Argus, martie 1940 (Anul 30, nr. 8068-8094)

1940-03-01 / nr. 8068

ANUL XXIX No. 8068 ucmneşti, PALATUL CICLOP BIROURI: 2-19-60 MAGAZIN : 3-88-48 ATELIERE I 2-134-90 O­NANENTE In străinătate * Tariful în funcţiune de convenţiile poştale internationale 3 lei In ţară—6 lei In străinătate 6 PAGINI 3 LEI Fondatori: S. PAUKER li H. F. VALENTIN BIROURILE: București, Str. Constantin Miile No. 15 INDUSTRIEI SI FINANTE! Telefon 3.05.44 Vineri 1 Martie 1940 NOUL MODEL 8 CILINDRI NOUL MODEL Ford SJ­ Diaf A B O In țară Un an 1000 Lei 6 luni 550 3 luni 300 S. A. R I Diaf S. A. R I bucurești, PALATUL CICLOP BIROURI: 2-19-50 Telefon magazin : 3-88-48 ATELIERE: 2-OLPO P U B L I O I 1 A I t. A se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietar : „ARGUS” S. 4, înscris sub No. 203 Trib. Ilfov. 1 Redactor responsabil: ________AI­­PETROVICI ION PUTINEI şi valorificarea grâului Au venit la mine doi prieteni vechi, Ion Putinei şi cumnatul său Arzoi, din comuna Amărăştii din Vale. După ce ne întrebarăm de sănă­tate, unii pe alţii, văzând că se cam codesc să înceapă vorba, îi întrebai eu ce necaz îi aduce la Bucureşti. De timpul acesta de iarnă. Putinei prinzând curagiu zise: — „Apoi, domnule, ce să ne a­­ducă. iacă păcatele noastre, am pă­țit o daravelă mare cu valorarea aia a grâului. Ne-a amendat cu două mii de lei și pe mine și ce cumnatu Arzoi că ci­că am adus fă­ina de la moara lui Qujnitu în sat la noi. Adică s'a întâmplat aşa: e mai bine de un an de când eu $­ Arzoi am fost si am măcinat la moară la Qâjiitu ca la 20 băn - cioare de porumb. După ce i-am dat uiuma de 2 mertice, când să plecăm, ce Să vezi dumneata, că vine Qâjiitu si ne aruncă în căruţă doi saci cu făină de grâu si ne roa­gă să-i ducem si să-i lăsăm, la noi în sat, în curte la văduva lui Ma­rin. „Când să intrăm în sat, iacă vine domnu­ jandar întovărăşit de un domn i­steţ şi ne opri, se uită în căruţă şi când dădu de sacii de făină, ne ceru fel de fel de bilete şi apoi ne întrebă că de unde­ am luat-o şi unde o ducem. Noi am spus cum s’a întâmplat, că ne-a pus-o Gâjiitu în căruţă si că ne-a rugat s’o lăsăm la văduva lui Ma­rin- Ne-a dus la Primărie, ne-a luat făina de grâu, a chemat acolo Si ne Gâjiitu si pe văduva lui Ma­rin, dar amândoi au luat pe, nu stiu, n’am văzut, în brate... si ce mai fura-vura, iacă-ne pe noi a­­mendati cu 2000 lei, după ce ne fă­cură şi de ocară în sat. Noi am crezut că făina e pentru cârciumaru nostru d. Cristescu si Gâjiitu ne-a zis s’o lăsăm la vădu­vă lui Marin, că era în drumul no­stru, că, curtea văduvei lui Marin dă în fundul curţii cârciumarului nostru. „Pă urmă am aflat noi că alta era socoteala şi anume: Qâjiitu trimetea făina la văduva lui Marin şi de la ea venea noaptea şi o lua Qrecu, prăpăditu ăla de brutar de la răscrucea drumurilor care duce la mai multe sate. „Aşa, Qâjiitu şi cu Qrecu înşelau statu că nu plăteau taxele la făină, dar noi am rămas amendaţi şi acu perceptorii ne cere banii. Dar tot el ne-a învăţat că dacă venim la Bucureşti, la valorarea aia a grâu­lui şi spunem cinstit cum stau lu­crurile, se poate întâmpla să ne er­te. „Am venit la Bucureşti şi azi di­­mineaţă am fost la vără-su lui Ar­zoi, avocatul Arzoescu de­... Acolo ne-a eşit în use servitoarea, o un­guroaică grasă si fălcoasă si ne-a spus să trecem la uşa din fată să vorbim cu cucoana, că d. avocat nu e acasă. La uşa din fată, ne scară, ce să vezi... o cucoană sfrijită îm­brăcată în pantaloni ca o brezae si cu niste tălpici (schiuri?) în mână mai înalte ca ea, care ne-a spus sa venim săptămâna viitoare că atât ea cât şi bărbată-su, avocatul Ar­zoescu, vără-su lui Arzoi, se duc la munte, la Sinaia...“ De unde vreţi să ştie bietul Pu­tinei şi vără-su Arzoi şi alte mii şi mii de oameni ca ei, mâncători de mămăligă şi­ neştiitori de carte, că legea de valorificare a grâului nu admite transporturi de făină decât întovărăşite de facturi, de bilete de liberă circulaţie, de bilete roşii li­pite pe fiecare sac, etc. din care să se constate că s’au plătit toate ta­xele la fisc şi la comună. Câţi Gâ­­jiiti Şi câţi Greci nu profită oare de naivitatea ţăranului nostru! Din fericire legea de valorificare a grâului prevede, în cazuri de a­­cest fel, reducerea amenzilor cu 75 la sută. Dr. D. Andronescu Bonurile de înzestrare înseamnă o investire ideală, de fructuoasă ren­­tabilitate şi desăvârşită siguranţă Situaţia sumară a Băncii Naţionale LA 27 IANUARIE­ Situaţie sumară a Băncii Naţio­nale la 27 Ianuarie faţă de cea din 20 Ianuarie a c. a fost următoarea : Stocul de aur 29 miliarde 845 milioane 716.985 lei faţă de 20 mi­liarde 814 milioane 478.925 Iei. De­vizele rezervate pentru plata im­portului şi alte plăti 148 milioane 516.596 Iei faţă de 83 milioane 159.705 lei. Devize în conturi de clearing de­contate 1­ 068 milioane 328 797 lei fată de 1.030 milioane 482.066 lei. Devize în conturi de clearing de decontat din depunerile importato­rilor : 852 milioane 140.100 lei fată de 828 milioane 43.302 lei. Biletele de bancă în circulaţie 47 miliarde 749 milioane 271.265 Iei fată de 47 miliarde 878 milioane 637.785 lei. Moneda divizionară 1 miliard 35 milioane 721.196 lei fată de 1 mi­liard 20 milioane 454 527 lei. Portofoliul comercial 17 miliarde 558 milioane 68.525 Iei fată de 17 miliarde 622 milioane 962.177 lei. Portofoliul si datorii agricole si urbane 1 miliard 223 milioane 114 mii 128 lei fată de 1 miliard 226 mi­lioane 174.271 lei. Bonuri de tezaur ale Statului ro­mân pentru pierderi la datoriile a­­gricole si urbane 4 miliarde 404 mi­lioane 675.844 lei fată de 4 miliarde 494 milioane 250.869 lei. Datoria Statului este de 3 mili­arde 571 milioane 789.590 lei. Avansuri temporare acordate Te­­zaurului au rămas neschimbate la 2 miliarde lei. Totalul angajamentelor la vedere 58 miliarde 626 milioane 996-516 lei fată de 58 miliarde 614 milioane 789.264 lei. Raportul între stocul de aur și angajamente e de 35,56 la sută fată de 35,52 la sută. Scontul 3 jum. la sută. Dobânda 4 jum. la sută. Comerţul exterior al Japoniei In luna Ianuarie 1940, Japo­nia a importat mărfuri în va­loare de 279 milioane de yeni, şi a exportat 236 milioane d­e yeni. In 1939 comerţul Japoniei cu China a produs un excedent de export de 269 milioane de ye­ni, adică o majorare de 64­5 la sută faţă de anul trecut. Nevoile noastre de import Câteva constatări în lumina ultimelor date statistice Ministerul Comerţului Exterior a centralizat datele privitoare la im­portul şi exportul nostru pe anul 1939. Din ele reiese că în acest an am exportat marfă de 26 miliarde 800 milioane şi am importat de 22 miliarde 900 milioane. Soldul balan­ţei comerciale se cifrează deci la circa 4 miliarde lei în favoarea noa­­stră. Din examinarea cifrelor, se pot trage concluzii din cele mai intere­sante, în ce priveşte atât importul, cât şi exportul nostru. Deocamda­tă, ne vom ocupa de problema im­1935 : 219.390 tone 1.879.444.000 lei. 1936 : 302.486 tone 2.472.754.000 lei. 1937. 298.333 tone în 3.547.511.000 lei 1938 : 383.917 tone în 4.060.074.000 lei. 1939: 345.234 tone în 6.762.660.000. valoare de valoare de valoare de valoare de valoare de Desvoltarea industriei noastre me­talurgice se oglindeşte şi în cifrele de mai sus. Mica scădere cantita­tivă din 1939, se datoreşte greută­ţilor de aprovizionare. Se observă limpede urcarea preţurilor care a făcut­­ca preţul unei tone de măr­furi să sporească cu cel puţin şapte­zeci şi cinci la sută într’un singur an. La celelalte metale şi metaloi­­de situaţia se înfăţişează în felul următor : Alte metale şi metaloide: 1935: 12.487 tone în valoarea de 492.885.000 lei. 1936: 11.465 tone în valoare de 454­ 078 000 lei. 1937: 16.921 tone în valoare de 1.421. 137.000 lei. 1938 : 20 062 tone în valoare de 1­476.067.000 lei. portului, ca una care interesează în deosebi nu numai cercurile noa­stre economice, dar şi oficialitatea. Fără îndoială că stocurile disponibi­le de materii prime aduse din străi­nătate sunt prea­ mici şi că toate străduinţele sunt orientate în sen­sul unui import cât mai mare. Cum s’a desvoltat importul no­stru în ultimii cinci ani ? Vom lua câteva categorii de produse, care ne vor lămuri asupra situaţiei. In primul rând, vom lua fierul şi lu­crările din fier. Statistica dă urmă­toarele cifre : 1939: 20.527 tone în valoare de 1.739-260.000 lei. Deci, situaţia e foarte asemănă­toare. Spor cantitativ, spor şi mai mare încă la valoarea de pe urma creşterii preţurilor la bursele inter­naţionale-Unde se observă procesul nostru de industrializare, e la importul de aparate, maşini şi motoare. Cifrele statistice se înfățişează în felul ur­mător : Aparate, mașini, mioare: 1935: 21.594 tone în valoare de 1.675.611.000 lei. 1936: 26­ 337 tone in valoare de 1­ 901 596.000 Iei. 1937: 40 585­ tone în valoare de 3.835.902.000 lei. 1938: 41.966­­tone în valoare de 3.557-715.000 lei. 1939: 42.847 tone în valoare de 4.339 311.000 lei. Sporu­l cantitativ de la 1935­ si pâ­nă la 19,39, este impresionant. Cre­șterea în anii extremi, este de su­tă la sută. La valori, sporul este mai mare din aceleași motive pe care le-am arătat mai sus. Dealtfel, e un fenomen general care se ob­servă la mai toate produsele noa­stre de import. Textile, vegetale și indu­strii derivate: 1935: 41-986 tone în valoare de 2.715­ 066.000 lei. 1936: 45.916 tone în valoare de 3-11. 838.000 Iei. 1937 : 59.899 tone în valoare de 4.576.044.000 lei. 1938 : 49-348 tone în valoare de 2-848.192.000 lei; 1.9391, 41.860 tone în valoare de 2.948-793,00 lei. Cifrele de mai sus lămuresc si­tuaţia. De la importul record de ma­terii prime din 1937, cantităţile im­portate au scăzut cu 18­ 000 tone. Valoarea a scăzut în proporţie. Nu tot aşa se înfăţişează situa­ţia la vehicule. Vehicule: 1935 : 4.331 tone în valoare de 265.368.000 lei­ 1936 : 5.682 tone în valoare de 399.335-000 lei. 1937: 10-399 tone în valoare de 882.606.000 lei. I­938: 14.685 tone în valoare de 1­ 455.505-000 lei. 1939: 16.690 tone în valoare de 1.766.818.000 lei. La acest import, creşterea a fost continuă, ajungând în număr de tone de patru ori mai mare ca în 1935, iar ca valoare de aproape şapte ori mai mare. Nu e rău să amintim că în 1939 am mai avut şi un import neregulat de vehicule care nu e trecut în statistica de mai sus. I Produse chimice şi medi­camente: La produsele chimice si medica­mente, sporul a fost continuu. 1935: 10­ 281 tone în valoare de 459.33.000 lei. 1936: 9.828 tone în valoare de 576-777.000 lei­(Continuare în pag. 3-a) Fier si lucrări din fier in in Stadiul negocierilor economice cu străinătatea Un nou acord de schimburi şi plăţi cu Bulgaria. Negoc­ierile cu Italia. Modificări in acordul cu Palestina. In preajma semnării acordului cu Grecia. Prelungirea acordului cu Iugoslavia în examinare modificările ce ar urma să se aducă diferitelor con­tingente de mărfuri, atât la im­port cât şi la export, precum şi mijloacele de garantare a execu­­­tării lor. Toate chestiunile discutate fiind ad-referendum, vor fi su­puse ratificărei comisiunea mixt© plenară, în cea mai apropiată şe­dinţă. Modificarea acordului cu Palestina Negocierile care se duc de câtva timp la Bucureşti pentru revizuirea unor dispozițiuni ale aranjamen­tului comercial cu Palestina s’au terminat. Modificările aduse aranjamentu­lui și al căror text s’a aprobat ori, constituesc o adaptare a schimburi­lor dintre România și Palestina cu actuala situaţie-Aranjamentul expiră la 31 Mai a. cm­. Terminarea negocierilor cu Grecia După ştirile primite de la Ate­na, negocierile delegaţiunei noa­stre aflate în Capitala Greciei pentru încheierea unui nou a­­cord de schimburi şi plăţi cu a­­ceastă ţară, sunt ca şi terminate. Delegaţiunea română e aşteptată să se înapoieze în Capitală Du­minică 3 crt. Prelungirea acordului e­­conomic cu Jugoslavia Dupe cum am anuntat s’a hotărât ca o delegaţie să plece la Belgrad pentru incheierea unui nou acord economic cu Jugoslavia, întrucât actualul acord expiră pe ziua de azi­ In ultimul moment, plecarea de­le­gat­iunei a fost contramandată, întrucât, de comun acord s’a con­venit ca actualul acord economic dintre România şi Iugoslavia să fie prelungit cu încă trei luni. D. Th. Valahu Delegaţiunea română trimisă la Sofia pentru a negocia o nouă convenţie de schimburi şi plăţi cu Bulgaria,, terminându-şi­­cu succes misiunea, s’a înapoiat în­ ţară. In adevăr, în urma negocieri­lor duse de cele două delega­­ţiuni, română şi bulgară, întâia prezidată de d. Gh. Caranfil, di­rectorul adjunct al diviziei eco­nomice din ministerul afacerilor străine şi a doua de d. Vat­­cheof, directorul diviziei econo­mice­­ din ministerul afacerilor străine bulgare, s’a ajuns la­ în­cheierea unui nou acord de schimburi şi plăţi. Acest acord e încheiat între cele două guverne, spre deose­bire de acordul expirat care era un acord de plăţi între Băncile Naţionale ale celor două ţări. Prevederile acordului cu Bulgaria Prin noul acord se prevede că schimbul de mărfuri între Ro­mânia și Bulgaria se va face pe principiul clearingului cu excep­ția importurilor de petrol în Bul­garia, a căror plată se va face integral, în devize libere. Acordul lasă o libertate depli­nă schimburilor, fără a fixa deci contingente, atât România cât Bulgaria putând importa și ex­porta orice fel de mărfuri. Lichidarea soldului activ al României Din schimbul de mărfuri de până acum cu Bulgaria, rezultă pentru Romănia un sold activ care n'a fost încă utilizat In dispozitiunile de ordin technic ale acordului, pe lângă arătarea modalităţilor cum se vor depune sumele de Plată în leva sau lei, la Negocierile cu delegaţia ita­liană se desfăşoară în condiţiu­­nile cele mai satisfăcătoare. Ca metodă de lucru şi pentru simplficarea lucrărilor com­siu­­nei plenare, s’a ales din sânul acesteia o subcomisiune techni­­că formată, d'n parisa cours­iu­nei plenare română din d-nii: Em. Marian secretar general al ministerului comerţului exterior, Băncile Naţionale respective se prevăd si modalităţile de lichidare a soldurilor noastre active. Toate aceste solduri, atât din tre­cut cât şi viitoare vor fi utilizate pentru import de mărfuri din Bul­garia. Termenul acordului Noul acord s’a încheiat pe o perioadă nelimitată ,cu dreptul de a putea fi denunţat printr’un preaviz de 30 de zile. Prevederile noului acord isvo­­rîte din cele mai bune intenţii manifestate de ambele părţi, în­dreptăţesc toată nădejdea că schimburile economice dintre România şi Bulgaria vor putea lua în curând o desvoltare ca­re va depăşi cu mult situaţia schito­burilor de până acum. Smădu, directorul exportului, ing. Mitescu, directorul impor­tului şi Georgel Demetrescu, di­rectorul acordurilor, iar din par­tea comisiunei plenare italiene din d-nii Amari, din ministerul schimburilor şi valutelor şi Pelle­grini, ataşatul comercial al Italiei la Bucureşti. Această subcomisiune s’a în­trunit ori după amiază și a luat Cursul negocierilor cu Italia CONFRAȚII BULGARI îndatoririle profesionale m’au dus săptămâna trecută în Bulga­ria. Era pentru întâia dată când pășeam pe pământul vecinei noa­stre dela Sud. întâmplarea că o­­dată, în cursul unei plimbări cu vaporul pe Dunăre, coborâsem pen­tru un ceas la Rusciuk, nu însem­na că fusesem în Bulgaria. De aceia era firesc să mă întreb — pe când mergeam cu trenul spre Sofia — cum se face că deşi plă­­cându-mi călătoriile şi cunoscând toate ţările din Europa şi unele din alte continente, — nu cerceta­sem încă Bulgaria. Şi nu găseam altă explicaţie, de­cât aceia că ştiind-o atât de aproape, îmi voi fi spus: s’o las pe altă dată, fiind­că în Bulgaria mă pot duce uşor oricând. Acest „oricând” n’a ve­nit de­cât cu mare întârziere, a­­şa cum­ se întâmplă cu toate lucru­rile cari ţi se par prea lesnicioa­se. Dar tot mai bine mai târziu de­cât niciodată. Să spun dela început că şe­derea mea la Sofia — şi de astă­­dată prea scurtă, dar o voi împlini nu prea târziu cu o alta mai în­delungată — mi-a lăsat cele mai bune amintiri. Dela prima întâlnire cu grăni­cerii bulgari — oameni voinici, plăcuţi la înfăţişare, corecţi în ra­porturile lor cu călătorii — arm­ simţit dispărând unele din uşoa­rele temeri despre felul în care voi fi privit în momentul când voi ajunge în Bulgaria. Pentru ci­ne­­ ştie ce se crede în general la noi de raporturile­ româno-bulga­­gare, rezervele mele despre pri­mirea pe care puteam s’o am în Bulgaria erau fireşti. După cum de altfel, mi-au spus confraţii bul­gari, socoteau că li s’ar întâmpla venind la noi. Lucrurile s’au petrecut însă alt­fel. Formalităţile vamale le-am fă­cut destul de uşor. Iar faptul că toată lumea îmi vorbea române­şte, mi-a făcut fireşte o deosebi­tă plăcere. Călătoria de la Rusciuk la Sofia am făcut-o cu un tren accelerat, ale cărui vagoane curate, bine în­­treţinute pe drum­ de supraveghe­toare speciale, erau şi bine încăl­zite. Amănunt însemnat, pe vre­murile astea de iarnă. Şi în Bul­garia era în acele zile plină iarnă, cu zăpadă multă şi ger. Am sosit la Sofia seara. Trei patru ceasuri înainte de a ajunge în Capitala Bulgariei, trenul tre­ce printr'un peisagiu muntos deo­sebit de frumos, aşa în­cât călă­torului care-l admiră, îi trece u­­şor vremea. Din gara Sofia, un taxi con­fortabil m'a dus spre excelentul hotel Bulgarie. Oraşul cu străzile lui largi şi bine luminate, cu mul­te clădiri impunătoare, mi-a fă­cut o plăcută impresie. Iar a doua zi dimineaţa, am pornit să întâlnesc pe confraţii bulgari. întâiul drum­ l-am făcut la Di­recţia presei din Ministerul afa­cerilor străine. Am­ fost primit cu o deosebită curtenie de d. Abra­­moff, directorul adjunct al presei, care m'a întâmpinat vorbindu-mi româneşte. După o scurtă convor­bire cu d-sa, am fost primit de d. Serafimoff, directorul general al presei, care mi-a arătat acelaş curtenitor interes. Mi s’au dat cu bunăvoinţă lămuririle cerute şi mi s'a făgăduit tot concursul pentru împlinirea­ rosturilor mele profe­sionale în capitala Bulgariei. Fă­găduită ţinută din plin, pentru care mă simt dator să mulţumesc şi pe această cale d-lor Serafimoff şi Abramoff. Astăzi d. Serafi­moff nu mai e directorul general al presei. Pentru felul în care şi-a îndeplinit misiunea la direcţia pre­sei, a fost răsplătit încredinţân­­du-i-se postul foarte însemnat de secretar general al preşedinţiei Con­solului, putând îndeplini în une­le împrejurări şi funcţiunea de şef al cabinetului preşedintelui de con­siliu, misiune care în Bulgaria a­­re un caracter de mare răspun­dere, cum e în Franţa de pildă. Apoi am plecat la întâlnirile pe cari le fixasem cu conducătorii principalelor ziare bulgare. Am cu­noscut cu acest prilej pe d-nii Da­­mianoff şi Taneff de la direcţia ziarului „Utro”, Krapcieff ,­irec­torul ziarului „Zora", Kozuharoff, fost ministru de agricultură, azi deputat şi Meri Karoff preşedintele sindicatului ziariştilor bulgari, a­­mândoi conducători ai ziarului „Slovo” şi Barzitov directorul zia­rului „Mir”. Unii dintre aceşti fruntaşi ai presei bulgare, ca de altfel surprinzător de m­ultă lume în capitala Bulgariei, vorbesc bi­ne­­ româneşte. In aceste condiţi­­uni, fireşte că vorbirile între noi s’au legat foarte uşor şi mi-au înlesnit drumul spre o cordială legătură cu confraţii bulgari. Dar şi cu ceilalţi ziarişti şopoţi, care nu vorbeau româneşte, legătura dintre noi s’a făcut uşor şi repe­de. Spiritul de confrerie al breslei gazetăreşti e bine cultivat în Bul­garia. Dacă mai adaug la acea­sta că mulţi confraţi bulgari aui vechi legături cu ţara noastră, u­­nii fiindcă s’au născut pe aci, aui locuit în România, au rude la noi, ceea ce i-a făcut să-mi vorbească cu simpatie despre amintirile lor din România şi că în cursul con­vorbirilor am pomenit şi eu şi ei despre unele legături istorice dintre România şi Bulgaria cari nu se pot uita, se înţelege căi peste tot am găsit cea mai bună primire. Mi s’a arătat făţiş mul­­ţumirea­ de a vedea un ziarist din România la Sofia, fapt foarte rar, de multă vreme ,cum îmi spunea d. Mecikaroff,preşedintele sindica­tului ziariştilor bulgari. Şi mă în­treb, urmă d-sa, de ce asta? Du­pă război se începuse o acţiune de apropiere între ziariştii ro­mâni şi bulgari,­ prin vizită re­ciproce în cele două tari. Şi ceilalţi distinşi confraţi bul­gari mi-au arătat dorinţa de a se relua această apropiere. I-am­ încredinţat că sentimentul acesta e desigur împărtăşit şi de ziari­ştii de pe celălalt mal al Dunării. Dacă, — aşa cum mi-au spus u­­nii confraţi bulgari, — vor veni prin România, vor avea aceiaşi co­legială primire pe care mi-au fă­­­cut-o mie. 5 Despre ziarele bulgare, dintre cari unele au un tiraj foarte ma­re — dovadă că în Bulgaria sunt mulţi­­ştiutori de carte — voi scrie pe larg într’un alt articol. Deo­camdată voi spune că în coloanele acestor ziare, vizita d-lui ministrul de finanţe Mitiţă ConstantinescU şi-a găsit un larg ecou, în amă­­­nunţite ,şi interesante reportagii, şi în articole şi comentarii scrise cu mult miez. Atmosfera de cordia­litate în care au fost repuse legă­turile româno-bulgare, prin pre­­zenţa« d-lui ministru Mitită Con­­stantinescu , a fost larg întreţi­nută de presa bulgară. De alt­fel toţi ziariştii de frunte bulgari s’au grăbit să vie la legaţia ro­mână,­­ atât la recepţia dată de d. ministru şi d-na Filotti, cât şi la primirea specială pe care a făcut-o ministrul nostru de fi­nanţe ziariştilor bulgari şi streini, întrevederile lor cu d. Mitită Con­­stantinescu au fost din cele mai interesante prin schimbul de idei ce s’a făcut şi au decurs în chip foarte cordial. Păstrez credin­ţa că această sta­re de spirit nu a fost întâmplă­toare şi că urmările ei vor fi în­delungate şi binefăcătoare pentru amândouă ţările. Şi spunând un prietenesc „la revedere" confraţilor bulgari, aş­tept să-i întâlnesc la Bucureşti. G. Horia Recolta de grâu în Australia După o nouă evaluare, recolta de grâu a Australiei se cifrează la 57.225.000 de chintale; astfel, această recoltă se clasează prin­tre cele mai importante ale Au­straliei; ea depăşește recolta pre­cederntă cu peste 10 milioane de chintale. In afară de aceasta, mai există un stoc de 5 milioane de chintale rămas din recolta trecută.

Next