Argus, martie 1940 (Anul 30, nr. 8068-8094)
1940-03-01 / nr. 8068
ANUL XXIX No. 8068 ucmneşti, PALATUL CICLOP BIROURI: 2-19-60 MAGAZIN : 3-88-48 ATELIERE I 2-134-90 ONANENTE In străinătate * Tariful în funcţiune de convenţiile poştale internationale 3 lei In ţară—6 lei In străinătate 6 PAGINI 3 LEI Fondatori: S. PAUKER li H. F. VALENTIN BIROURILE: București, Str. Constantin Miile No. 15 INDUSTRIEI SI FINANTE! Telefon 3.05.44 Vineri 1 Martie 1940 NOUL MODEL 8 CILINDRI NOUL MODEL Ford SJ Diaf A B O In țară Un an 1000 Lei 6 luni 550 3 luni 300 S. A. R I Diaf S. A. R I bucurești, PALATUL CICLOP BIROURI: 2-19-50 Telefon magazin : 3-88-48 ATELIERE: 2-OLPO P U B L I O I 1 A I t. A se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietar : „ARGUS” S. 4, înscris sub No. 203 Trib. Ilfov. 1 Redactor responsabil: ________AIPETROVICI ION PUTINEI şi valorificarea grâului Au venit la mine doi prieteni vechi, Ion Putinei şi cumnatul său Arzoi, din comuna Amărăştii din Vale. După ce ne întrebarăm de sănătate, unii pe alţii, văzând că se cam codesc să înceapă vorba, îi întrebai eu ce necaz îi aduce la Bucureşti. De timpul acesta de iarnă. Putinei prinzând curagiu zise: — „Apoi, domnule, ce să ne aducă. iacă păcatele noastre, am pățit o daravelă mare cu valorarea aia a grâului. Ne-a amendat cu două mii de lei și pe mine și ce cumnatu Arzoi că cică am adus făina de la moara lui Qujnitu în sat la noi. Adică s'a întâmplat aşa: e mai bine de un an de când eu $ Arzoi am fost si am măcinat la moară la Qâjiitu ca la 20 băn - cioare de porumb. După ce i-am dat uiuma de 2 mertice, când să plecăm, ce Să vezi dumneata, că vine Qâjiitu si ne aruncă în căruţă doi saci cu făină de grâu si ne roagă să-i ducem si să-i lăsăm, la noi în sat, în curte la văduva lui Marin. „Când să intrăm în sat, iacă vine domnu jandar întovărăşit de un domn isteţ şi ne opri, se uită în căruţă şi când dădu de sacii de făină, ne ceru fel de fel de bilete şi apoi ne întrebă că de unde am luat-o şi unde o ducem. Noi am spus cum s’a întâmplat, că ne-a pus-o Gâjiitu în căruţă si că ne-a rugat s’o lăsăm la văduva lui Marin- Ne-a dus la Primărie, ne-a luat făina de grâu, a chemat acolo Si ne Gâjiitu si pe văduva lui Marin, dar amândoi au luat pe, nu stiu, n’am văzut, în brate... si ce mai fura-vura, iacă-ne pe noi amendati cu 2000 lei, după ce ne făcură şi de ocară în sat. Noi am crezut că făina e pentru cârciumaru nostru d. Cristescu si Gâjiitu ne-a zis s’o lăsăm la văduvă lui Marin, că era în drumul nostru, că, curtea văduvei lui Marin dă în fundul curţii cârciumarului nostru. „Pă urmă am aflat noi că alta era socoteala şi anume: Qâjiitu trimetea făina la văduva lui Marin şi de la ea venea noaptea şi o lua Qrecu, prăpăditu ăla de brutar de la răscrucea drumurilor care duce la mai multe sate. „Aşa, Qâjiitu şi cu Qrecu înşelau statu că nu plăteau taxele la făină, dar noi am rămas amendaţi şi acu perceptorii ne cere banii. Dar tot el ne-a învăţat că dacă venim la Bucureşti, la valorarea aia a grâului şi spunem cinstit cum stau lucrurile, se poate întâmpla să ne erte. „Am venit la Bucureşti şi azi dimineaţă am fost la vără-su lui Arzoi, avocatul Arzoescu de... Acolo ne-a eşit în use servitoarea, o unguroaică grasă si fălcoasă si ne-a spus să trecem la uşa din fată să vorbim cu cucoana, că d. avocat nu e acasă. La uşa din fată, ne scară, ce să vezi... o cucoană sfrijită îmbrăcată în pantaloni ca o brezae si cu niste tălpici (schiuri?) în mână mai înalte ca ea, care ne-a spus sa venim săptămâna viitoare că atât ea cât şi bărbată-su, avocatul Arzoescu, vără-su lui Arzoi, se duc la munte, la Sinaia...“ De unde vreţi să ştie bietul Putinei şi vără-su Arzoi şi alte mii şi mii de oameni ca ei, mâncători de mămăligă şi neştiitori de carte, că legea de valorificare a grâului nu admite transporturi de făină decât întovărăşite de facturi, de bilete de liberă circulaţie, de bilete roşii lipite pe fiecare sac, etc. din care să se constate că s’au plătit toate taxele la fisc şi la comună. Câţi Gâjiiti Şi câţi Greci nu profită oare de naivitatea ţăranului nostru! Din fericire legea de valorificare a grâului prevede, în cazuri de acest fel, reducerea amenzilor cu 75 la sută. Dr. D. Andronescu Bonurile de înzestrare înseamnă o investire ideală, de fructuoasă rentabilitate şi desăvârşită siguranţă Situaţia sumară a Băncii Naţionale LA 27 IANUARIE Situaţie sumară a Băncii Naţionale la 27 Ianuarie faţă de cea din 20 Ianuarie a c. a fost următoarea : Stocul de aur 29 miliarde 845 milioane 716.985 lei faţă de 20 miliarde 814 milioane 478.925 Iei. Devizele rezervate pentru plata importului şi alte plăti 148 milioane 516.596 Iei faţă de 83 milioane 159.705 lei. Devize în conturi de clearing decontate 1 068 milioane 328 797 lei fată de 1.030 milioane 482.066 lei. Devize în conturi de clearing de decontat din depunerile importatorilor : 852 milioane 140.100 lei fată de 828 milioane 43.302 lei. Biletele de bancă în circulaţie 47 miliarde 749 milioane 271.265 Iei fată de 47 miliarde 878 milioane 637.785 lei. Moneda divizionară 1 miliard 35 milioane 721.196 lei fată de 1 miliard 20 milioane 454 527 lei. Portofoliul comercial 17 miliarde 558 milioane 68.525 Iei fată de 17 miliarde 622 milioane 962.177 lei. Portofoliul si datorii agricole si urbane 1 miliard 223 milioane 114 mii 128 lei fată de 1 miliard 226 milioane 174.271 lei. Bonuri de tezaur ale Statului român pentru pierderi la datoriile agricole si urbane 4 miliarde 404 milioane 675.844 lei fată de 4 miliarde 494 milioane 250.869 lei. Datoria Statului este de 3 miliarde 571 milioane 789.590 lei. Avansuri temporare acordate Tezaurului au rămas neschimbate la 2 miliarde lei. Totalul angajamentelor la vedere 58 miliarde 626 milioane 996-516 lei fată de 58 miliarde 614 milioane 789.264 lei. Raportul între stocul de aur și angajamente e de 35,56 la sută fată de 35,52 la sută. Scontul 3 jum. la sută. Dobânda 4 jum. la sută. Comerţul exterior al Japoniei In luna Ianuarie 1940, Japonia a importat mărfuri în valoare de 279 milioane de yeni, şi a exportat 236 milioane de yeni. In 1939 comerţul Japoniei cu China a produs un excedent de export de 269 milioane de yeni, adică o majorare de 645 la sută faţă de anul trecut. Nevoile noastre de import Câteva constatări în lumina ultimelor date statistice Ministerul Comerţului Exterior a centralizat datele privitoare la importul şi exportul nostru pe anul 1939. Din ele reiese că în acest an am exportat marfă de 26 miliarde 800 milioane şi am importat de 22 miliarde 900 milioane. Soldul balanţei comerciale se cifrează deci la circa 4 miliarde lei în favoarea noastră. Din examinarea cifrelor, se pot trage concluzii din cele mai interesante, în ce priveşte atât importul, cât şi exportul nostru. Deocamdată, ne vom ocupa de problema im1935 : 219.390 tone 1.879.444.000 lei. 1936 : 302.486 tone 2.472.754.000 lei. 1937. 298.333 tone în 3.547.511.000 lei 1938 : 383.917 tone în 4.060.074.000 lei. 1939: 345.234 tone în 6.762.660.000. valoare de valoare de valoare de valoare de valoare de Desvoltarea industriei noastre metalurgice se oglindeşte şi în cifrele de mai sus. Mica scădere cantitativă din 1939, se datoreşte greutăţilor de aprovizionare. Se observă limpede urcarea preţurilor care a făcutca preţul unei tone de mărfuri să sporească cu cel puţin şaptezeci şi cinci la sută într’un singur an. La celelalte metale şi metaloide situaţia se înfăţişează în felul următor : Alte metale şi metaloide: 1935: 12.487 tone în valoarea de 492.885.000 lei. 1936: 11.465 tone în valoare de 454 078 000 lei. 1937: 16.921 tone în valoare de 1.421. 137.000 lei. 1938 : 20 062 tone în valoare de 1476.067.000 lei. portului, ca una care interesează în deosebi nu numai cercurile noastre economice, dar şi oficialitatea. Fără îndoială că stocurile disponibile de materii prime aduse din străinătate sunt prea mici şi că toate străduinţele sunt orientate în sensul unui import cât mai mare. Cum s’a desvoltat importul nostru în ultimii cinci ani ? Vom lua câteva categorii de produse, care ne vor lămuri asupra situaţiei. In primul rând, vom lua fierul şi lucrările din fier. Statistica dă următoarele cifre : 1939: 20.527 tone în valoare de 1.739-260.000 lei. Deci, situaţia e foarte asemănătoare. Spor cantitativ, spor şi mai mare încă la valoarea de pe urma creşterii preţurilor la bursele internaţionale-Unde se observă procesul nostru de industrializare, e la importul de aparate, maşini şi motoare. Cifrele statistice se înfățişează în felul următor : Aparate, mașini, mioare: 1935: 21.594 tone în valoare de 1.675.611.000 lei. 1936: 26 337 tone in valoare de 1 901 596.000 Iei. 1937: 40 585 tone în valoare de 3.835.902.000 lei. 1938: 41.966tone în valoare de 3.557-715.000 lei. 1939: 42.847 tone în valoare de 4.339 311.000 lei. Sporul cantitativ de la 1935 si până la 19,39, este impresionant. Creșterea în anii extremi, este de sută la sută. La valori, sporul este mai mare din aceleași motive pe care le-am arătat mai sus. Dealtfel, e un fenomen general care se observă la mai toate produsele noastre de import. Textile, vegetale și industrii derivate: 1935: 41-986 tone în valoare de 2.715 066.000 lei. 1936: 45.916 tone în valoare de 3-11. 838.000 Iei. 1937 : 59.899 tone în valoare de 4.576.044.000 lei. 1938 : 49-348 tone în valoare de 2-848.192.000 lei; 1.9391, 41.860 tone în valoare de 2.948-793,00 lei. Cifrele de mai sus lămuresc situaţia. De la importul record de materii prime din 1937, cantităţile importate au scăzut cu 18 000 tone. Valoarea a scăzut în proporţie. Nu tot aşa se înfăţişează situaţia la vehicule. Vehicule: 1935 : 4.331 tone în valoare de 265.368.000 lei 1936 : 5.682 tone în valoare de 399.335-000 lei. 1937: 10-399 tone în valoare de 882.606.000 lei. I938: 14.685 tone în valoare de 1 455.505-000 lei. 1939: 16.690 tone în valoare de 1.766.818.000 lei. La acest import, creşterea a fost continuă, ajungând în număr de tone de patru ori mai mare ca în 1935, iar ca valoare de aproape şapte ori mai mare. Nu e rău să amintim că în 1939 am mai avut şi un import neregulat de vehicule care nu e trecut în statistica de mai sus. I Produse chimice şi medicamente: La produsele chimice si medicamente, sporul a fost continuu. 1935: 10 281 tone în valoare de 459.33.000 lei. 1936: 9.828 tone în valoare de 576-777.000 lei(Continuare în pag. 3-a) Fier si lucrări din fier in in Stadiul negocierilor economice cu străinătatea Un nou acord de schimburi şi plăţi cu Bulgaria. Negocierile cu Italia. Modificări in acordul cu Palestina. In preajma semnării acordului cu Grecia. Prelungirea acordului cu Iugoslavia în examinare modificările ce ar urma să se aducă diferitelor contingente de mărfuri, atât la import cât şi la export, precum şi mijloacele de garantare a executării lor. Toate chestiunile discutate fiind ad-referendum, vor fi supuse ratificărei comisiunea mixt© plenară, în cea mai apropiată şedinţă. Modificarea acordului cu Palestina Negocierile care se duc de câtva timp la Bucureşti pentru revizuirea unor dispozițiuni ale aranjamentului comercial cu Palestina s’au terminat. Modificările aduse aranjamentului și al căror text s’a aprobat ori, constituesc o adaptare a schimburilor dintre România și Palestina cu actuala situaţie-Aranjamentul expiră la 31 Mai a. cm. Terminarea negocierilor cu Grecia După ştirile primite de la Atena, negocierile delegaţiunei noastre aflate în Capitala Greciei pentru încheierea unui nou acord de schimburi şi plăţi cu această ţară, sunt ca şi terminate. Delegaţiunea română e aşteptată să se înapoieze în Capitală Duminică 3 crt. Prelungirea acordului economic cu Jugoslavia Dupe cum am anuntat s’a hotărât ca o delegaţie să plece la Belgrad pentru incheierea unui nou acord economic cu Jugoslavia, întrucât actualul acord expiră pe ziua de azi In ultimul moment, plecarea delegatiunei a fost contramandată, întrucât, de comun acord s’a convenit ca actualul acord economic dintre România şi Iugoslavia să fie prelungit cu încă trei luni. D. Th. Valahu Delegaţiunea română trimisă la Sofia pentru a negocia o nouă convenţie de schimburi şi plăţi cu Bulgaria,, terminându-şicu succes misiunea, s’a înapoiat în ţară. In adevăr, în urma negocierilor duse de cele două delegaţiuni, română şi bulgară, întâia prezidată de d. Gh. Caranfil, directorul adjunct al diviziei economice din ministerul afacerilor străine şi a doua de d. Vatcheof, directorul diviziei economice din ministerul afacerilor străine bulgare, s’a ajuns la încheierea unui nou acord de schimburi şi plăţi. Acest acord e încheiat între cele două guverne, spre deosebire de acordul expirat care era un acord de plăţi între Băncile Naţionale ale celor două ţări. Prevederile acordului cu Bulgaria Prin noul acord se prevede că schimbul de mărfuri între România și Bulgaria se va face pe principiul clearingului cu excepția importurilor de petrol în Bulgaria, a căror plată se va face integral, în devize libere. Acordul lasă o libertate deplină schimburilor, fără a fixa deci contingente, atât România cât Bulgaria putând importa și exporta orice fel de mărfuri. Lichidarea soldului activ al României Din schimbul de mărfuri de până acum cu Bulgaria, rezultă pentru Romănia un sold activ care n'a fost încă utilizat In dispozitiunile de ordin technic ale acordului, pe lângă arătarea modalităţilor cum se vor depune sumele de Plată în leva sau lei, la Negocierile cu delegaţia italiană se desfăşoară în condiţiunile cele mai satisfăcătoare. Ca metodă de lucru şi pentru simplficarea lucrărilor comsiunei plenare, s’a ales din sânul acesteia o subcomisiune technică formată, d'n parisa coursiunei plenare română din d-nii: Em. Marian secretar general al ministerului comerţului exterior, Băncile Naţionale respective se prevăd si modalităţile de lichidare a soldurilor noastre active. Toate aceste solduri, atât din trecut cât şi viitoare vor fi utilizate pentru import de mărfuri din Bulgaria. Termenul acordului Noul acord s’a încheiat pe o perioadă nelimitată ,cu dreptul de a putea fi denunţat printr’un preaviz de 30 de zile. Prevederile noului acord isvorîte din cele mai bune intenţii manifestate de ambele părţi, îndreptăţesc toată nădejdea că schimburile economice dintre România şi Bulgaria vor putea lua în curând o desvoltare care va depăşi cu mult situaţia schitoburilor de până acum. Smădu, directorul exportului, ing. Mitescu, directorul importului şi Georgel Demetrescu, directorul acordurilor, iar din partea comisiunei plenare italiene din d-nii Amari, din ministerul schimburilor şi valutelor şi Pellegrini, ataşatul comercial al Italiei la Bucureşti. Această subcomisiune s’a întrunit ori după amiază și a luat Cursul negocierilor cu Italia CONFRAȚII BULGARI îndatoririle profesionale m’au dus săptămâna trecută în Bulgaria. Era pentru întâia dată când pășeam pe pământul vecinei noastre dela Sud. întâmplarea că odată, în cursul unei plimbări cu vaporul pe Dunăre, coborâsem pentru un ceas la Rusciuk, nu însemna că fusesem în Bulgaria. De aceia era firesc să mă întreb — pe când mergeam cu trenul spre Sofia — cum se face că deşi plăcându-mi călătoriile şi cunoscând toate ţările din Europa şi unele din alte continente, — nu cercetasem încă Bulgaria. Şi nu găseam altă explicaţie, decât aceia că ştiind-o atât de aproape, îmi voi fi spus: s’o las pe altă dată, fiindcă în Bulgaria mă pot duce uşor oricând. Acest „oricând” n’a venit decât cu mare întârziere, aşa cum se întâmplă cu toate lucrurile cari ţi se par prea lesnicioase. Dar tot mai bine mai târziu decât niciodată. Să spun dela început că şederea mea la Sofia — şi de astădată prea scurtă, dar o voi împlini nu prea târziu cu o alta mai îndelungată — mi-a lăsat cele mai bune amintiri. Dela prima întâlnire cu grănicerii bulgari — oameni voinici, plăcuţi la înfăţişare, corecţi în raporturile lor cu călătorii — arm simţit dispărând unele din uşoarele temeri despre felul în care voi fi privit în momentul când voi ajunge în Bulgaria. Pentru cine ştie ce se crede în general la noi de raporturile româno-bulgagare, rezervele mele despre primirea pe care puteam s’o am în Bulgaria erau fireşti. După cum de altfel, mi-au spus confraţii bulgari, socoteau că li s’ar întâmpla venind la noi. Lucrurile s’au petrecut însă altfel. Formalităţile vamale le-am făcut destul de uşor. Iar faptul că toată lumea îmi vorbea româneşte, mi-a făcut fireşte o deosebită plăcere. Călătoria de la Rusciuk la Sofia am făcut-o cu un tren accelerat, ale cărui vagoane curate, bine întreţinute pe drum de supraveghetoare speciale, erau şi bine încălzite. Amănunt însemnat, pe vremurile astea de iarnă. Şi în Bulgaria era în acele zile plină iarnă, cu zăpadă multă şi ger. Am sosit la Sofia seara. Trei patru ceasuri înainte de a ajunge în Capitala Bulgariei, trenul trece printr'un peisagiu muntos deosebit de frumos, aşa încât călătorului care-l admiră, îi trece uşor vremea. Din gara Sofia, un taxi confortabil m'a dus spre excelentul hotel Bulgarie. Oraşul cu străzile lui largi şi bine luminate, cu multe clădiri impunătoare, mi-a făcut o plăcută impresie. Iar a doua zi dimineaţa, am pornit să întâlnesc pe confraţii bulgari. întâiul drum l-am făcut la Direcţia presei din Ministerul afacerilor străine. Am fost primit cu o deosebită curtenie de d. Abramoff, directorul adjunct al presei, care m'a întâmpinat vorbindu-mi româneşte. După o scurtă convorbire cu d-sa, am fost primit de d. Serafimoff, directorul general al presei, care mi-a arătat acelaş curtenitor interes. Mi s’au dat cu bunăvoinţă lămuririle cerute şi mi s'a făgăduit tot concursul pentru împlinirea rosturilor mele profesionale în capitala Bulgariei. Făgăduită ţinută din plin, pentru care mă simt dator să mulţumesc şi pe această cale d-lor Serafimoff şi Abramoff. Astăzi d. Serafimoff nu mai e directorul general al presei. Pentru felul în care şi-a îndeplinit misiunea la direcţia presei, a fost răsplătit încredinţându-i-se postul foarte însemnat de secretar general al preşedinţiei Consolului, putând îndeplini în unele împrejurări şi funcţiunea de şef al cabinetului preşedintelui de consiliu, misiune care în Bulgaria are un caracter de mare răspundere, cum e în Franţa de pildă. Apoi am plecat la întâlnirile pe cari le fixasem cu conducătorii principalelor ziare bulgare. Am cunoscut cu acest prilej pe d-nii Damianoff şi Taneff de la direcţia ziarului „Utro”, Krapcieff ,irectorul ziarului „Zora", Kozuharoff, fost ministru de agricultură, azi deputat şi Meri Karoff preşedintele sindicatului ziariştilor bulgari, amândoi conducători ai ziarului „Slovo” şi Barzitov directorul ziarului „Mir”. Unii dintre aceşti fruntaşi ai presei bulgare, ca de altfel surprinzător de multă lume în capitala Bulgariei, vorbesc bine româneşte. In aceste condiţiuni, fireşte că vorbirile între noi s’au legat foarte uşor şi mi-au înlesnit drumul spre o cordială legătură cu confraţii bulgari. Dar şi cu ceilalţi ziarişti şopoţi, care nu vorbeau româneşte, legătura dintre noi s’a făcut uşor şi repede. Spiritul de confrerie al breslei gazetăreşti e bine cultivat în Bulgaria. Dacă mai adaug la aceasta că mulţi confraţi bulgari aui vechi legături cu ţara noastră, unii fiindcă s’au născut pe aci, aui locuit în România, au rude la noi, ceea ce i-a făcut să-mi vorbească cu simpatie despre amintirile lor din România şi că în cursul convorbirilor am pomenit şi eu şi ei despre unele legături istorice dintre România şi Bulgaria cari nu se pot uita, se înţelege căi peste tot am găsit cea mai bună primire. Mi s’a arătat făţiş mulţumirea de a vedea un ziarist din România la Sofia, fapt foarte rar, de multă vreme ,cum îmi spunea d. Mecikaroff,preşedintele sindicatului ziariştilor bulgari. Şi mă întreb, urmă d-sa, de ce asta? După război se începuse o acţiune de apropiere între ziariştii români şi bulgari, prin vizită reciproce în cele două tari. Şi ceilalţi distinşi confraţi bulgari mi-au arătat dorinţa de a se relua această apropiere. I-am încredinţat că sentimentul acesta e desigur împărtăşit şi de ziariştii de pe celălalt mal al Dunării. Dacă, — aşa cum mi-au spus unii confraţi bulgari, — vor veni prin România, vor avea aceiaşi colegială primire pe care mi-au făcut-o mie. 5 Despre ziarele bulgare, dintre cari unele au un tiraj foarte mare — dovadă că în Bulgaria sunt mulţiştiutori de carte — voi scrie pe larg într’un alt articol. Deocamdată voi spune că în coloanele acestor ziare, vizita d-lui ministrul de finanţe Mitiţă ConstantinescU şi-a găsit un larg ecou, în amănunţite ,şi interesante reportagii, şi în articole şi comentarii scrise cu mult miez. Atmosfera de cordialitate în care au fost repuse legăturile româno-bulgare, prin prezenţa« d-lui ministru Mitită Constantinescu , a fost larg întreţinută de presa bulgară. De altfel toţi ziariştii de frunte bulgari s’au grăbit să vie la legaţia română, atât la recepţia dată de d. ministru şi d-na Filotti, cât şi la primirea specială pe care a făcut-o ministrul nostru de finanţe ziariştilor bulgari şi streini, întrevederile lor cu d. Mitită Constantinescu au fost din cele mai interesante prin schimbul de idei ce s’a făcut şi au decurs în chip foarte cordial. Păstrez credinţa că această stare de spirit nu a fost întâmplătoare şi că urmările ei vor fi îndelungate şi binefăcătoare pentru amândouă ţările. Şi spunând un prietenesc „la revedere" confraţilor bulgari, aştept să-i întâlnesc la Bucureşti. G. Horia Recolta de grâu în Australia După o nouă evaluare, recolta de grâu a Australiei se cifrează la 57.225.000 de chintale; astfel, această recoltă se clasează printre cele mai importante ale Australiei; ea depăşește recolta precederntă cu peste 10 milioane de chintale. In afară de aceasta, mai există un stoc de 5 milioane de chintale rămas din recolta trecută.