Argus, iulie 1942 (Anul 32, nr. 8754-8779)

1942-07-01 / nr. 8754

ANUL XXXII Nr. 8754 A apărut şi s‘a pus In vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TOJI No. 127 ABONAMENTE In ţară Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 „ 3 iei in tari - o iei în străinătate In străinătate Tariful in funcţiune de convenţiile poştale internaţionale IULIE 1942’ A 3^rm.jsgs’a pus in vânzare PUL Ilioi TIMPUL PENTRU TOŢI No. 127 PUBLICITATEA M primeşte la administraţia­ zi­aru­­lui şi la toate agenţiile de publicita­te. Proprietar­a „A R G O S” S. A, înscris sub Nr. 303 Trib. Ilfov , Redactor responsabil­­ AL. PETI­OVICI APĂSAREA DELA RĂSĂRIT Abia astăzi, în răgazul eveni­mentelor, dacă vremea de război poate lăsa răgaz de gândire şi de chibzuială liniştite, ne putem da seama despre ceea ce a însemnat, dealungul istoriei noastre naţionale din cele din urmă peste două vea­curi, vecinătatea rusească de la Răsărit. 11 năvăliri sub o formă sau altr, menite să ne înghită în oceanul ru­­sesc, în decurs de 230 ani, de cân­d am ajuns în vecinătate directă ca mosafirul venit din Răsăritul de­părtat spre graniţele noastre, — aceasta-i socoteala simplă a legă­turilor de prietenie şi de comunita­te creştină ortodoxă cu vecinul, care a speculat, totdeauna, formu­­le înşelătoare de bunăvoinţă la dresa noastră cu scopul ca să se ademenească şi să ne abată, mai uşor, din calea intereselor noastr­e lesne de înţeles de ce, în ase­menea condiţii de nesiguranţă d­e afară, când fiecare generaţie de oameni ai pământului românesc a trebuit să îndure câte două răz­boae sau năvăliri cu ocupaţie strei­nă, sub o formă sau alta, pără­­sindu-şi avutul în refugiu pentru ca, la restabilirea păcii, să ia dina început munca de închegare a unei gospodării şi a unui rost în viaţă. Oricât de vrednici şi de chib­­zuiţi ar fi un om, ca şi un popor întreg, ei muşi pot păstra încrede­rea în viitorul mai bun şi nu pot nădăjdui într’o viaţă tihnită şi lipsită de griji dacă, în chip aproa­pe regulat, la fiecare sfert de veac trebue să ia toiagul pribegiei lă­sând în voia soartei agonisita spre a-şi mântui zilele. Toate războaele locale din răsă­­ritul Europei, precum şi războaele reslănţuite prin părţile noastr­e, o urmare a conflictelor ar­mate din alte părţi ale Euro­pei şi ale lumei, nu au fost, întot­deauna, decât repetate şi stăruitoa­re sforţări ruseşti spre cucerirea pământurilor de la gurile Dunării şi din jurul Mării Negre, pentru des­chiderea drumului spre Medite­­rana, începând de la Petru cel Mare până în zilele de astăzi. Astfel că aşezarea noastră în „drumul tuturor răutăţilor”, despre care scria­­odată unul dintre marii noştri cronicari, în cuvinte pline de adânc înţeles, n‘a fost altceva decât aflarea în Carpaţi şi între munte şi ţărmul mării, deacurmezi­­şul mersului cuceritor rusesc dela miază-noapte spre Mediterana. De aici ni s‘au tras toate sufer fni­ţele şi toate ponoasele, după cum din nesiguranţa veşnică a vie­ţii noastre naţionale au isvorâtl noastre de aţâţi­­au a toate păcatele că şi de neprevedere, care le au cât pe Român să-şi piardă cre­dinţa în preţul sforţării şi al chib­­zuelii prevăzătoare fiindcă bietul om­ e supus vremurilor şi trebue să li se supună lor.­­ Vecinul dela Răsărit nu s’a măr-­ ginit să stârnească vremile rele pentru neamul românesc aproape la fiecare sfert de veac, prin răz­­boae repetate, dar s‘a silit şi a is­­butit să născocească tot felul de conflicte sociale şi de primejdii politice interne, chiar în vremurile de aşa zisă pace externă, pentru ca neamul nostru să r nu aibă, nicio­dată, clipe de linişte şi de sigu­ranţă. E destul să ne amintim de vre­mea iconarilor ruşi din principate şi de agenţii ţarişti printre toate popoarele creştine ale Sud-Estului european împotriva „păgânilor” Turci, cari reacţionau sângeros contra populaţiilor ademenite, de agitatorii moscoviţi, — după cum, în cele din urmă două decenii, după trecutul mare război, actele de răsvrătire şi de teroare comu­nistă, întreţinute de aceiaşi Mos­covă sub înfăţişare revoluţionară, au tulburat viaţa de pace lăuntri­că nu numai a ţărilor vecine cu Rusia sovietică, dar şi a tuturor celorlalte ţări „burgheze” din lu­mea întreagă. Dacă adăugăm la toate acestea politica de „dumping” economic prin concurenţa la preţuri scă­zute sub preţul de cost al produselor agricole, forestiere petrolifere din Rusia Sovietică împotriva ţărilor cu structura eco­nomică asemănătoare din Europa centrală şi sud est orientală, avem un tablou aproape desăvârşit al nesiguranţei ce se abătea, mereu, din Răsărit, asupra tuturor ţărilor vecine cu Rusia Sovietică. De aceea, războiul din Răsărit împotriva bolşevismului are pentru noi, Românii, vecinii direcţi ai Rusiei Sovietice de peste două veacuri, un înţeles mai adânc şi mai larg de mântuire dintr’o apă­sare înăbuşitoare ca şi dintr’o ne­siguranţă care zădărniceau, me­reu, toate sforţările noastre de a­­şezare socială temeinică şi de pro­gres în toate direcţiile de muncă şi de creaţie civilizatoare. Neamul românesc va putea, în sfârşit, să-şi aducă într-adevăr­ partea lui de contribuţie la civili­zaţia europeană numai după ce va fi fost mântuit de veşnica amenin­țare rusească dela Răsărit. N. Ilaşcovici. }\ EPe troistul de Răsărit:: LA SEVASTOPOL TRUPELE GERMANO-ROMÂNE AU CUCERIT NOU POZIŢII FORTIFICATE BERLIN, 29 (Rador). — De la cartie­rul general al Fuehrerului, înaltul co­mandament al forţelor armate germane comunică : In regiunea fortificată Sevastopol, trupe germa­ne şi române, sprijinite de forţe aeriene, au for­ţat printr’un atac îndrăz­neţ trecerea peste adân­ca vale Ciornaîa şi au pă­truns în poziţiile puter­nic versificate de pe cota dondnanvtă Sam­un. In luptele de până acum pentru for­tăreaţa Sevastopol, în perioada de timp dela 7 la 28 iunie, au fost fă­cuţi 12.067 prizonieri, au fost captu­rate sau nimicite 221 tunuri şi 462 de aruncătoare de grenade, au fost cu­cerite 2579 cazemate şi au fost des­­gropate 112.644 mine. In regiunea de la răsărit de Doneţ, In cursul luptelor defensive împotriva mai multor asalturi locale date cu forţe blindate, au fost distruse 15 tancuri inamice. Cu prilejul atacurilor de r­oaptie, date împotriva unor gări pentru a­provizionare ale sovieticilor, situat­e în regiunea Donului superior, 14 tre­nuri de transport au fost nimicite pil, bombe. In sectorul central al frontului, cu prilejul unor operaţiuni încununate de succes ale trupelor de asalt germane­, tetarcul a pierdut 322 prizonieri ş 900 de morţi. O baterie antiaeriană, precum şi 216 cazemate şi adăposturi nu fost nimicite. După cum s’a anunţat printr’un co­municat special armata a 2-a de asalt mso-sovietică, precum şi părţi din armatele 52 şi 59 sovietice, au reuşit în luna Februarie a acestui an să obţină o intrare adâncă în frontul defensiv german, pătrunzând la lacul Ihnen, peste Volk­ovul îngheţat. Sub comanda generalului de arma­tă de cavalerie Lindemann, trupe din armata germană de uscat şi din for­maţiuni SS înarmate, precum şi for­maţiuni spaniole şi flamande de vo­luntari sprijinite în mod strălucit de flota aeriană a generalului de armată Keller au reuşit după luni întregi de lupte înverşunate, date în cele mai grele condiţii atmosferice şi de Un­en, mai întâi să taie legăturile cu frontul din spate ale acestor armate inamice, apoi să Ie strângă un cleşte din ce in ce mai mult, iar astăzi să le nimicea­scă definitiv. Prin aceasta, marea ofensivă de străpungere pregătită masiv de ina­mic peste Volohov, având ca obiectiv despresurarea Leningradului, a dat greş şi s’a transformat într’o grea în­frângere a Sovietelor. Cea mai mare sarcină în aceste lup­te au avut-o infanteriştii şi pionerii. După evaluările de până acum, m­a­icul a pierdut 32.759 de prizonieri, 19­5lunuri, 171 care blindate, 2.904 t mitraliere, aruncătoare și pistoale au­tomate, precum şi numeros material de război de tot felul. t a Aprovizionarea cu porumb Pentru a se înlătura unele spe­­culaţiuni care s’au făcut cu prile­jul aprovizionării populaţiei cu po­rumb, subsecretariatul de stat al aprovizionării, a decis ca niciun transport pe calea ferată să nu se facă fără ca delegatul respectiv să facă dovada că a anunţat telegrafic acest departament, de ziua in care se încarcă porumbul. Atragem atenţiunea cooperative­lor şi delegaţilor trimişi după po­rumb în regiunile cu recoltă abun­dentă din anul trecut, că fără a­­ceastă dovadă, li se anulează şi ce­rerea pentru dobândirea vagoane­lor, întârziind astfel aproviziona­rea poulaţiei din regiunile cu re­coltă dificitară, tocmai in toiul mun­cilor agricole. Culturile de tutun Anul acesta culturile de tutun din România ocupă o suprafaţă mult sporită faţă de aceea din anul tre­cut. S-au făcut Culturi de tutun şi în regiuni în care până acum n’au mai fost. Toate culturile, inclusiv acestea din urmă, se prezintă foar­te mulţumitor şi lasă să se aştepte o recoltă foarte bună, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ. Economia rurală va a­­­vea numai de câştigat. Fructele de vară au apărut pe piaţă fructele timpurii. Preţurile la care se vând însă, sunţ cu totul exagerate. Un control asupra modului cum se a­­junge la aceste preţuri, luându-se de bază preţul cu care vinde pro­ducătorul, ar fi foarte folositor. Şi mai ales, ar fî bine să se constate Prin câte mâini trec cireşele de la producător până la consumator. S’ar putea ca o anumită categorie de Intermediari să fie foarte uşor înlăturată din acest comerţ, spre folosul producătorilor şi consu­matorilor. Cifra de afaceri la articolele maximali­­zate Unii membrii ai corpului de control fiscal pretind industriaşi­lor ca pe facturile de vânzare a produselor cu preţuri maximale să treacă deosebit valoarea taxei asupra cifrei de afaceri, micşo­rând cu aceasta preţul real de vânzare. Credem că la aceste pro­duse, în preţul maximal intrând şi taxa asupra cifrei de afaceri, nu ar mai fi nevoie să se treacă deosebit pe facturile de vânzare ale fabricilor valoarea ei. Ar fi necesară o dispoziţiune lămuri­toare din partea ministerului de finanţe. Consideraţiunii asupra marinei comerciale ,a unui regim de prielnică desvoltare a pavilioanelor naţionale Navigaţia comercială asigura u­­nei ţări prosperitatea în timp de pa­ce şi contribue la securitatea ei în timp de războiu. Faţă de aceste misiuni ale mari­nei, fiecare Stat are datoria să ve­gheze ca nimic să nu se opună des­­voltării pavilionului naţional. Rolul Statului ar fi să iniţieze cât mai multe iniţiative creatoare în acest domeniu de activitate cre­­ind totodată un regim prielnic pen­tru propăşirea întreprinderilor na­ţionale de navigaţie. Acolo unde iniţiativa particulară nu poate risca şi nu poate suporta inconvenientele inerente oricărui în­ceput, Statul este dator să facă pri­mii paşi deschizând orizonturi largi şi sigure pentru pavilionul naţio­nal. Odată începutul realizat, for­ţele latente ale naţiunei se vor în­drepta în mod natural spre acest sector şi lor le va reveni misiunea de a desăvârşi o operă abia schi­ţată. Astfel acum 55 ani Statul a în­fiinţat primul serviciu românesc de transporturi pe Dunăre şi prin a­­ceasta el şi-a îndeplinit datoria de a face primii paşi în crearea unui necesar serviciu de comunicaţii, serviciu care la acea epocă nu pu­tea să intereseze iniţiativa şi capi­talul particular. Astăzi, graţie acestei prime ac­ţiuni a Statului, întreprinderile par­ticulare de navigaţie pe Dunăre au reuşit să realizeze izuitat financia­­r frumoase, să sporească inventa­rul nostru fluvial şi să facă operă utilă prin impozitele plătite si prin sporirea venitului naţional cu navlu­­rile încasate. În sectorul navigaţiei maritime rolul de iniţiator al Statului trebue însă să fie amplificat. Într’adevăr din lipsa iniţiativei particulare, des­­voltarea Serviciului Maritim Român este necesară în special pentru men­ţinerea şi înfiinţarea de linii mari­time internaţionale perodice şi re­gulate, de mare viteză pentru pasa­geri şi mărfuri. SPRIJINIREA MARINEI COMER­CIALE Dar pe lângă rolul de iniţiator, Statul mai trebue să fie şi protec­torul pavilionului naţional. Fiind ştiut că întreprinderile de navigaţie lucrează într’un cadru de concurenţă nu va putea fi înfrunta­tă de navigaţie care fiind nesubven­­ţionată este pusă faţă de cele sub­venţionate într’o situaţie imposibilă. Stabilirea unui bun regim de sub­venţii şi alte avantagii este o sarci­nă pe cât de importantă pe atât de subtilă. Nu trebue să se piardă din vedere că sprijinul acordat marinei comerciale trebue să constitue un stimulent spre mai bine, deoarec protecţionismul devine condamnabil când prin subvenţiuni sau alte a­­vantagii permite unei industrii să doarmă în spatele frontierelor na­ţionale. STATUL PROCURA TRAFIC PAVILIONULUI NATIONAL Dacă Statul nu poate statornici prin legi un regim special care să favoreze transportul mărfurilor prin vase naţionale, el are posibili­tatea prin măsuri administrative să procure acestora un important tra­fic, evitând prin aceasta consecin­ţele care ar putea fi atât de păgu­bitoare pentru ei, rezultând din lip­sa de activitate. După cum un negustor, atunci când are un număr de clienţi siguri este mai bine situat faţă de cazul când s’ar putea bizui pe ei, tot aşa şi o marină comercială se află în condiţiuni de exploatare crud fa­­vorbile­tunci când i se asigură u­­nele categorii de transporturi. Statul are multe posibilităţi de a procura trafic pavilionului naţional. Vom arăta numai două din proce­deele cele mai uzitate: a) în acordurile comerciale în­­chiate cu ţările străine, Statul pre­vede clauza ca transporturile pri­vind schimburile de mărfuri să se facă — într’o anumită proporţie — cu vase arborând pavilionul naţio­­nal. b) acordarea­­dreptului de piere­Dacă nevoile unei ţări cer ca trans­porturile pe apă să fie făcute atât prin întreprinderi de Stat cât şi prin întreprinderi particulare,, atunci fie­care din acestea trebue să activeze într’un câmp bine delimitat, stabi­­lindu-s între ele cea mai perfectă armonie în vederea deservirii inte­reselor generale. Prin colaborare întreprinderilor naţionale de navigaţie, exploatarea poate fi raţionalizată, realizându-se economii în ceea ce priveşte numă­rul personalului, numărul agenţilor, cheltuelile de publicaţii, utilizarea vaselor, etc. Astfel în concepţia u­­nei marine comerciale trebue­ ca i­­deia unei armonioase conlucrări a tuturor organizațiunilor ce activea­­­ză în acest sector să fie dominantă. Vasele Statului au anumite misi­uni de îndeplinit care nu pot fi con­fundate cu cele ce revin vaselor particulare. Intr’un regim de normală aşezare a transporturilor naţionale, nu poa­te fi concepută ideia de concurenţă între vasele aparţinând aceluiaşi pavilion, cum ar fi bună­oară con­curenta între marina comercială­ a Statului şi marina particulară, căci o astfel de rivalitate ar păgubi atât pe una cât și pe celaltă, soldându­­se cu slăbirea pavilionului national. In această chestiune nu suntt lip­site de interes următoarele consta­tări referitoare la marina comercială franceză, făcute de Louis Roux în lucrarea sa „La Marine Mar­chande”: „Atunci când din lipsă de trans­porturi suficiente (1920-21) marina noastră comercială a început să fa­că concurenţă liniilor de navigaţie întreţinute de întreprinderile parti­culare, s’a produs un efect extrem de regretabil. Dar ceeace s’a mai reproşat şi cu drept cuvânt flotei de Stat a fost exploatarea defectu­oasă a tonajului şi deficitele grele care nu au putut fi evitate. „Atunci s’a evidenţiat cât de in­dispensabile sunt în gestiunea unei flote comerciale iniţiativa şi suple­ţea,, care nu pot fi încadrate în dispoziţiile rigide ale contabilită­rinţă pavilionului naţional pentru transportarea mărfurilor aparţinând Statului. Dar în afară de transporturile ca­re pot fi procurate prin diligentele Statului, nu trebue să se piardă din vedere că grosul traficului maritim este cel al exportatorilor şi impor­tatorilor particulari. Pentru ca mărfurile respective să utilizeze pavilionul național este ne­­voe să existe o solidaritate conști­entă între animatorii particulari ai schimburilor cu străinătatea și ma­rina comercială a acelei tari. Statul nu are posibilitatea apa­rentă de a interveni pentru a de­termina pe importatori şi pe expor­tatori să folosască pavilionul naţio­nal, dar în schimb el poate înlesni atingerea scopului urmărit prin sta­bilirea unui regim de colaborare mai strânsă între aceştia şi între­prinderile de navigaţie indigene­­ţii publice şi ale mentalităţii admi­nistrative. „După ce defectele exploatării de Stat au fost demonstrate atât de categoric, la finele anului 1941, flo­ta comercială a Statului franez a fost lichidată în cea mai mare parte. „Etatismul marinei comerciale fiind părăsit după o nereu­șită atât de răsunătoare, trebuia fatalmente să se revină la concepţia armatori­lor liberi. „Din punct de vedere teoretic, nici o doctrină nu putea fi mai sim­plă decât cea rezumată în cuvântul libertate. Dar în realitate simplici­tatea teoretică se complică prin faptul că marina este în primul rând o industrie internaţională şi nu poate prospera în fiecare ţară, decât cu condiţia de a avea un tra­tament comparabil celui ce este a­­plicat industriilor similare din străi­nătate”. Aceste constatări evidenţiază ne­cesitatea delimitării scopului ce tre­bue urmărit de Stat prin serviciile sale proprii de navigaţie, iar de în­dată ce aceste ţinte au fost sau pot fi în viitor realizate prin întreprin­deri particulare indigene acestea trebuesc susţinute de Stat neutru a nu fi puse în inferioritate faţă de cele străine.­­ Aceste simple enunţări a câtorva concepţii asupra marinei comercia­le, pot alcătui o bază de plecare pentru efectuarea studiilor necesar fiarei unui regim de prielnică des­­voltare a pavilioanelor nationale. B. I. R. COLABORAREA INTRE­PRINDERILOR NAȚIO­­NALE DE NAVIGATIE Sporirea producţiei măslinelor in Turcia ANKARA (EPE).— Producţia măs­linelor a sporit mult în ultimul timp. In campania 1941/42 producţia se e­­valuiază la 55 milioane de kg. faţă de 30 milioane de kg. în campania 194041. Maramureşul este leagănul românilor Ziarul, slovac „Gardista" a Publicat de cur­ând un articol intitulat: „Ma­ramureşul, leagănul românilor“, sem­nat de cunoscuta publicistă Z. Dova­­lova. Articolul face o descriere istorică a Maramureşului şi, după ce arată că primul descălecător moldovean Bog­dan, care la 1359 a înfiinţat Prici­­patul Moldovei, se trăgea din Mara­mureş, care a aparţnut de veacuri fa­miliei româneşti Dragoş, adaugă că Maramureşul a avut numeroase legă­turi spirituale şi politice cu Moldova, viaţa naţională românească desvoltân­­du-se nestingherită până în 1722 când Maramureşul­­a fost smult dela Ar­­deal şi alipit Ungariei. Viaţa maramu­­reşenilor a fost după această dată ne­întrerupt grea şi mei revoluţia din 1848 nu a adus vre-o alinare suferin­ţelor lor. ■ Articolul descrie viaţa maramure­şenilor şi in încheere ilustrează cu date statistice situaţia populaţiei din această regiune românească. Articolul este însoţit de mai multo, vederi din România. | Rezultatele cursurilor ţărăneşti In cursul aoutui an, Căminul Cul­tural din com. Cîpcrceni, jud. Gorj, la îndemnul d-lui Miron Constantines­­cu, directorul judeţean, care devo­tat în întregime operii Fundaţiei Cul­turale Regale „Regele Mihai I“ în ju­deţul Gorj, a organizat o serie de cursuri ţărăneşti cu femeile şi fetele din sat. Cursurile au fost frecventate de 60 de fete, în trei serii de câte o lună. Lecţiile au fost zilnice şi pro­gramul a urmărit: a) bucătăria şi gos­podăria (80 de lecţii practice); b) in­­ginirea şi rufăria copiilor; c) albituri de pat; d) creşterea viermilor de mă­tase (fiecare cursistă a crescut viermi de mătase la ea acasă); e) prelucra­rea inului. Ca muncă de răsboiu cursistele au prelucrat 30 kgr. lână, în efecte ne­cesare soldaţilor pe front. Lâna a fost dăruită de d. col. Graur, prefectul ju­deţului Gorj, care, impresionat de bu­nele rezultate, a dăruit, la închiderea cursurilor, fiecărei cursiste câte 2 kgr. zahăr şi 1 kgr. făină, iar pentru fi­nanţarea cursurilor, suma de lei 15 mii. închiderea acestor cursuri s-a făcut în Ziua de 14 Iurtie 1942, într'o at­mosferă de sărbătoresc popas, după trei luni de muncă neîntreruptă şi ele potrivit dorinţei conducătorului Cămi­nului Cultural, vor fi continuate în toamnă. Cutea de pământ înregistrat la Mesia MESINA 29 (Daclor). — 'Apara­tele institutului de geofizică și geodezică dela universitatea din localitate au înregistrat un cutre­mur, al cărui epicentru pare a fî fost în arhipelagul insulelor Eo­liene. CAUZELE ÎNFRÂNGERII ENGLEZE LA MARSA MATRUK ROMA, 29 (Rador). — Redactorul militar al Agenţiei STEFANI subli­niază că cucerirea fortăreţei Marsa Matruk este un eveniment militar de o mare importanţă tactică dat fiind că între această fortăreaţă şi Alexan­dria nu mai există niciun obstacol na­­tural. Terenul oferă Insă felurite posi­bilităţi unui mare „maneouvner*, cum este mareşalul Rommel. Deşi este încă prea de­vreme pentru a se examina situaţia tactica se poate totuşi afirma de pe acum că înfrânge­rea englezilor pe plan strategic s-a evidenţia în toată întinderea sa. Stra­tegia engleză, bazată de calcule mili­tare, politice şi psihologice cu totul eronate, se prăbuşeşte sub loviturile de m­ăciucă ale armatei italo-germane din Africa. La baza acestei prăbuşiri stau cinci mari cauze: 1. Puterea navală a pierdut va­loarea decisivă pe care o avea în trecut. 2. Puterea financiară nu mai este forţa determinantă, care domina în sistemul internaţional plutocratic. 3. O putere militară terestră nu poate fi cre­ată de azi pe mâine, a­­tunci când lipsesc cadrele şi tradi­ţiile. 4. Calitatea este totdeauna supe­rioară numărului. 5. O torpilă se fabrică mai repede ca un vas. Aceste cinci postulate strategice ale războiului modern nu au fost urmate de d. Churchill. Pentru a nu fî ţinut teama de ele, strategia sa s-a arătat a fi mai fragilă decât sticla. Un număr de 60.000 prizonieri, 1000 de maşini cuirasate, 10 aeroporturi, 2 baze navale, sute de tunuri şi imen­se depozite de alimente, arab­e, muni­ţii şi combustibile, iată ce a pierdut Anglia în câteva săptămâni pe teatrul de operaţiuni din Africa de Nord. • * 6 BERLIN, 29 (Rador). — Dim sursă militară se află: Armata a 8-a britanică se retrage spre răsărit, sub presiunea puternică şi imediată a trupelor germano-ita­­liene. înaintarea rapidă a corpului cuira­­sat al mareşalului Rommel sileşte ca inamic să-şi părăsească poziţiile lă­sând pe teren tot echipamentul său de război, alcătuit îndeosebi din care blindate şi auto­camioane pentru a se duce să ocupe nouă linii de apărare. Uniforme, arme, grenade de mână sunt părăsite prin toate părţile, se văd chiar şi portvizite, scrisori şi alte, obiecte private. Scrisorile soldaţilor britanici dove­desc o mare dezamăgire, care s-a abă­tut asupra autorilor lor, suiţi să pără­sească Tobrukul şi să fugă în Egipt- Iată un exemplu: „Am devenit — scrie locotenentul Hubert Smith dintr'un regiment moto­rizat — adevărate maşini în acest răz­boi din Africa. Alergăm în grabă mare când ici, când colo, şi facem mereu acelaşi lucru. Suntem numiţi „Widale East for­ces", dar ce suntem în realitate? La noi aceste trei cuvinte, „forţele Orien­tului Mijlociu“ sunt interpretate ca însemnând „men England's forgotten’4 .(„oamenii uitaţi ai Angliei“). Situaţia in Egipt după evenimentele din ultimele 24 de ore ROMA, 29 (pp.)­ — Numeroasele știri date încă azî de posturile a­­rabe de radiodifuziune dîn Cairo şi Damasc reproduc imaginea extraor­dinar de sumbră a crizei de poli­tică Internă care a fost provocată în Egipt de noile mari succese ale puterilor Axei. Se pare că britanicii concentrând toate forţele lor în­cearcă să creeze la Cairo un fel de dictatură militară prin care să fie înlăturat atât guvernul cât şi re­gele. In acest sens pledează mai a­­les faptul că preşedenţia consiliului de miniştrii unde guvernul egiptean ţine încontinuu şedinţe, precum şi întreaga curte regală, poşta, tele­foanele şi posturile radiofonice sunt sub supravegherea soldaţilor en­glezi. Legătura telefonică şi tele­grafică cu străinătatea este între­ruptă. Ziarele sunt supuse la cen­zură, chiar şi „Egyptien Mail” pro­prietate britanică precum şi orga­nul degaulliştilor. Eşirea din ţară a­ cetăţenilor străini chiar şi a celor de naţionalitate egipteană este în­­terzisă, fapt care a lovit greu în special pe evreii care locuesc la A­­lexandria, Poft Said şi Cairo cam voiau să "Se refugieze în Arabia Saudită şi de acolo mai departe spre sud. După ce se întunecă auto­mobilele particulare nu au voie sa circule, iar în regiunile de coastă s’a interzis circulaţia între orele 21 și 6 dimineaţa. J Alte trei avioane sovietice aterizate pe coasta Turciei ISTANBUL 29 (Rador)DNB.: Sâmbătă au aterizat pe coasta de răsărit a Turciei trei avioane sovietice, având un total de 7 oa­meni, ca echipaj. Aceştia au de­zertat şi au fost internaţi de au­torităţile turceşti. Avioanele nu au suferit nicio stricăciune. ^

Next