Argus, noiembrie 1941 (Anul 31, nr. 8564-8588)

1941-11-01 / nr. 8564

ANUL XXX 1 141. 8564 A apărut şi s-a pus în vâlizare TIMPUL­­ familiei LUI PENTRU TOŢI No. 92­­ ___________________. 1 A B O N A MENTE în ţară Un an topo Lei 6 luni 550 .. 3 luni 300 In străinătate Tariful în funcţiune de convenţiile poştale internaţionale 3 lei in tară­­ 6 lei în străinătate 4 Pagini 3 Lei ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE, Bucureşti Str. Sărindar No. 15 Mena şi nmici Telefon 3.05.44 Sâmbătă 1 Noembrie 1941 A at­ărut şi s’a pusiiMani­fUL­miliei TIMPUL PENTRU Tofi No. 92 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziaru­lui şi la toate agenţiile de publicita­te. Proprietar : „A R G U S” S. înscris sub Nr. 203 trib. Wot / Redactor responsabil: AL. PETROVICI Plugarul nostru In vremea marei proprietăfi­ a­­tât de hulită de unii, începuse să se ivească plugarul. Se desprirr­deau dintre țărani cei mai vred­nici, care luau dela proprietar, în arendă, câte douăzeci, patruzeci și chiar cincizeci de pogoane de pământ, pe care le munceau pe socoteala lor. Azi aşa, mâine aşa, creştea mai în toată ţara, o pătură de ţărani harnici, buni gospodari, întreprin­zători, cari voind să câştige mai mult, munceau mai bine, se sbă­­teau să scoată din pământ tot ce le putea da el. Cine a cunoscut starea agri­culturii noastre de acum vreo trei­zeci de ani, îşi poate aduce aminte de lanurile marei proprie­­tăţi, cu grâul înalt, des şi frumos, de ogoarele ţăranilor gospodari, dacă nu tot atât de frumoase­­dar aproape să ajungă pe acelea ale proprietarilor, şi de ogoarele ţăranilor, mai toate lucrate de mântuială, cu dese chelii şi cu spice firave şi pipernicite. Dar a venit exproprierea. A venit şi împroprietărirea, aşa cum s'a făcut. S'a dat pământt tuturor ţăranilor demobilizaţi, fără nici o socoteală, fără nici o alegere- S'a dat pământ şi acelora cari n'aveau ce face cu el, nu ştiau să-l mun­cească- S'a dat pământ până și îă-«tarilor din sate. Si s'a omorât tot avântul, s'au frânt aripile năzuințelor ele mai bine. Tofi țăranii au fost coborâți deopotrivă pe aceiași treaptă, pe treapta celor mai de jos. Si astfel am ajuns ca proprieta­tea mică, proprietatea țărănească, să dea, cum atât de dureros a a­­rătat ,„ Mihai Antonescu, preşe­dintele ad-interim al Consiliului de miniştri, să dea între 400 şi 600 kgr. de grâu, la hectar, 500 şi 600 kor. de porumb, la hectar, între, 300 ?! 400 kor. de orz şi între 309 şi 500 kgr. de ovăz­ tot la hectar. In vreme ce agricultura în Ger­mania dă, la aceeaşi întindere de pământ, 2100 kgr. de grâu, 2020 kgr. de porumb, 2010 kgr. de orz şi 1920 kgr. de ovăz- Şi Ger­mania e o fără industrială, iar noi suntem o fără „eminamente agri­colă!...". Germania ar­e­, firește, tot ce-i trebue ca unelte. Dar mai are ceva: are omul învățat la bună plugărie, omul - plugar, sufletul­ câmpului, fără de care nimic bun nu se poate face. Ciudat. Se poartă ţăranii noştri cu câmpul lor, cum se poartă la oraş cei ce au trecut prin şcoli mai mici şi mai mari, cu câmpul li­terelor româneşti., Lucru­l se face în silă, de mântuială, l­a unii şi la alfii. Burueni de tot felul la țărani, burueni de tot felul în scrisul oră­şenilor, Băltătură la unii, băltătură şi la ceilalţi. La patru fire de grâu, cinci sunt de neghină. La patru cuvinte româneşti- cinci sunt stră­ine. Cum noi nu năzuim să ne vor­bim limba şi să scriem îngrijit şi curat, aşa nu năzuesc nici ţăranii să , muncească mai bine, să tră­iască mai bine, în cartea sa „Contribuți­ l­­la munca pentru ridicarea poporu­lui", lucrare premiată de Acade­mia Română, neuitatul Spiridon Popescu, bărbat de ispravă, fost inspector şcolar, descrie traiul ţă­ranilor din vechiul regat. Din lunga şi trista poveste a lui Spiridon Popescu, să desprind câteva crâmpeie din traiul de la fără. Ţăranii dorm cu tofii, întrea­ga familie, în aceeaşi încăpere, a­­desea pe aceeaşi laviţă, sub a­­ceeaşi învelitoare, şi în camera unde în loc de duşumea e pă­mânt­u lut amestecat cu balegă de vacă, — unde geamul nu se deschide niciodată... Ţăranii nu cunosc folosinţa o­­biectelor casnice, de cea­­dintâi trebuinţa. Pe masa lor nici urmă de farfurie, de pahar ori de furcu­liţă. O singură strachină cu borş sau cu ciorbă, din care soarbe toată familia­ şi unde bălăcesc lin­gurile tuturor... Ţăranii nu ştiu ce e mulţumirea de a se spăla, de a fi curat­ „Sunt ţărani, spune Spiridon Popescu, al căror corp nu vine în atingere cu apa (afară de mâini şi faţă) decât în timpul înfăşatului şi înaintea în­mormântării. Sunt asemenea tă­râm cari îşi moaie cămaşa în său ca să nu-i umple gângăniile, şi nu leapădă cămaşa de pe ei până nu se rupe." La traiul acesta al satelor, ne-am dus cu Atenee populare, cu cămine culturale. Iarăşi, în toa­te şi pretutindeni, „forme fără fond" de care vorbeşte Titu Ma­­iorescu. Mare om, şi mare român va fi acela care ar învăța pe țărani cum să mănânce, cum să doar­mă­ cum să se spele. Acela care deschizând ferestrele bătute în Cuie ale bordeelor, ar lăsa să pă­trundă înăuntru lumina,­­cerul, şi cu el­e bucuria de a trăi. Ţăranul trebue învățat să ducă o altă viață, să aibă mai multe ne­voi. Să vrea să trăiască mai bine. Atunci­ străduindu-se să-și înde­stuleze nevoile, va munci mai bine pământul. T. PISARI VENITU­­RILE TERCIEI Veniturile republicei turce s’au cifrat în prima lună a noului plan financiar, deci în iulie 1941, la 60 milioane lire turceşti, sumă cu 30 milioane mai mare decât cea din aceiaşi lună a anului prece­dent. Telegrama Contelui Ciano către­­M pf. Kh­ai Monescu ). prof. Mihai A. Antonescu, preşe­dinte ad-interim al consiliului de mini­ştri, a primit următoarea telegramă din partea Excelenţei Sale contele Ciano, ministrul afacerilor străine al Italiei. Excelenţei Sale Domnului Mihai Antonescu,­­ Vice Preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministrul Afacerilor Străine,­­ Bucureşti ROMA. In momentul când lupta anti­­bolşevică, începută acum 19 ani se apropie de sfârşitul său victo­rios, mi-a sosit salutul cald al Ex­celenţei Voastre, salut pe care îl reîntorc cordial Domniei Voastre și Guvernului Român. CIANO Mitaţarea ca bănci germane la Paris In luna octombrie a fost în­fiinţată la Paris „Aeron Bank", cu un capital de 200 milioane franci. Preşedintele consiliului de admi­nistraţie este directorul general al Băncii aviaţiei germane A. G. la Berlin, Rudolf. Banca va face toate transacţiunile bancare, îndeosebi acelea care interesează sectorul ae­ronauticei şi industriei aviatice. Bulgaria suspendă plata cupoanelor împrumuturilor externe SOFIA, 30 (EPE)­ — Ministrul de finanţe Bojiloff a supus Sobraniei spre aprobare o hotărîre a Con­siliului de miniştri prin care Bul­garia încetează amortizarea îm­prumuturilor străine până la sfâr­şitul răsboiului. Această hotărîre a fost luata încă dela 19 Septem­brie, va fi aprobată Insă abia a­cum de Sobranie. Ministrul Eco­nomiei a supus Sobraniei un con­tract a! Băncii Agricole pentru cumpărarea a 2000 tone minereu de cupru de la minele franceze Luda-Jana și pentru vânzarea lor pentru rafinăria germană de nord din Hamburg în 1941 în luna Iulie. PIA |­A Bursa Activitatea bursieră a fost ori mult înviorată. Tendinţa cursurilor a fost bine susţinută. Dintre rente au înregistrat urcări de câte jumătate punct, înzestrarea mare şi Urbanele Bucureşti noui. Valorile cu venit variabil şi-au mărit simţitor volumul afacerilor-Hârtiile industriale au avut ten­dinţă fermă, fiind ori dezechit de căutare. Au sfârşit şedinţa cu urcări foar­te importante: Letea la 1700 dela 1600, S. T. B. la 1900 dela 1670 şi Soc. de Gaz Metan, care apare du­pă o absenţat îndelungată la 750 fa­ţă de 690 ultimul curs-Petroliferele au fost bine susţi­nute. Cu plusuri însemnate au în­cheiat Astra Română şi I.R.D.P. Bancarele s-au menţinut şi eri staţionare­ Porturile noastre Consiliul superior al transpor­­telor şi tarifelor de pe lângă mi­nisterul lucrărilor publice şi al co­municaţiilor acordă toată atenţiu­nea organizării porturilor noastre, problemă strâns legată de desvol­­tarea economiei româneşti. Intr’un studiu pe care l-a făcut asupra traficului porturilor noastre se arată între altele că, cunoaşte­rea cantităţilor de mărfuri cari trec prin porturile comerciale şi a condiţiunilor respective de trans­port poate fi de mare folos pen­tru perfecţionarea comunicaţiilor pe apă şi terestre şi aceasta mai cu seamă în cazul ţărilor ale că­ror căi de navigaţie sunt mai bine situate.­­ Dintre porturile noastre, cele mai importante sunt Constanţa, Brăila, Galaţi şi Giurgiu. Prin Constanţa, treceau în 1939, 40,07 la sută din traficul total, prin Giurgiu 16,01 la sută, Brăila 11,46 la sută, Galaţi 7,09 la sută şi prin restul porturilor 25,35 la sută. [ [. ] Din cele de mai sus reiese că 75 la sută din traficul total de im­port, export şi transbord se e­fectuează prin porturile Constanţa, Giurgiu şi Brăila. La export prin Constanţa ese 45.63 la sută din cantitatea totală, prin Giurgiu 15.63 la sută, prin Brăila 6.21 la sută, prin Galaţi 5.31 la sută, prin celelalte porturi 7.64 la sută, iar pe cale terestră 1. 58 la sută. După cum se vede aproape 80 la sută din exportul nostru folo­seşte căile de navigaţie şi numai 20 la sută căile terestre. Importul nostru fiind cantitativ mult mai redus decât exportul, de­oarece exportăm mărfuri de masă şi importăm mărfuri scumpe de volum şi greutate redusă, vapoa­rele pleacă pline şi se reîntorc a­­proape goale, ceea ce scumpeşte mult navlurile de export, deoarece în ele trebuesc cuprinse şi chel­­tuelile curselor goale. Pentru a atenua inconvenientele ce decurg din această situaţiune, adică pentru ca vapoarele cari vin acum goale să vină într-o propor­ţie mai mare încărcate, se propune încurajarea în special a tranzitu­lui terestru prin România, de la porturi la frontierele de uscat, pen­tru mărfurile aduse în porturile româneşti pe calea apei. Atragerea traficului de tranzit maritim-terestru sau numai fluvial­­maritim ar putea avea consecinţe binefăcătoare asupra porturilor Brăila şi Galaţi. Exportul de produse petrolifere In timpuri normale portul Con­stanţa care este foarte bine înzes­trat este primul port petrolifer din ţară. Intriadevăr exportul nostru de produse petrolifere s-a efectuat în ultimul an normal astfel: prin Con­stanţa 66,15 la sută, prin Giurgiu 26,57 la sută, prin alte porturi 0,97 la sută şi prin frontierele terestre 6,31 la sută. Se vede din cifrele de mai sus că 66,15 la sută din petrolul exportat folosea calea maritimă, 28 la sută calea fluvială­, şi restul de circa 6 la sută nu mai folosea transportul terestru. Exportul fie chere­stea In ceea ce priveşte exportul de cherestea, portul Galaţi este cel mai important Exportul nostru de lemnărie s-a efectuat astfel: Prin Galaţi 27.18 la sută, prin Constanţa 12.40 la sută, prin Brăila 2.98 la sută, prin alte porturi 2.58 la sută, prin vămile terestre 54.86 la sută. Calculând procentul numai can­tităţile exportate prin porturi, prin Galaţi au trecut 38.38 la sută din întreaga cantitate. Exportul de careale Fiind înzestrat cu amenajări spe­ciale, portul Brăila este primul port de cereale din ţară. Traficul total de cereale (intrări, ieşiri şi transbord) s-a efectuat astfel: prin Brăila 27,02 la s­ută, prin Constanţa 21,19 la sută şi prin Galaţi 8,06 la sută, din întreaga­­cantitate exportată (prin porturi. Dacă portul Brăila este primul port de cereale din ţară, aceasta se datoreşte faptului că pe lângă traficul de export el are şi un im­portant trafic de transbord şi de tranzit. Dacă s­e face abstacţie de acest trafic şi se ia în consderaţie numai traficul cerealelor exportate, a­­tunci Brăila trece după Constanţa, deoarece prin Brăila au ieşit la ex­port 18,81 la sută pe când prin Constanţa 24,65 la sută. Din cerealele exportate 75 la su­tă utilizează căile de navigaţie şi numai 25 la sută est din ţară pe cale terestră. Spiritul de economie Este econom poporul Econe­mie ! Fă e­conomie ! Iată refrenul pe care omul din frageda copilărie, îl aude spunăndu-i-se ca o poruncă înfricoşătoare fie de o şi din juru-i fie de însuşi conştiinţa lui. Această poruncă durează­ toată viaţa şi fiecare i se spune în limi­ta puterilor lui. Rezultă de aci că, economia este un Comandament pri­mordial, un principiu de viaţă isvo­­răt din instinctul de conservare co­mun tuturor indivizilor caşi tutu­ror popoarelor şi că cine nu-l are e ursit pieirei. El este de când lumea şi se con­fundă cu însăşi munca pentru exis­tenţă şi de aceea el nu este numai, apanajul omului dar şi al multor alte vieţuitoare ale pământului-A economisi înseamnă a pune deo­parte din agoniseala ta ca s’o fruc- Economia, seni Aceleaşi considerente se aplică şi popoarelor. Nu s’au bucurat de pre­stigiu şi n’au reuşit să rămână in istorie decât popoarele dinamice care prin eforturile lor pe toate tărâmurile au isbutit să realizeze bogăţii care, în­deobşte, nu sunt rezultatul rapturilor şi înşelăciu­nilor, ci al muncii şi al econo­miei. Fenicienii, Grecii şi Romanii deşi caracterizaţi prin însuşiri funda­mentale deos­ebite, cei dintâi prin mercantilismul lor specific, iar cel din urmă prin spiritualitate şi mi­litarism, sunt popoare ale căror bo­găţii au fost acumulate prin mun­că şi economie. Toate popoarele Europei de azi, care stau în fruntea civilizaţiei îşi datorează situaţia acestor doi esen­ţiali factori de progres. Econoama Franţă a atins un ma­re grad de strălucire nu numai prin virtuţiile ei spirituale dar şi prin faimosul ei „ciorap" care-i consti­tue una din cele mai temeinice vir­tuţi. Munca şi economia germană a dat naştere unuia din cele mai vi­guroase popoare precum aceleaşi însuşiri a făcut ca ţări lipsite de tifici şi în tot cazul să-ţi asiguri existenţa în zilele când nu vei mai putea munci. Afară de împrejurări de viaţă ne­fericită, când năpăstuiri de care nu eşti vinovat te-au ţintuit la stâlpul sărăciei, numai omul care nu mun­ceşte cu sârg sau este un dezordo­nat, numai acela rămâne lipsit de strictul necesar existenţei. De aceea totdeauna, mai ales în popor, sărăcia a fost considerată ca o ruşine, ca un stigmat al lipsei totale de chivernisire. Proprie numai oamenilor incomplecţi, fie risipi­tori, fie leneşi. Dacă poeţii, filosofii, artiştii tu genere şi oamenii de ştiinţă au fost exceptaţi dela această regulă e nu­mai pentrucă aceştia, în dragoste,­ artei sau ştiinţei s’au jertfit pe ei înşişi. Pentru toţi ceilalţi, sărăcia a fost şi rămâne o pată, al civilizaţiei bogaţii native ca: Belgia, Olanda, Elveţia, Norvegia ş. a. să urce pe cele mai înalte trepte de civilizaţie. Civilizaţia acestor ţări este sem­nul economiei precum şi invers. Economia şi civilizaţia merg m­i­­nă’n mână căci niciodată risipa nu poate fi dătătoare de progres-Poporul român este eco­nom? Acestea fiind zis, este firesc să ne punem întrebarea: poporul ro­mân este econom? Lipsa noastră de capitaluri, paupertatea ţăranu­lui care formează imensa majori­tate a populaţiei, precum şi felul de viaţă al multor orăşeni ar pu­tea duce la un răspuns negativ. Dacă îns­ă ţinem seama de tinere­ţea acestui popor şi împrejurăriile vitrege în care s’a desfăşurat pâ­nă acum viaţa lui socotim că ar fi o greşeală să ne pripim a da un asemenea răspuns. Primul şi al doilea mileniu al is­­­toriei noastre au fost o luptă per­petua pentru întărirea noastră ca popor şi pentru înfrânarea poftelor de dominaţie ale vecinilor noştri, după care la­ sfârşitul celui de al doilea a urm­at organizarea definiti­vă în stat independent şi cu o viaţă proprie. Până atunci n’a putut fi vorba de agonisiri masive. In acest decurs­ de permanentă războire şi hegemonie grija supre­mă era menţinerea cu orice chip a continuităţii neamului lăsând sar­cina acumulării de bogăţii în seama viitorului mai prielnic. Românul deci, în acele vremuri, în afară de bogăţiile sufleteşti şi spirituale, nu putea să strângă nici un soi de avere materială mai de seamă. Dar dacă n’a putut să strângă bunuri materiale, el a strâns şi a păstrat toată comoara datinilor, limba şi obiceiurilor ce constituesc armătura indestructibilă a neamu­lui. I s’a făcut o vină că cea mai ma­re parte din strânsura lui o risipeşte în cheltuieli cu praznice de bote­zuri, nunţi, cu înmormântări, po­meni, ş. a- fără să ne gândim că toate acestea nu constitue o risipă şi că dimpotrivă acte de conservare fără de care nu am mai fi ceea ce suntem astăzi. Risipa ţăranului în praznice a fost o dăruire pe altarul neamului uiule el a ţinut, fără să ştie, focul nestins. Ţărani, boeri şi orăşeni Dar cu toate împrejurările ne­prielnice ţăranul român a fost şi econom. Ce au însemnat toate acele gospodării frumoase ale moşnenilor sau răzeşilor ţării decăt muncă u­­nită cu economie? Cui se datorea­­ză­ situaţia de admirat a atâtor fruntaşi cinstiţi ai satelor, dacă nu muncii şî economiei. Averile atâtor mari negustori de eri şi de astăzi, porniţi în opinci de la ţară, nu se puteau strânge dacă nu puneau la temelie eco­nomia. Nu, ţăranul este econom şi atât de econom că uneori este chiar sgârcit. Boerii români, adevăraţii boeri români, constitue şi astăzi mân­dria noastră istorică, prin integri­tatea caracterului lor, prin bravu­ra şi prin dărnicia lor sufletească. Continuare îa pagina g­a. român ? 1 DE ZIUA ECONOMIEI Azi e ziua economiei. Desigur, din toate părţile vor porni îndemnuri pentru a i se face cât mai multă economie. O chivernisim în chel­­tueli este de neapărată trebuinţă. A strânge bani albi pentru zile ne­gre, este o poruncă. Oare câţi bă­trâni nu se sbat şi azi, sub privi­rile noastre, într’o sărăcie cumpli­tă? Cauza? N’au ştiut să-şi asi­gure bătrânelele, punând deoparte din fiecare leafă, din fiecare câ­ştig, câte ceva, ca să trăiască acum când nu mai pot câştiga nimic prin munca lor. Oare câţi din aceşti bătrâni pot spune că n’au avut de unde face economie? O ţuică mai puţin la prânz, un pahar de vin mai puţin şi un consum mai mic de alte bu­nătăţi care nu sunt trebuincioase în mod absolut pentru întreţinerea trupească, ar­ însemna o mică eco­nomie la sfârşitul fiecărei luni, un prisos care pus la o bancă sau la o instituţie publică de păstrare, se adună mereu şi creşte în fecare an cu câte ceva. Această economie foloseşte atât celui care o face, cât şi desvoltării vieţii economice a statului. Dar dacă la naşterea fiecărui câ­ini, capul familiei i-ar pune deo­parte în fiecare lună câte un ca­pital oricât de mic? Până­ la majo­rat, adcă in cele 252 de luni pe care le trăeşte, Copilul ar avea un ca­pital însemnat, cu care-şi poate deschide drumul în viaţă altfel de­ în­cât prin ocuparea unei slujbe la stat. Şi ar mai trebui să se împlânte spiritul de economie în toate ma­nifestările noastre. Astfel, s’ar face economie de e­­nergie, dacă s’ar vorbi mai puţin. Timpul irosit în discuţii fără niciun folos, ar produce ceva dacă ar fi­­folosit într’o ocupaţiune arecare* fie chiar pentru cetit. Timpul puer* dut la cafenea, cu kilometrii dări se fac 1—2 ceasuri pe zi prin faţa vitrinelor de pe calea Victoriei sau de pe bulevardul Elisabeta, unde nu se poate respira nici măcar un aer curat, ar aduce un venit care, numai acesta, pus deoparte, ar însemna un capital apreciabil la bătrâneţe. Organizarea muncii în ateliere şi fabrici, în aşa fel încât prin raţio­nalizarea fiecărei funcţiunii şi prin­­tr’o distribuire chibzuită a atribu­­ţiunilor fiecărui lucrător sau me­­seriaş, ar însemna un plus de pro­­ducţie, ceea ce ar iefteni pe de o­parte produsele industriale, iar pe de altă parte ar însemna pentru industrii putinţa de a plăti pentru lucru salarii mai mari. Diferenţele ar oferi lucrătorilor putinţa de a pune nepoate ceva pentru bătrân­­eţe. Economia deci, în toate ramuri­le de activitate şi în toate mani­festările noastre. Este de o însem­nătate deosebită pentru cei cari se igrijesc de viitorul lor. Presa slovacă despre România BRATISLAVA 30 (Rador). — Ziarul „Slovenska Pravda” publică un editorial cu titlul: „România în faţa ochilor noştri”. Autorul, par­ticipant la recenta vizită în Ro­mânia a unui grup de ziarişti slo­vaci redă impresiile sale din tim­pul călătoriei şi accentuează că propaganda anti-românească răs­pândeşte multe neadevăruri asu­pra situaţiei din România. Ziariştii slovaci s-au convins în oraşe şi la sate de contrariul ace­stor ştiri. Au putut să pătrundă pretutindeni. Experienţa ce au fă­cut-o este deosebit de favorabilă: naţiunea română este unitară. In România s’a clădit foarte mult în anii din urmă. Conştiinţa socială şi naţională a poporului este foarte puternică. Catastrofele din ultimii doi ani n’au înfrânt poporul, care luptă unit, cu multă tenacitate, pen­tru un viitor mai just al tuturor ro­mânilor. Raporturile României şi Slovaciei sunt sincere şi contac­tul dintre cele două state este foar­te viu. Ziariştii slovaci au fost pri­miţi pretutindeni cu deosebită a­­tenţie. Prietenia slovaco - română este veche, având tradiţii mari. Ast­fel de popoare au astăzi dorinţe comune: vor să creeze fiecare câte un stat model intr’o Europă dreap­tă. Aceasta este baza colaborării lor. ; î [­­ ( Tot ziarul „Slovac” publică un articol intitulat: „M. S. Regina Ma­mă Elena şi ziariştii slovaci”. Autorul subliniază că România s’a bucurat în chip vădit de vizita ziariştilor slovaci cari au fost ime­diat primiţi de d. prof. Mihai An­­tonescu, vice­preşedintele consiliu­lui. In vizitele în ţară au fost în­tâmpinaţi de prefecţi, primari şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor şi primiţi cu braţele deschise. Ziarişti slovaci au vizitat şi castelul Peleş. Deşi au sosit la ore nereglemen­­tate, M. S. Regina Mamă, aflând de prezenţa ziariştilor, a intervenit să li se îngădue să viziteze Palatul. „Pentru noi înseamnă o deosebită cinste că Regina Mamă avea cu­noştinţă de sosirea noastră”. In continuare publicistul slovac descrie cum au vizitat reşedinţa de vară a Curţii Regale, chiar când s’a dat o reprezentaţie de cinema­tograf pentru M. S. Regele Mihai şi suita Sa. Aceste clipe petrecute în apropierea Reginei Mame vor rămâne de neuitat pentru ziariştii slovaci, I­­,I­1 Operaţiunile militare pe frontul de Răsărit BERLIN, 30 (Rador). —De la cartierul general al Fuehrerului, înaltul comandament al forţelor ar­mate germane comunică: In Crimeea, forţele germane continuă fără ră­­gaz urmărirea forţelor inamice bătute. Rezistenţa locală a ar­iergărzii sovietice a fost ruptă. Cu acest prilej, forţele germane au luat ia­­răşi mai multe mii de prizonieri şi au capturat tu­nuri. 5 In cursul urmăririi inamicului în bazinul Done­­ţului, forţele germane şi aliate au atins cursul su­perior al Doneţului pe un front foarte larg. Cu prilejul operaţiunilor de atac. Încununate de succes, care s’au desfăşurat între lacul Ur­en şi lacul Ladoga, trupele blindate au capturat, prin­­tr’o lovitură îndrăzneaţă, un tren blindat inamic, luând, cu acea­ ocazie, şi un mare număr de pri­zonieri.­­ Artileria grea a bombardat ori cu efecte con­siderabile instalațiile de r­ăzboi­­importante din Leningrad. :■? Importante atacuri de noapte ale aviației au fost îndreptate contra Moscovei și Leningradului. miiimiiiiWKiHiiiuKiiiiiHii'cniimiiiiniii !!IB!ll!iS!!Hl!IIHi­l!!B!!!!!9!!!!!IS!!!!!9ll!!!BIIII!HlIIIBIIII!Bli!!IB!lll!BII!!IBII Ca să meargă din tri­umf în triumf Armata are nevoie fără încetare de arme, nu pregetaţi! Subscrieţi chiar azi la împrumu­tul Ireîntr­egirii Şi armata va avea armele sale la timp. “ 71sg­ta Ii

Next