Argus, ianuarie 1941 (Anul 31, nr. 8316-8336)
1941-01-01 / nr. 8316
Wo. S3 11 * ■ , — Micy.cwi I Ianuarie 1941 ARGUS Anul financiar şi executarea bugetului in 1949 p .... de DUMITRU TH. VALAHU Proecte şi realităţi. Eforturile financiare pentru apărarea fruntariilor. Executarea technică a bugetului. Datoria publică. Aurul şi puterea de cumpărare a monetei Sfârşit de an. încheieri de socoteli şi bilanţuri, morale şi materiale. Rezumat a unei frânturi din viaţa ţării cu toate faptele şi evenimentele ce s’au împletit strâns şi din care cauţi să desprinzi în zarea viitorului o îngemănare de mai bine’ Aceiaşi nădejde pe care ţi-o pui in fiecare an şi pe care de cele mai multe ori destinul nepătruns, cu inexorabila lui voinţă, ţi-o risipeşte mereu. Unde-s planurile pe care le-ai făcut acum un an? Unde-s rezultatele pe care le aşteptai din cifrele aşezate frumos în coloane orânduite şi care trebuiau neapărat să însoţească întregul mers al ţării, în aceiaşi cadenţă aritmetică invulnerabilă ? Ca o ironie din cele mai amare îţi stărue în raftul din faţă volumul grandios al Bugetului ţării. Ce minunată întocmire. Dacă bătrânul Guthemberg ar fi visat vreodată că din modesta lui maşină va eşi cândva la lumină o asemenea grandioasă operă, înnebunea de sigur, de atâta bucurie. Pe hârtia albă de cea mai rară fineţe, că abia îndrăzneşti s’o atingi cu degetul, se înşirue, filă de filă, slova măiastră mângâietoare a sufletului şi ochilor. Mii de coloane, cu numere lângă numere se înalţă maestoase în cuprinsul lui de dimensiuni ciclopice. Printre volumaşele bibliotecii pare o catedrală cifrică menită să vorbească veacurilor. Şi totuşi te întrebi, dacă mai preţueşte ceva acest eşafodaj de cifre faţă de năruirea aproape totală a cea ce constituia mândria noastră cea mare de eri: România Mare. La ce bun toată strădania bilanţurilor întocmite, la ce bun toată Sârguinţa ticluirei bugetelor infailibile în care am sudat miile de pietricele multicolore ale mozaicului nostru financiar. Faţă cu prăpastia în care ne-a pravălit — fie şi pentru o scurtă multui. Sporul dărilor pentru bugetul fondului Apărărei Naţionale I s’a spus că bugetul Fondului Apărării Naţionale care în 1939- 1940 era de 6 miliarde trebue sporit la 12 miliarde Şi el a dat, primind bucuros, să-l sporească cu : 765 de milioane impozitul pe cifra de afaceri; 60 de milioane impozit pe proprietatea clădită; 200 de milioane taxă de 12 la sută la importul şi exportul petrolului; 1 miliard 269 milioane, majorări la impozite directe; 1 miliarde, contribuţia naţională şi excepţională de 2 la sută asupra preţului de vânvreme — mana inexorabilă a tarum-ului, faţă cu trupurile ce ni s’au rupt din trupul ţării , toate proecteis şi clădăria noastră de eri, par, în aceste momente, iluzii puerile, cărora, azi le rânjeşte sarcastic realitatea hâdă. , Cu ce melancolie frunzărim astăzi filele monumentalei „Expuneri de motive a bugetului ţării pe 1940-1941” şi cum ne ciocănieşte sufletul realitatea năpraznică arătându-ne ce „a fost” şi „ce este”. „Pentru satisfacerea acestor cerinţe — spune Expunerea de motive “ cadrul demnităţii şi securităţii noastre de popor fruntaş în această parte a civilizaţiei europene, bugetul Fondului naţional al aerului şi marinei a fost sporit dela 1.704 milioane lei, cât era in exerciţiul 1934-40, la 2.285 milioane iei în 1940-41, iar bugetul Fondului acărărei naţionale dela 6.000 milioane la 12.000 milioane lei. Este cel mai mare efort ce s’a făcut vreodată în ţară la noi pentru apărarea naţională; el este de două ori mai mare decât acela al anului precedent şi de şease ori decât primul buget al Fondului Apărărei naţionale din 1935-36. El asigură însă ţării — spune „Expunerea de motive” — liniştea şi pacea hotarelor, el asigură Ţării demnitatea naţională, el asigură fiecărui cetăţean: agonisirea, munca şi familia, viaţa şi avutul, ii asigură totul“. Şi iată că soarta protivnică n’a vrut să ţină socoteală de socotelile noastre. Maşteră şi crudă de astă dată, ea nu ne-a asigurat nici pacea şi liniştea hotarelor şi parcă a vrut să înfrângă şi demnitatea noastră naţională. Iar cetăţeanul, bietul cetăţean, burnicul supus al tuturor neamurilor şi tuturor vremurilor şi-a deschis oftând chimirul, dar a dat, a dat ea la o poruncă venită din cer, pentru că era vorba de ţara şi de neazarea tutuor mărfurilor şi bunurilor puse în vânzare; 600 milioane, majorări la băuturile monopolizate; 150 milioane, impunerea celibatului; 250 milioane, din acordarea amnistiei fiscale; 80 milioane, impozit asupra acţiunilor la purtătorii 1 milion, diferite venituri întâmplătoare. Exact 6 miliarde, dacă se scade din total suma de 375 milioane diferenţele în minus între evaluările bugetare pe 1940-41 şi cele pe 1939- 40, seamă că în 1940-41 numărul instituţiilor cu bugete anexe a crescut de la 30 la 36 deşi în acelaş an dispar două instituţii şi anume: R. E. A. Z. care a devenit o direcţie în cadrul Ministerului agriculturii şi domeniilor şi R. I. M. M. A., care s-a transformat în societate anonimă. Adăugând deci suma bugetelor anexe adică ale instituţiilor cu bugete separate, case autonome, regii publice administraţii comerciale şi direcţii generale şi speciale, la suma bugetului ordinar al statului, constatăm că bugetul real al acestuia nu este de lei 54.627.048.200, ci de 106.453 041.050 Iei. La ce sumă s-ar putea fidera acest buget dacă mijloacele pe care le avem la îndemână şi locul ne-ar permite să adăugăm participaţiile Statului în diferite întreprinderi şi veniturile extraordinare care nu figurează în bugetul ordinar? Ar fi un calcul foarte interesant, care, dacă pe deo parte, ar scoate in evidenţă risipa inutilă ce s’a făcut cu miliardele ţării, nu mai puţin ar dovedi, pe de alta, marile ei surse cu marea ei putere financiară. EXECUTAREA BUGETULUI ORDINAR PE 1940.41 In asemenea condiţiuni, nu e de mirare că toate bugetele ultimilor întrebarea care se pune este, dacă diferitele cheltueli neprevăzute în buget şi printre care plasarea refugiaţilor şi evacuaţilor din teritoriile cedate a apăsat greu sarcinile statului, vor putea fi acoperite din fondurile bugetare. Nu posedăm datele asupra acestui important capitol şi nici nu încercăm a intra în amănunte. Lăsăm această datorie factorilor în drept care, desigur, — după cum ni se afirmă ■ —■ vor veni în curând cu lămuririle necesare• Nu trebue încă pierdut din vedere că dacă teritoriile cedate ar putea să însemne o diminuare a veniturilor fiscale fenomenul acesta ani, începând de la 1935-36, afară de bugetul anului 1937-38 care a avut un neînsemnat deficit de 0,5 la sută asupra, evaluărilor au dat excedente, cu toţi anii îngreunaţi de întâmplări din acest interval de timp. In ce priveşte executarea actualului buget pe exerciţiul 1940-41, cu toate nenorocirile ce ne-au lovit prin pierderea de teritorii mersul normal al încasărilor nu s’a resimţit In adevăr, după datele oficiale pe care le deţinem, totalul încasărilor aproape la toate felurile de impozite şi taxe şi-au menţinut ritmul prevăzut, ridicându-se în intervalul de la 1 Aprilie 1940, 1 Decembrie, 1941, deci în primele opt luni ale bugetului, la suma de lei 23.600.000. 000 față de lei 21-600.000.000 în epoca corespunzătoare a anului bugetar trecut. Totalul încasărilor pe luna Octombrie 1940 a fost de lei 2.800.000. 000, iar în luna Noembrie acela an de 2.850.000.000 lei. Cum în celelalte luni ale anului bugetar de la 1 Aprilie 1940 — Octombrie 1940, cota lunară a încasărilor egalează și uneori întrece evaluările bugetare e de prevăzut că și în cele patru luni ce mai rămân până la încheierea anului bugetar prevederile de venituri ale bugetului vor fi realizate. nu s’a întâmplat întrucât Basarabia de pildă, prin sacrificiile pe care le făceam pentru ridicarea acestui strămoşesc pământ românesc, constituia mai de grabă o sarcină bugetară al cărui pasiv nu era nici odtă acoperit. Dacă mai ţinem seamă însă de economiile masive ce s’au făcut de la întronarea actualullui regim, de mijloacele de teorie, disponibile precum şi de înglobarea in buret a celor aproape două miliarde căi reprezintă Fondurie cu afectaţiuni speciale, echilibrarea bugetului pare asigurată şi soluţionarea problemei nu mai constitue un miracol. Statorniciri crezute eterne. In acest elan de reînoire a lumii se pare că pe lângă detronarea atâtor monarchi şi monarhii e sortită să cadă şi stăpânirea mondială a celui mai imbatabil monarch de până acum: aurul. Dar până atunci, ţara noastră fiind sub vraja lui dominatoare, nevoiţi suntem să-i facem încă ploconelile de rigoare. Şi venind în faţa tronului său din tezaurele Băncii noastre Naţionale ,constatăm cu un sentiment nedefinit că în decurs de numai patru ani puterile zeului au crescut considerabil, întreindu-se. Diagrama acestui Făt Frumos ne arată că de unde în Decembrie 1935 puterea lui era de 10 miliarde 802 milioane, a crescut, în fecare an, după cum urmează: Aceiaşi constatare optimistă, văzută dintr’un anumit punct de vedere, se poate face şi în privinţa emisiunei biletelor primului nostru institut. Cu toate că şi această emisiune a crescut în ultimii patru ani, trecând cu mult peste dublul ei, păstrează totuşi — datorită ortodoxismului nostru financiar — un raport mai mult decât larg între acoperirea metalică şi emisiunea de bilete. Iată cum a evoluat emisiunea acestor bilete de bancă în cursul ultimilor patru ani, de la Decembrie 1936 și până la 30 Noembrie 1940. 1936 Decembrie 1937 1938 1939 1940 Mai 1940 Sept. 1940 Noem. 30 25.663 milioane lei 29.391 milioane lei 34.902 milioane lei 48.800 milioane lei 51.252 millioane lei 62.342 milioane lei 61.445 miioane lei RAPORTUL INTRE ACOPERIREA METALICA SI BILETELE IN CIRCULAŢIE Desigur, că în urma dovezilor irefutabile că nu raportul clasic de minimum 33 la sută dintre acoperirea aur şi bilete puse în circulaţie constitue garanţia puterei de plată a unui stat şi de când Germania, cea dintâi, a putut demonstra că această axiomă bancară este o simplă închipuire, păstrarea constantă a acestui raport mimai--prezintă-iato șiresul de odinioară. Cu titlul de document îi dăm totuşi cotele ce a înregistrat acest raport în cei din urmă patru ani, între aur şi emisiunile Primului nostru institut de emisiune. 1936 Decembrie 1/3.29 la sută 1937 Decembrie 1/0.60 la sută 1938 Decembrie 37.11 la sută 1939 Septembrie 35.83 la sută 191.0 Septembrie 12.32 la sută Cine ar putea spune că România nu are una din cele mai puternice acoperiri metalice din lume? Păcat însă — sau poate este din potrivă o ocazie binevenită — că se dovedeşte şi tocmai în împrejurări excepţional de anormale, că acoperirea metalică dacă nu este susţinută de alţi factori şi de anumite circumtanţe nu este o pavăză sigură a pu15.568 milioane 16.158 milioane 18.190 milioane 20.678 milioane 21.029 milioane 31.510 milioane 32.089 milioane însă că această 1936 Decembrie 1937 Decembrie 1939 Decembrie 1939 Decembrie 191/0 Aprilie 191/0 Mai 191/0 Noembrie Nu trebue uitat creștere considerabilă a valorii acestui aur se datorează și celor două reevaluări efectuate în intervalul ultimilor cinci ani şi anume: prima evaluare făcută la 14 Noembrie 1936, când valoarea chilogramului de aur a fost ridicată la lei 153-333.33, şi a doua la 18 Mai 1940, când valoarea kilogramului de aur a fost ridicată la lei 229.999.99. Oricum ar fi, suntem în stăpânirea unui tezaur aproape fabulos, care nu se ştie la ce ne va putea servi terei de cumpărare a unei monete şi că stabilitatea acesteia este în funcţiune de un întreg complex de situaţii interne şi internaţionale de care trebue ţinut seama. Să nu ne pierdem însă în divagaţiuni teoretice asupra acestei chestiuni şi o singură credinţă să avem, că puterea unui stat stă în muncă şi numai în muncă. MGNETA METALICA Ingeniozitatea oamenilor complicaţi care au ţinut să păstreze cu orice chip intangibilitatea sacro-sanctă a anumitor principii financiare, bancare au găsit totuşi subterfugii şi ca să nu violeze sfinţenia raportului dintre acoperirea metalică şi emisiunea de bilete de bancă au re-I Ml — curs la emisiunile de monetă metalică — chipurile — zic ei, fiind cu totul altceva. Monetă metalică, fără valoare intrinsecă cearcă să demonstreze ei — pot să emiţi ad-libitum. bilet e de bancă să nu emiţi. Ca şi cum şi una şi altele nu ar reprezenta pentru lume, monetă aceleiaşi ţări. Dar adevărul se răzbună şi la un moment dat, moneda metalică îşi arogă drepturile ei de monedă şi cu cât e mai multă cu atât încalecă din mândria monedei Institutului de emisiune. Emisiunea monedei metalice la noi in ultimii patru ani a crescut astfel : 1936 Decembrie 4.475 milioane 1937 „ 4.748 milioane * Ne abţinem să examinăm aci, contribuirea fiecărui factor de influenţă asupra puterei de cumpărare actuală a monedei noastre. Ar fi interesant de stabilit într’un studiu special, pe cât apreciere, îngăduie, preciziuni în acest domeniu, măsurile în care, cuantumul emisiuniei biletelor de bancă şi monetei metalice, lpsa materiilor prime şi întregul complex al situaţiei mondiale au determinat puterea de cumpărare a monetei cu creşterea indicelui de scumpete a vieţii. Să sperăm că măsurile luate de guvernanţi în timpul din urmă nu numai că vor repara greşelile făcute în trecut dar că vor îndrepta întreaga viaţă economică şi financiară a ţarei pe un nou făgaş de unde va răsări România visată de noi roţi. Chieltuelile BILETELE DE BARA PUSE CIRCULAŢIE 1938 „ 4.565 milioane 1839 „ 7.146 milioane 1940 August 8.145 milioane SPORI PENTRU BUGETUL FOffiM NATIONAL AL AVIAŢIEI $I MARK!I I s’a spus că bugetul Fondului Naţional al Aviaţiei şi Marinei care in 1939-1940 era de 1 miliard 704 milioane, trebue sporit la 2 miliarde 825 de milioane. Erea deci nevoe pentru acest buget de un plus de 1 miliard 121 milioane pe care, cetăţeanul nostru, ha dat, a trebuit să-l dea, sub diferite forme, fie prin Timbrul de aviaţie, fie prin alte taxe alocate acestui fond special. Fapt este că l-a plătit cu conştiinciozitate, aşa cum vom vedea din privirea generală pe care vom face-o mai jos asupra executării bugetului pe exerciţiul 1940-41. VENITURILE EXTRAORDINARE ALE ARMATEI Dar dacă la veniturile ştiute prevăzute şirealizate din bugetul Fondului pentru Apărarea Naţională şi Fondului Naţional al Aviaţiei şi Marinei adăugăm veniturile excepţionale şi extra-bugetare, provenite, fie din diferitele surse alocate Apărării Naţionale fie din subscrpiţia Bonurilor de înzestrare a armatei, care încă prin luna Februarie 1939 se ridica la suma de 10 miliarde, la câte miliarde se ridică astăzi, în afară de bugetul ordinar, totalul general al sumelor destinate Apărării Naţionale, pentru anul bugetar 1940-41 ? Noi, mărturisim, că ne declinăm, pentru un moment, competinţa acestui calcul, lăsând viitorului să aducă datele necesare. Dealtfel, nici n’a fost în intenţia noastră să etalăm acum cifrele cu profuziunea sumelor enorme ce au fost consacrate celui mai nobil şi suprem scop: apărarea ţării. E păcat însă Din reproducerea acestor cifre s-ar putea vedea cât de mare a fost puterea de jertfă a acestui, de multe ori, atât de hulit cetăţean care, nu numai că şi-a deschis larg băerile pungii lui anemice dar care simte o repulzie pentru el însuşi că nu i-a fost dat să pună la contribuţie pentru apărarea ţării, şi sângele care-i curge în vine. Din această corstatare numai, noi scoatem isvorul speranţelor viitoare. Dacă reflecţiile noastre asupra bugetului Apărării Naţionale au, oarecum, un aer melancolic, aceasta nu ne clatină câtuşi de puţin credinţa nestrămutată în vârtoşenia puterilor acestui neam al nostru şi al vrerilor lui care aşteaptă cu însufleţire împlinirea lor mântuitoare.Vorbind de finanţe şi de puterile materiale ale unui popor n’am voi să facem figuri de stil nici să utilizăm grandelocvenţa dar în aceste clipe în care sufletul nostru se pare atât de abătut nu putem să videm decât scurtul răgaz al unui viteaz sortit să încingă mereu spada. Şi o vom încinge, când va trebui şi atât cât va trebui! egreta în Buget BUGETUL REAL AL TARII ESTE DE LEI 106.453.04 L050 Suntem o ţară bogată, ori ce s'ar spune. Pe pământul acesta binecuvântat de Dumnezeu cu toate darurile, doarme încă, fermecat, un tânăr din poveşti. Va veni o zi, când ca şi în poveşti, va sosi fecioara cu varga de aur să-l deştepte. Atunci se va vedea ce mândreţe de om este acest tânăr. Dacă ar fi să privim bugetele Statului român numai de la 1935 încoace am vedea cum creşte puterea de propulsiune a lui. In 1935-36 am avut un buget de 20.977 milioane lei; în 1886-37 am avut un buget de 23.392 milioane lei; în 1937-38 am avut un buget de 27.523 milioane lei; în 1938-39 am avut un buget de 80.550 milioane lei; In 1939-40 am avut un buget de a potefialul ţării 32.229 milioane lei. Iar în 1940-41 un buget de 35 miliarde 542.000.000 lei. Dacă la această sumă se adaugă: Bugetul fondurilor cu afectaţiune specială de:1.998.982.850 lei şi Bugetul fondurilor pentru înzestrarea armatei (Fondul Apărării Naţionale şi Fondul Naţional al Aviaţiei şi Marinei) de 14.285.000.000 lei, avem un total a Bugetului ordinar de 51.825.992.850 lei. Pentru ca să avem însă oglinda reală a întregului buget al Statului, la această sumă, care nu reprezintă decât veniturile departamentelor, trebue să adăugăm veniturile bugetelor anexe la bugetul general al Statului şi cheltuelile înscrise în aceste bugete care, pe exerciţiul 1940-41 s’au evaluat la suma de lei 54.627.048.200, deci un buget mai mare decât însuși bugetul ordinar al Statului. Faptul este explicabil dacă ţinem DATORIA Capitolul datoriei publice în cifre generale, se prezintă la 1 Aprilie după cum urmează: DATORIA EXTERNA: Lire sterline: 30.332.909 Franci aur 340.961.430 Lei aur 207.350 020 Dolari 106.175.128 Florini olandezi 187 704 Fr- elvețieni 97.047.942 Coroane ungare 7.173 927 Fr. francezi 1928 1.882.168.090 Franci francezi 13.173197 Lire italiene 62.443.411 Mărci germane 2.125 148 Coroane cehe 42.922.943 Coroane norvegiene 20 875 Coroane suedeze 37.575 Coroane daneze 50.100 Cifrele sunt date în monedele respective în care sunt liberate rentele, întrucât, dată fiind instabilitatea cursurilor, o prezentare în lei nu ar putea da o indicație precisă a capitalului rămas de plată. Lei 34.441.457.692 Creditele propuse in buget pentru a se face față serviciului datoriei publice totalizează în bugetul 1940-41 suma de 4.182 1 milioane repartizată astfel: Datoria externă: 2.313.2 milioane lei. Datorie internă: 1.852.3 milioane lei. Cheltueli de adiţie: 159 milioane lei. Trebue să precizăm lipsă că totalul creditelor prevăzute pentru serviciul datoriei publice externe nu corespunde unui tablou exact al obligaţiunilor contractuale de pază, ci mai degrabă un program de plăţi al statului pe exerciţiul în curs, întocmit după posibilităţile sale de plată şi de transfer şi de împrejurările generale interne şi externe în care se alcâtueşte bugetul. Aceiaşi observaţie trebue făcută şi în ce priveşte Capitolul datoriei publice externe datorată la 1 Aprilie 1940. Acest capitol transformat în lei la această dată ar reprezenta suma de 334.441.457.632 lei. Dar cifra bugetară a serviciului datoriei publice externe nu exprimă adevărata sarcină ci numai serviciul calculat la cursul oficial. Ţinându-se însă seamă de sarcina suplimentară ce decurge din plata primelor la efectuarea transferurilor în ţările cu monetă forte, suportată din fondul extrabugetar al primelor pentru devize, sarcina reală a datoriei externe este cu mult superioară creditelor bugetare afectate prin buget serviciului acestei datorii. Fapt e că sarcina bugetară exprimată în procente, faţă de totalitatea creditelor bugetare iniţiale, reprezintă 6,6 la sută pentru datoria externă şi 5,3 la sută pentru datoria internă, în total deci 11,9 la sută din buget. Datoria publică a crescut din an în an. Nu posedăm datele actualei situaţii a datoriei noastre publice. Se ştie însă că la prevederea creditelor necesare efectuărei serviciului datoriei publice interne s’a ţinut seamă de normele următoare : Prevederea serviciului integral al PUBLICA dobânzilor. 2. Suspendarea amortismeritului la toate rentele emise înainte de 1933 3. Prevederea urnirii imentiri numai la rudele emise după 1933, şi a căror emisiune a fst definitiv terminată la 1 Aprilie 1930. In ce priveşte datoria publică externă, lămurim că ritmul transferurilor, din cauza dificultăţilor în procurarea de devize a fost tot atât de anevoios ca şi anul precedent. Ştim totuşi că s-au obţinut unele reduceri importante prin repatrieri masive de titluri. In tot cazul, Statul şi-a manifestat şi anul acesta voinţa de a-şi împlini angajamentele, continuând să alimenteze cu provizioanele cuvenite contul colectiv al datoriei publice , în care se strâng sumele necesare atât pentru plata cuponului intern cât şi pentru transferurile de efectuat pe seama datoriei externe, prin contul de aşteptare, astfel că întreaga alocaţie bugetară să fie acoperită până la finele exerciţiului. ★ Rezumând privirea noastră, generală asupra executării de până acum, a bugetului ordinar pe exerciţiul 191/01/1 şi privind această executare mai mult din punct de vedere technic, trebue să constatăm că în adevăr prevederile bugetului, mai ales în ce priveşte veniturile, suu realizate în ciuda evenimentelor excepţionale — cu o preciziune matematică. Trebue să mai recunoaştem că tot în cadrul acestui buget aparatul Statului şi-a putut continua funcţionarea normată, sola zile şi pensiile putând fi plătite regulat, ladatoririle Statului faţă de furnizorii lui lichidate în regulă, toate acestea, deasmeni trebue să adăugăm, s’au făcut, fie-ne îngăduit s'o spunem, cu stoarcerea contribuabilului prin nesfârşitele mijloace directe şi indirecte de impunere, care au contribuit la urcarea actuală a preţului de cost al vieţii şi au deschis o prăpastie intre puterea de cumpărare şi cerinţele traiului provocând astfel o problemă căreia guvernanţii de azi cu greu îi va putea găsi soluţia necesară. După cum însuşi Şeful şi Conducătorul Statului, d. general Antonescu a spus-o va trebui neîntârziat venit cu o mai dreaptă şi omenească aşezare a impozitelor şi în primul rând cu o simplificare a sistemului de percepere, babilonia de astăzi ne mai putând să continue decât cu riscul dezasperărei celor mai mulţi factori de însufleţire ai vieţii noastre economice. AURUL JARII Dacă trecem la a doua parte ce constitue, pe lângă Buget, complectarea angrenajului finanţelor publice şi anume: disponibilităţile monetare, creditul în genere şi organismele de dinamizare a vieţii financiare şi economice a statului, ,,nobleţea ne obligă” să ne oprim în primul rând asupra acelui factor care, cel puţin până acum, reprezintă una din principalele forţe materiale de rezistenţă a statelor. AURULE drept că suntem la răscrucea croirei de drumuri unor noui ideologii chemate să răstoarne multe DATORIA INTERNA. 3 imbunătăţirea îndrumării transporturilor de mărfuri elveţiene in Spania In urma actualei stări de lucruridin Europa, transporturile mărfurilor elveţiene pentru a ajunge în Spania, trebuiau să fie îndrumate via Bauverat. De câtva timp însă, datorită marilor lucrări de refacere ce cifc-mat- - s’a -putut- relia-din nou ruta directă Lyon-Geneva-Carnovin, ceea ce a permis şi părăsirea rutei secundare Geneva-Eaux-Vives, in cadrul căreia trebuiau să se facă şi transbordarea cu camioanele spre Geneva-Carnovin. Se mai anunţă că, cu începere de la 25 Noembrie 1940, au fost deschise și punctele de la frontiera franco-spaniolă, Corbière-Port Ban, , putându-se astfel părăsi ruta ocolitoare prin Confran, care de altfel nici nu dispunea de suficiente posibilităț de trafic. Căile ferate germane au luat administrarea liniilor luxemburgheze Cu începere de la 1 Septembrie 1940, căile ferate germane au luat administrarea liniei ferate Wilhelm- Luxembourg, iar în prezent iau şi adminisraţia liniei ferate Prinz-Heinrich cu toate exploatările ei accesorii. Pentru îndeplinirea ordinului dat în această privinţă, preşedintele Direcţiunii căilor ferate germane din Saarbruecken a fost numit comisar al căilor ferate luxemburgheze. Se crede că de acum înainte tarifele căilor ferate normale luxemburgheze vor fi unificate, ceea ce va fi de mare folos pentru întreaga economie naţională. Exploatarea liniei ferate Prinz-Heinrich a devenit din nou rentabilă dat fiindcă industria luxemburgheză de fier şi minereuri este actualmente in plină funcţionare. LOTERIEI DE STAT PE CLASE de 4nu£ flau 1Q41 -