Argus, iunie 1942 (Anul 32, nr. 8729-8753)
1942-06-11 / nr. 8737
ANUL XXXII Nr. 8737 A apărut $îs‘a pus In vânzare TIMPUL No. 124 ABONAMENTE In ţară un an 1000 Lei 8 linni 550 M 3 luni 300 3 lei în ţară - 6 lei în străinătate In străinătate Tariful in funcţiune de convenţiile poştale internaţionale 4 PAGINI 3 LEI ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE, Bucureşti Str. Sărindar No. 15 W ........................... * >w INDUSTRIE! $1 FINANTE! Telefon 3.05.44 |] I Muţi ■ ':",Vjn’ţri’nyjviri jinn uiV'iM'iip I| J'I • JOI 11 IUNIE 1942 ^ apărut și s'a pus in vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOII familiei TIMPUL PENTRU TOII No. 124 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietar: „ARGUS” S. A. înscris sub Nr. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: AL. PETROVICI Şcoli practice Dacă cineva ar avea răbdarea să răsfoiască toate colecţiile din Monitorul Oficial din trecut, s-ar minuna de mulţimea discursurilor parlamentare ca şi de mulţimea legilor având ca subiect şi ţinând a chivernisi agricultura noastră. De asemenea, dacă acelaşi cineva ar merge la Biblioteca Academiei Române şi ar cerceta toate volumele şi volumaşele, broşurile şi articolele asupra agriculturii noastre, s’ar cruci de mulţimea şi felurimea lor. S’a vorbit şi se vorbeşte mult la noi, Românul având un cap cu deosebire speculativ. El găseşte zeci de deslegări pentru o problemă, nu se dă bătut cu una cu două, când e vorba de argumente abstracte. Cu ceea ce nu se prea împacă e altceva: PRACTICA. Incet-încet, însă lucrurile se schimbă, şi nu numai ici-colo, ci peste tot. Aşa şi in agricultură. Ţărănimea noastră, prinsă în pavntenisul unei tradiţii milenare, iese cu greu din obiceiurile ei, din „obiceiul pământului”, continuând încă a cultiva acest pământ într’un chip pe cât de primitiv, pe atât de puţin rodnic. : * H trebue acestei ţărănimi a noastre un alt fel de a gândi, gândul acesta să se străbată de vântul de moire al tehnicei, al maşinii, al miljioacelor moderne în agricultură. Cine să facă această schimbare? Bineînţeles că oamenii mai apropiaţi de ţărănime, oamenii din partea locului. Cine sunt aceştia? învăţătorul şi chiar jandarmul,, adică şeful de post. Oamenii aceştia pot avea cunoştinţe, pot da sfaturi şi, cu autoritatea pe care le-o dă prestigiul lor în comună, pot contribui în chipul cel mai creator la prefacerea agriculturii noastre. Se înţelege că e o operă de mai lungă durată, care presupune răbdare, chibzuinţă, veghe şi grijă din partea conducătorilor. Căci aceste elemente de îndrumare agricolă pe teren, care să fie mereu prezente în mijlocul ţărănimii trebuesc ele Insele îndrumate, pregătite. Aceasta se va înfăptui in şcolile practice anume Întocmite, şcoli care îşi vor începe activitatea chiar în cursul acestei veri. Printre atâtea numeroase iniţiative luate pentru îmbunătăţirea agriculturii noastre, fără îndoială că cea de acum are cei mai mulţi sorţi de isbândă. A. Noui revolte in provincia indiană Sind BANGKOK, 9 (Rador). — D.N.B.: După știri difuzate de postul de radio din New Delhi, revoltele din provincia Sind au sporit astfel că în aceste regiuni s'au mai trimis nouă trupe. In afară de aceasta 20 de care armate au atacat un sat, patru locuitori fiind ucişi. Englezii mai comunică că au făcut un anumit număr de prizonieri printre revoltaţi şi intre ei se află cătina conducători din Minpur şi din Ithahdapur, două oraşe din estul Indiei. 2.000.000 de coreeni din Shanghai au prestat jurământul de credinţă Japoniei SHANGHAI 9 (Radar).DNB: In legătură cu introducerea serviciului militar obligatoriu în Coreea pentru anul 1944, 2.000.000 de coreeni domiciliaţi în Shanghai au prestat Luni jurământ de credinţă Japoniei. In cadrul unei ceremonii în cursul căreia coreenii s’au înclinat în direcţia Palatului Imperial din Tokio, d. Horiuchi, consulul general al Japoniei, a mulţumit coreenilor pentru atitudinea manifestată prin prestarea jurământului. Ceremonia s‘a terminat prin expedierea de telegrame membrilor Parlamentului coreean, membrilor guvernului japonez precum și guvernatorului general al Japoniei în Coreea. Contra speculei să reacţioneze autorităţile dar şi consumatorii Scumpetea şi specula sunt la ordinea zilei. La tot pasul — la tramvai, pe stradă, la cinematograf, in birouri şi pretutindeni — toată lumea se plânge şi toată lumea cere „să se ia măsuri“. Acesta e refrenul zilei. Măsuri s-au luat, slavă Domnului: au fixat preţuri, s'a raţionat consumul, s‘a standardizat producţia, s'a organizat controlul, s‘au aplicat pedepse negustorilor prinşi în flagrant delict de speculă şi aşa mai departe. Autoritatea de stat, cu mijloacele pe care le are la dispoziţie, a luptat şi luptă din răsputeri pentru a stăvili nesăţioasa poftă de câştig a unor negustori şi a asigura populaţiei o «•*provizionare pe cât posibil normală, întocmai ca un medic, care prescrie pacientului regimul cel mai potrivit pentru" boala lui, tot aşa şi Statul, prin măsurile luate a pus şi pune la îndemâna publicului consumator mijloacele prin care se poate combate scumpetea şi specula. Dar ce folos! Bolnavul nu ţine regimul, ci continuă să se îndoape cu toate bunătăţile ce-i ruinează sănătatea, iar când vede că boala se agravează dă vina pe doctor. Exact la fel face astăzi şi consumatorul: îşi închivuie că orice măsură luată de autorităţi are puterea magică de a curma dintro dată toate relele, fără nicio silinţă din partea lui. Şi plecând de la această concepţie comodă consumatorii noştri îşi fac de cap. Unii se reped să-şi adune provizii absurde, fără a ţine seama că ritmul producţiei este reglementat pentru a acoperi treptat, nevoile de moment ale tuturor. Speculanţii profită şi cer preţuri din ce în ce mai mari, iar publicul plăteşte şi... cere măsuri. Aceasta este situaţia. Ce poate face autoritatea de stat cu un asemenea public? Controlul şi justiţia descoper şi sancţionează doi, trei, zece, o sută de speculanţi dar sumedenia celorlalţi operează mai departe cu complicitatea consumatorilor. Că această complicitate este factorul principal al speculei şi al scumpetei, numai nucate nicio îndoială. Dovada e la îndemâna oricui: în ţări ca Germania, unde publicul este capabil de disciplină şi solidaritate în apărarea intereselor sale, problema speculei n'a existat niciodată. Ta noi, efectul atâtor măsuri chibzuite, luate de organele statului, este anulat de nechibzuinţa, sau de tembelismul consumatorului. Medicul de care vorbeam mai sus are pentru pacientul lui o soluţie: să-l sguduie sdravăn şi să-l trezească la realitate. Statul nu poate face acelaş lucru cu fiecare cetăţean în parte. Dar după atâtea sfaturi, îndemnuri, îndrumări şi dispoziţii date prin presă şi prin radio, ar fi timpul să înţeleagă însfârşit şi consumatorul că fără concursul lui nu i se poate veni în ajutor. Zilele acestea am avut prilejul să vedem o rezoluţie impresionantă, pusă de d. general Constantul ministrul aprovizionării, pe un extras din presă privitor la speculă. Rezoluţia sună aşa: „De ce nu se abţine publicul de a cumpăra la preţuri de speculă? „De ce se plăteşte 100 lei pe o îngheţată minusculă ? „De ce? „Fără concursul activ al consumatorilor, nu pot face nimic bun şi durabil“. Oare aceste cuvinte prin care străbate un atât de autentic accent de sinceritate, nu vor avea darul de a zgudui şi de a trezi la realitate pe acest bolnav nedisciplinat care este consumatorul român? Crză economicâ în Argentina MADRID, 19 (Rador). DNB: După informaţuni sosite din Buenos Aires, agricultura argentiniană trece acum printr’una din cele mai mari crize prin care ar fi trecut vreodată. Recolta de porumb nu a putut fi exportată, războiul împiedicând orice transport pentru ţările de dincolo de mări. Preţurile au scăzut enorm atingând un minim-record. La Bursă porumbul nici nu mai este cotat. Pentru a putea obţine un cât de mic preţ pe porumb, el este vândut drept combustibil. In acest fel şi pentru această întrebuinţare Uruguayul a cumpărat anumite cantități de porumb. %an. Vim VO . PIAŢA BURSA Activitatea bursieră se menţine calmă. Rentele continuă să câştige de pe urma rezervei deţinătorilor de capitaluri pentru compartimentul valorilor cu venit variabil. Tendinţa lor a fost de uşoară urcare. Au câştigat câteva punct: Înzestrarea mare Consolidarea şi rentele unificate. Exproprierea urcă la 5zi/a faţă de 56s/s. Valorile cu venit variabil au rămas calme. Cursurile înregistrate se menţin staţionare. ancarele nu au avut ori nicio Incheere oficială. Aprovizionarea cu lemne Primim la redacţie numeroase scrisori de la cetitori prin care ne arată că o bună parte din depozitarii de lemne, cu toate că au primit înscrieri nu aduc lemne. E vorba de depozitarii mici și mijlocii de cartier cari înainte aduceau cantități destul de însemnate de lemne cu care satisfăceau cea mai mare parte din cererile cartierului respectiv. După cum ni se scrie principala cauză a lipsei de activitate a acestor depozitari ar fi insuficienţa capitalului provizoriu şi inexistenţa creditului. Cum aceşti depozitari sunt necesari în aprovizionarea cu lemne credem că ar fi nimerit să fie convocaţi spre a se vedea şi cerceta cauzele pentru cari nu pot activa şi eventual să se găsească soluţiuni practice pentru îndepărtarea acelor cauze, înlesnind astfel aprovizionarea cu lemne de foc a micilor gospodării. Deverul comercial Pe piața comercială domneşte aceiaş activitate redusă observată încă dinaintea sărbătorilor. Comercianţii sunt îngrijoraţi de faptul că în timp ce cheltuelile de regie şi celelalte sarcini cresc pe zi ce trece, vânzările sunt cu mult sub normal. Imfrunterile fiscale ! Comercianţii şi industriaşii se plâng de faptul că, cu ocazia impunerilor fiscale nu se ţine seama de registre deşi regulat şi sincer ţinute şi prin înlăturarea lor impunerea se face prin comparaţie. Ori în materie de impunere fiscală este foarte greu să se poată găsi o comparaţie justă, deoarece chiar deverul, criteriul după care se calculează impunerea variază de la o întreprindere la alta cu diferenţe extrem de mari. Cum întreprinderile serioase nu fac nici o vânzare fără bon sau factură deverul anual este foarte uşor de controlat. Faptul ca în ultima vreme, din cauza controlului la legea speculei, o parte din comercianţi sau industriaşi au fost obligaţi de împrejurări să factureze marfa la preţul aprobat şi să încaseze din suprapreţ, nu îndreptăţeşte comisiile de impunere să generalizeze cu atât mai mult cu cât chiar şi în cazurile în care sau făcut asemenea operaţiuni ele privesc activitatea numai din ultimele două luni, în cari decalajul între preţurile aprobate şi cele reale a fost mai accentuat. Cei în cauză roagă ministerul de finanţe să dea instrucţiuni şi dispoziţiuni comisiilor de impunere să ţină seama de greutăţile prin cari trece comerţul şi industria în această lipsă de mărfuri şi materii prime, faţă de cheltueli de regie mult sporite şi să nu exagereze impunerile, exagerare care în unele cazuri poate însemna lichidarea comerţului. Operaţiunile supuse autorizării subsecretariatului de stat al românizării Acte de dispoziţie şi acte de adminnistrafie D. Titus Dragoş, ministru subsecretar de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului a semnat dri dimineaţă următoarea importantă decizie : ART. 1. — Sunt supuse autorizaţiei Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului, următoarele operaţiuni : a) Actele de dispoziţie privind bunuri, drepturi sau interese de orice natură, precum imobile, mobile, acţiuni, etc., în care figurează un cetăţean străinsau evreu, fie ca transmiţător, fie ca dobânditor ; b) Toate transferurile de acţiuni petrolifere şi ale societăţilor care deţin un monopol de Stat, oricare ar fi originea etnică şi cetăţenia transmiţătorului şi dobânditorului ; c) Toate transferurile de acţiuni ale celorlalte societăţi sunt supuse controlului subsecretariatului, în baza legii din 4 Martie 1941, No. 172. ART. 2. — Sunt consideraţi străini toţi cei arătaţi în art. 3 al legii No. 351 din 2 Mai 1942. Calitatea de străin se determină după cetăţenia celui în cauză. Ce se înţelege prin acte de dispoziţie ART. 3. — Prin acte de dispoziţie în sensul legii se înţeleg actele enumerate în articolele 2, 3 şi 4 din legea No. 172 din 4 Martie 1941, atât acele care cuprind o înstrăinare cât şi cele care conţin o achiziţionare sub orice formă sau denumire. Sunt considerate acte de dispoziţiei actele prin care ,supuşii străini, evreii sau societăţile prevăzute de legea No. 351 din 3 Mai 1942, constitue sau modi- fî că componenţa unei societăţi în ce priveşte capitalul şi persoana. Acte de adraimîstraţie ART. II. — Nu sunt considerate acte de dispoziţie ci acte de admit — de asemnea nu sunt supuse autorizaţiei fiind acte de administraţie, operaţiunile cu acţiuni, titluri sau rente făcute în nume propriu cu cetăţenii români sau în contul unor cetăţeni români alţii decât evreii, de catre societăţile bancare sau instituţiile de credit al căror capital este deţinut în majoritate de evreisau cetăţeni străini. .... Rămân supuse autorizării, operaţiile în care aceste societăţi bancare sau instituţie de credit apar ca intermediare a unor cetăţeni străini sau evrei, precum şi cele făcute în nume propriu, dar cu ijj un evreu sau cetăţean străin. Sunt i supuse de asemenea autorizaţiei şi operaţiunile făcute de aceste institute de credit asupra acţiunilor unor societăţi supuse controlului subsecretariatului. . ART. 6. — Nu sunt supuse autorizării operaţiile evreilor asupra conturilor de lei în bănci sau institute de credit, precum ridicări, dipuneri, ordine de plată, trasuri de cecuri sau vărsăminte în cont. De asemenea titlurile de Stat aflate în depozit sau gaj in bănci aparţinând evreilor persoane fizice sau persoanelor juridice cu capitalul în majoritate evreesc, pot fi eliberate fără nici un fel de autorizare prealabilă. Suntsupuse însă autorizării prealabile actele prin care se dispune de aceste valori în persoane terţilor sau se constitue un drept de gaj asupra lor. Pentru străini, operaţiunile de mai sus sunt supuse dispoziţiilor din legea No. 169 din 4 Martie 1941 privitoare la blocarea conturilor şi sumelor, iistraţie curantă a întreprinderii şi, prin urmare nesupuse autorizaţiei Subsecretariatului de Stat al Românizării : a) Dobândirea brevetelor de avenţiuni şi licenţelor de exploatare. b) Contractarea de împrumuturi simple, sau în cont curent la bănci cu excepţia împrumuturilor garantate cu ipotecă şi gaj. c) Cumpărările şi vânzările de mărfuri făcute de comercianţi şi industriaşi inerente comerţului sau industriei. e) Contractele de asigurare tip popular, fără examinarea medicală. B. — In afară de cele de mai sus, pentru societăţile petrolifere, nu sunt considerate acte de dispoziţie următoarele acte : a) Transacţiille asupra redevenţelor şi participaţiunilor miniere sau petrolifere. b) Comasările miniere şi convenţiile de exploatare şi explorare în comun, încheiate de societăţile petrolifere, cum şi operaţiunile ce decurg din executarea lor şi sunt în legătură cu ele. c) Cumpărările şi vânzările de ţiţeiu şi produse petrolifere. d) Concesiunile şi schimburile de concesiuni care sunt supuse autorizaţiei numai dacă înstrăinătorul este o persoană supusă autorizaţiei. In cazurile când operaţiunile în conturile de lei ale evreilor sau străinilor sunt în legătură cu vreun act supuse autorizării acestui subsecretariat, banca la care se află contul nu este ţinută să verifice cauza juridică şi nici condiţiile legale ale operaţiunii a cărei consecinţă este operaţia în cont de lei, titularul contului fiind singur răspunzător pentru obţinerea autorizaţiei respective. Acţiunile şi efectele cu data anterioară legii ART. 7. — Operațiile asupra acțiunilor sau efectelor care au dată certă anterioară legii No. 351 din 2 Mai 1942, sunt valabil încheiate Societățile cărora se prezintă spre inscriere în registre, acțiuni transferate anterior datei de 2 Mai 1942, prin acte cu dată certă, se vor înscrie pentru transfer, chiar dacă procurile in alb prezentate sunt semnate de un evreu. Pentru recunoașterea transferurilor de chitanțe provizorii a împrumutului Reîntregirii din 1941, operate anterior datei de 2 Mai 1942 nu se va cere dovada datei certe. Prin acte cu dată certă în sensul acestui articol, se înţeleg actele care au căpătat dată certă în conformitate cu dispoziţiile din codul civil, precum şi borderourile agenţilor de schimb, actele vizate de fisc şi acte rezultând din registrele băncilor. ART. 8. — Dispoziţiile legii No. 169 din 4 Martie 1911 în raport cu dispoziţiile legii No. 351 din 2 Mai 1942, se vor interpreta în sensul că numai acţiunile, obligaţiunile şi efectele străinilor sau evreilor, înscrise la cota oficială a burselor se vor negocia prin mijlocirea burselor de efecte şi acţiuni. Determinarea calităţi de evreu sau străin ART. 9. — Pentru transferurile operate prin bursă, vânzătorii şi cumpărătorii sunt obligaţi a da agenţilor de schimb sau instituţiilor de credit prin intermediul cărora se face operaţiunea declaraţiunii scrise asupra originei etnice şi cetăţeniei. Nu este obligatorie însoţirea declaraţiunii de dovezi. Declararea inexactă atrage sancţiunile prevăzute de legea No. 169 din 14 Martie 1942. Institutele de credit nusunt răspunzătoare pentru declararea inexactă a originei einice şi cetăţeniei clienţilor petru care face opraţiuni supuse autorizării, decât în cazul care aveau cunoştinţă în mod cert de adevărata origină etnică, sau cetăţenia clientului alta decât cea declarată. Declaraţiuni asupra originei etnice ART. 10 — In vederea aplicării legii Nr. 351 din 2 Mai 1992, la operaţiunile de bursă şi pentru a se putea uşura determinarea calităţii de evreu sau de strein a acelora care iau parte la asemenea operţiuni, un delegat al Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului împreună cu comisar al Guvernului de pe lângă Bursa de Efecte şi acţiuni, vor verifica toate încheierile zilnice ale Bursei din Bucureşti. In acest scop agenţii oficiali şi băncile care fac operaţiuni de Bursă, vor prezenta zilnic d-lui comisar al Guvernului, un extract de pe operaţiunile zilei respective, cu indicarea exactă a numelui şi pe cât posibil a cetăţeniei şi originei etnice a clientului după declaraţii şi cunoştinţe proprii. Autorizarea de constituire a societăţilor ART. 11. — In vederea obţinerii avizului prevăzut de art. 4 al legii No. 351 din 2 Mai 1942 pentru constituirile de societăţi sau modificările actelor constitutive sau statutelor unei societăţi i se va înainta Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului, o cerere însoţită de proectul actului constitutiv al statutelor sau actului modificator, precum şi de actele de origine etnică ale asociaţiilor sau acţionarilor. La autentificare, autorizarea de funcţionare dată de justiţie şi la înscrierea firmei nu se vor putea utiliza decât actele de constituirea statutelor ,sau actele modificatoare, purtând viza de autorizare a Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării Şi Inventariului. Avizul va fi dat de o comisie specială ce va funcţiona pe lângă direcţia românizării. Alte acte de administraţie nesupuse autorizării NAZALIZAREA FONFAIALA Pocitori de limbă sunt nu numai cei ce împrumută, cu iostii fără rost, cuvinte străine, înlocuindu-le şi alungându-le pe cele româneşti, ci şi cei ce întrebuinţând cuvinte româneşti le schimonosesc în aşa fel încât ele ne par a fi străine. De pildă unora le-a intrat în cap că, guturalele noastre ă şi î trebuesc scoase fiindcă — zic ei — prin urâţenia lor ne fac de râs în faţa străinilor. Şi atunci, în loc de după ei zic dupe — mai ales pe scena Teatrului Naţional — fără să aibă în vedere că, tocmai atunci se fac de râs, deoarece în sârbeşte dupe înseamnă ceva tot aşa de urât ca şi sfârşitul franţuzesc al numelui Popescu. Acest fel d° a gândi este şi el un mare grad de înstrăinare, deoarece însuşirile, bune sau rele, ale limbii româneşti, nu atârnă de cutare sau cutare limbă. Ce dragoste şi ce respect filial este acela când un copil îşi iubeşte părinţii în funcţie de înfăţişarea lor fizică, sau de parerea altora, străini, despre ei? Copiii normali îşi iubesc părinţii aşa cum i-au pomenit şi cum sunt iar nu cum ii văd alţii, aceasta din urmă ne mai semănând a dragoste de părinţi. Dar cei ce lupta cu desnădejde împotriva urâţeniei închipuite a guturalelor noastre, nu se sfiesc să introducă nazalizarea franţuzească în limba noastră crezând că, aceasta ar fi din cale-afară de frumoasă. Zilnic ne este dat să ascultăm la postul nostru de radio pronunţându-se Trans-Nistria, partea întâia fiind rostită pe nas, caîn franţuzeşte. Ne legăm de unii crainici de la radio fiindcă, ei sunt în slujba noastră, indirect fiind plătiţi de noi şi pe cari deci, trebuie să-i ascultăm. Pe conferenţiari cari nazalizează nu-i putem dojeni, dar le închidem aparatul în nas, căci o maimuţăreală nu merită altceva. Privind nazalizarea franţuzească din punct de vedere al limbii noastre, sau al oricărei alte limbi romanice, ea nu pare să sune frumos decât franţujilor. La noi, în poporul de rând, acest fel de a vorbi stârneşte râsul tuturor chiar şi atunci când cel ce vorbeşte pe nas o face fără să vrea. In Banat i se zice fonf şi această poreclă este atât de puţin măgulitoare încât, cei ce o poartă se căznesc o viaţă întreagă să se scape de fonfăială, pentru a nu fi de batjocura şi de ocara lumii. La oraş însă fonfii ne ocărăsc pe noi, românii, în loc să le strigăm noi, fără cruţare, în obrazul lor nesimţit: Intrături cu fonfii !... P. Nemoianu Un interview al d-lui MreşatAntonescu acordat d-lui Guido Puccio Ziarul „La Tribuna“ publică un interview al d-lui Guido Puccio cu d. Mareşal Antonescu . „Sosesc la locul unde va avea loc audienţa — scrie d. Guido Puccio — cu câteva minute înainte de ora fixată. Automobilul se opreşte la intrarea unei vile albe, modeste, singuratecă. Aci focneşte omul care ţine în mână destinele poporului român. Această casă este legată prin fire invizibile de complecta, dinamica activitate a unei naţiuni, care de aproape doi ani, sub imboldul unitar al Conducătorului şi al lui Mihai Antonescu, preţiosul său colaborator, trece printr’o profundă prefacere care pe de o parte reînoieşte viaţa ţării iar pe de altă parte strânge din ce în ce ce legăturile dintre România şi puterile Axei, în Cruciada împotriva barbariei din răsărit. Mareşalul se duce deseori la noul sediu al preşedinţiei consiliului dar găseşte că această vilă albă este centrul de iradiere al gândirii sale. Mareşalul se ridică şi mă întâmpină. Este mic de statură şi viol în mişcări. Pe faţa deschisă şi zâmbitoare se citeşte imediat fermitatea şi în acelaşi timp realitatea acestui sildat, a cărui viaţă este în întregime dedicată binelui ţării, un admirabil exemplu de muncă şi desinteresare. Natură pasională şi combativă, Antonescu a înfruntat grave riscuri pentru a-şi servi patria şi a-i apăra demnitatea şi onoarea. Rezistenţele întâmpinate nu l-au descurajat niciodată ci dimpotrivă l-au întărit. Locul pe care astăzi îl ocupă i-a fost dat printr-un plebiscit al poporului sănătos şi muncitor care vede în el suprema garanţie a ordine interne şi pe Conducătorul expert capabil să ţină cu mână sigură cârma Statului în ceasurile pe care Europa le traversează. Mareşalul Antonescu vorbeşte cum îi este obiceiul, cu mare sinceritate. Armele diplomaţiei nu sunt făcute pentru temperamentul său de om de acţiune. Natural, discuţia cade asupra războiului. „Trebuie să respingem cu toate forţele pe Ruşi dincolo de Volga — îmi spune el — să constituim un zid de netrecut între noi şi bolşevici. Această massă slavă a stepei este în continuă creştere: este ca o avalanşă care devine din ce în ce mai mare şi care se rostogoleşte despre răsărit către Germania, ameninţând până şi Adriatica“. O aluzie la situaţia alimentară a României îmi permite să trasez un scurt bilanţ al sacrificiilor pe care le face poporul românesc, sacrificii nu totdeaunacunoscute în amănunte de către aliaţii noştri. Mareşalul este plin de înţelegere In acelaş timp îmi ilustrează impunătorul efort de războiu făcut de România, adăugând că el este în continuă creştere. — „Aceasta înseamnă — precizează d. Mareşal Antonescu — că pe de o parte se reduce mâna de lucru a ţăranilor şi pe de altă parte creşte consumul pâinei. Pentru fiecare soldat în cifră rotundă este necesar un kilogram de pâine mai mult, care trebuie să plece spre front. Trebuie să considerăm că atunci când ţăranul devine soldat încetează de a mai fi consumator de porumb şi devine consumator de grâu“. Mareşalul Antonescu îmi dă aceste lămuriri pentru a-mi explica faptul că în afară de daunele produse de excepţionalele inundaţii din anul acesta, disponibilităţile de grâu ale ţării sale s-au redus în raport cu creşterea participării la conflict. Vorbim apoi de Odesa unde Conducătorul a fost în vizită acum două luni. Viaţa acestui oraş acum este normală. Teatrul şi universitatea au fost redeschise. POLITICA INTERNA Trecem la un subiect delicat ? politica internă. Mareşalul îşi exprimă părerile cu o siguranţă deplină care te face să simţi că stăpâneşte situaţia, începe prin a elogia pe Mihai Antonescu. Ca şi Conducătorul, T.vice-preşedintele Consiliului nu este expresia unui partid sau a Continuare în pagina 3-a ODESA Raţionalizarea consumului tie ceai, cafea şi cacao in Statele Uite GENEVA, 9 (Rador). — Corespondentul Agenţiei DNR reproduce o ştire răspândită de United Press, prin care se anunţă că departamentul de război al Statelor Unite a făcut cunoscut că din cauza greutăţilor de transport, ceaiul, cafeaua şi produsele de cacao vor fi raţionate cat de curând. Mare incendiu la rafinăriile petrolifere din insula Aruba Clădirile societăţii petrolifere „Lage” din insula Aruba au fost complet distruse de un incendiu care a durat 24 de ore.