Argus, septembrie 1941 (Anul 31, nr. 8512-8536)

1941-09-01 / nr. 8512

$ f Săptămâna financiară Popularitatea împrumutului reîntregirii. Organizarea industriei româneşti şi dirijarea producţiei şi consumaţiei. Tipurile de produse. Plata grâului rezervat armatei, Acordul economic dintre România şi Croaţia, Bursa împrumutul reîntregirii devine din ai în şi mai popular, aşa cum nu a fost alt împrumut intern până a­­cum. Aceasta, în primul rând pen­tru că întreaga suflare românească îşi dă seama de motivele pentru care Statul a făcut apel să-i împru­mute economiile ei, iar în al doilea rând pentru condiţiunile prevăzute în prospectul de emisiune. Cu sigu­ranţa restituirii capitalului subscris, cei cari au capitaluri de rezervă, mari sau mici, socotesc că dobânda care se dă întrece orice altă renta­bilitate, ea întrecănd cu mult pe a­­ceea care se plăteşte in mod obiş­nuit la depunerile spre fructificare. Toate grupările şi asociaţiile pro­fesionale de toate categoriile au a­­vut în cursul săptămânii consfă­tuiri ale membrilor lor şi au stabi­lit modul de a subscrie precum şi quantumul sumelor de subscris. Nu s’a întâlnit nicio rezervă la nimeni, pentrucă pe deoparte oricine Îşi dă seama că prin subscrierea la îm­prumutul reîntregirii dă economii­lor sale cel mai bun plasament, iar pe de altă parte, işi împlineşte o datorie strigând prezent la chema­rea Ţării. Emisiunea tranşei ţărăneşti a fost o bună inspiraţie. Plugarul român a avut atât pentru recolta trecută, cât şi pentru cea nouă, o renume­D. Ionel Marinescu, ministrul eco­nomiei naţionale, a făcut presei o expunere despre principalele pre­ocupări ale guvernului în legătură cu îndrumarea şi organizarea pro­ducţiei şi consumaţiei. D-sa a accentuat în primul rând asupra faptului că în noua ordine europeană România nu va avea numai robii unei ţări agricole, ci datorită bogăţiei resurselor solului şi subsolului, precum şi variaţiei acestora, va deveni cel mai im­portant centru industrial al sud­­estului european, urmând o pro­vaţie convenabilă. El a realizat ast­fel un plus de câştig pe care din o­­bişnuinţă l-a tezaurizat, deci l-a fă­cut să nu producă nimic. In raport cu acest câştig, plugarul român e chemat să contribue la refacerea ţă­rii, de pe urma căreia el însuşi va avea un profit considerabil prin a­­ceea că i se dă putinţa de a valori­fica în viitor şi mai bine producţia sa agricolă şi zootehnică. Acordarea premiilor în maşini şi unelte agricole constitue un foarte puternic stimulent pentru plugarii subscriitori, fiecare din ei nădăj­duind să câştige ceva pentru îmbo­găţirea inventarului gospodăriei lui având asigurată în acel­aş timp re­stituirea sumelor împrumutate Sta­tului. Constatarea generală este că niciun împrumut de stat nu s'a bu­curat de marea popularitate pe care o are împrumutul reîntregirii. D. general Stoenescu, ministrul finanţelor, în conferinţa de presă dela începutul săptămânii a anun­ţat că Lunea viitoare va da prime­le cifre asupra subscrierilor. Sun­tem convinşi că ele vor întrece aş­teptările tuturor, dată fiind Însu­fleţirea cu care massa românească a răspuns­ de la început apelului Ma­reşalului şi al Ţării, duce atât pentru aprovizionarea piefei interne, cât şi a celor din acest sector al Europei. Pentru aceasta e nevoie — a spus d-sa — de o sistematizare a produc­ţiei industriale, formând grupuri de industrii cu activitate similară în centrele care le asigură aprovi­zionarea cu materiile prime trebuin­cioase la prelucrare. In modul ace­sta se face economie de timp şi bani la transportul materiei prime şi se poate controla producţia în aşa fel încât să nu se ajungă la suprapro­ducţie, iar preţurile să fie aceleaşi pentru toate produsele de acelaş fel. Dar grupând industriile pe cate­gorii după obiectul activităţii lor, se înlesneşte şi aprovizionarea cu materiile prime străine care vor fi absolut necesare, distribuirea lor s-ar face în mod echitabil, asigurân­­du-se o desvoltare progresivă tutu­ror întreprinderilor industriale. Acest mare plan de organizare Industrială comportă desigur noui mari investiţii atât pentru instalaţii cât şi pentru majorarea fondului de rulment al întreprinderilor. E1 va forma obiectul unui studiu a­­mănunţit din partea autorităţilor de resort şi va fi realizat in curând pentru a se putea trece neîntâr­ziat la lucru. Paralel cu organizarea producţiei, industriale, se va da o altă struc­tură raporturilor dintre industriaşi, comercianţi şi consumatori, pentru ca acestea să fie dirijate de un spi­rit de totală echitate şi legalitate. Oricât de mari ar fi unele interese egoiste, ele vor trebui înlăturate pentru totdeauna din viaţa econo­mică românească, în interesul gene­ral al acesteia. O dreaptă reglemen­tare a raporturilor dintre fabri­canţi, vânzători şi consumatori în­tăreşte încrederea şi dă economiei româneşti putinţa unei activităţi deosebite, folosind potenţialul ei maxim de producţie. PRODUSE ALIMENTARE Atât pentru realizarea scopului de mai sus, cât şi pentru a se da pieţii putinţa de a se aproviziona îndeajuns cu produsele alimentare şi cele de strictă trebuinţă, s’a ho­­tărit crearea câtorva tipuri de pro­duse la mezeluri, brânzeturi, încăl­ţăminte şi îmbrăcăminte. Chestiu­nea prezintă o deosebită importan­ţă în primul rând pentru că astfel Continuare în pagina 2-a Organizarea industrială a ţării ANUL XXX­ Nr. 8512 fm— ------------------------------------------------—. A apărut și s’a pus in vânzare TIMPUL familiei IMPUI PENTRU TOU No. 84 s I AB O In ţară N A M E N T O In străinătate an 1000 Lei ioni 050 „ mm 300 „ Tariful In funcţiune de convenţiile poştale internaţionale iei în tara - 6 iei In străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERTULUI INDUSTRIEI Sl f MANTEI Telefon 3.05.44 A apărut si sa pus in t­impul familiei TIPUL PENTRU TOM No. 84 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziaru­lui şi la toate agenţiile de publicita­te. Proprietar „ „A R G U S” S. A. Înscris sub Nr. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: AL. PETROVICI Supremaţia maritimă şi economia de război Când te vorbeşte despre lipsa sau scumperea materiilor prime­şii ca o urmare, despre greută­ţile vieţii provenite din pricina stării de război, se pierde foarte dus din vedere adevărata pricină a acestor stări de lucruri. Pentru a pricepe înțelesul şi rostul aşa zisei economii de răz­boi, menită să facă față greutăți­­lor de tot felul ale vieţii, născute­­din destăşituirea unui război, tre­­bue să începem cu deosebirea dintre regulile războiului, după cum acesta e padat pe pământ sau pe mare. In războiul armatelor de uscat, îsunt reguli precise şi, în general, respectate cu privire la tratamen­tul deosebit ce se aplică duşma­­niului, după cum e vorba de lup­tătorii în uniformă ai oştirilor vrăj­maşe sau de populaţia civilă paşnica a inamicului, spre pildă dintr'un teritoriu ocupat. Astfel, locuitorii civili ai terito­riului duşman nu sunt luaţi prizo­nieri, nici internaţi în lagăre, afară de excepţii strict limitate, iar hu­iturile lor, adică proprietăţile par­ticulare, nu sunt răpite sau confis­cate, afară, iarăşi, de câteva stricte excepţii. De îndată ce trecem la războ­iul pe apă, nu mai găsim aceiaşi precizie limitativă a regulilor de luptă şi, mai ales, nu întâlnim res­pectul persoanelor şi al bunurilor private. Dimpotrivă, ceea ce caracteri­zează războiul maritim este toc­mai lipsa oricărui respect sau cru­ţare nu numai faţă de bunurile şi persoanele particulare ale duşma­nului, dar chiar şi faţă de cele ale heufrilor. S'ar putea spune, fără etcagerare că prin lipsa de preci­ziaTM limitative, adică de înfrâna­­re a forţei în lupta navală, răz­boiul maritim ne apare ca o des­­lănţuire necruţătoare şi de distru­gere a celui puternic împotriva celui slab, fara nici o deosebire între­ luptători şi civilii paşnici ai inamicului, precum şi împotriva Particularilor neutri şi a avutului fel. Războiul maritim înseamnă jaf şi bun plac împotriva comerţului şi a navigaţiei atât duşmane, cât şi neutre, deavalma, d­osebit de lupta propriu zisă pe apă, care se dă între forţele navale ale belige­ranţilor. De aci, urmarea că supremaţia maritimă a unui beligerant nu mai cunoaşte şi nu mai recunoaşte nici o limitare sau înfrânare, în porni­rea lui contra duşmanului, lovind deavalma, fără alegere, în duş­mani ca şi în neutri, în special prin războiul economic. Sistemul decretării unilaterale a mărfurilor „contrabandă de răz­boi", al căror transport şi comerţ sunt oprite neutrilor, a culminat in forma războiului economic, prin blocadă totală, din ce în ce mai necruţătoare, până la războ­­iul de astăzi, încercările repetate şi care au dus în conferinţa navală de la Londra (1909) la reglementarea limitativă a listelor de mărfuri ce pot fi decreta­te contrabandă de război, oprită neurilor, n'au folo­sit la nimic. In războiul trecut şi, mai ales, în cel actual, n'a rămas nimic liber pentru comerţul şi na­vigaţia neutrilor. In deosebi când­­e vorba de mărfuri ce l-ar lipsi duşmanului blocat. In pornirea de înăbuşire economică a duşmanu­lui, spre a-l învinge nu prin lupta cavalerească a armelor, ci prin lipsa de alimente și de material de război, ca într'un adevărat a­­sediu, puterea beligerantă, cu Isupremație maritimă, a înlăturat orice urmă de reguli. In asemenea împrejurări, a tre­buit să se nască și s'a născut „eco­nomia de război", care înseamnă grija prevăzătoare pentru aduna­rea, din timp de pace, a rezerve­lor alimentare şi de materii prime. Prin ea, Statul expus blocadei e­­conomice, se pregăteşte ca să poată înfrunta şi susţine lupta. Precum e lesne de înţeles, a­­ceastă economie de război s'a în­grijit de înlocuirea unor materii prime lipsă prin altele, sau de transformarea pe cale chimică a materiilor prime, ce prisosesc în propriul teritoriu national, în alte materii, care nu mai pot fi impor­tante în timp de război din pricina blocadei duşmane. In privinţa aceasta, începutul e­­conomiei moderne de război da­tează din perioada napoleoniană când blocada englezi împotriva Europei făcând dureros de simţi­tă lipsa zahărului, fabricat din trestia de zahăr adusă din regi­unile tropicale, a împins la des­coperirea germană a fabricaţiei de zahăr din sfeclă şi a asigurat inde­pendenţa Europei pe viitor. Războiul trecut şi, mai ales, războiul actual punând, din nou, vechiul continent în stare de su­ferinţă prin oprirea importului de mărfuri lipsă, a­ impus economie­ de război prevăzătoare a Germa­niei şi a Italiei luarea din vreme a unor măsuri pentru acoperirea nevoilor de hrană și de luptă. Toc­mai în vederea repetării războiu­lui economic, cu scop de înăbuşi­re oe altă cale decât cea a ar­melor propriu zise, economia ger­­mană și cea italiană s'au preocu­­pat, din timp de pace, să adune rezerve din unele materii prime, să sporească producţia altora în propriul lor teritoriu, să facă eco­nomii la consumaţia unor materii lipsă şi să le înlocuiască pe altele prir» franfformări sau prin produsa de folosinţă, echivalentă, in sfâr­şit să raţionai irese schimbările externe ce nu?.' »amân posibile cu străinătatea exportân­d chiar o par­te din propriile produse necesare consumului intern spre a putea importa, prin compensaţie, măr­furi ce sunt strict necesare în timp de război. Astfel privită, economia de răz­boi ne apare la forma cea mai înaltă de prevedere şi de bună chibzuială a Statelor moderne, preocupate de garantarea exis­tenţii şi a viitorului lor în comu­nitatea internaţională a popoare­lor, unde lucul pentru viaţă este neînchipuit de aspră şi de necru­ţătoare, iar greşelile sau lipsa de prevedere pot fi pedepsite cu moartea. Dacă în răz­boiul pe mare s'ar ajunge la fixarea unor reguli pre­cise ca în războiul pe pământ, prin respectarea persoanelor și a bu­nurilor particulare — fără deose­bi­re între cele ale inamicului și cele ale neutrilor — atunci răz­­boiul economic de blocadă totală nu ar ma fi cu putință, economia de război ar dispare şi, poate, în­suşi războiul propriu zis, care în­­doliază şi ruinează adesea omeni­rea, ar înceta să mai isbucnească f­iindcă n'ar avea roste . Atunci lupta de concurenţă din­tre popoare ar rămânea să se des­făşoare numai pe căile întrecerii paşnice în opere constructive şi în acte de vrednicie naţională. Până atunci însă războiul rămâ­ne una din formele luptei de con­curenţă şi de întrecere între po­poarele cele mai harnice şi mai puternice ale lumii. N. Daşcovici Telegrama ziariştilor germani către d. Mareşal Ion Antonescu Ziariştii germani cari ne-au vizi­tat au trimis următoarea telegra­mă d-lui Mareşal Antonescu în mo­mentul când au părăsit România: Conducătorului Statului Mareşalul Antonescu. Delegaţia ziariştilor germani ca­re sfârşesc at­ăzi vizita lor in Ro­mânia, salută cu acest prilej în Ex­celenţa Voastră pe Conducătorul victorios al Armatelor României a­­liate. Günther Loh­se Cou«Hwr­a» Lega­i» Piaţa de mărfuri a Capitalei 24-30 August 1941 Aprovizionarea cu produse alimentare. Combustibil. Târguri şi oboare. In linii generale, activitatea econo­mică pe piaţa locală, s’a prezentat mai vie, decât săptămâna trecută. Sezonul de toamnă apropiindu-se, volumul cererilor a sporit în special în sectorul produselor alimentare. In ultimele zile s’au făcut vânzări mari de legume : ceapă, roşii de bu­lion, ardei etc., In vederea pregăti­rilor de iarnă. Deasemenea, se observă cereri mai pronunţate, pentru articole de îmbră­căminte şi încălţăminte. In afară de cererile consumatorilor din Capitală s’au remarcat comenzi importante din provincie. Stocurile de mărfuri, la depozitele din Capitală, în foarte multe compar­timente, sunt destul de reduse. Aprovizionarea cu articole străine, continuă să se facă foarte greu din cauza evenimentelor externe. Din orient nu se mai poate aduce aproape nimic,­ mările fiind închise. In schimb, se importă anumite mărfuri din Italia şi Germania. Pentru a nu se resimţi prea mult greutăţile răsboiului, In măsura în care posibilităţile de import se re­strâng, puterea de producţie indigenă trebue să crească. Este notoriu că aprovizionarea cen­trelor orăşeneşti şi în special a Capi­talei, stă în strânsă legătură cu pro­ducţia satelor. Fără organizarea gospodăriei săteşti în sensul ca săteanul să producă, în afară de nevoile lui curente, un plus de marfă, care să meargă zilnic spre oraşe, nu se poate concepe un sistem practic, care să asigure o aprovizio­nare normală şi să contribue în ace­laş timp la rezolvarea problemei pre­ţurilor. Stimulentul care îndeamnă pe să­teanul român să se străduiască, să producă mai mult, este dorul de a-şi mări gospodăria. Sporirea producţiei nu se poate ob­ţine decât prin încurajarea elemen­tului ţărănesc, fie prin credite eftine şi pe termen lung, fie prin maşini şi unelte agricole, procurate direct şi în mod echitabil gospodarilor în scopul complectării inventarului agricol, strict necesar pentru lucrarea pămân­tului în condiţiuni satisfăcătoare. , ÎCreşterea vitelor de prăsilă fiind la regres, numărul animalelor (oi, vaci, boi, bivoliţe, porci, etc.) a devenit in­suficient, chiar pentru nevoile satelor. Cantitatea de furaje redusă şi criza financiară, a determinat majoritatea sătenilor să-şi vândă vitele de prăsilă, mai ales că preţurile oferite erau în creştere. Parcul de vite de prăsilă, trebue neapărat refăcut, cât mai ur­gent posibil, dându-se satelor, numă­rul de animale de reproducţie absolut necesar. Cantitatea de produse animale (lap­te, brânzeturi, unt, etc.) a scăzut în aceiaş proporţie cu reducerea parcului de vite. Cererea fiind sporită, preţu­rile au marcat urcări simţitoare. Dacă iniţiativa particulară nu mai poate acţiona suficient, sătenii fiind pe front, intervenţia Statului prin Prefecturile de Judeţ, Primării, Ca­COLONIALE. — Aprovizionarea pieţii cu aceste articole se face din ce în ce mai greu. A început să lipsească şi orezul. Mărfurile Indigene, oferindu-se la pre­ţuri mari, comercianţii sunt siliţi să se abţină de la comenzi. Un import masiv de orez din Italia, ar putea preveni lipsa şi scumpirea din nou a acestui articol. . Regimul de vânzare al fasolei, ne­­fiind stabilit, negustorii stau in re­zervă tocmai în această epocă când trebuesc făcute încheerile. Fixarea preţurilor şi publicarea în­tregului regim, pe care guvernul in­tenţionează să-l aplice comerţului de fasole din recolta nouă, urmează să fie cât mai urgent adus la cunoştinţa întreprinzătorilor şi publicului, spre a se putea face aprovizionările din timp, acest articol constituind hrana de bază a soldatului şi unul din principalele alimente al populaţiei civile pe timpul iernii. GALANTERIE. — In mod normal, sezonul pentru comerţul de galanterie începe între 1—15 Septembrie. In lu­nile Iulie şi August voiajorii se pre­zentau cu colecţiile de eşantioane pen­tru angajarea comenzilor. Anul acesta, foarte multe mărfuri nu se mai oferă de către fabricanţi fl­bere Agricole, Camere de Comerţ, Cooperative, Fermele Statului, Servi­ciul Zootehnic, Uniunea Sindicatelor exportatorilor de animale, Banca Na­ţională, etc., este absolut şi urgent necesară, pentru a se asigura aprovi­zionarea pe timp de iarnă, când legu­mele, peştele, fructele şi alte produse vegetale lipsesc. Toţi aceşti îndrumători oficiali, ur­mează să întreprindă o acţiune ener­gică cu rezultate practice şi imediate în gospodăria sătenilor. Măsurile pe care le-a anunţat gu­vernul, cu privire la intensificarea producţiei, înlesnirea circulaţiei măr­furilor şi sporirea salariilor, care va aduce indirect majorarea consumului, vor contribui desigur, într’o bună mă­sură, la înviorarea pieţii. In special articolele de lână cum ar fi : flanele, ciorapi verseuri, etc., se găsesc extrem de greu. Magazinele sunt desusortate. Articolele confecţionate din mătase, se oferă în cantităţi suficiente. De câteva zile, a început să se ceară pija­male, pardesiuri şi alte mărfuri groase de toamnă. Pentru restul articolelor, cererea şi vânzarea au rămas sub nivelul obiş­nuit. PIELĂRIE ŞI ÎNCĂLŢĂMINTE. — Comerţul de pielărie şi încălţăminte, după cum am arătat şi in buletinele noastre trecute, deşi reglementat, nu poate activa în condiţiuni satisfăcă­toare pentru nici una din părţile inte­resate. Lipsa de talpă menţinându-se, celelalte articole de pielărie şi cismă­­rie se comercializează în cantităţi mi­nime. LEMNE DE FOC. — Timpul ce! mai preţios când s’ar putea transporta uşor lemne de foc dela pădure şi când vagoane disponibile se găsesc în nu­măr suficient, mai târziu fiind ocupate cu transportul cerealelor, se pierde din cauza unor anumite greutăţi inter­venite în comerţul acestui important combustibil. In ziua de 27 August a. c. compara-Con&PMAT» t» «an» *a Fabrici, depozite şi magazine BBC*«­. ■-MTI Marea victorie germană din golful Finlandei Pierderile bolşevice în portul Reval sunt incalculebile BERLIN, 30 (Ractor). — Re l­a carn­eria! general al Fuehrurului, înaltul comandament al forţelor armate germane comunică : După cum sa anunţat printrun comunicat spe­cial, marina ele război germană şi aviaţia au prici­nuit pierderi foarte grele forţelor navale sovietice şi flotei de transport din Boltul Finlandei. Cu prilejul incercăririi de a scăpa din Reval pentru a se refugia în al­te porturi, două contrator­­piloare, nouă vase culegătoare de mine şi trei vase de patrulare ale marinei sovietice au fost scufun­date de minele instalate de marina de război ger­mană. Alte două contratorpitoare și un culegător de mine au fost grav avariate In acelaș fel In cursul fn­top­at.'iS-iJri violente, avioane ger­mane de luptă au scufundat un crucișător sovietic şi două contratorpiloare, avariind cu bombe alte trei contratorpiloare şi un crucişător auxiliar. Flo­tele de transport, pe care inamicul le pusese în ac­ţiune pentru transportul trupelor şi materialului de război din Revai, au ajuns în mijlocul barajelor de mine germane împreună cu vasele de războiu care le escortau. Până în prezent au fost scufundate 21 vapoare de transport cu o deplasare totală de 43.000 tone, iar alte 8 vapoare de transport au fost grav avaria­te de minele pe care le-au lovit. Avioane germane de luptă au distrus 22 vapoa­re de comerţ , în majoritate vapoare pentru trans­portul trupelor cu o deplasare totală de 74.000 tone şi au avariat alte 39 vapoare atât de grav, încât o bună parte din ele pot fi considerate pier­dute. Trupele finlandeze au ocupat oraşul Viipuri HELSINKI 30 (Rador). — Ma­rele cartier general finlandez co­munică: In dimineaţa zilei de 30 August, trupele noastre au intrat in oraşul Viipuri (Viborg). Simultan cu încercuirea oraşului Viipuri, atacul nostru continuă cu deosebit succes, sub forma unui unghi adânc în istmul mijlociu al Gareliei, unde s-a ajuns­­până la sa­­tul Kivennapa. La ora 13, postul de radio finlan­dez a anunţat că drapelul finlandez fâlfâe pe castelul din Viipuri.. In toată Finlanda şi cu deosebi­re în capitală, această ştire a fost primită cu o bucurie fără margini. Ea a fost imediat răspândită prin ediţiile speciale ale ziarelor şi ca prin minune toate casele au fost pavoazate în câteva minute. Fuehrerul a decorat pe mareşalul Mannerheim, c­u ordinul Crucea de Fier­ ­ BERLIN 30 (Rador). — Marele cartier general al Fuehrerului co­munică : Cu prilejul ocupării oraşului Vii­­purii, Fuehrerul şi comandantul su­prem al forţelor armate a trimis următoarea telegramă mareşalului forţelor armate finlandeze, forţelor armate finlandeze. Lupta pentru libertatea Finlan­dei a fost încununată astăzi prin ocuparea oraşului Viipuri. împreu­nă cu mine, poporul german şi a­dosebire forţele armate germane iau parte, plini de admiraţie pen­­tru vitejia soldaţilor voştri, la ma­rea bucurie a poporului finlandez. , Ca semn al unirii forţelor arma­te germane şi finlandeze în lupta comună a destinului nostru şi ca a­­preciere pentru vitejia dvs. şi a trupelor dvs. vă decorez în numele poporului german cu Crucea de Fier clasa I şi a II-a şi cu Crucea de Cavaler a ordinului Crucea de Fier. Reprimarea actelor de sabotaj ale comuniştilor COMUNICAT Ministerul de Interne comunică: Din ordinul d-lui Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, se face cunoscut că, dacă se va av vreun act de sabotaj săvârşit de comunişti, vor fi împuşcaţi 20 co­munişti evrei şi 5 comunişti ne-­evrei, împrumutul Reîntregirii prezintă avantajele tuturor împrumuturilor făcute până acum de statul român. Ca atare, el este împrumutul cel mai bine aşezat şi mai aducător de câştig decât orice imprut dinaintea lui

Next