era privit ca un succedaneu al mătasei naturale, a căpătat o importanţă cu totul deosebită, din momentul când prin procedeul de viscoză, s’a făcut cu putinţă fabricarea acestui produs în condiţii de calitate, cantitate şi preţ, cari interesează în cel mai înalt grad marea masă a populaţiei. Nu mai e vorba, acum, de nevoia publicului restrâns, consumator de obiecte de lux, ci de marele public, care datorită acestei production* 5 * iKHP, se îmbracă bine, frumos și ieftin. Trebuie mai ales să se știe, că firele fabricate prin procedeul „Viscoza“, nu mai au nimic comun cu firele de mătase fabricate în trecut prin procedeiele „supra amoniacal sau acetat“. Numai aceste fire mai poarta denumirea de „mătase artificială“. Firele fabricate prin Procedeul „Viscoza“, poartă pretutindeni în lume numele International de RAYON , iar la noi, denumirea românească de „Coloseta“ şi exclud orice noţiune de lux, ele fiind şi din punct de vedere al calităţii, ca şi din acel al preţului mult mai convenabil marelui public, decât unele produse de bumbac şi de lână naturală. Ceea ce e mai interesant, e faptul că procedeul „viscoza“, a dat naştere la o industrie şi mai importantă decât aceia a firelor de mătase (coloseta). Este INDUSTRIA DE BUMBAC SINTETIC ŞI DE LÂNĂ SINTETICĂ. Marea fabrică de fire de mătase, „Viscoza“ creaţiunea soc. „Petroşani“, produce la noi pe lângă firele de mătase, CELAFIBRE DE BUMBAC ŞI DE LÂNĂ, de o calitate care a satisfăcut deplin industriile textile din ţară. Aceste fibre sunt apoi prelucrate de către industriile textile de bumbac şi de lână, fie separat, fie în amestec cu produse naturale, dând cele mai bune rezultate. Aşadar, nu numai desvoltarea producţiei de fibre de mătase prin procedeul „Viscoza“ dar şi o sporire cât mai mare a fabricaţiei de bumbac şi lână sintetică, corespund în totul intereselor economiei naţionale, având repercusiuni directe asupra balanţei comerţului nostru exterior.. Ambele fabrici pomenite mai sus acoperă astăzi complect nevoile consumului intern de fibre de mătase, de bumbac şi de lână sintetică. Calitatea produselor lor stă cel puţin pe picior de absolută egalitate cu aceia a produselor similare străine. Iată pentru ce, s-ar impune o modifcare în concepţia fiscală sub regimul căreia cade această producţie românească de fire de mătase artificială. Atâta vreme cât firele de „rayon“, vor fi considerate ca articol de lux și nu ca articole de primă necesitate Continuare in pag. 4-a TOU BOERI 51 TONI LA SLUJBE Răul cu înmulţirea şcoalelor, cu năvala la slujbele statului şi părăsirea negoţului şi a meşteşugurilor, n’a întârziat să se vadă. Ştefan Fălcoianu, vice-preşedintele consiliului general al instrucţiei publice, spune în şedinţa consilul lui, ţinută la 10 Septembrie, 1865: „Trebue, dacă obligăm pe fiul săteanului a veni la şcoală, să ştim să-l învăţăm spre a nu mai face din acei ce vin la ea, oameni pierduţi pentru agricultură, comerţ şi industrie, spre a nu mai face până şi din şcoalele primare, atâţia prăşitori de candidaţi la paragraful bugetului”. Marţian, ardeleanul care a introdus studiul statisticei la noi, critică politica şcolară: „pentru junii noştri ce învaţă ceva carte, singura carieră ce râvnesc sete avocatura şi funcţiunile publice... Iar ocupaţiunile productive... le lasă slăvuitor”. Constantin Kreţulescu, fostul preşedinte al comitetului din Muntenia pentru alegerile divanului ad-hoc, şi fost prim ministru, în lucrarea sa: Trecutul şi era nouă (1860), spune: Ceea ce este mai descurajator, este că videm oamenii de stat din ce în ce mai ademeniţi a se felicita de înmulţirea posturilor serviciilor publice, ca de un semn îmbucurător , că nu găsesc a arăta tinerimei un scop mai nobil pentru ferfecventarea şcoalelor, decât pentru căpătuirea posturilor“. Mai târziu, Ion Ghica, intr’una din scrisorile sale către Alecsandri (1882), scrie : „In loc de a încuraja inteligenţele slabe, ar fi mult mai bine... a împing© tinerimea şi spre meşteşuguri şi meserii, şi a pune astfel inteligenţele mediocre in stare de a deveni producătoare, în Ioc de a fî’sterile şi de multe ori periculoase prin pretetiţiunile şi exigenţele lor“. Nimeni n’a ţinut seama de aceste înţelepte îndemnuri, ca să se adeverească, odată mai mult, vorba lui Schopenhauer : „înţelepţii tuturor timpurilor neau dat totdeauna aceleaşi perveţe, iar nebunii — marea majoritate a tuturor timpurilor — au răspuns totdeauna cu aceleaşi fapte, adică cu fapte contrarii. De aceea, zice Voltaire, vom lăsa lumea asta tot atât de proastă şi tot atât de rea cum am găsit-o, când am venit“. Statul a tot înfiinţat la şcoale şi la slujbe, o şcoale unde nu se prea învăţa carte, ci se fabricau „boieri“, slujbe pentru căpătuirea boerilor celor noui. S’au înfiinţat, ce e dreptul, şi scoale de meserii, şi scoale de agricultură, şi scoale comerciale, dar toate n’au scos decât funcţionari. Mulţi copii dela gimnaziul şi dela şcoala comercială din Galaţi, ne adunam la joacă pe un maidan dela Coada Râpei. Printre noi era şi unul dela şcoala de meserii. învăţa tâmplăria. Am isprăvit şcoala. Au trecut ani. Eram directorul Epocei. Intr’o zi m’am pomenit la redacţie, cu un tânăr chipeş, bine îmbrăcat, cu mânuşi şi cu baston. L’am cunoscut îndată. Era cel cu tâmplăria, tovarăşul de joacă dela ' Coada Râpei. Privindu-i mi-am închipuit că a nimerit-o, că și-a înjghebat un atelier. — îmi pare tie că te văd Ți-aiu mers toate după pofta inimei ? — Da, sunt mulțumit. •— Ai atelier ? — De unde! Sunt funcționar la Creditul Urban. Am slujbă bună. iM’am însurat. Nevasta mea are voce frumoasă. Cântă. Dă şi un concert zilele acestea şi am venit sa te rog să-i anunţi concertul în „Epoca“. Eram tânăr şi încă neştiutor al tuturor deprinderilor noastre. O găleată de apă să-mi fi turnat cineva în cap, n’aş fi sărit în sus, cum am sărit la auzul acestor cuvinte.^ îmi jucau pe dinaintea ochilor rândeaua, mânuşile, cântăreaţa, Creditul Urban. Când mi-am mai venit în fire, l-am întrebat : — Şi toţi colegii tăi de la şcoala de meserii sunt funcţionari ?. — Pe câţi îi mai ştiu, toţi. In 1898, Haret a făcut o reformă a învăţământului secundar. Am citit desbatshie. S’a vorbit de clasicism, de foloase e învăţământului ştiinţific, de noul gimnaziu cu patru clase : „adevărată şcoală secundară populară“, care „va deschide drumul la o mulţime de cariere“. S’a vorbit de numărul elevilor într’o clasă, de examene, de, profesori. Haret a lămurit de ce „a bifurcat“ liceul : „Să iau spre exemplu oraşul Slatina şi oraşul Măgurele, a zis el La Slatina este un gimnaziu real, la Măgurele un gimnaziu clasic. Copilul care s’a născut la Slatina, urmează, vrând nevrând, gimnaziul real, cel care s’a născut la Măgurele urmează, vrând nevrând, gimnaziul clasic. Şi Haret, ca să împace pe copiii de la Măgurele şi pe cei de la Slatina, a rotunjit gimnaziul, „a bifurcat“ cursul superior, să fie şi clasic şi real, — şi cu carne şi cu brânză. Şi el, profesor universitar şi îndrumător al şcoalei, a spus aceste uimitoare cuvinte : „Frumos lucru este filosofia lui Platone mai ales că a servit in titru câtva de fundament filosofiei de astăzi. Dar nu cu filosofia lui Platone putem trăi azi, nu cu dânsa ne hrănim, nu cu dânsa putem duce lupta pentru viaţă“. Despre înmulţirea şcoalelor, de năvala la slujbele statului, de sporirea, an de an, a acestor slujbei de treptata pierire a românilor din negoţ şi dela meserii, nu s’a vorbit. E adevărat că şcoala n’a mai „hrănit“--sufletele cu morala luî „Platone“. Toţi câţi au eşit din ea, s’au hrănit însă din bugetul statului, fără prea aprigă „luptă pentru viață“. Cum au mers trebele dela răz* boiul cel mare până acum, voiu ă arăta mâine. („Universul"). T. Pisan! Citiţi in pag lia: Programul de activitate al Comisariatului petrolului Citiţi în pagia: Lichidarea transferurilor Aplicarea regimului tranzitoriu pentru lichidarea compensaţiilor COMERŢUL EXTERIOR AL ARGENTINEI In 1939, Argentina a exportat mărfuri în valoare de 1.570 mii. 226.000 piaştri, deci în plus cu 12,1 la sută faţă de anul 1938. Importul a fost de 1.338.332.000 piaştri, fiind în minus cu 8,4 la sută. Un nou împrumut în Belgia Ministrul de finanţe al Belgiei a primit pe preşedinţii Comisiunii de bursă şi p© delegaţii principalelor bănci pentru a le face cunoscută hotărîrea guvernului belgian de a emite un împrumut intern numit „împrumutul independenţei“. Bonurile emise vor fi la purtător cu scadența peste 4, 8 și 12 luni. Operaţiuni financiare in Franţa PARIS 30 (Rador). — Un proect de lege privitor la deschiderea şi anularea de credite pe exerciţiul 1939, ce urmează a fi adoptat de Parlament înainte de 10 Februarie a fost distribuit Marii deputaţilor. Suma creditelor suplimentara deschise este de 520 de milioane franci, iar anularea de credit« »(* cifrează' la 109 mllioane franc). Sporirea netă a cheltueiilor incris, astfel,, in raport cu valorile initiale, decât de 111 milioane franci Expunerea de motive a acestui proect conţine in anexă situaţia provizorie a bugetului exerciţiului 1939, oprit la 30 Noembrie în ce priveşte veniturile şi la 15 Ianuarie 1940 în ce priveşte creditele. încasările au atins suma cf- 65 —*« fR-Pdo 123.4î1.313 fraasi. C.'editcls. deschise se ridică la suma de 106 miliarde 207.240.714 h mai.