Argus, noiembrie 1940 (Anul 30, nr. 8269-8293)

1940-11-01 / nr. 8269

ANUL XXX No. 8269 A apărut şi s’a pus in vânzare T I M P U li familiei TIMPUL PENTRU TONI No. 40 12 pagini 5 Lei A­B­ONAMENTE In tară in 1000 Lei­­In an 5 luni 550 5 luni 300 ___ 3 i©* 1*1* tară—6 lei In străinătate In străinătate Tariful în funcţiune de convenţiile poştale internaţionale ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE­R Bucureşti, Str. Constatin Miile No. 15 INDUSTRIEI ŞI FINANŢE! Telefon 3.05.41­0 L­­ei TIMPUL PENTRU TOU No. 40 12 pagini 5 Lei PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului 81 la toate agenţiile de publicitate. Proprietar : „ARGUS" S. A. înscris sub No. 203 Trib. Mr Redactor responsabil: AL. PETTROVICI LATINA PENTRU TOŢI Domnul „doctor în ştiinţele eco­nomice” din faţa mea, după ce su­ceşte şi învârteşte un anemic, dar cunoscut ziar franţuzesc, sosit mai acum câteva zile îmi spune — Iată de ce le arde francezilor acum, de limba latină ! In loc să vadă cum să iasă din greu­tăţile în care se găsesc, în loc să schimbe orânduirea lor de stat ei se ocupă de modificarea învăţă­mântului. Nici asta n’ar fi prea mare lucru, dacă s’ar urmări o refor­mă bună. Dar, iată ce vor să facă: să desvolte învăţământul limbilor clasice. Ţara arde şi baba se piap­tănă. Iată-l pe d. Georges Rippert, care vrea să introducă latina pen­tru toţi”. L-am lăsat pe amicul meu, să-şi verse focul. A vorbit, cât a vorbit, apoi a început să-mi facă teoria lipsei de folos a învăţământului cla­sic. Să înveţe oamenii ce le trebue, să lase deoparte „fosilele literare” şi „speculaţiile linguistice”. — De ce să-l citeşti pe Homer, da­că nu te învaţă cum să faci o sim­plă declaraţie fiscală? Sau la cel bun Vergiliu, dacă nu-ţi îngădui să faci cu mai multă pricepere o organizare industrială? Crede-mă au trecut vremile când oamenii îşi pu­teau îngădui luxul de a-şi pierde timpul cu răsfoitul opisurilor clasi­ce. Acum institutele de lite­ratură ar trebui, să-şi graveze pe frontispiciul lor cunoscuta vorbă a lui Jules Vallès: „Cei hrăniţi cu la­tină şi greacă, mor de foame”. Am căutat să-mi amintesc cine mi-a spus cândva vorba aceasta. Mi-am a­­dus aminte. Mi-a spus-o răposatul Trancu-Iaşi. Jovialul Trancu-Iaşi, care luptând cu greutăţi de neîn­chipuit, înfruntând frigul şi foamea, a ştiut să se ridice de jos, până la cele mai înalte trepte ale i­erarhiei sociale. Acel Trancu-Iaşi care, după ce a creiat atâtea aşezăminte pen­tru binele public, după ce a înfiin­ţat un minister şi-a întocmit o le­gislaţie, — se simţea intelectualice­­şte necomplet, fiindcă nu cunoştea limbile clasice. — Dacă îl invidiez pe Pisani, mi-a spus el de mai multe ori — e că el poate să cerceteze scrisul celor ve­chi în original. Am luat ziarul cu pricina, din mâna domnului doctor „în ştinţele economice”. Intr’adevăr, Franţa mareşalului Petain,, doritoare de a reface sufletul francez şi de a da ţării un nou spirit şi o nouă concep­ţie de viaţă, a purces la o reformă a învăţământului, bizuită pe învăţa­rea limbilor clasice. Şi mi-am a­­dus aminte de alţi conducători ai Franţei, cari în momentele cele mai grele ale vieţii lor, găseau mângâie­rea şi învăţătura în autorii clasici. Să amintim pe Turgot, care isgo­­nit de la conducerea treburilor pu­blice de o camarilă nesătulă, şi-a închinat toată puterea lui de mun­că, traducerii lui Vergiliu? Sau pe Clemenceau, care ajuns părintele victoriei, dar decepţionat de ne­recunoştinţa oamenilor şi-a în­trebuinţat anii pe care i-a mai avut de trăit, scriind viaţa lui Demoste­­ne? Sau pe generalul patriot Piche­­gru, care după răsturnările revolu­ţiei franceze, când e prins de adver­sarii lui, după un ascunziş de nu mai ştiu câte luni, nu are în buzu­narul lui, alt bun, decât „Phae­don”-ul lui Platon?. Franţa cea mare n’a fost nici­o­­dată a refomatorilor economici şi a şampionilor aşa zisului progres so­cial. Franţa cea mare a fost întot­­deauna a gânditorilor şi a savanţi­lor, a scriitorilor şi a artiştilor, cari toţi ştiau latineşte. Pascal spune că nu poţi face ce­va bine, dacă nu ştii să gândeşti bine. Dar ca să gândeşti bine tre­buie, fără îndoială, să-ţi îmbogăţeşti mintea cu cunoştinţe folositoare, prin discipline potrivite. Nu e nevoe să înveţi multe lucruri. Ajung câ­teva materii. „Latina şi geometria, mai ales” spunea Napoleon. Apoi, cum arăta de curând un cunoscut scriitor francez, puţine matematici puţină ştiinţă pozitivă şi în special limba ţării tale. Parcă îl aud pe domnul doctor în ştiinţele economice: — Bine, bine, dar aceasta nu-ţi dă putinţa să faci o declaraţie fis­cală exactă, nici să organizezi o in­dustrie ! Domnul doctor are dreptate! Dar, dacă tot trebuie să înveţi facerea unei declaraţii fiscale sau altceva, atunci cu siguranţă că acela care a învăţat latina o va face mai bine. Orice lucru va ieşi din mâna lui pă­truns de un spirit superior. Pentru că sistemul lui de gândire e mai bun­, îmi amintesc de un mare bancher german, creatorul unei case cu re­putaţie mondială, care se odihnea de sbuciumul treburilor de fiecare zi, citind pe autorii antici, în origi­nal. Cu câtă mândrie mi-a povestit odată un părinte jesuit, care i-a fost dascăl, că „ştie tot atât de bi­ne odele lui Ovidiu, cum cunoaşte cursurile bursei din Berlin, sau din Amsterdam. Tot aşa îmi vine în minte actua­lul preşedinte al Camerii de Comerţ din Bucureşti, d. D. Negel, care de pe fotoliul său de staroste al negu­storilor bucureşteni, aduce mărturia celor vechi, spunând zeci de ver­suri pe latineşte: „Latina pentru toţi”! iată felul cum încearcă Franţa să-şi vindece rănile unui războiu nenorocit. Oa­menii sunt mai folositori, când ştiu să gândească. Mareşalul Petain o ştie din lunga şi glorioasa sa ca­rieră. Trebuie plămădită o viaţă nouă. Şi această viaţă nouă nu va fi bună, dacă nu e altoită pe studiul umanităţilor. Ioan Mardan Activitatea Com­isi­unilor de anchetă de pe lângă Preşedinţia Consiliului de miniştri şi Ministerul de Justiţie Comisiunea pentru verificarea gestiunii şi administrarea Soc. Ro­mâne de Radiodifuziune a audiat în ziua de 29 Octombrie a. c. ca martor pe d. inginer Nicolae Caramfil, iar în ziua de 30 oc­tombrie a. c. pe d. Gheorghe Di­­m­itriu, subdirectorul general al „Creditului Industrial” fost mem­bru în Consiliul de administraţie al Soc. de Radiodifuziune. REVIZUIREA PROCESE­LOR POLITICE Comisiunea pentru revizuirea proceselor politice şi sancţionarea magistraţilor vinovaţi a audiat pe d. colonel magistrat Romulus Ho­­tineanu ,şi pe d. avocat Dimitrie Popa. ACORDAREA ŞI ÎNTRE­BUINŢAREA DEVIZE­LOR Comisiunea pentru controlul a­­cordării şi întrebuinţării devize­lor de Banca Naţională a Româ­niei a audiat în ziua de 30 oc­tombrie a.c. pe d-nii Victor Borcea şi Marin Cristea funcţionari la Banca Naţională a României. ANCHETA PORTOFO­LIULUI TRECUT LA STAT Comisiunea de anchetă pentru portofoliul trecut la Stat a au­diat până în prezent pe d-nii: 1. Mihail Manoilescu, fost gu­vernator al B.N.R. 2. Florin Zaharia, fost deputat de Iași. 3. N. Bălănescu, fost adminis­trator delegat la B.N.R. 4. C. Storescu, administrator delegat la B.N.R. 5. Const Cantuniari, șeful Serv. Scont al B.N.R. 6. Nic. Mihăilescu, fost șef al Serv. Scontului la B.N.R. 7. Dumitru I. Dumitrescu, șe­ful Serv. Ordonantării la B.N.R. 8.­­Hie Mecu, insp. ren. la B.N.R. 9. C. O­m­ean, șeful Serv. Tre­zorerii la B.N.R. 10. Ion Stănculescu, administra­tor delegat la B-ca Românească. P Bursa Şedinţa de Miercuri a fost foarte calmă şi cu uşoară tendinţă de scăde­re. Compartimentul efectelor a înregi­strat minusuri puţin importante. Nu­mai Renta amortibilă din 1933 coboa­ră de la 51 la 49. Ruralele preschim­bate revin la vechiul curs de 54 la su­tă faţă de 55 la sută cât cotase Marţi. In compartimentul acţiunilor dease­­menea scăderi minime. Mai apreciabi­le au fost B. N. R. dela 5200 la 5150 şi 8. T. B. dela lisa la 1080. Aceste diferenţe de curs sunt însă destul de mici, faţă de oscilaţiile lor obişnuite. Exportul După o epocă de stagnare aproa­pe totală zilele acestea s’au elibe­rat primele autorizaţiuni de export de orz şi ovăz pentru Germania. Deasemenea, s’a permis exportul unei mici cantităţi de secară. In ceiace priveşte exportul de po­rumb, până nu se va termina recol­tarea spre a se cunoaşte cantită­ţile produse nu se poate vorbi de autorizaţiuni de export. La acest articol este probabil că va exista un disponibil de export, nu însă mare, deoarece recolta nu este prea bună cantitativ şi din ea urmează să se asigure consumul in­tern, care va fi sensibil sporit, prin nevoia de înlocuire a grâului — care din cauza recoltei submediocre nu va fi suficient. Tratative pentru im­­port de bumbac In vederea aprovizionatei cu noul cantităţi de bumbac creţ ţărănesc, se duc în prezent tratative între Institutul Naţional al Cooperaţiei şi filaturile importante din Italia, pen­tru angajarea unei cantităţi de un milion kilograme fire de bumbac. Piaţa vinurilor După informaţiunile primite de Federaţia Naţională a Cooperative­lor Viticole, stocurile de vinuri vechi sunt aproape epuizate. Puţi­nii proprietari cari mai au vinuri vechi se abţin de la vânzare. Recolta nouă se anunţă foarte re­dusă şi calitativ inferioară. Tranzacţiuni mai mari nu s’au făcut cu vinurile noui. Podgorenii nu par dispuşi să vândă decât la preţuri destul de ridicate. Astfel în regiunea Drăgăşani pen­tru recolta nouă se cere 200—240 lei decalitrul , în regiunea Topolo­­veni 200—250 lei; Valea Călugă­rească 300—320 lei; Focşani-Odo­­beşti 280—320 lei; Râmnicul Să­rat 280—320 lei; Nicoreşti 280— 340 lei ; Buzău 260 —300 lei. Toate aceste preţuri se înţeleg pe decalitru loco cramă. Pentru celelalte centre viticole preţurile nu sunt încă cunoscute. Untdelemnul turcesc Preţurile pentru export a untde­lemnului turcesc ■ din măsline rafi­nat (de masă) sunt în prezent ur­mătoarele : 54 piaştri kilogramul, dacă plata se face in devize libere, 64 piaştri kilogramul, plata prin compensaţii şi 66­i piaştri kilogramul plata prin clearing.­­ Preţurile se înţeleg fol Izmir, fă­ră butoaie, care urmează să fie pu­se la dispoziţie de cumpărător. Pentru untdelemnul nerafinat cu 5 la sută aciditate preţul este cu 6 piaştri la kilogram mai eftin. Uleiurile pentru scopuri indus­triale se vând cu 36 piaştri kilo­gramul dacă butoiul este dat de cumpărător şi 38 piaştri kilogramul cu buciul dat de vânzător. Declararea deveru­lui Am arătat zilele trecute că la complectarea chestionarului nece­sar pentru înscrierea în registrul importatorilor la punctul 8 prin care se cere cifra de afaceri adică deverul pe ultimii doi ani, treime să indice pe ani fiscali — adică dela 1 Aprilie 1938 până la 31 Martie 1940. Astăzi fiind ultima zi în care se mai pot introduce cererile, sfătuim pe cei ce au completat chestionarul indicând deverul pe ani calendaris­tici, să facă reveniri prin cereri se­parate introduse chiar azi, arătând deverul pe ani fiscali. I încălţămintea Magazinele cu încălţăminte de gata sunt desasortate. O parte din ele se aprovizionează de la fabrici ce se află în teritoriul Cedat. Una din aceste fabrici a trans­portat o parte din maşini în in­teriorul ţării şi actualmente se lu­crează la punerea în funcţiune, pen­tru continuarea aprovizionării ma­gazinelor proprii de desfacere. Celelalte magazine caută legă­turi­ notiv cu fabrici producătoare de învă­ţăminte de calitate asemă­nătoare cu aceia cu care şi-a o­­bicinuit clientela. Atelierele de în­­călţăminte o duc destul de greu cu procurarea materialelor de bună calitate, de care se stribe mare lipsă pe piaţă. Acidul acetic Din cauza recoltei extrem de slabe de vin din viţă nobilă, mi­nisterul coordonării a hotărît ca în acest an, în mod cu totul excepţional să se permită punerea în consumaţie a unei cantităţi de oţet fabricat prin distilaţiunea lem­nului. Uniunea Sindicatelor viti­cole a făcut însă o întâmpinare prin care cere ca oţetul să fie în acest an fabricat din vinul ţă­rănesc produs de hibrizi direct producători. Fabricile de oţet să cumpere toate cantităţile de vin de acest fel şi să le transforme în oţet şi numai dacă în vara vii­toare se va resimţi lipsa oţetului să se permită vânzarea esenţei de oţet sau a oţetului fabricat prin distilaţia lemnului. Devizele Piaţa devizelor marchează o sen­sibilă urcare la dolar care cotează 560—565 lei. Foarte cerută lira — plata în Pa­lestina care a ajuns la 2600—2700 lei. Aurul mai slab cotat se oferă la: 1250 lei napoleonul. IA­TA Exportul» Tratative pentru import de bumbac. Piaţa vinurilor. Untdel­enmul turcesc, lBcâltâmintea. Acidul acetic. Devizele. Bursa A.S.R. Princi­pesa Ileana a dăruit 100 me lei „Ajutorului Legionar33 A. S. R. Principesa Ileana a trimis „Ajutorului Legionar”, prin d. g-ral Swideneck suma de lei 100.000. „Ajutorul Legionari’ mulţu­meşte pe această cale Alteţei Sale Regale care, din depărta­rea Sa, nu şi-a uitat niciodată ţara. Echilibrul preţurilor Ce a determinat urcarea lor în interior. Desechilibrul dintre puterea de cumpărare a n­inilaţiei şi mretu­rile Dietiî a populaţiei şi preţurile pieţii Am arătat, într’un număr trecut, cauzele cari au determinat urcările de preţuri, nu numai la noi, ci pe tot continentul european, ba chiar şi pe celelalte, întreruperea curentului nor­mal de afaceri între popoare, precum şi blocarea pieţelor de producţie şi de desfacere, au făcut ca oferta să nu poată găsi cererea corespunzătoa­re, în unele locuri, în timp ce în alte părţi, cererea să nu poată găsi oferta necesară. In felul acesta am ajuns în situaţia paradoxală că în timp ce în Brazilia, de pildă, guvernul a ordonat întrebuinţarea unor mari cantităţi de cafea, în loc de alt combustibil, în toată Europa cafeau să fie un ali­ment destul de rar, şi în orice caz, destul de scump. Tot astfel, în timp ce absolut toate ţările europene duc lipsă de grăsime, la bursele din New- York şi Buenos Aires, preţurile ac­tuale sunt cu trei­zeci la sută mai mici ca cele de anul trecut, din mu­za ofertei prea mari. Singure aceste două pilde dau imaginea exactă a a­­narhiei care domneşte în piaţa co­mercială internaţională. SITUAŢIA LA NOI Situaţia, la noi în ţară, e mai bună ca în celelalte ţări europene, din toate punctele de vedere. In genere, ţările continentului vechi, se împart în două categorii: ţări agricole şi ţări industriale. Cele dintâi produc mai cu seamă produse alimentare, din care uneori pot exporta, în timp ce cele din categoria doua importă pro­duse alimentare în mare măsură şi exportă mărfuri industriale. Numai puţine ţări dispun de ambele alego­rii de mărfuri in asemenea măsură incât eventual, făcând sforţări să se poată îndestula singure. Dar chiar în acest caz, ele sunt silite să aducă combustibil, mai ales lichid, din alte regiuni. Situaţia noastră e următoarea: a­­rei o bogată producţie agricolă, mai avem şi oarecare producţie industria­lă, care în unele ramuri acoperă foar­te nevoile consumului interior dar a­­vem şi combustibil cu prisosinţă. Mai mult, se poate spune că cel puţin la produsele alimentare şi la combu­stibil, putem face export destul de îr­em­nat, în orice caz mai însemnat decât importul pe care trebuie să-l facem. Atunci, de ce lipsa unor mărfuri? Răspunsul e foarte simplu, dar pentru aceasta trebuie să vedem cam­ anume sunt mărfurile cari lip­sesc. Vom lua, în acest scop, numai pe cele de provenienţă indigenă. A­­ceste mărfuri sunt: untura, uleiul, carnea, care a fost raţionalizată, brânzeturile, pieile, fasolea, etc. Lăsăm deoparte fasolea a carei lipsă a fost determinată de o recoltă cum nu s’a pomenit mai proastă. Im toate celelalte cauza e aceiași: scă­derea numărului nostru de animale. Ani de zile ne~am bătut joc de vitele noastre. Am tăiat fără de milă vi­­ţei de lapte, purcei de lapte, fără să ne gândim că până la urmă a­­ceastă politică se va răzbuna şi că vom duce tot greul. Dacă nu sunt vite suficiente, nu lipseşte numai carnea, lipsesc numeroase alte ar­ticole. UN ECHILIBRU ECONO­MIC Astfel, raţionalizarea vânzării, a dus la mărginirea tăierilor de vite. In felul acesta, a început să lipseas­că grăsimea. Fabricile de piele n’au găsit nici ele, cantitatea de piei ne­cesară. Stocul prea mic de vite, a făcut să scadă producţia laptelui. In felul acesta a început să lipsească untul, brânzeturile. Fără untură şi fără unt îndestulător, lumea a început, să caute uleiul vegetal. Dar, şi aci si­tuaţia a fost destul de grea din cauza unei recolte mediocre şi mai ales în urma pierderii unor importante re­giuni de producţie. Căci, pierderea Basarabiei a însemnat, pentru pro­ducţia uleiului vegetal, tot atât de mult cât au reprezentat pentru con­sumul vitelor pierderea­ unor r­egiuni din Ardeal, Basarabia şi Bucovina. Şi astfel, s’a creat un desechilibru între cerere şi ofertă, un desechilibru sporit in regiuni noui, din cauza con­sumatorilor dela un articol la altul. CUM SE FIXEAZA PREŢUL De aceia e greşită socoteala unora, cum că sporul general de preţuri e produsul unui fenomen nenatural, determinat numai de speculă, numai de fiscalitate, sau numai de acapara­re. In fond, nu trebuie să uităm că speculanţi, fiscalitate­ şi acaparatori au existat în toate timpurile şi to­tuşi preţurile nu s’au urcat in p­ro­­porţia colora de astăzi. Deci, fenome­nul scumpetei are cauze naturale, foarte adânci, de multe ori în afară de raza de acţiune a puterilor ome­neşti. Ajunge să amintim rezultatele date de recolta anului acestuia. DOUA DESECHILIBRE Dacă urcarea preţurilor ar fi gene­rală şi producţia ar fi staţionară sau în progres, n’ar exista o problemă a scumpete!, pentru că veniturile celor mai mulţi ar urma şi ele o tendinţă de urcare. Nenorocirea e că valoarea producţiei agricole rămâne staţionară, din cauza recoltei slabe şi că valoa­rea producţiei industriale e mai m­it influenţată de scumpirea materiei prime decât a mânii de lucru. Aşa că puterea de cumpărare a masselor mai mici decât era înainte. Func­ţionarii de tot felul intră în aceiaşi categorie. Rezultă, de mai sus, că deşi pro­blema preţurilor se înfăţişează mai bine la noi în ţară, graţie mai cu seamă producţiei variate din ţara noastră, totuşi ea e destul de greu de deslegat. Există două desechili­­bre care împiedică găsirea unor so­luţii grabnice. Primul desechilibru e acela dintre cerere şi ofertă, al doi­lea între nivelul actual al preţurilor şi puterea de cumpărare a masselor. Câtă vreme aceste două desechilibre vor stărui, problema scumpetei vieţii va rămâne la ordinea de zi. Mai există fireşte şi alte cauze. De ele ne vom ocupa altă dată. FIXAREA LISTEI CIVILE A MAIES­TĂŢII SALE REGELUI MIHAI I ŞI A DOTAŢIUNEI PENTRU MAIESTATEA SA REGINA MAMA ELENA ART. X. — Lista civilă a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României se fixează pentru tot timpul Domniei Sale la 40.000.000 lei anual. ART. 2. — Dotaţiunea pentru Ma­jestatea Sa Regina Mamă­­Elena se fixeză la 7.000.000 lei anual. ART. 3. — Lista civilă şi notaţiu­nea se stabilesc din ziua urcării pe Tron a Majestăţii Sale Regelui Mihai I, iar sumele respective vor fi înscri­se în bugetul Statului. ART. 4. — Legea pentru fixarea Listei Civile promulgată cu I. D. R. Nr. 3241 din 1930 și publicată în Mo­nitorul Oficial Nr. 140 din 27 Iunie 1930, se abrogă pe data de 6 Septem­­brie 1940. Amiralitatea britanică anunţă că au fost aşezate mine în apele greceşti LONDRA, 30. (Rador). — Amira­litatea britanică anunţă că au fost aşezate mine în apele greceşti şi în golfurile Patras şi Corint. Amiralitatea avertizează că în ur­ma aşezărei minelor, următoarele re­giuni sunt periculoase: Toată regiunea apelor, cuprinzânn­ şi golfurile Patras şi Corint, la Est de linia trasă­­de la latitudinea 38,52 Nord, şi longitudinea 20,47 Est, ur­mând coastele de Nord şi de Vest ale insulei Levkas până la capul Dukato; apoi de la capul Vlroti dealungul coa­stei de Vest a Cefaloniei până la ca­pul Akreteri; apoi până la capul Aki­­nari şi dealungul coastei de Vest a punctului Zante până la capul Akre­teri; apoi de la capul Cefalonia până la capul Akreteri; apoi până la capul Akinari şi dealungul coas­tei de Est a punctului Zante până la Marathia, poi până la capul Kata­­kolo. Toate apele de la Nord și de la Vestul liniei care unește capul Spadt latitudinea 37,27 Nord latitudine: 23,32 Est cu capul Collona. GRECIA ORBITĂ" Contem­tariile presei germane BERLIN 30 (Rador), „Grecia orbită“, „Un atentat nereuşit“, a­rată titlurile sub care presa germană de Miercuri dimineaţă comentează evenimentele din sud-vestul Balcani­lor caracterizând astfel, aşa zisa noua fază a războiului. VOELKISCHER BEOBACHTER se ocupă de rolul Greciei, începând comentariul său prin următoarea frază deosebit de însemnată : „Orice stat, care-şi leagă soarta sa de Ma­rea Britanie, îşi zoreşte propria sa nenorocire”. Ziarul aminteşte apoi exemplul nu­meroaselor ţări care, după izbucnirea războiului provocat de Anglia, s-au grăbit să facă jocul Marei Britanii. Oamenii de stat ai Greciei ar fi pu­­tu­t să tragă învăţăminte din lecţiile trecutului apropiat şi să dea ascul­tare avertismentului Italiei. Grecia trebue să înţeleagă că Marea Brita­nie a căutat întotdeauna să se ser­vească de alte ţări pentru a-şi ajun­ge scopurile sale. La fel ea a voit să procedeze cu Grecia. Anglia a ţinut să pună mâna pe flota comercială a Greciei, care se ştie că are 2 milioa­ne de tone, spre a o folosi în propriul său interes. BERLINER BOERSENZEITUNG declară că Anglia se joacă cu soarta micilor state, fără să ţină seamă de interesele acestora. încă mai de mult Marea Britanie voia să pună mâna pe Grecia şi să facă din ea o a doua Norvegie. Se ştie că ziarul TI­MES a scris recent că Salonicul re­prezintă cheia drumului spre Europa centrală. Ziarul subliniază că oferta compro­miţătoare de asistenţă militară, fă­găduită Greciei, este un exemplu ca­racteristic al modului în care An­glia obdişnueşte să dea garanţii şi apoi să abuzeze de ele în propriul său folos. Ducele a intervenit la timp pentru a pune capăt manevrelor britanice. Intervenţia italiană apare şi mai ne­cesară după recentul mesagiu trimis de d. Churchill d-lui Metaxas, primul ministru al Greciei. Obligaţia Ducu­­lui de a interveni în Grecia este şi mai explicabilă dacă se amintesc alu­ziile misterioase şi arogante, făcute în ultimele săptămâni de cercurile şi ziarele engleze, cu privire la o imi­nentă ofensivă contra puterilor Axei. Se ştie că englezii s’au pronunţat destul de clar, atunci când ei au spus că baza acestei ofensive nu trebue să fie neapărat Carol”’ Mânecai sau Franţa, ci că ea ar putea să fie des­tul de îndepărtată. Dacă aceste aluzii sunt puse ală­turi de cele scrise, de ziarul TIMES, cu privire la importanța Salonicului, se vede foarte bine ce anume planuri urmărea Anglia în Grecia. SE DESMINTE ÎNAINTAREA TRUPELOR GRECEŞTI IN ALBANIA ROMA, 30. (Rador). — Corespon­dentul Agenţiei D. N. R. transmite: Cercurile competente italiene dea­­mint­ivonurile tendenţioase, care cir­culă în străinătate, mai gres din iz­vor englez, cu privire la situaţia din Grecia. Astfel, ştirile tendenţioase privi­toare la o înaintare a trupelor grece­şti în Albania sunt lipsite 4© orice temeiu. Deasemeni, sunt pe deaintregul in­ventate svonurile că ar fi isbucnit re­­volta în Albania. In realitate, întreaga Albanie al primit cu entuziasm ştirea interven­ţiei italiene în Grecia. BULETIN EXTERN Presa italiană de Miercuri dimi­neaţă publică noui dovezi în legătură cu complicitatea Greciei cu Anglia, împotriva Italiei. Se afirmă, — printre altele — că Grecia a permis vaselor de războiu britanice să facă lungi escale şi să se aprovizioneze în porturile greceşti, contrar prevederilor dreptului inter­naţional. In legătură cu conflictul italo-grec marele cartier general al forţelor ar­mate italiene transmite, de undeva, din Italia, că trupele italiene au conti­nuat înaintarea în teritorul grec, sdrobind rezistenţa arier­gărzlior ina­mice. Corespondenţii ziarelor iugoslave a­­nunţă la rândul lor că concentrarea trupelor ambelor părţi este încă în curs. Activitatea aviaţiei este însă stân­jenită, din pricina vremii care este foarte rea. In mai multe regiuni s’a auzit tu­nul. La rândul lor, ziarele bulgare îşi ■exprimă aprobarea, fără excepţie faţă de mesagiul citit în faţa Sobrava­niei de Regele Boris, scoţând, cu a­­cest prilej în evidenţă partea referi­toare la politica Bulgariei şi adezi­unea ei la Axă. Presa germană de Miercuri, co­mentând, evenimentele din sud-vestul Balcanilor, caracterizează prin titlu­rile: „Un atentat nereuşit”, „Grecia orbită”, etc. — aşa zisa noua fază a războiului. Pe frontul de Vest războiul ger­mano-englez îşi urmează cursul nor­mal. Forţele germane de apă şi aeriene anunţă nouă succese, torpilând vase de comerţ inamice de mare tonaj şi bombardând importante obiective mi­litare situate în Anglia de sud. Din sursă britanică se anunţă că cu toată ceaţa deasă şi a relelor con­diţii atmosferice care favorizează for­marea de ghiaţă pe avioane, operaţi­uni aviatice de mare întindere au fost efectuate deasupra Germaniei în noaptea de Marţi spre Miercuri. r

Next