Argus, iunie 1942 (Anul 32, nr. 8729-8753)

1942-06-11 / nr. 8737

ANUL XXXII Nr. 8737 A apărut $îs‘a pus In vânzare T­IMPUL No. 124 ABONAMENTE In ţară un an 1000 Lei 8 linni 550 M 3 luni 300­­ 3 lei în ţară - 6 lei în străinătate In străinătate Tariful in funcţiune de convenţiile poştale internaţionale 4 PAGINI 3 LEI ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE, Bucureşti Str. Sărindar No. 15 W ........................... * >w INDUSTRIE! $1 FINANTE! Telefon 3.05.44 |] I Muţi ■ ':",Vjn’ţri’nyjviri jinn uiV'iM'iip I| J'I • JOI 11 IUNIE 1942 ^ apărut și s'a pus in vânzare TIMPUL­­ familiei TIMPUL PENTRU TOII familiei TIMPUL PENTRU TOII No. 124 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziaru­­lui şi la toate agenţiile de publicita­­te. Proprietar: „ARGUS” S. A. înscris sub Nr. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: AL. PETROVICI Şcoli practice Dacă cineva ar avea răbdarea să răsfoiască toate colecţiile din Mo­nitorul Oficial din trecut, s-ar mi­nuna de mulţimea discursurilor par­lamentare ca şi de mulţimea legilor având ca subiect şi ţinând a chi­vernisi agricultura noastră. De asemenea, dacă acelaşi cineva ar merge la Biblioteca Academiei Române şi ar cerceta toate volu­mele şi volumaşele, broşurile şi ar­ticolele asupra agriculturii noastre, s’ar cruci de mulţimea şi felurimea lor. S’a vorbit şi se vorbeşte mult la noi, Românul având un cap cu deo­sebire speculativ. El găseşte zeci de deslegări pentru o problemă, nu se dă bătut cu una cu două, când e vorba de argumente abstracte. Cu ceea ce nu se prea împacă e altceva: PRACTICA. Incet-încet, însă lucrurile se schimbă, şi nu numai ici-colo, ci peste tot. Aşa şi in agricultură. Ţărănimea noastră, prinsă în pavn­­tenisul unei tradiţii milenare, iese cu greu din obiceiurile ei, din „obi­ceiul pământului”, continuând încă a cultiva acest pământ într’un chip pe cât de primitiv, pe atât de pu­ţin rodnic. : * H trebue acestei ţărănimi a noas­tre un alt fel de a gândi, gândul a­­cesta să se străbată de vântul de m­oire al tehnicei, al maşinii, al miljioacelor moderne în agricultură. Cine să facă această schimbare? Bineînţeles că oamenii mai apro­piaţi de ţărănime, oamenii din par­tea locului. Cine sunt aceştia? învăţătorul şi chiar jandarmul,­­, adică şeful de post. Oamenii aceştia pot avea cunoş­tinţe, pot da sfaturi şi, cu autorita­tea pe care le-o dă prestigiul lor în comună, pot contribui în chipul cel mai creator la prefacerea agricul­turii noastre. Se înţelege că e o operă de mai lungă durată, care presupune răb­dare, chibzuinţă, veghe şi grijă din partea conducătorilor. Căci aceste elemente de îndru­mare agricolă pe teren, care să fie mereu prezente în mijlocul ţărănimii trebuesc ele Insele îndrumate, pre­gătite. Aceasta se va înfăptui in şcolile practice anume Întocmite, şcoli care îşi vor începe activitatea chiar în cursul acestei veri. Printre atâtea numeroase iniţia­tive luate pentru îmbunătăţirea a­­griculturii noastre, fără îndoială că cea de acum are cei mai mulţi sorţi de isbândă. A. Noui revolte in provincia i­nd­i­ană Si­nd BANGKOK, 9 (Rador). — D.N.B.: După știri difuzate de postul de radio din New Delhi, revoltele din provincia Sind au sporit astfel că în aceste regiuni s'au mai trimis nouă trupe. In afară de aceasta 20 de care armate au atacat un sat, patru lo­cuitori fiind ucişi. Englezii mai comunică că au făcut un anumit număr de prizonieri prin­tre revoltaţi şi intre ei se află cătina conducători din Minpur şi din Ithah­­dapur, două oraşe din estul Indiei. 2.000.000 de coreeni din Shanghai au prestat jurământul de credinţă Japoniei SHANGHAI 9 (Radar).­DNB: In legătură cu introducerea servi­ciului militar obligatoriu în Coreea pentru anul 1944, 2.000.000 de coreeni domiciliaţi în Shanghai au prestat Luni jurământ de credinţă Japoniei. In cadrul unei ceremonii în cursul căreia coreenii s’au înclinat în direcţia Palatului Imperial din Tokio, d. Ho­­riuchi, consulul general al Japoniei, a mulţumit coreenilor pentru atitudinea manifestată prin prestarea jurămân­tului. Ceremonia s‘a terminat prin expe­dierea de telegrame membrilor Par­lamentului coreean, membrilor guver­nului japonez precum și guvernatoru­lui general al Japoniei în Coreea. Contra speculei să reacţioneze autorităţile dar şi consumatorii Scumpetea şi specula sunt la ordi­nea zilei. La tot pasul — la tramvai, pe stra­dă, la cinematograf, in birouri şi pre­tutindeni — toată lumea se plânge şi toată lumea cere „să se ia măsuri“. Acesta e refrenul zilei. Măsuri s-au luat, slavă Domnului:­­ au fix­at preţuri, s'a raţionat consu­mul, s‘a standardizat producţia, s'a organizat controlul, s‘au aplicat pe­depse negustorilor prinşi în flagrant delict de speculă şi aşa mai departe. Autoritatea de stat, cu mijloacele pe care le are la dispoziţie, a luptat şi luptă din răsputeri pentru a stă­vili nesăţioasa poftă de câştig a unor negustori şi a asigura populaţiei o «•*­provizionare pe cât posibil normală, întocmai ca un medic, care prescrie pacientului regimul cel mai potrivit pentru" boala lui, tot aşa şi Statul, prin măsurile luate a pus şi pune la îndemâna publicului consumator mij­loacele prin care se poate combate scumpetea şi specula. Dar ce folos! Bolnavul nu ţine re­gimul, ci continuă să se îndoape cu toate bunătăţile ce-i ruinează sănă­tatea, iar când vede că boala se agra­vează dă vina pe doctor. Exact la fel face astăzi şi consu­matorul: îşi închivuie că orice măsu­ră luată de autorităţi are puterea ma­gică de a curma d­intr­o dată toate re­lele, fără nicio silinţă din partea lui. Şi plecând de la această concepţie co­modă consumatorii noştri îşi fac de cap. Unii se reped să-şi adune provi­zii absurde, fără a ţine seama că rit­mul producţiei este reglementat pen­tru a acoperi treptat, nevoile de mo­ment ale tuturor. Speculanţii profită şi cer preţuri din ce în ce mai mari, iar publicul plăteşte şi... cere măsuri. Aceasta este situaţia. Ce poate face autoritatea de stat cu un asemenea public? Controlul şi justiţia descoper şi sancţionează doi, trei, zece, o sută de speculanţi dar su­medenia celorlalţi operează mai de­parte cu complicitatea consumatorilor. Că­ această complicitate este factorul principal al speculei şi al scumpetei, numai nucate nicio îndoială. Dovada e la îndemâna oricui: în ţări ca Ger­mania, unde publicul este capabil de disciplină şi solidaritate în apărarea intereselor sale, problema speculei n'a existat niciodată. T­a noi, efectul atâ­tor m­ăsuri chibzuite, luate de organe­le statului, este anulat de nechibzuin­ţa, sau de tembelismul consumatoru­lui. Medicul de care vorbeam mai sus are pentru pacientul lui o soluţie: să-l sguduie sdravăn şi să-l trezeas­că la realitate. Statul nu poate face acelaş lucru cu fiecare cetăţean în parte. Dar d­upă atâtea sfaturi, îndemnuri, îndrumări şi dispoziţii date prin presă şi pr­in radio, ar fi timpul să înţeleagă în­­sfârşit şi consumatorul că fără con­cursul lui nu i se poate veni în aju­tor. Zilele acestea am avut prilejul să vedem o rezoluţie impresionantă, pusă de d. general Constantul ministrul a­­provizionării, pe un extras din presă privitor la speculă. Rezoluţia sună aşa: „De ce nu se abţine publicul de­ a cumpăra la preţuri de speculă?­­ „De ce se plăteşte 100 lei pe o în­gheţată minusculă ? „De ce? „Fără concursul activ al consuma­torilor, nu pot face nimic bun şi du­rabil“. Oare aceste cuvinte prin care stră­bate un atât de autentic accent de sinceritate, nu vor avea darul de a zgudui şi de a trezi la realitate pe a­­cest bolnav nedisciplinat care este consumatorul rom­ân? Cr­ză economicâ în Argentina MADRID, 19 (Rador).­­ DNB: După informaţ­uni sosite din Buenos Aires, agricultura argentiniană trece acum printr’una din cele mai mari cri­ze prin care ar fi trecut vreodată. Re­colta de porumb nu a putut fi exporta­tă, războiul împiedicând orice trans­port pentru ţările de dincolo de mări. Preţurile au scăzut enorm atingând un minim-record. La Bursă porumbul nici nu mai este cotat. Pentru a putea obţi­ne un cât de mic preţ pe porumb, el este vândut drept combustibil. In acest fel şi pentru această întrebuinţare U­­ruguayul a cumpărat anumite cantități de porumb. %an­. Vi­m V­O . P­I­A­Ţ­A BURSA Activitatea bursieră se menţine calmă. Rentele continuă să câştige de pe urma rezervei deţinătorilor de capita­luri pentru compartimentul valorilor cu venit variabil. Tendinţa lor a fost de uşoară urcare. Au câştigat câte­va punct: Înzestrarea mare Consoli­darea şi rentele unificate. Exproprie­rea urcă la 5zi/a faţă de 56s/s. Valorile cu venit variabil au rămas calme. Cursurile înregistrate se men­ţin staţionare. ancarele nu au avut ori nicio Inchee­­re oficială. Aprovizionarea cu lemne Primim la redacţie numeroase scrisori de la cetitori prin care ne a­­rată că o bună parte din depozitarii de lemne, cu toate că au primit în­scrieri nu aduc lemne. E vorba de depozitarii mici și mijlocii de cartier cari înainte adu­ceau cantități destul de însemnate de lemne cu care satisfăceau cea mai mare parte din cererile cartie­rului respectiv. După cum ni se scrie principala cauză a lipsei de activitate a aces­tor depozitari ar fi insuficienţa ca­pitalului provizoriu şi inexistenţa creditului. Cum aceşti depozitari sunt nece­sari în aprovizionarea cu lemne cre­dem că ar fi nimerit să fie convo­caţi spre a se vedea şi cerceta cau­zele pentru cari nu pot activa şi e­­ventual să se găsească soluţiuni practice pentru îndepărtarea acelor cauze,­­ înlesnind astfel aprovizio­narea cu lemne de foc a micilor gospodării. Deverul comercial Pe piața comercială domneşte a­­ceiaş activitate redusă observată încă dinaintea sărbătorilor. Comercianţii sunt îngrijoraţi de faptul că în timp ce cheltuelile de regie şi celelalte sarcini cresc pe zi ce trece, vânzările sunt cu mult sub normal. Imfrunterile fiscale ! Comercianţii şi industriaşii se plâng de faptul că, cu ocazia impu­nerilor fiscale nu se ţine seama de registre deşi regulat şi sincer ţinute şi prin înlăturarea lor impunerea se face prin comparaţie. Ori în materie de impunere fis­cală este foarte greu să se poată găsi o comparaţie justă, deoarece chiar deverul, criteriul după care se calculează impunerea variază de la o întreprindere la alta cu dife­renţe extrem de mari. Cum întreprinderile serioase nu fac nici o vânzare fără bon sau factură deverul anual este foarte uşor de controlat. Faptul ca în ultima vreme, din cauza controlului la legea speculei, o parte din comercianţi sau indus­triaşi au fost obligaţi de împreju­rări să factureze marfa la preţul a­­probat şi să încaseze din suprapreţ, nu îndreptăţeşte comisiile de impu­n­ere să generalizeze cu atât mai mult cu cât chiar şi în cazurile în care sau făcut asemenea operaţiuni ele privesc activitatea numai din ultimele două luni, în cari decalajul între preţurile aprobate şi cele re­ale a fost mai accentuat. Cei în cauză roagă ministerul de finanţe să dea instrucţiuni şi dispo­­ziţiuni comisiilor de impunere să ţină seama de greutăţile prin cari trece comerţul şi industria în acea­stă lipsă de mărfuri şi materii prime, faţă de cheltueli de regie mult sporite şi să nu exagereze im­punerile, exagerare care în unele cazuri poate însemna lichidarea co­merţului. Operaţiunile supuse autorizării subsecretariatului de stat al românizării Acte de dispo­ziţie şi acte de adminnistraf­ie D. Titus Dragoş, ministru subsecre­tar de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului a semnat dri dimineaţă următoarea importantă decizie : ART. 1. — Sunt supuse autorizaţiei Subsecretariatului de Stat al Români­zării, Colonizării şi Inventarului, urmă­toarele operaţiuni : a) Actele de dispoziţie privind bunu­ri, drepturi sau interese de orice natu­­ră, precum imobile, mobile, acţiuni, etc., în care figurează un cetăţean străin­­sau evreu, fie ca transmiţător, fie ca dobânditor ; b) Toate transferurile de acţiuni pe­trolifere şi ale societăţilor care deţin un monopol de Stat, oricare ar fi ori­ginea etnică şi cetăţenia transmiţăto­­rului şi dobânditorului ; c) Toate transferurile de acţiuni ale celorlalte societăţi sunt supuse contro­lului subsecretariatului, în baza legii din 4 Martie 1941, No. 172. ART. 2. — Sunt consideraţi străini toţi cei arătaţi în art. 3 al legii No. 351 din 2 Mai 1942. Calitatea de străin se determină după cetăţenia celui în cauză. Ce se înţelege prin acte de dispoziţie ART. 3. — Prin acte de dispoziţie în sensul legii se înţeleg actele enumerate în articolele 2, 3 şi 4 din legea No. 172 din 4 Martie 1941, atât acele care cu­prind o înstrăinare cât şi cele care conţin o achiziţionare sub orice formă sau denumire. Sunt considerate acte de dispoziţiei actele prin care ,supuşii străini, evreii­ sau societăţile prevăzute de legea No. 351 din 3 Mai 1942, constitue sau modi-­­ fî­ că componenţa unei societăţi în ce priveşte capitalul şi persoana. Acte de adraimîstraţie ART. II. — Nu sunt considerate acte de dispoziţie ci acte de admi­t — de asemnea nu sunt supu­­se autorizaţiei fiind acte de adminis­traţie, operaţiunile cu acţiuni, titluri sau rente făcute în nume propriu cu cetăţenii români sau în contul unor ce­tăţeni români alţii decât evreii, de ca­­tre societăţile bancare sau instituţiile de credit al căror capital este deţinut în majoritate de evrei­­sau cetăţeni străini.­­ .... Rămân supuse autorizării, operaţiile în care aceste societăţi bancare sau in­stituţie de credit apar ca intermediare a unor cetăţeni străini sau evrei, pre­cum şi cele făcute în nume propriu, dar cu ijj un evreu sau cetăţean străin. Sunt i supuse de asemenea autorizaţiei şi operaţiunile făcute de aceste insti­tute de credit asupra acţiunilor unor societăţi sup­use controlului subsecreta­riatului. . ART. 6. — Nu sunt supuse autoriză­rii operaţiile evreilor asupra conturilor de lei în bănci sau institute de credit, precum ridicări,­­ di­puneri, ordine de plată, trasuri de cecuri sau vărsăminte în cont. De asemenea titlurile de Stat aflate în depozit sau gaj in bănci aparţinând evreilor persoane fizice sau persoane­lor juridice cu capitalul în majoritate evreesc, pot fi eliberate fără nici un fel de autorizare prealabilă. Sunt­­su­puse însă autorizării prealabile actele prin care se dispune de aceste valori în persoane terţilor sau se constitue un drept de gaj asupra lor. Pentru străini, operaţiunile de mai sus sunt supuse dispoziţiilor din legea No. 169 din 4 Martie 1941 privitoare la blocarea conturilor şi sumelor, iistraţie curantă a întreprinderii şi, prin urmare nesupuse autorizaţiei Subsecretariatului de Stat al Ro­mânizării : a) Dobândirea brevetelor de a­­venţiuni şi licenţelor de exploatare. b) Contractarea de împrumuturi simple, sau în cont curent la bănci cu excepţia împrumuturilor garan­tate cu ipotecă şi gaj. c) Cumpărările şi vânzările de mărfuri făcute de comercianţi şi industriaşi inerente comerţului sau industriei. e) Contractele de asigurare tip popular, fără examinarea medi­cală. B. — In afară de cele de mai sus, pentru societăţile petrolifere, nu sunt considerate acte de dispoziţie următoarele acte : a) Transacţiille asupra redeven­­ţelor şi participaţiunilor miniere sau petrolifere. b) Comasările miniere şi conven­ţiile de exploatare şi explorare în comun, încheiate de societăţile pe­trolifere, cum şi operaţiunile ce decurg din executarea lor şi sunt în legătură cu ele. c) Cumpărările şi vânzările de ţiţeiu şi produse petrolifere. d) Concesiunile şi schimburile de concesiuni care sunt supuse auto­rizaţiei numai dacă înstrăinătorul este o persoană supusă autoriza­ţiei. In cazurile când operaţiunile în con­turile de lei ale evreilor sau străinilor sunt în legătură cu vreun act supuse autorizării acestui subsecretariat, banca la care se află contul nu este ţinută să verifice cauza juridică şi nici condiţiile legale ale operaţiunii a cărei consecin­ţă este operaţia în cont de lei, titula­rul contului fiind singur răspunzător pentru obţinerea autorizaţiei respec­tive. Acţiunile şi efectele cu data anterioară legii ART. 7. — Operațiile asupra acțiuni­lor sau efectelor care au dată certă anterioară legii No. 351 din 2 Mai 1942, sunt valabil încheiate Societățile că­rora se prezintă spre inscriere în re­gistre, acțiuni transferate anterior da­tei de 2 Mai 1942,­ prin acte cu dată certă, se vor înscrie pentru transfer, chiar dacă procurile in alb prezentate sunt semnate de un evreu. Pentru recunoașterea transferurilor de chitanțe provizorii a împrumutului Reîntregirii din 1941, operate anterior datei de 2 Mai 1942 nu se va cere do­vada datei certe. Prin acte cu dată certă în sensul a­­cestui articol, se înţeleg actele care au căpătat dată certă în conformitate cu dispoziţiile din codul civil, precum şi borderourile agenţilor de schimb, ac­tele vizate de fisc şi acte rezultând din registrele băncilor. ART. 8. — Dispoziţiile legii No. 169 din 4 Martie 1911 în raport cu dispozi­ţiile legii No. 351 din 2 Mai 1942, se vor interpreta în sensul că numai acţiunile, obligaţiunile şi efectele străinilor sau evreilor, înscrise la cota oficială a bur­selor se vor negocia prin mijlocirea burselor de efecte şi acţiuni. Determinarea calităţi de evreu sau străin ART. 9. — Pentru transferurile ope­­rate prin bursă, vânzătorii şi cumpără­torii sunt obligaţi a da agenţilor de schimb sau instituţiilor de credit prin intermediul cărora se face operaţiunea declaraţiunii scrise asupra originei et­nice şi cetăţeniei. Nu este obligatorie însoţirea declaraţiunii de dovezi. De­clararea inexactă atrage sancţiunile prevăzute de legea No. 169 din 14 Mar­tie 1942. Institutele de credit nu­­sunt răspun­zătoare pentru declararea inexactă a originei einice şi cetăţeniei clienţilor petru care face opraţiuni supuse auto­rizării, decât în cazul care aveau cu­noştinţă în mod cert de adevărata ori­­gină etnică, sau cetăţenia clientului alta decât cea declarată. Declaraţiuni asupra ori­ginei etnice ART. 10 — In vederea aplică­rii legii Nr. 351 din 2 Mai 19­92, la operaţiunile de bursă şi pentru a se putea uşura determinarea calităţii de evreu sau de strein a acelora ca­re iau parte la asemenea operţi­­uni, un delegat al Subsecretariatu­lui de Stat al Românizării, Coloni­zării şi Inventarului împreună cu­­ comisar al Guvernului de pe lân­gă Bursa de Efecte şi acţiuni, vor verifica toate încheierile zilnice ale Bursei din Bucureşti. In acest scop agenţii oficiali şi băncile care fac operaţiuni de Bursă, vor prezenta zilnic d-lui comisar al Guvernului, un extract de pe operaţiunile zilei respective, cu indicarea exactă a numelui şi pe cât posibil a cetăţe­niei şi originei etnice a clientului după declaraţii şi cunoştinţe pro­prii. Autorizarea de constitui­re a societăţilor ART. 11. — In vederea obţinerii avi­zului prevăzut de art. 4 al legii No. 351 din 2 Mai 1942 pentru constituirile de societăţi sau modificările actelor con­stitutive sau statutelor unei societăţi i se va înainta Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventa­rului, o cerere însoţită de proectul ac­tului constitutiv al statutelor sau ac­tului modificator, precum şi de actele de origine etnică ale asociaţiilor sau acţionarilor. La autentificare, autorizarea de func­ţionare dată de justiţie şi la înscrierea firmei nu se vor putea utiliza decât ac­tele de constituirea statutelor ,sau ac­­tele modificatoare, purtând viza de au­torizare a Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării Şi Inventa­­riului. Avizul va fi dat de o comisie specială ce va funcţiona pe lângă direcţia ro­mânizării. Alte acte de administraţi­e nesupuse autorizării NAZALIZAREA FONFAIALA Pocitori de limbă sunt nu numai cei ce împrumută, cu i­ost­ii fără rost, cuvinte străine, înlocuindu-le şi alungându-le pe cele româneşti, ci şi cei ce întrebuinţând cuvinte româneşti le schimonosesc în aşa fel încât ele ne par a fi străine. De pildă unora le-a intrat în cap că, guturalele noastre ă şi î tre­buesc scoase fiindcă — zic ei — prin urâţenia lor ne fac de râs în faţa străinilor. Şi atunci, în loc de după ei zic dupe — mai ales pe scena Teatrului Naţional — fără să aibă în vedere că, tocmai atunci se fac de râs, deoarece în sârbeşte dupe înseamnă ceva tot aşa de u­­rât ca şi sfârşitul franţuzesc al numelui Popescu. Acest fel d° a gândi este şi el un mare grad de înstrăinare, deoare­ce însuşirile, bune sau rele, ale limbii româneşti, nu atârnă de cu­tare sau cutare limbă. Ce dragoste şi ce respect filial este acela când un copil îşi iubeşte părinţii în func­ţie de înfăţişarea lor fizică, sau de parerea altora, străini, despre ei? Copiii normali îşi iubesc părinţii aşa cum i-au pomenit şi cum sunt iar nu cum ii văd alţii, acea­sta din urmă ne mai semănând a dragoste de părinţi. Dar cei ce lupta cu desnădejde împotriva urâţeniei închipuite a guturalelor noastre, nu se sfiesc să introducă nazalizarea franţuzească în limba noastră crezând că, aceas­ta ar fi din cale-afară de frumoasă. Zilnic ne este dat să ascultăm la postul nostru de radio pronun­­ţându-se Trans-Nistria, partea în­tâia fiind rostită pe nas, ca­­în franţuzeşte. Ne legăm de unii crainici de la radio fiindcă, ei sunt în slujba noastră, indirect fiind plătiţi de noi şi pe cari deci, trebuie să-i ascultăm. Pe conferenţiari cari nazalizează nu-i putem dojeni, dar le închidem aparatul în nas, căci o maimuţăreală nu merită altceva. Privind nazalizarea franţuzească din punct de vedere al limbii noa­­stre, sau al oricărei alte limbi romanice, ea nu pare să sune fru­mos decât franţujilor. La noi, în poporul de rând, acest fel de a vorbi stârneşte râsul tuturor chiar şi atunci când cel ce vorbeşte pe nas o face fără să vrea. In Banat i se zice fonf şi această poreclă este atât de puţin măgulitoare în­cât, cei ce o poartă se căznesc o viaţă întreagă să se scape de fonfăială, pentru a nu fi de bat­jocura şi de ocara lumii. La oraş însă fonfii ne ocărăsc pe noi, românii, în loc să le strigăm noi, fără cruţare, în obrazul lor ne­simţit: Intrături cu fonfii !... P. Nemoianu Un interview al d-lui MreşatAntonescu acordat d-lui Guido Puccio Ziarul „La Tribuna“ publică un interview al d-lui Guido Puccio cu d. Mareşal Antonescu . „Sosesc la locul unde va avea loc audienţa — scrie d. Guido Puc­cio — cu câteva minute înainte de ora fixată. Automobilul se opre­şte la intrarea unei vile albe, modeste, singuratecă. Aci focneşte omul care ţine în mână destine­le poporului român. Această casă este legată prin fire invizibile de complecta, dinamica activitate a unei naţiuni, care de aproape doi ani, sub imboldul unitar al Con­ducătorului şi al lui Mihai Anto­­nescu, preţiosul său colaborator, trece printr’o profundă prefacere care pe de o parte reînoieşte via­ţa ţării iar pe de altă parte strân­ge din ce în ce ce legăturile din­tre România şi puterile Axei, în Cruciada împotriva barbariei din răsărit. Mareşalul se duce deseori la noul sediu al preşedinţiei con­siliului dar găseşte că această vilă albă este centrul de iradiere al gândirii sale. Mareşalul se ridică şi mă întâm­pină. Este mic de statură şi viol în mişcări. Pe faţa deschisă şi zâmbitoare se citeşte imediat fer­mitatea şi în acelaşi timp reali­tatea acestui sildat, a cărui via­ţă este în întregime dedicată bi­nelui ţării, un admirabil exemplu de muncă şi desinteresare. Natură pasională şi combativă, Antonescu a înfruntat grave riscuri pentru a-şi servi patria şi a-i apăra dem­nitatea şi onoarea. Rezistenţele în­tâmpinate nu l-au descurajat nici­odată ci dimpotrivă l-au întărit. Locul pe care astăzi îl ocupă i-a fost dat pr­intr-un plebiscit al po­porului sănătos şi muncitor care vede în el suprema garanţie a ordine interne şi pe Conducătorul expert capabil să ţină cu mână sigură cârma Statului în ceasu­rile pe care Europa le traversea­ză.­­ Mareşalul Antonescu vorbeşte cum îi este obiceiul, cu mare sin­ceritate. Armele diplomaţiei nu sunt făcute pentru temperamentul său de om de acţiune. Natural, discuţia cade asupra războiului.­­ „Trebuie să respingem cu toate forţele pe Ruşi dincolo de Volga — îmi spune el — să con­stituim un zid de netrecut între noi şi bolşevici. Această massă slavă a stepei este în continuă creştere: este ca o avalanşă care devine din ce în ce mai mare şi care se rostogoleşte despre răsă­rit către Germania, ameninţând până şi Adriatica“. O aluzie la situaţia alimentară a României îmi permite să trasez un scurt bilanţ al sacrificiilor pe care le face poporul românesc, sa­crificii nu totdeauna­­cunoscute în amănunte de către aliaţii no­ştri. Mareşalul este plin de înţelege­re­ In acelaş timp îmi ilustrează impunătorul efort de războiu fă­cut de România, adăugând că el este în continuă creştere. — „Aceasta înseamnă — preci­zează d. Mareşal Antonescu — că pe de o parte se reduce mâna de lucru a ţăranilor şi pe de altă parte creşte consumul pâinei. Pen­tru fiecare soldat în cifră ro­tundă este necesar un kilogram de pâine mai mult, care trebuie să plece spre front. Trebuie să considerăm că atunci când ţăra­nul devine soldat încetează de a mai fi consumator de porumb şi devine consumator de grâu“. Mareşalul Antonescu îmi dă a­­ceste lămuriri pentru a-mi expli­ca faptul că în afară de daunele produse de excepţionalele inunda­ţii din anu­l acesta, disponibilită­ţile d­e grâu ale ţării sale s-au redus în raport cu creşterea parti­cipării la conflict. Vorbim apoi de Odesa unde Conducătorul a fost în vizită a­­cum două luni. Viaţa acestui oraş acum este normală. Teatrul şi u­­niversitatea au fost redeschise. POLITICA INTERNA Trecem la un subiect delicat ? politica internă. Mareşalul îşi ex­primă părerile cu o siguranţă de­plină care te face să simţi că stă­pâneşte situaţia, începe prin a elogia pe Mihai Antonescu. Ca şi Conducătorul, T.v­ice-preşedintele Consiliului nu este expresia unui partid sau a Continuare în pagina 3-a ODESA Raţionalizarea consumului tie ceai, cafea şi cacao in Statele­ U­­ite GENEVA, 9 (Rador). — Co­respondentul Agenţiei DNR repro­duce o ştire răspândită de United Press, prin care se anunţă că de­partamentul de război al Statelor Unite a făcut cunoscut că din cauza greutăţilor de transport, cea­iul, cafeaua şi produsele de cacao vor fi raţionate cat de curând. Mare incendiu la rafinăriile petrolifere din insula Aruba Clădirile societăţii petrolifere „Lage” din insula Aruba au fost complet distruse de un incendiu care a durat 24 de ore.

Next