Argus, aprilie 1940 (Anul 30, nr. 8095-8117)

1940-04-01 / nr. 8095

mma TmiF ) ANUL XXIX No. 8095­ SARiLa. 8 PAGINI 3 LEI NOUL MODEL I Forty tam Dial S. A- R .B­ucurești, PALATUL 3ICLOP 1 . . BIROURI 2-lftOO talefoo magazin : 3-68-48 ATELIERE­­ 3-04-90 % In străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER si N. F. VALENTIN BIROURILE: București, Str. Constatin Miile No. 15 Tariful In funcţiune de convenţiile poştale Internationale 3 lei In ţară—6 lei In străinătate INDUSTRIEI SI FINANŢE­ Telefon 3.05.44 S. A. B­ucureşti PALATUL CICLOP BIROURI: 2-19-50 TelefON MAGAZIN : 3-68-4» ATELIERE I »«04-00 ABONAMENTE In ţară Un in 1300 Lei 6 luni 500 3 luni 300 „ PUBLICSTAT­IU se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietar : „ARGUS" S. A. înscris sub No. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabili AL. PFU­ROVTCI O NOUĂ PUNTE Crearea Camerei de Comerţ R®­­mâno-Iugoslave la Bucureşti, două săptămâni numai după înfiinţarea Camerei Iugoslave.Române la Bel­grad, dovedeşte, încă odată, roa­dele fericite pe care le are conlu­crarea dintre ţările înţelegerii Bal­canice. Toţi acei ce şi-au închinat activitatea lor acestei conlucrări, nu de ce să fie mulţumiţi, Nn nn­­m*I fiindcă crearea acestor două organisme mixte e in spiritul ho­tărârilor luate de Consiliul Econo­mic în diferitele sale sesiuni, ori fiindcă asemenea instituţii sunt me«ite să desvolte în chip cât mai S etei® schimburile de mărfuri are ţările participante dar si pentru ratificarea strălucită care se face în acest fel, politicii de a­­propiere in cadrul regional. Intr-adevăr, nu trebuie uitat că o Cameră de comerţ mixtă nu e o creaţiune de Stat. Dimpotrivă, ea e expresia unei dorinii de coope­rare între întreprinzătorii particu­lari. Aceştia îşi dau seama că posi­bilităţile de afaceri între România şi Iugoslavia sunt apreciabile. Con- Jisiile «6­.ţB dn activitatea Consi­liului Economic al înţelegerii Bal­canic® deschid noui orizonturi. Ele au­ dovedit că economiile supra­puse nu se exclud pe tărâm co­mercial. Sunt destule producţii complimentare, cari îngăduie un schimb folositor de mărfuri. A­­junge să amintim cât de trebuin­cioase sunt Iugoslaviei produsele noastre petrolifere ci sarea noastră cât de mult ne trebuiesc nouă unele m­elaje şi metaloide de pro­venienţă iugoslavă. Dar, chiar în domeniul produc­ţiei agricole, sunt multe de făcut. Nu odată conlucrarea pe acest tă­râm poate fi folositoare. Organi­zarea unor biroui de vânzare în comun, repartiţia raţională a zo­nelor de producţie, schimbul de informaţii şi de statistici agricole, experimentarea în comun a unor producţii nouă, sunt numai câteva din problemele ce merită o atenţie deosebită. De prisos să spunem însă că mai sunt şi multe alte pro­bleme c­ari trebuiesc reţinute. Conlucrarea economică în cadrul înţelegerii Balcanice are marele avantag­ de a se desfăşura pe planuri diferite. El nu se mărgi peste la, un domeniu sau la altul. Ea îmbrăţişează viaţa economică a ţărilor componente în toate adâncu­rile ei. înfăptuirile de până acum şi cele pe cale de înfăptuire dau cea mai bună mărturie. Dacă legăturile aeriene simt mai numeroase şi mai raţionale, dacă tarifele feroviare sunt mai folosi­toare călătorilor şi mărfurilor, dacă o paie de navigaţie aeriană leagă cele patru ţări, ale înţelegerii BAL­canice, dacă până, şi marca poştală care se pune pe o scrisoare de a­­faceri e mai eftină pentru aceste ţări decât pentru altele, fără de în­doială că aceasta e opera Consiliu­lui Economic al înţelegerii Balca­nice. Dacă turiştii pot circula din­­tr’o ţară în cealaltă cu mai multă înlesnire, contribuind astfel la cu­noaşterea nu numai a frumuseţi­lor naturale, dar şi a patrimoniilor culturale şi economice ale celor pa­­tru state fără de îndoială că şi aci e opera Consiliului Economic. In sfârşit, dacă toate organele de Stat şi toate organismele­ profesio­nale îşi încordează puterile spre a sprijini această operă de conlu­crare a înţelegerii Balcanice, d­ică dela Băncile naţionale de emisi­­­i până la asociaţiile «­ stu­denţi ai Academiilor Comerciale, desfăşoară o acţiune de cunoaştere şi de apropiere fără de îndoială că şi aci avem o dovadă a fericitelor roade obţinute, într’un­ timp atât de scurt, de Consulul Enmuiuie »­ înţelegerii Balcanice. Când , clauza balcanică” înscrisă în unele convenţii de com­erţ va fi generalizată şi va constitui un in­strument de adâncire a legăturilor actuale, — un instrument pacific cu tot ce urmăreşte înţelegerea Balcanică, — când condiţiile de viaţă nouă vor fi statornicite, a­­tunci nu se poate să nu se recu­­noască sforţarea plină de înţeles şi de roade făcută în această parte a Europei. Fireşte, mai sunt punţi care tre­buiesc întinse. Unele pe tărâmuri spirituale. Altele, pe tărâmuri eco­nomice. Altele, în sfârşit din ace­lea c®ri sunt în mod obişnuit de­numite cu acest nume şi cari leagă ţările intre ele. Dar, aceste punţi vor veni. Vor veni ca o reacţie a­­sănătăţii şi a prieteniei dintre ţă­rile balcanice, vor veni ca­ o pro­clamare a dorinţei lor de pace şi de conlucrare tetr’un spaţiu cât mai întins. Vor veni In sfârşit, ca o mărtu­risire a dorinţei acestor tari de a contribui cât mai mult la edifica­rea unei lumi mai bune şi mai pă­trunsă de omenie. Constituirea Camerei de Comerţ Româno-Iugoslave trebuie consi­derată şi ea ca una din aceste punţi. N. Tabacovici Preşedintele Secţiei Naţionale Române a Consiliului Economic al înţelegerii Balcanice u avem nimic de cucerit ci de apărat cu toată energia ceiace este pământ românesc. Pentru această datorie sfântă, nici um sacri­ficiu nu este prea mare. Cu atât mai mult suntem datori să contribuim din timp la echiparea armatei, cu cât subscrierea Bonurilor pentru înzestrarea armatei prezintă numai foloase, atât materiale cât și morale. DEVIZELE.P­I­A­T EXPORTUL DE PETROL IN GRECIA. FRANCUL FRANCEZ. BURSA Bursa In ultima zi a săptămânii bursie­re s’a încheiat un număr restrâns de tranzacţii. Majoritatea rentelor cotează sub cursul precedent. Stabilizarea e ne­gociat la 557/s faţă de 56'b in ajun. Desvoltarea 58ll* fată de 58%; Con­soldarea în scădere cu ll* cotează 39%; Urbane Bucureşti noi închee la 611l* fată de 61 %■ Acţiunile înregistrează scăderi. La industriale: Reşiţa cotează 665 dela 685 în ajun; Mica 1660 dela 1670* La petrolifere: Astra Română cotează 1520 faţă de 1530 curs pre­cedent; Steaua Română 705 dela 730; Redevenţa 355 dala 367; Pra­- - - - 1 -• J O J Z t­UVB ODU U&l'U uywwiu»« ut** dela 855-Celelalte valori au fost staţiona­re. Devizele Oficial schimbărilor de la Banca Naţională a redus cursul deviselor provenite din articole greu expor­tabile şi cari au cota negociabilă JftO la sută, adică fără adlare de cota Băncii Naţionale la 95« lei fată de celelalte provenite din cota de 7« la sută care cotează 97« iei o liră sterlină. Trebue să precisăm că e vorba de devisele cari provin din exportul făcut până la 9 Mar­tie si cari au rămas negociabile. Deferenţa de 20 lei a pus o pro­blemă interesantă: cui să se vândă aceste devize, căci ele înseamnă un beneficiu de 20 lei la liră. Nu este nici o difrenţiere la întrebuinţarea acestor devise. Evident ca toată lu­mea vrea acum să cumpere din a­­ceste devise eftine. Probabil că azi se va veni cu o preciziune în această chestiune. Exportul tie petrol in Gresia Societăţile exportatoare de pe­trol au primit următoarea adresă de la Ministerul Comerţului Exte­rior. ..Avem onoare a vă aduce la cu­noştinţă că potrivit noului Acord de plăţi cu Grecia, semnat la 14 iulirt2© 1546, LUiijrâv^luarca turilor de produse petrolifere efec­tuate în această tară cu începere dela .15 Martie 1940, data intrării în vigoare a Acordului mai sus cit»t, va fi lichidată ca și în trecut, in­tegral în devize liber convertibile și va fi decontată în Iei la cursul oficial, pluis prima şi prima supli­mentară, prevăzută de Decretul­lege Nr. 6(­S din 2 Martie 1946”. ..În căzut când exporturile vor fi facturate în lire sterline, acestea vor putea fi*lichidate şi în liber convertibile,­ atât timp câ dispozi­­ţiunile în vigoare în Anglia vor permite con­versiunea acestor lire sterline în alte devize libere”. Lira sterlină fi fran­cul francez Scăderea accentuată din ultimele trei zile ale lirei sterline şi a fran­­cului francez pe toate pieţele stră­ine s’a oprit el*. Au înregistrat chiar urcări a­­preciabîle. Lira sterlină s’a urcat la New- York delà 3,49 cât a fost In ajun la 3,60 si la Zürich delà 15453 cât a cotat Joi la 16,00. Francul francez deasemenea s’a urcat la Newyork la 2,04 si la Zü­rich 9,12'h delà 8,85 cât a fost Joi. Francul elvețian cotează la New- York 22,12*/* si dolarul la Zürich 4,46. 'larva finlandeză a revenit la pietate straenie la cursul normal la 1,85, înainte de armistiţiu a scă­zut la 1,40. Exportul d­e petrol pe calea ferata In luna Ianuarie s’au exportat pe calea ferată­, în total, 35.806 tone de produse petrolifere din care 20-150 tone în Germania, 10.011 tone în Boemia, 539 t°ne în Unga­ria, 4372 tone în Iugoslavia, 654 tone in Elveţia şi 80 tone în Bul­garia. A­LIRA STERLINA SI ECONOMIA FINLANDEI DUPĂ RĂZBOITE încă din primele zile cari au ur­mat încetării ocn­tăţilor dintre Rusia şi Flolanda­ s’a putut cons­tata că autorităţile finlandeze îşi pun probleme economice de viitor. In primul ran­d ,agricultura va trebui să rezolve chestiunea aşeză­rii câtorva sute de mii de ţărani, pădurari şi plugari, din regiunea la­­cului Ladoga şi din Carelia cari preferă să-şi caute un cămin în alte ţinuri rămase Finlandei. De asemenea, prin cedarea unor industrii şi a unor terenuri cuprin­zând materii prime se pun nouă probleme în ce priveşte structura comerţului exterior finlandez. Finlanda­ pierde un număr mare de fabrici de cherestea, fabrici de hârtie, celuloză etc., din regiunea Viborg. ■ Cele două mari căderi de apă­­ metr­u şi Vaiinkoski, minele de cupru din Outokumpu şi fabrica de celuloză din Kaukopaa — una din cele mai frumoase și mai moderne diin lume — rămân însă Finlande. Deci, se poate prevedea că pre­lucrarea produselor lemnoase, cari reprezentau 85 la sută din exportul finlandez nu va avea prea mult de­­ suferit, cu atât mai mult cu cât industriile forestiere au fost cru­țate de prigoana războiului­ Totuşi aceste industrii nu vor putea în­globa prea mult mânia de lucru ră­masă disponibilă prin trecerea populaţiei dintr’un ţinut­ într’aibturi Pierderea portului Hangoe nu vă fi prea tare resimţită, alte porturi apropiate putând prelua traficul de până acum. Finlanda va trebui să-şi strunea­scă sforţările în vederea păstrării capacităţii de export­ cu toate pie­dicile inerente situaţiei actuale şi fără îndoială că în puterea de mun­că şi în spiritul de iniţiativă al locuitorilor săi va găsi elementele de reazăm pentru o politică eco­nomică prosperă. cumpără vapoare de pasageri STOCKHOLM, 30 (Rador). — Marina militară a cum­­parat mai multe vapoare de pasageri in scopul de a le transforma în vase pentru aprovizionarea submarinelor. SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ ........... de FIDUS Fermitatea leului. Lupta pentru export. Riscurile explorării. Bilanţul „Băncii Albina“ din Sibiu. S­ursa Fermitatea leului In cercurile financiare se dis­­cută cererile tot mai mari de lei, şi intrările masive de devize. Se notează cu satisfacţie, în legă­tură cu aceste fapte, că punc­ul culminant al crizei de materii prime a fost trecut uşor, mulţu­­mită poate şi înţele­ptei măsuri de a se lăsa liber importul pentru cei care au disponibilităţi proprii în străinătate. Intensificarea exportului nostru precum şi situaţia geo-politică a României, care, cu tot fluxul şi refluxul de svonuri din jurul ei rămâne în afară de zona răsboiu­­lui, îndreptăţesc optimismul Li­nera că leul are tendinţa de a deveni o monetă forte. Discuţia asupra acestei posibi­lităţi nu e prematură. In defini­tiv, moneta nu e decât un vehi­cul pentru schimburile de bunuri şi servicii. Calitatea ei nu constă în acoperirea metalică, ci în in­tensitatea cu care circulă, în frecvenţa şi întinderea acestei circulaţiuni. Aurul a încetat a mai avea o funcţiune monetară. El nu mai e un instrument intern­aţi­o­nal de schimb. A devenit el însuşi o marfă. Moneda fiduciară, ,,mo­­neda-semn", îşi trage deci valoa­rea din însăşi funcţiunea ei mo­netară de a mijloci schimbul de bunuri. Faptul că cererile de lei pe prin­cipalele pieţe internaţionale devi din ce în ce mai mari se, datorea­ză activităţii sporite a comerţului nostru exterior. Leul face să cir­cule bunuri reale, destinate con­­sumatorului care-i re­rănite la­ Institutul de emisiune pentru a îndeplini noui funcţiuni. O con­firmare a acestei tendinţe spre fermitate este şi înec­area aproa­­pe complectă a evaziunii capita­lurilor. Toamna — epoca pe care se bazează aceste speranţe — întări des­tur optimismul privitor la moneta noastă naţională. Lupta pentru export Desvoltarea exporturilor este­ o pro­­blem­ă de viaţă şi moarte pentru ţări­le beligerante. împrumutările externe, din Statele­ Unite de pildă, nu mai vin astăzi, că în 1917—18, să complecte­­ze împrumuturile interne. Texportuile isporite mult din cauza cerinţelor răsboiului­ trebuesc deci plătite in bunuri şi servicii. In vederea înlesni­rii exporturilor, organizaţiile indus­triale franceze şi engleze au luat con­tact studiând diferite măsuri impuse de împrejurări: înlăturarea concuren­ţei la cumpărăturile străine, desfiin­ţarea treptată a restricţiunilor în co­merţul franco-englez, suspendarea so­cotelilor cu caracter formal în ba­lanţa de plăţi între cele două ţări. Acest acord înseamnă preludiul unei colaborări rodnice şi constructive care va depăşi durata răsboiului. „Trebue să exportăm, ori perdem răsboiul“, a strigat Sir Samuel Hoare, şi industriaşii englezi au înţeles gra­vitatea acestor cuvinte. Piaţa inter­nă trebue să cedeze pasul intereselor exportului. Ministerul Controlului A­­provizionării cu materii prime, fără a recurge la o constrângere formală, îndeamnă pe fabricanţi să ţină seama de proporţia între consumul intern şi exportul cerut de interesele superioa­re. Organizaţiile de vânzare şi de pu­blicitate în străinătate, cooperativele de vânzare, serviciile consulare, sunt invitate să­ colaboreze cu industriile engleze în vederea aceluiaş scop. Redusă la inactivitate, din cauza blocadei tot mai strânse a Angliei şi a Franţei, industria germană face de­asemenea mari sforţări pentru a se menţine şi a putea relua legăturile cu pieţele străine imediat după răs­­boiu. S-a alcătuit de aceea un plan de ajutorare a întreprinderilor ne­active după care să li se acorde capitalul necesar plăţii datoriilor, pensiilor, asi­gurărilor. Maşinile şi instalaţiile vor fi întreţinute; veniturile industriaşi­lor vor fi însă excluse. Se evaluează, la 1000 milioane mărci sumele nece­sare anual pentru ocrotirea industrii­lor inactive. Suma­ urmează a fi pre­levată din veniturile tuturor între­prinderilor asemănătoare care-şi con­tinuă activitatea în mod normal. Im­pozitele de răsboiu fiind insă exce­siv de grele pentru acestea din urmă, e vorba să fie trecute în sarcina con­sumatorului. Autarhia şi apoi răsboiul au scos popoarele din circuitul economic­­­ol­­aţial, izolându-le în propriile lor gra­niţe. Pacea va­ trebui să restabilească principiul libertăţii comerţului şi să refacă unitatea economică a globu­lui. In lumina acestor fapte, crearea noului nostru minister al Comer­ţului Exterior, apare ca o necesi­tate 3 vreme Condus de d. minis­tru Christiu un diplomat priceput care e în acel­aș timp un bun eco­­nomîst, organizat de un bun eco­­cretar general fl. Petru_ Logodi care denuine o muncă uriaşă pen­tru a pune la punct statistica im­­­portului sî exportului, carioteca firmelor importatoare și exporta­toare și sistemul de rezolvare cât mai urgentă a hârtiilor, noul de­partament foncţionează de ce a d­rum în condiţîunî bune şi aduce foloase reale comerţului, Daca nu mulţumire toată lumea, ia­r cblulb nemulţumeşte cât mai puţini. Concentrarea tuturor forţelor im­­pr­esate în desvoltarea şi buna orientare a comerţului nostru­ exte­rior, la un minister anume creat şi sub conducerea unor personalităţi de voinţă şi de inteligenţă suplă se dovedeşte din ce în ce mai folo­sitoare ţării şi mai corespunză­toare împrejurărilor excepţionale, de acum. Riscurile explorării Ani dea rândul au fost discuţiuni în jurul unei modificări a legii mi­nelor, care să ţină seama atât de in­teresele­­industriei de petrol, cât şi de interesele Statului. Pentru exe­cutarea lucrărilor de prospecţiune, de explorare şi exploatare pe tere­nurile Statului, în vederea desco­peririi şi punerii în valoare a unor noui zăcăminte de petrol, e nevoe de investiţiuni de mari capitaluri. Riscurile preluate de întreprinderile care dispun de capitaluri şi mij­loace tehnice considerabile trebuesc recompensate in caz de reuşită a cercetărilor. Mina din Cromstock, cea mai puternică mină de argint, acea care a contribuit la deprecie­rea argintului şi a obligat mai toate guvernele să revină la mo­­nometalismul de aur, a fost desco­perită de un vagabond. Factorul a­­cesta al „întâmplării“ contează şi astăzi în descoperirea zăcăminte­lor. Dar studierea formaţiunilor geologice, cercetarea unei stânci dacă e sedimentară, cristalină sau vulcanică, lucrările de geodesie, de foraj şi de tubaj la mari adâncimi, au la baza lor ştiinţă şi capital, de investiţie şi de risc. In darea de seamă a „Băncii în­treprinderilor Aurifere şi Miniere“ se reia ideea lui Vintilă Brătianu, în legătură cu punerea în valoare a bogăţiilor noastre naturale, că „nu avem la îndemână decât capi­taluri puţin importante şi agonisite din greu de care trebue să avem o deosebită grijă şi să nu le înves­tim decât cu desăvârşita siguranţă a rentabilităţii întreprinderii crea­te. Mineritul comportă riscuri mari, deoarece­ natura nu-şi poate desvă­­lui tainele decât în faţa unei stră­­duinţi costisitoare“. Dintr-o rezervă de ordin naţional faţă de capitalul străin, poate şi din cunoaşterea situaţiei actuale inter­naţionale a capitalurilor, autorii dării de seamă preconizează ideea preluării de către colectivitate a riscurilor ce decurg din cercetarea subsolului ţării. Ideea aceasta a fost dealtfel co--"~''w-’tă prin legea mi­nelor din 13*?' care a creat un fond de explorări dintr’o contribuția a Continuare în pagina 5-a DISCURSUL d-lui MOLOTOV Ziarul Timpul publică în numărul de azi următoarele: D. Molotov, Preşeditele Consiliu­lui comisarilor poporului din U. R. S. S. şi comisar al poporului pentru afacerile străine a înche­iat lunga cuvântare pe care a ţi­nut-o ori la Moscova prin cuvintele următoare: „Misiunea politicii noa­stre externe este de a asigura pacea intre popoare­ şi securitatea ţării noastre. De aci decurge poziţia noastră de neutralitate precum şi neparticiparea noastră la război. Această atitudine corespunde inte­reselor tuturor popoarelor care as­piră la pace”... Această afirmare atât de catego­rică nu poate decât satisface „po­poarele care aspiră la pace” şi în primul rând pe vecinii Uniunii So­vietelor care au arătat, cu priso­sinţă, prin declaraţii, atitudini şi fapte că înţeleg să stea în afară de războiul care tulbură lumea şi să păstreze raporturi bune cu toate puterile care le înconjoară. E de prisos să amintim, in aceas­tă privinţă, statornica politică de pace a ţării noastre. Ea e îndeobşte cunoscută. Atât in raporturile ei directe cu statele vecine cât şi în cadrul comunităţii de interese a în­ţelegerii Balcanice, România nu a încetat să sprijine, din toată con­vingerea şi cu toate puterile ei, o politică de pace, de ordine şi de se­curitate. Ţara noastră slujeşte a­­ceastă politică, atât de folositoare întregei regiuni răsăritene a Euro­pei cu toate puterile poporului ei, strâns unit prin acte de auto-deter­­minare in cuprinsul unor hotare drepte. Ea dovedeşte astfel tot mai vădit, pentru toată lumea că o Ro­mânie puternică şi neatârnată este o garanţie de siguranţă pentru sta­tele vecine. Afirmarea atât de categorică a d-lui Molotov că nu ar exista un pact de neagresiune între Rusia şi România ne-a surprins. E drept căi nu există, un act bilateral în această­ privinţă. Există insă intre cele două­ state obligaţiuni de neagresiuni izvorând din Pactul Briand-Kellogg* care a fost pus in vigoare, pentru Răsăritul Europei, cu anticipaţiei chiar la cererea Rusiei Sovietice* prin îscălîrea protocolului dela Mosa­cova din Februarie 1929. Prin con­­venţia dela Londra, din 3 Iulie 1933# s’au desăvârşit aceste obligaţiuni# cu definiţia amănunţită dată noţiu­nii de agresiune. Faptul că Rusia a iscălit acest act cu unele state în­­vecinate, între care şi România, dovedeşte că a ţinut nu numai sa recunoască dar chiar sa precizeze­ obligaţiunile de neagresiune exis­tente. Tot atât de surprinzătoare ne-aui părut cuvintele d-lui Molotov des­­pre cazul fostului însărcinat cu afa­ceri la Bucureşti, d. Butenko, care, după cum ştie toată lumea,­­nu dispărut fără urme, ci a parăsit postul său, ducându-se în străină­­tate, unde a făcut declaraţii presei şi unde a fost identificat de autori­tăţile locale. Atitudinea desăvârşit corectă autorităţilor române în această­ chestiune a fost deplin lămurită ş­i dacă guvernul român a păstrat dis-­creţiune în acele Împrejurări, e toc­r­mai pentru a nu tulbura bunele ra­­porturi diplomatice pe care ţine să ie aibă cu vecinii săi.­­ Socotim că aceste lămuriri nul pot fi decât folositoare unei politici de pace care cere înlăturarea oricăr­­or bănueli neîndreptăţite, in ra­­­porturile dintre popoare. Guvernul sovietic, care afirmi cu atâta tărie voinţa lui de pace, nu poate decât sa împărtăşească a­­cest paşnic punct de vedere al nos­­tru. Mâine intră în vigoare noul buget al Bugetul general al Statului pe exerciţiul 1940-1941 intră în vi­goare mâine, Luni 1 Aprilie. O­­dată cu el începe şi aplicarea legilor financiare, cari printr’o dreaptă repartizare a sarcinilor fiscale vor trebui să asigure Sta­tului, prin contribuţia tuturor ce­­ţenilor, veniturile de care are nevoie, în împrejurările de azi, pentru apărarea fruntariilor. Am publicat la timp cifrele a­­cestui buget. Ele sunt pe măsu­ra evenimentelor şi a nevoilor reale ale ţării. Trebuie să se asigure veni­turi cât mai mari pentru apă­rarea naţională şi pentru înze­strarea armatei. Noul buget reprezintă cea mai mare sforţare pe care a fă­cut-o până acum ţara pentru a­­părarea naţională, însufleţirea cu care Camera şi Senatul l-au votat şi căldura cu care reprezentanţii naţiunii­ au ţinut să aducă un meritat e­logiu d-lui Mitiţă Constantines­nu, ministrul finanţelor pentr grija pe care o poartă armatei oglindesc hotărîrea tuturor ce­­tateniilor de a-şi îndeplini ce dintâi îndatorire: întărirea frui­tăriilor ţării împotriva oricăre primejdii. Sentimentul acesta s’a dovedi cu toată puterea cu prilejul emi­siunei de Bonuri pentru inzei­­trarea Armatei. La subscrierea lor au la parte cetăţeni din toate catego­riile sociale. Cu acest prilej s’au înreg­rit mişcătoare dovezi de patriotist şi s’au produs ma­nifestaţia­ înălţătoare în care s’a exprim toată dragostea pe care popotl român o poartă oştirea. In această putere de sacri­ciu pentru ţară şi în acest sen­timent de solidaritate naţional nou! buget a! Statului gaseit garanţia cea mai puternică împlinirii lui. Hotărârile Consiliului Suprem de războiu anglo-francez LONDRA 30 (Rador). — Presa engleză de Sâmbătă­ dimineaţa scoa­te în relief însemnătatea declara­ţiei solemne franco—britanice pu­blicată după ultima şedinţă, a con­siliului suprem de războiu, precum şi impresia făcută în Germania şi în ţările neutre. „Times“, examinând rezultatele consiliului suprem de războiu, scrie că măsurile ce vor fi luate vor du­ce la o înăsprire a blocusului. Ziarul observă că, contrariu ce­lor ce se presupun în anumite ţări şi în­deosebi în Italia, acordul adu­ce un element , nou în relaţiile din­tre Franţa şi Anglia. Ziarul arată că dacă­ dreptul bue să înlocuiască forţa în rele­­le internaţionale, toate ţările bue sa accepte o­ limitare a suvil­­ităţii lor. Calea este arătată­­ acţiunea comună a aliaţilor, ca a fost realizată cu toate, deosebi constituţionale. Partea cea mai însemnată, ziarul, este aceea care nu a fost­­tă publicităţii. In tot cazul, era ţin agreabil de a vedea vasele vegiene de patrulare luând protecţia lor vapoarele germe care transportau minereu, în­te­ ce marinarii norvegieni erau tacaţi de submarine germane.

Next