Argus, martie 1943 (Anul 33, nr. 8953-8978)
1943-03-01 / nr. 8953
ANUL XXXIII Nr. 8953 A apărut $i s'a pus la vânzare TIMPUL familiei timpul pentru toti No. 161 ABONAMENTE In ţară Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ in străinătate Tariful în funcţiune de convenţiile poştale internationale Instituţiile de Stat si particulare 2000 lei 3 ,, 300 „ particulare 2000 lei 3 lei în ţară — 6 iei în strâinătaet ORCAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE, Bucureşti Str. Sărindar No. 15 Telefon 3.05.44 1 Martie 1943 A apărut şi s’a pus In vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TONI PUBLICITATEA se primeşte Ia administraţia zi ani. Ini şi Ia toate agenţiile de publicitate. Proprietar: ,,A R G U S“ S. A înscris sub Nr. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: AL. PETROVICI No. 161 POLITICA TURCIEI Vizita de acum o lună, pe care primul ministru al Angliei, d. Churchill, a ţinut s'o facă preşedintelui republicei turceşti, d. Ismet Inonu, îndată după întrevederea avută la Casablanca, pe teritoriul african, cu preşedintele Statelor Unite, d. Roosevelt, nu a fost lipsită de comentarii şi chiar de unele nedumeriri, în opinia internaţională. Pe alocuri, vizita aceasta — de ce n‘am mărturisi-o sincer? — a provocat şi oarecare emoţie, în lumea celor lipsiţi de cunoştinţe istorice şi de înţelegerea problemelor basmului Mării Negre. Dacă aş mai adăuga ceva şi despre uşurinţa sau lipsa de seriozitate a multora din cei cari colportează svonul şi sunt în stare de veşnică panică, interesată sau inconştientă, atunci, sper, să fiu pe deplin înţeles, fără multă vorbă-Declaraţiile făcute, zilele acestea, de ministrul de afaceri străine al Turciei, d. Saracioglu, urmate de proclamaţia preşedintelui republicei turceşti în calitate de Şef al partidului republican, cu prilejul alegerilor pentru a şaptea Adunare legislativă, au avut darul să împrăştie nedumeririle, să taie scurt jocul svonurilor şi să liniştească pe toţi cei alarmaţi despre atitudinea politică a Turciei faţă de cele două tabere beligerante. Se ştie acum, precis, că Turcia îşi păstrează neutralitatea şi că este mai hotărâtă, ca totdeauna, să păstreze această atitudine, bineînţeles sub condiţia că nici unul dintre beligeranţii actuali nu ar sili-o să-şi iasă din rezervă spre a-şi apăra interesele naţionale. Atitudinea şi hotărârea aceasta a Turciei era lesne de înţeles şi de prevăzut pentru cine cunoaşte Problemele Mării Negre şi ale Orientului european, cum şi ambiţiile de câteva ori seculare ale Rusiei de a cuceri Bosforul şi Dardanelele transformând Marea Neagră într'un simplu lac lăuntric rusesc. In 1937, tipărind un studiu mai larg despre ,,Marea noastră sau regimul strâmtorilor“ şi comentând urmările închiderii acestor strâmtori pentru vasele de războiu străine, în conferinţa revizionistă de la Montreux, cum şi recunoaşterea dreptului Turciei de a reînarma strâmtorile, care fuseseră dezarmate la Lausanne, în 1923, trăgeam concluzii despre creşterea importanţei Turciei în politica internaţională prin redobândirea libertăţii sale de mişcare, însemnătatea politică internaţională a Turciei fiind în raport direct proporţional cu drepturile ei de suveranitate mai mari sau mai mici asupra strâmtorilor, spuneam că se înşelau Puterile cari, urmărind propriile lor interese egoiste la Montreux, îşi închipuiau că obligă Turcia să meargă alături de ele, în cazul unui nou războiu general. Fiecare Stat în politica externă urmează drumul propriilor interese de apărare şi de siguranţă naţională, cu toată grija şi cu prevederea de a se feri de primejdia ca să ajungă la discreţia şi bunăvoinţa altora, fie ei chiar aliaţi, — bineînţeles când împrejurările îi îngăduesc să urmeze o asemenea directivă maximă de independenţă naţională. Deţinând o poziţie-chee de mare însemnătate politică internaţională, strâmtorile Mării Negre, prin care, în trecutul război general, ca şi în cel actual, s-ar putea face o legătură mai lesnicioasă între aliaţii apuseni şi cei răsăriteni, împotriva blocului Europei Centrale, se înţelege, foarte uşor, interesul ambelor tabere beligerante de a câştiga prietenia şi chiar alianţa Turciei. Când ştim ce s‘a întâmplat în trecutul războiul cu atacul aliaţilor apriseni pentru forţarea Dardanelelor spre a restabili legăturile cu Rusia ţaristă, după ideea şi iniţiativa aceluia? d. Churchill, înţelegem politica de astăzi a Turciei. Atunci, Dardanelele nu au putut fi trecute, cu forţa, graţie tovărăşiei de arme a Turciei cu Germania, dar războiu Turcia trebuia să fie jertfită, ca preţ al ajutorului rusesc, în virtutea acordului secret anglofranco-rus din 1915, ajuns apoi public, şi ca urmare a biruinţei aliaţilor apuseni, dacă Rusia ţaristă nu se prăbuşea prin revoluţie. Că istoria se repetă şi că aliaţii anglo-saxoni sunt, şi astăzi, gata să-i plătească Rusiei Sovietice orice preţ, pentru participarea la lupta comună împotriva Germaniei şi a aliaţilor ei, — nu mai încape nici o îndoială. Acest lucru îl ştie toată lumea şi, mai ales, Turcia, care ar trebui să fie cea dintâi victimă a biruinţei anglosaxonă-bolşevică, prin instalarea Ruşilor la strâmtori. Dar istoria încercării de a forma trecerea prin Dardanele nu se mai repetă, deşi astăzi d. Churchill este chiar primul ministru al Angliei, pentru că o asemenea încercare ar arunca Turcia în tabăra duşmană şi fără siguranţa succesului de trecere. Cât priveşte Turcia însăşi, ce Interes ar avea să se bage, singură, un război când nici unul dintre beligeranţii în prezenţă nu o silesc la asemenea gest, dar în schimb, din ambele părţi, i se oferă ajutoare de întărire sub forma materialului de război şi a împrumuturilor de înarmare? Chiar dacă una din tabere ar avea mai mult interes, decât cealaltă, să atragă Turcia în război ori să o împingă la un asemenea act, ocupaţia germano-italiană din Grecia şi din insulele arhipelagului grecesc până la Creta şi cu stăpânirea italiană din Dodecanez, îi oferă Turciei o contra-pondere de echilibru şi de siguranţă neîndoelnică. De unde putem trage concluzia că Turcia neutră, dar sporindu-şi mereu pregătirea militară până la sfârşitul acestui răsboiu, înseamnă o chibzuită politică de prevedere şi de apărare a intereselor naţionale la conferinţa păcii viitoare. Declaraţiile ministrului de externe, ca şi proclamaţia preşedintelui repubiliei turceşti au lămurit, în chip neîndoelnic, politica de neutralitate, dar şi de stăruitoare pregătiri militare în acelaş timp, când au spus, răspicat, că Turcia nu are de păstrat nici un secret, în raporturile ei de prietenie mărturisită şi cu Germania şi cu Anglia, după cum nu are nici vreo năzuinţă tainică de năvălire sau deoserire împotriva cuiva dintre vecini. Astfel că, astăzi, nici o nedumerire nu-si mai are locul când e vorba despre atitudinea Turciei. In cursul războiului actual, si nici un svon, pornit din isvoare suspecte, nu trebue să mai fie luat în serios. Fie ca si această împrejurare să poată servi, ca îndreptar de cuminţenie, în judecata celor mulţi şi ca frânare, de viitor, în vorbăria câtorva. N. Daşcovîci SCHIMBUL DE MĂRFURI INTRE SPANIA ŞI SUEDIA Relaţiunile comerciale ale Spaniei cu Suedia au înregistrat după cum arată ziarul spaniol „Arriba", din anul 1941, un avânt important. Suedia a cumpărat în 1941 din Spania mărfuri în sumă de 3.259.000 coroane pe când în primul semestru 1942 exportul Spaniei în Elveţia s-a ridicat la 5 milioane 745.000 coroane. Exportul total al Spaniei din 1942 în Suedia se evaluează la 10,7 milioane coroane. Față de aceasta exportul suedez către Spania din anul 1941 a fost de 3.705.000 coroane iar în primul semestru 1942 de 2,9 milioane coroane. Astfel exportul Spaniei în Suedia din anul 1942 a atins aproape exportuldin 1935, anul dinaintea aceluirăzboiului civil. Săptămâna economică şi financiară Nou« preţuri maximale» Salariile din industria extractivă» Noul regim al contractelor de furnituri ale Statului Ministerul lucrărilor publice luase mai de mult iniţiativa unui decret-lege din 7 Februarie 1942, privitor la creiarea unui regim al contractelor de antrepriză pentru lucrări publice şi furnituri încheiate de autorităţile Statului, care conţinea două părţi : prima relativă la contractele de lucrări sau furnituri existente la acea dată, şi a doua privitoare la contractele viitoare, întrucât această lege stânjenea într’o măsură oarecare opera de înzes fixarea de noui Recent au fost fixate preţurile maximale de vânzare, locofilatură ale firelor de bumbac toarse din bumbacul indigen provenit din recolta anului 1942 precum şi a firelor toarse din celofibra importată din Italia din contigentul 1 Octombrie 1942—30 Septembrie 1943 astfel : firele toarse din bumbacul indigen, nepieptănate, Baza No. 20/1 pe Warcops sau Pincops, neambalate, având umiditatea de 8,50 la sută, Iei 1.390 pe kgr. Fire toarse din celofibra importată din Italia, nepieptănate, baza No. 20/1 pe Warcops sau Pincops, neambalate, având umiditatea de 8,50 la sută, Iei 756 pe kgr. Preţul firelor de bumbac în amestec cu celofibră, urmează a se calcula, luându-se ca bază preţul firelor şi proporţia în care intră în amestec. Preţurile de mai sus se înţeleg pentru greutatea netă a firelor, adICS fără tuburi sau alt ambalaj. La preţurile stabilite astfel cum se arată mai sus, se va adăuga costul ambalajului, 3 la sută din ■valoarea firelor pentru marfa de tuburi, timbre de factură de 1 la sută, cifra de afaceri de 12 la sută şi contribuţia naţională pentru apărarea ţării de 5 la sută. Regimul nou al salariilor din industria extractivă Politica de echilibru dintre preţuri şi salarii continuată de Comisariatul General al Preţurilor a stabilit noi norme şi pentru salariile lucrătorilor din industria minieră. După ridicarea salariilor lucratorilor tipografi şi din industria textilă, era absolut necesar o adaptare şi a salariilor lucrătorilor minieri. Potrivit deciziei ministeriale, salarizarea lucrătorilor din industria cărbutrare s-a propus un an decret lege pentru exceptarea unor întreprinderi şi departamente ale Statului de la dispoziţiunile cu caracter prea general impuse întreprinderilor actuale. Noul regim prevede rezilierea şi lichidarea unor contracte de furnituri, revizuirea altora din punct de vedere al preţurilor cerute de furnizori, al termenelor şi al reducerii obiectului contractelor, preţuri maximale celui cuprinde 3 categorii şi anume : a) Muncitori necalificaţi ; b) Lucrători industriali ; c) Lucrători calificaţi. O altă distincţie se face în ce priveşte lucrătorii care lucrează în acord, în regie şi în regie la suprafaţă. Salariile sunt calculate pentru ziua de 8ore pe zi cu 2 limite : minimă şi maximă. Salariile de bază stabilite cuprind : salariul în numerar cu bonificaţiile procentuale aferente, avantagiile în natură acordate şi anume : locuinţă, încălzit, iluminat şi băi, împrumut acordat societăţii „Solagra“ Pentru nevoile de finanţare a culturei de plante oleaginoase In campania anului 1943 atât de necesară alimentaţiei ţării, Casa de amortizare şi finanţare a fost autorizată să acorde societăţii „Solagra" s. A. R. un credit de 300 milioane lei rambursabili In 12 luni . Restituirea împrumutului şi adobânzilor se face prin reţinere cu prioritate asupra oricărei sarcini, a unei cote de 12 lei din preţul fiecărui kgr. de uleiu pus in vânzare prin Oficiul uleiurilor. Pentru realizarea acestui împrumut, se vor emite bilete la ordin de către soc. „Solagra" care vor fi eventual reescontate de C. A. F. A. la Banca Naţională. Atât C. A. F. A. cât şi B. N. R., dacă vor constata că produsul cotei de 12 lei la kgr. nu va fi suficient pentru achitarea Împrumutului vor putea cere Ministerului Economiei Naţionale majorarea cotei de 12 Iei. Amorfismente şi reînoirea inventarului Funcţiunea formală a bilanţului şi a inventarului întreprinderilor creiază o serie de greutăţi, atât în ce priveşte cunoaşterea realităţii, cât şi în raporturile cu terţii. O măsură de reevaluare legală determinată prin o serie de norme şi măsuri devine o necesitate, despre care s-a mai amintit în acest loc. Ea dă putinţă întreprinderii să se pună de acord cu piaţa, să-şi ordoneze viaţa internă în ce priveşte alcătuirea reală a fondurilor de amortisment, etc. In clipa de faţă, sunt numeroase întreprinderi din ţara noastră, care operează amortizări la valori iniţiale rămase inferioare situaţiei actuale ; din această cauză este greu ca să se calculeze un preţ de cost real. Pe de altă parte, necunoaşterea valorei reale a investiţiunilor şi a instalaţiunilor va prilejui o alcătuire isuficientă de fonduri de reînoire şi reconstrucţie. Refacerea şi reconstituirea inventarului uzat, mai cu seamă din pricina greutăţilor importului de maşini, nu se poate face cu uşurinţă ; acesta rămâne o chestiune ce caută încă o rezolvare. Reevaluarea averilor private economice formează o problemă nu numai pentru viaţa proprie a întreprinderii, dar chiar şi pentru economia generală a ţării. Activitatea bursei In cursul săptămânei acestea, bursa s’a redresat după scăderea din ultimele 2 săptămâni. Explicaţiunile date de noi în cronicele trecute se pare că s’au verificat, fiindcă cursurile au început să înregistreze urcări dela o zi la alta. Pauzele scurte de stagnare în perioadele de haussa, care întrerup câte odată ascensiunea cursurilor sunt obişnuite în viaţa bursieră de aceea ele n’au neliniştit pe nimeni. In timpul scăderii, vânzările n’au fost prea numeroase. Ritmul vieţii economice rămâne tot cel dintâi factor preponderent In călăuzirea bursei. In cursul săptămânei bursa a fost Continuare în pagina 2-a ASIGURĂRILE IN ANUL 1942 In general, în cursul anului 1942 societăţile de asigurare şi-au sporit foarte mult volumul afacerilor faţă de anul 1941, în deosebi în ramura „incendiu". Această creştere a volumului afacerilor se datoreşte în primul rând creşterii valorilor asigurate, consecinţă a urcării generale a preţurilor. Astfel, valoarea imobilelor asigurate s-a urcat în ultimii ani de 3—4 şi chiar de 5 ori. Aproape a- aceiaş urcare o avem la mobilier, maşini industriale, inventării agricole, etc. Până în anul 1942, numai puţini din asiguraţi au cerut majorarea valorii bunurilor asigurate. In anul trecut însă, printr-o propagandă bine susţinută datorită agenţilor de asigurări, o mar© majoritate a asiguraţilor au cerut rectificarea bunurilor asigurate, în raport cu creşterea preţurilor. Aceste sporuri au atras după ele, bineînţeles sporirea quantumului primelor de asigurare în aceiaşi proporţie. Reevaluările însă au fost admise numai până la o anumită limită şi cu toată prudenţa. Coeficientul daunelor a trecut de la 40 la circa 50 la sută în 1942, însă aceasta nu influenţează cu nimic rezultatele finale ale societăţilor de asigurare, dacă ţinem seama de sporirea quantumului general al primelor de asigurare din cauzele mai sus arătate, precum şi de sistemul de reasigurare adoptat de toate întreprinderile de acest fel. Este notoriu de altfel, că în ultimii 10 ani exploatarea ramurei incendiu a fost extrem de fructuoasă, atât pentru societăţile de asigurare din ţară cât şi pentru cele de reasigurare din străinătate. Ceia ce constitue însă o problemă de interes general, e lipsa unui volumapreciabil de asigurări ale bunurilor imobile rurale. In acest domeniu, societăţile de asigurare nu pot înfăţişa o activitate prea desvoltată fie dinrausă ,că proprietarii acestor bunuri nu vor să înţeleagă rostul şi avantagiile asigurărilor agricole pentru că marile societăţi de asigurare nu au oficii proprii la îndemâna acestora, fie din cauza unei rezerve datorită riscului mai mare decât în asigurările de bunuri imobile urbane. Rostul acestor bunuri în angrenajul economiei naţionale este atât de mare încât ele nu pot fi lăsate fără o acoperire Asigurările pentru accidente şi accesorii Mişcarea primor se menţine o scăzută şi in cursul anului 1918, din cauza restrângerii circulaţiei şi a micşorării numărului de vehicule particulara în circulaţie. Este o situaţie care va înceta după terminarea războiului, când putinţele de aprovizionare cu materiale vor fi mai mari decât acum. In ramura asigurărilor contra furtului volumul a crescut ca şi la incendiu, pentru aceleaşi motive, reevaluarea bunurilor asigurate în raport cu evoluţia preţurilor. Procentul daunelor s-a menţinut în jurul celui din anul 1911. Transpoturi Volumul afacerilor a fost redus din cauza împrejurărilor dl© război, şi a riscurilor tot mai mari ale transporturilor pe apă. Primei© au fost sporite. Grindină Volumul primelor a fost în cursul anului trecut sub cel din 1941. Cu toate acestea pentru societăţile de asigurare afacerile au fost rentabile, din cauză că daunele plătite au fost cu totul neînsemnate. Și-au făcut asiguraţilor rabaturile de fiegrindinai". Din volumul afacerilor se constată că această ramură de asigurări e departe de a avea desvoltarea ei normală. Primele prea mari în raport cu procentajul de despăgubire ar putea fi un motiv. Organizarea acestor asigurări pe baze noui însă, trecându-se chiar peste interesele particulare ale societăţilor de asigurare dacă va fi nevoie, este de domeniul actualităţii. Vom reveni şi asupra acestei chestiuni, în eventualitatea unor pierderi fortuite. De aceia credem că ar fi necesar să se dea o altă organizareactualului sistem de asigurări prin omul care ar putea să îmbrăţişeze interesul conservării sau asigurării generale contra riscurilor a tot ce face parte din patrimoniul naţional. In acest sector producţia primelor a fost inferioară celei din aniiprecedenţi, din cauza stărilor excepţionale o mare parte a clientele reţinându-se să contracteze amgajamente pe termen lung.. Totuşi portofoliul respectiv se menţine satisfăcător, prin aceea că s-au efectuat răscumpărări şi măriimituri în mai mică măsură decât în trecut. R. A. A. S.-ul şi societăţile de asigurări înfiinţarea „Regiei autonome a asigurărilor de stat“ a însemnat un pas important în revizuirea sistemului de asigurări din ţara noastră. Continuarea organizării şi întăririi acestei instituţii, precum şi extinderea operaţiunilor ei, e o problemă de prim ordin în ceea ce priveşte generalizarea asigurării bunurilor care formează nu numai patrimoniul statului propriu zis, ci chiar a bunurilor alcătuind patrimoniul general naţional, deşi se pare că societăţile particulare de asigurări au fost oarecum contrariate de înfiinţarea ei. I* In general, anul 1942 s-a soldat pentru societăţile de asigurare, favorabil. Capitalurile au fost remunerate mai mult decât mulţumitor, iar rentabilitatea plasamentelor rezervelor retehnicei şi matematice, peste orice aşteptări. Socotim însă că adoptarea unui sistem de mai strânsă colaborare de asigurare şi asiguraţi, sau înlocuirea sistemului actual de asigurări, ar duce la rezultate neaşteptate. • •• Asigurările pentru accidente şi accesorii PENTRU RESPECTAREA ORDINEI De câtva timp ziarele publică în fiecare zi coloane întregi de îndemnuri prin care publicul bucureştean este sfătuit să ia unele măsuri de siguranţă personală şi de ordine generală, necesare momentelor de încordare generală pe care le străbatem. Lângă aceste îndemnuri şi sfaturi aceleaşi ziare publică ştiri şi reportagii, venite din străinătate, în care se vorbeşte clar, în termeni lapidari şi cu cifre adânc cuvântătoare, despre nenorociri care se abat zilnic asupra diferitor localităţi din străinătate, nenorociri cauzate de armele necruţătoare ale războiului modern. Cu toate acestea bucureştenii noştri nu vor să priceapă nimic. Nici sfaturile grijulii ale autorităţilor competenţa şi nici reportagiile evocatoare de nenorociri nu-i fac să-şi iasă din vechile-i deprinderi, acelea de a hoinări fără nici un rost pe străzile Capitalei. Ne-am adresat acestui bucureştean plimbăreţ în diferite feluri: am făcut apel la buna lui cuviinţă faţă de cei cari în momentele când el se plimbă, fără nici un rost pe stradă căscând ochii la vitrine, fraţi de a-i lui muşcă din amarul durerii pe câmpiile îndepărtate de bătălie, ca el să-şi poată căuta liniştit de treabă; ne-am adresat spiritului lui de prudenţă atât de necesar în momentele acestea când Naţiunea este încleştată într-un răsboiu înfricoşător. Totul a fost zadarnic. La aceiaşi oră din zi şi din noapte, mii de gură cască se vântură fără nici o noimă pe străzile centrale, transformând Capitala într’un bâlciu oriental. Acest fapt devine însă pe zi ce trece tot mai mult şi o ruşine şi un pericol naţional. Pentru o seamă de femeiuşti fără rost şi fără simţul elementar al pudoarei şi pentru o seamă de oameni care huzuresc de prea mult bine, nu putem tolera ca inima ţării să aibă un aspect lipsit de buna cuviinţă şi pentru aceşti oameni plimbăreţi — ca să nu le zicem altcum — să sufere într’un caz de nenorocire şi alte persoane nevinovate. Dacă cei care se plimbă fără rost pe străzile centrale ale Capitalei şi ale marilor oraşe, au uitat poate că trăesc în plin războiu total şi crâncen, sunt ceilalţi cetăţeni, ceilalţi fii conştienţi ai Neamului, care din zori şi până noaptea târziu muncesc din greu pentru a-şi da obolul lor neprecupeţit la lupta aceasta uriaşă, al cărui final victorios înseamnă viitorul de mai bine al Ţării. Ori, în cazul unui atac aerian vrăjmaş şi aceşti cetăţeni nevoiţi a străbate în interes de serviciu străzile oraşelor, vor cădea victime nevinovate, fiind în imposibiltate, din cauza prea marii aglomerări, de a se adăposti. Credem că plimbăreţii Capitalei şi ai marilor oraşe vor înţelege odată şi pentru totdeauna acest lucru şi nutem ajunge în situaţia ca autorităţile poliţieneşti să ia măsurile necesare, pe care au tot dreptul să le ia şi pe care chiar noi, în interesul cetăţenilor paşnici şi conştienţi, vom fi nevoiţi să le solicităm în ajutor sprijinul. E timpul să fim serioşi, dar cu adevărat serioşi şi să ne gândim mai bine şi la propria noastră existenţă şi la a celor din jurul nostru. ŞT. A. C. in regiMiunea v îsjuiriii. DIVIZII GERMANE AU ÎNFRÂNT DÂRZA REZISTENTĂ A INAMICULUI Au fost sdrobite puternice forţe sovietice BERLIN, 27 (Rador). — De la cartierul general al Fuchrerului, înaltul comadament al forţelor armate germane comunicat Pe frontul de nord al capului Ide pod Guban a dat greş o nouă încercare de străpungere inamică în faţa rezistenţii dârze a trupelor noastre. înapoia poziţiei depe Mius, au fost nimicite şi ultimele resturi ale corpului 7 cavalerie de gardă sovietic, care fusese împrăştiat. In regiunea Izlum, lupta ofensivă progresează. Divizii germane au înfrânt dârza rezistenţă a inamicului şi au sdrobit puternice forţe sovietice care încearcă să se retragă către nord-est luptând, deoarece le sunt tăiate legăturile cu spatele frontului. Luptele mobile din regiunea situată la vest de linia Harkov-Kursk au continuat şi eri. Puternice formaţiuni ale aviaţiei au dat atacuri cu bombe şi armele de bord împotriva coloanelor de marş şi a vârfurilor de atac inamice. Un grup de luptă din formaţiunile SS înarmate a pătruns în spatele poziţiilorde plecare la atac inamice şi au nimicit sau au capturat 54 tunuri, numeroase arme grele şi uşoare de infanterie, 400 de sănii cu tracţiunea animală, pricinuind inamicului şi grele pierderi sângeroase. In greaua bătălie defensivă dela sud şi nord de trei s’au prăbuşit puternice atacuri inamice date cu blindate şi infanterie in faţa frontului de apărare păstrat neclintit de trupele germane. In acelaşi sector al frontului, trupe germane de şoc au atacat sistemul de poziţie inamic, au dat peste cap tranşei pe o lungime de 12 km., au aruncat în aer 249 posturi de luptă şi au capturat numeroase arme. La răsărit de Sycevka, un atac inamic local dat în mai multe valuri a rămas fără rezultat. Şi în Cursul zilei de eri, inamicul şi-a continuat la sud de lacul Ladoga, pe un front larg, atacurile sale sprijinite de numeroase tankuri şi puternic tir de artilerie. Sovieticii au fost peste tot respinşi cu pierderi mari, după lupte grele. Părţi din formaţiunile inamice care atacau au putut fi încercuite şi nimicite. In acest sector al frontului, 43 de tancuri inamice au rămas distruse în faţa poziţiei noastre. Aii, in Capitală, la ora 10 dimineaţa EXERCIŢIU DE ALARMARE PRIN SIRENE Se înştiinţează populaţia Capitalei că azi 20 Februarierie a. c., se va executa un exerciţiu de alarmare. Cum acest exerciţiu priveşte numai organele de Comandament şi echipele de Apărare Pasivă, restul populaţiei va continua a-şi vedea de ocupaţiile sale normale, începerea alarmei se va da la orele 10, iar încetarea la orele 11,30, prin semnalele obicinuite de sirene. La auzul semnalului de începerea alarmei, toţi cetăţenii cari au primit ordine de serviciu albe cu dungă cafenie de încadrare în formaţiunile de Apărare Pasivă, inclusiv personalul care intră în organizarea de apărare pasivă a întreprinderilor, se vor aduna în locurile indicate prin ordinele de serviciu sau prin alte dispoziţiuni ce au primit. Dintre premilitari vor participa numai agenţii de transmisiune, telefoniştii şi brancardierii. Toţi ceilalţi premilitari, chiar dacă au primit ordine de serviciu albe cu dungă cafenie, îşi vor continua programul după dispoziţiunile Inspectoratului P.P. Bucureşti. Participarea la astfel de exerei a celor încadraţi în formaţiunile Apărare Pasivă fiind o obligaţie prevăzută de Legea pentru Apărar Activă şi Pasivă a Teritoriului, n respectarea acestei obligaţiuni va atrage după ea aplicarea sancţiunilor prevăzute de Legea AAsiT. t