Argus, martie 1943 (Anul 33, nr. 8953-8978)

1943-03-01 / nr. 8953

ANUL XXXIII Nr. 8953 A apărut $i s'a pus la vânzare TIMPUL familiei timpul pentru toti No. 161 ABONAMENTE In ţară Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ in străinătate Tariful în funcţiune de convenţiile poştale internationale Instituţiile de Stat si particulare 2000 lei 3 ,, 300 „ particulare 2000 lei 3 lei în ţară — 6 iei în strâinătaet ORCAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE, Bucureşti Str. Sărindar No. 15 Telefon 3.05.44 1 Martie 1943 A apărut şi s’a pus In vânzare TIMPUL familiei TIMPUL PENTRU TONI PUBLICITATEA se primeşte Ia administraţia zi ani. Ini şi Ia toate agenţiile de publici­tate. Proprietar: ,,A R G U S“ S. A înscris sub Nr. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: AL. PETROVICI No. 161 POLITICA TURCIEI Vizita de acum o lună, pe care primul ministru al Angliei, d. Churchill, a ţinut s'o facă preşedin­telui republicei turceşti, d. Ismet Inonu, îndată după întrevederea avută la Casablanca, pe teritoriul african, cu preşedintele Statelor Unite, d. Roosevelt, nu a fost lipsită de comentarii şi chiar de unele nedumeriri, în opinia internaţiona­lă. Pe alocuri, vizita aceasta — de ce n‘am mărturisi-o sincer? — a provocat şi oarecare emoţie, în lumea celor lipsiţi de cunoştinţe istorice şi de înţelegerea proble­melor basmului Mării Negre. Dacă aş mai adăuga ceva şi despre uşu­rinţa sau lipsa de seriozitate a multora din cei cari colportează svonul şi sunt în stare de veşnică panică, interesată sau inconştientă, atunci, sper, să fiu pe deplin înţe­les, fără multă vorbă-Declaraţiile făcute, zilele ace­stea, de ministrul de afaceri străi­ne al Turciei, d. Saracioglu, urma­te de proclamaţia preşedintelui republicei turceşti în calitate de Şef al partidului republican, cu prilejul alegerilor pentru a şaptea Adunare legislativă, au avut darul să împrăştie nedumeririle, să taie scurt jocul svonurilor şi să liniş­tească pe toţi cei alarmaţi despre atitudinea politică a Turciei faţă de cele două tabere beligerante. Se ştie acum, precis, că Turcia îşi păstrează neutralitatea şi că este mai hotărâtă, ca totdeauna, să păstreze această atitudine, bine­înţeles sub condiţia că nici unul dintre beligeranţii actuali nu ar sili-o să-şi iasă din rezervă spre a-şi apăra interesele naţionale. Atitudinea şi hotărârea aceasta a Turciei era lesne de înţeles şi de prevăzut pentru cine cunoaşte Problemele Mării Negre şi ale Orientului european, cum şi ambi­ţiile de câteva ori seculare ale Rusiei de a cuceri Bosforul şi Dar­­danelele transformând Marea Nea­gră într'un simplu lac lăuntric ru­sesc. In 1937, tipărind un studiu mai larg despre ,,Marea noastră sau regimul strâmtorilor“ şi co­mentând urmările închiderii aces­tor strâmtori pentru vasele de războiu străine, în conferinţa revi­zionistă de la Montreux, cum şi recunoaşterea dreptului Turciei de a reînarma strâmtorile, care fuse­seră dezarmate la Lausanne, în 1923, trăgeam concluzii despre creşterea importanţei Turciei în politica internaţională prin­ redo­bândirea libertăţii sale de miş­care, însemnătatea politică internaţio­nală a Turciei fiind în raport di­rect proporţional cu drepturile ei de suveranitate mai mari sau mai mici asupra strâmtorilor, spuneam că se înşelau Puterile cari, urmă­rind propriile lor interese egoiste la Montreux, îşi închipuiau că obligă Turcia să meargă alături de ele, în cazul unui nou războiu general. Fiecare Stat în politica externă urmează drumul propriilor interese de apărare şi de siguranţă naţio­nală, cu toată grija şi cu prevede­rea de a se feri de primejdia ca să ajungă la discreţia şi bunăvoin­ţa altora, fie ei chiar aliaţi, — bine­înţeles când împrejurările îi în­­găduesc să urmeze o asemenea directivă maximă de independenţă naţională. Deţinând o poziţie-chee de mare însemnătate politică internaţională, strâmtorile Mării Negre, prin care, în trecutul război general, ca şi în cel actual, s-ar putea face o le­gătură mai lesnicioasă între aliaţii apuseni şi cei răsăriteni, împotri­va blocului Europei Centrale, se înţelege, foarte uşor, interesul am­belor tabere beligerante de a câş­tiga prietenia şi chiar alianţa Tur­ciei. Când ştim ce s‘a întâmplat în trecutul războiul cu atacul aliaţilor apriseni pentru forţarea Darda­­nelelor spre a restabili legăturile cu Rusia ţaristă, după ideea şi ini­ţiativa aceluia? d. Churchill, înţe­legem politica de astăzi a Tur­ciei. Atunci, Dardanelele nu au pu­tut fi trecute, cu forţa, graţie to­vărăşiei de arme a Turciei cu Germania, dar războiu Turcia trebuia să fie jert­fită, ca preţ al ajutorului rusesc, în virtutea acordului secret anglo­­franco-rus din 1915, ajuns apoi pu­blic, şi ca urmare a biruinţei aliaţi­lor apuseni, dacă Rusia ţaristă nu se prăbuşea prin revoluţie. Că istoria se repetă şi că aliaţii anglo-saxoni sunt, şi astăzi, gata să-i plătească Rusiei Sovietice orice preţ, pentru participarea la lupta comună împotriva Germa­niei şi a aliaţilor ei, — nu mai în­cape nici o îndoială. Acest lucru îl ştie toată lumea şi, mai ales, Turcia, care ar trebui să fie cea dintâi victimă a biruinţei anglo­­saxonă-bolşevică, prin instalarea Ruşilor la strâmtori. Dar istoria încercării de a forma trecerea prin Dardanele nu se mai repetă, deşi astăzi d. Churchill este chiar primul ministru al An­gliei, pentru că o asemenea încer­care ar arunca Turcia în tabăra duşmană şi fără siguranţa succe­sului de trecere. Cât priveşte Turcia însăşi, ce Interes ar avea să se bage, sin­gură, un război când nici unul din­tre beligeranţii în prezenţă nu o si­lesc la asemenea gest, dar în schimb, din ambele părţi, i se oferă ajutoare de întărire sub forma materialului de război şi a împru­muturilor de înarmare? Chiar dacă una din tabere ar avea mai mult interes, decât cea­laltă, să atragă Turcia în război ori să o împingă la un asemenea act, ocupaţia germano-italiană din Grecia şi din insulele arhipelagu­lui grecesc până la Creta şi cu stăpânirea italiană din Dodeca­­nez, îi oferă Turciei o contra-pon­­dere de echilibru şi de siguranţă neîndoelnică. De unde putem trage concluzia că Turcia neutră, dar sporindu-şi mereu pregătirea militară până la sfârşitul acestui răsboiu, înseam­nă o chibzuită politică de pre­vedere şi de apărare a interese­lor naţionale la conferinţa păcii viitoare. Declaraţiile ministrului de ex­terne, ca şi proclamaţia preşedin­telui repubiliei turceşti au lămu­rit, în chip neîndoelnic, politica de neutralitate, dar şi de stăruitoare pregătiri militare în acelaş timp, când au spus, răspicat, că Turcia nu are de păstrat nici un secret, în raporturile ei de prietenie măr­turisită şi cu Germania şi cu An­glia, după cum nu are nici vre­o năzuinţă tainică de năvălire sau de­oserire împotriva cuiva dintre vecini. Astfel că, astăzi, nici o nedume­rire nu-si mai are locul când e vorba despre atitudinea Turciei. In cursul războiului actual, si nici un svon, pornit din isvoare suspecte, nu trebue să mai fie luat în serios. Fie ca si această împrejurare să poată servi, ca îndreptar de cumin­ţenie, în judecata celor mulţi şi ca frânare, de viitor, în vorbăria câtorva. N. Daşcovîci SCHIMBUL DE MĂRFURI INTRE SPANIA ŞI SUEDIA Relaţiunile comerciale ale Spa­niei cu Suedia au înregistrat după cum arată ziarul spaniol „Arriba"­, din anul 1941, un avânt important. Suedia a cumpărat în 1941 din Spania mărfuri în sumă de 3.259.000 coroane pe când în pri­mul semestru 1942 exportul Spa­niei în Elveţia s-a ridicat la 5 mi­lioane 745.000 coroane. Exportul total al Spaniei din 1942 în Suedia se evaluează la 10,7 milioane co­roane. Față de aceasta exportul suedez către Spania din anul 1941 a fost de 3.705.000 coroane iar în primul semestru 1942 de 2,9 mili­oane coroane. Astfel exportul Spaniei în Sue­dia din anul 1942 a atins aproape exportul­­din 1­935, anul dinaintea acelui­­războiului civil. Săptămâna economică şi financiară Nou« preţuri maxim­ale» Salariile din industria extractivă» Noul regim al contractelor de furnituri ale Statului Ministerul lucrărilor publice luase mai de mult iniţiativa unui decret-lege din 7 Februarie 1942, privitor la creia­­rea unui regim al contractelor de an­trepriză pentru lucrări publice şi fur­nituri încheiate de autorităţile Statu­lui, care conţinea două părţi : prima relativă la contractele de lucrări sau furnituri existente la acea dată, şi a doua privitoare la contractele viitoare, întrucât această lege stânjenea în­­tr’o măsură oarecare opera de înzes­ fixarea de noui Recent au fost fixate preţurile ma­ximale de vânzare, loco­filatură ale firelor de bumbac toarse din bumba­cul indigen provenit din recolta anului 1942 precum şi a firelor toarse din ce­lofibra importată din Italia din conti­­gentul 1 Octombrie 1942—30 Septem­brie 1943 astfel : firele toarse din bum­bacul indigen, nepieptănate, Baza No. 20/1 pe Warcops sau Pincops, neamba­­late, având umiditatea de 8,50 la sută, Iei 1.390 pe kgr. Fire toarse din celofibra importată din Italia, nepieptănate, baza No. 20/1 pe Warcops sau Pincops, neambalate, având umiditatea de 8,50 la sută, Iei 756 pe kgr. Preţul firelor de bumbac în ames­tec cu celofibră, urmează a se calcula, luându-se ca bază preţul firelor şi pro­porţia în care intră în amestec. Preţurile de mai sus se înţeleg pen­tru greutatea netă a firelor, adICS fără tuburi sau alt ambalaj. La preţurile stabilite astfel cum se arată mai sus, se va adăuga costul am­balajului, 3 la sută din ■valoarea fire­lor pentru marfa de tuburi, timbre de factură de 1 la sută, cifra de afaceri de 12 la sută şi contribuţia naţională pentru apărarea ţării de 5 la sută. Regimul nou al salariilor din industria extractivă Politica de echilibru dintre preţuri şi salarii continuată de Comisariatul General al Preţurilor a stabilit noi norme şi pentru salariile lucrătorilor din industria minieră. După ridicarea salariilor lucratorilor tipografi şi din industria textilă, era absolut necesar o adaptare şi a sala­riilor lucrătorilor minieri. Potrivit deciziei ministeriale, salari­zarea lucrătorilor din industria cărbu­trare s-a propus un an­ decret lege pentru exceptarea unor întreprinderi şi departamente ale Statului de la dis­­poziţiunile cu caracter prea general impuse întreprinderilor actuale. Noul regim prevede rezilierea şi li­chidarea unor contracte de furnituri, revizuirea altora din punct de vedere al preţurilor cerute de furnizori, al termenelor şi al reducerii obiectului contractelor, preţuri maximale celui cuprinde 3 categorii şi anume : a) Muncitori necalificaţi ; b) Lucrători industriali ; c) Lucrători calificaţi. O altă distincţie se face în ce pri­veşte lucrătorii care lucrează în a­­cord, în regie şi în regie la suprafaţă. Salariile sunt calculate pentru ziua de 8­­ore pe zi cu 2 limite : minimă şi maximă. Salariile de bază stabilite cuprind : salariul în numerar cu bonificaţiile procentuale aferente, avantagiile în natură acordate şi anume : locuinţă, încălzit, iluminat şi băi, împrumut acordat socie­tăţii „Solagra“ Pentru nevoile de finanţare a cul­turei de plante oleaginoase In campa­nia anului 1943 atât de necesară ali­mentaţiei ţării, Casa de amortizare şi finanţare a fost autorizată să acorde societăţii „Solagra" s. A. R. un cre­dit de 300 milioane lei rambursabili In 12 luni . Restituirea împrumutului şi a­­do­bânzilor se face prin reţinere cu prio­ritate asupra oricărei sarcini, a unei cote de 12 lei din preţul fiecărui kgr. de uleiu pus in vânzare prin Oficiul uleiurilor. Pentru realizarea acestui împrumut, se vor emite bilete la ordin de către soc. „Solagra" care vor fi eventual re­­escontate de C. A. F. A. la Banca Na­ţională. Atât C. A. F. A. cât şi B. N. R., dacă vor constata că produsul cotei de 12 lei la kgr. nu va fi suficient pentru achitarea Împrumutului vor putea cere Ministerului Economiei Naţionale ma­jorarea cotei de 12 Iei. Amorfismente şi reînoi­­rea inventarului Funcţiunea formală a bilanţului şi a inventarului întreprinderilor creia­­ză o serie de greutăţi, atât în ce pri­veşte cunoaşterea realităţii, cât şi în raporturile cu terţii. O măsură de reevaluare legală de­terminată prin o serie de norme şi măsuri devine o necesitate, despre care s-a mai amintit în acest loc. Ea dă putinţă întreprinderii să se pună de acord cu piaţa, să-şi ordoneze via­ţa internă în ce priveşte alcătuirea reală a fondurilor de amortisment, etc. In clipa de faţă, sunt numeroase întreprinderi din ţara noastră, care operează amortizări la valori iniţiale rămase inferioare situaţiei actuale ; din această cauză este greu ca să se calculeze un preţ de cost real. Pe de altă parte, necunoaşterea valorei reale a investiţiunilor şi a instalaţiunilor va prilejui o alcătuire isuficientă de fon­duri de reînoire şi reconstrucţie. Refacerea şi reconstituirea inventa­rului uzat, mai cu seamă din pricina greutăţilor importului de maşini, nu se poate face cu uşurinţă ; acesta rămâ­ne o chestiune ce caută încă o rezol­vare. Reevaluarea averilor private econo­mice formează o problemă nu numai pentru viaţa proprie a întreprinderii, dar chiar şi pentru economia generală a ţării. Activitatea bursei In cursul săptămânei acestea, bursa s’a redresat după scăderea din ulti­mele 2 săptămâni. Explicaţiunile date de noi în croni­cele trecute se pare că s’au verificat, fiindcă cursurile au început să înre­gistreze urcări dela o zi la alta. Pau­zele scurte de stagnare în perioadele de haussa, care întrerup câte odată ascensiunea cursurilor sunt obişnuite în viaţa bursieră de aceea ele n’au neliniştit pe nimeni. In timpul scăderii, vânzările n’au fost prea numeroase. Ritmul vieţii economice rămâne tot cel dintâi factor preponderent In că­lăuzirea bursei.­­ In cursul săptămânei bursa a fost Continuare în pagina 2-a ASIGURĂRILE IN ANUL 1942 In general, în cursul anului 1942 societăţile de asigurare şi-au spo­rit foarte mult volumul afacerilor faţă de anul 1941, în deosebi în ramura „incendiu". Această creş­tere a volumului afacerilor se d­a­­toreşte în primul rând creşterii va­lorilor asigurate, consecinţă a ur­cării generale a preţurilor. Astf­el, valoarea imobilelor asi­gurate s-a urcat în ultimii ani de 3—4 şi chiar de 5 ori. Aproape a- aceiaş urcare o avem la mobilier, maşini industriale, inventării agri­cole, etc. Până în anul 1942, nu­mai puţini din asiguraţi au cerut majorarea valorii bunurilor asigu­rate. In anul trecut însă, printr-o propagandă bine susţinută datorită agenţilor de asigurări, o mar© ma­joritate a asiguraţilor au cerut rectificarea bunurilor asigurate, în raport cu creşterea preţurilor. Ace­ste sporuri au atras după ele, bine­înţeles sporirea quantumului pri­melor de asigurare în aceiaşi pro­porţie. Reevaluările însă au fost admise numai până la o anumită limită şi cu toată prudenţa. Coeficientul daunelor a trecut de la 40 la circa 50 la sută în 1942, însă aceasta nu influenţează cu nimic rezultatele finale ale socie­tăţilor de asigurare, dacă ţinem seama de sporirea quantumului general al primelor de asigurare din cauzele mai sus arătate, pre­cum şi de sistemul de reasigurare adoptat de toate întreprinderile de acest fel. Este notoriu de altfel, că în ul­timii 10 ani exploatarea ramurei incendiu a fost extrem de fructu­oasă, atât pentru societăţile de a­­sigurare din ţară cât şi pentru cele de reasigurare din străină­tate. Ceia ce constitue însă o problemă de interes ge­neral, e lipsa unui volum­­apreciabil de asigurări ale bunurilor imobile ru­rale. In acest domeniu, societăţile de asigurare nu pot înfăţişa o activitate prea desvoltată fie din­­raus­ă ,­că proprietarii a­­cestor bunuri nu vor să înţeleagă rostul şi avan­­tagiile asigurărilor agrico­le pentru că marile socie­tăţi de asigurare nu au oficii proprii la îndemâ­na acestora, fie din cauza unei rezerve datorită ris­cului mai mare decât în asigurările de bunuri imo­bile urbane. Rostul acestor bunuri în angrenajul economiei naţionale este atât de mare încât ele nu pot fi lăsate fără o acoperire Asigurările pentru acci­dente şi accesorii Mişcarea prim­or se menţine o scăzută şi in cursul anului 1918, din cauza restrângerii circulaţiei şi a micşorării numărului de vehicu­le particulara în circulaţie. Este o situaţie care va înceta după ter­minarea războiului, când putinţele de aprovizionare cu materiale vor fi mai mari decât acum. In ramura asigurărilor contra furtului volumul a crescut ca şi la incendiu, pentru aceleaşi motive, reevaluarea bunurilor asigurate în raport cu evoluţia preţurilor. Procentul daunelor s-a menţinut în jurul celui din anul 1911. T­­ranspoturi Volumul afacerilor a fost redus din cauza împrejurărilor dl© război, şi a riscurilor tot mai mari ale transporturilor pe apă. Primei© au fost sporite. Grindină Volumul primelor a fost în cursul anului trecut sub cel din 1941. Cu toate acestea pentru so­cietăţile de asigurare afacerile au fost rentabile, din cauză că dau­nele plătite au fost cu totul neîn­semnate. Și-au făcut asiguraţilor rabaturile de fiegrindinai"­. Din volumul afacerilor se cons­tată că această ramură de asigu­rări e departe de a avea desvol­­tarea ei normală. Primele prea mari în raport cu procentajul de despăgubire ar putea fi un motiv. Organizarea acestor asigurări pe baze noui însă, trecându-se chiar peste interesele particulare ale so­cietăţilor de asigurare dacă va fi nevoie, este de domeniul actuali­tăţii. Vom reveni şi asupra acestei chestiuni, în eventualitatea unor pierderi fortuite. De a­­ceia credem că ar fi ne­cesar să se dea o altă or­ganizare­­actualului sis­tem de asigurări prin o­­mul care ar putea să îm­brăţişeze interesul con­servării sau asigurării generale contra riscuri­lor a tot ce face parte din patrimoniul naţional. In acest sector producţia prime­lor a fost inferioară celei din anii­­precedenţi, din cauza stărilor ex­cepţionale o mare parte a cliente­le reţinându-se să contracteze am­­gaj­am­ente pe termen lung.. Totuşi portofoliul respectiv se menţine satisfăcător, prin aceea că s-au e­­fectuat răscumpărări şi măriimi­turi în mai mică măsură decât în trecut. R. A. A. S.-ul şi societă­ţile de asigurări înfiinţarea „Regiei autonome a asigurărilor de stat“ a însemnat un pas important în revizuirea sis­temului de asigurări din ţara noa­stră. Continuarea organizării şi întăririi acestei instituţii, precum şi extinderea operaţiunilor ei, e o problemă de prim ordin în ceea ce priveşte generalizarea asigurării bunurilor care formează nu numai patrimoniul statului propriu zis, ci chiar a bunurilor alcătuind patri­moniul general naţional, deşi se pare că societăţile particulare de asigurări au fost oarecum contra­riate de înfiinţarea ei. I*­ In general, anul 1942 s-a soldat pentru societăţile de asigurare, fa­vorabil. Capitalurile au fost remu­nerate mai mult decât mulţumitor, iar rentabilitatea plasamentelor re­zervelor retehnicei şi matematice, peste orice aşteptări. Socotim însă că adoptarea unui sistem de mai strânsă colaborare de asigurare şi asiguraţi, sau în­locuirea sistemului actual de asi­gurări, ar duce la rezultate neaş­teptate. • •• Asigurările pentru accidente şi accesorii PENTRU RESPECTAREA ORDINEI De câtva timp ziarele publică în fiecare zi coloane întregi de îndem­­nuri prin care publicul bucureştean este sfătuit să ia unele măsuri de si­guranţă personală şi de ordine gene­rală, necesare momentelor de încor­dare generală pe care le străbatem. Lângă aceste îndemnuri şi sfaturi aceleaşi ziare publică ştiri şi reporta­­gii, venite din străinătate, în care se vorbeşte clar, în termeni lapidari şi cu cifre adânc cuvântătoare, despre neno­rociri care se abat zilnic asupra diferi­tor localităţi din străinătate, nenorociri cauzate de armele necruţătoare ale răz­boiului modern. Cu toate acestea bucureştenii noştri nu vor să priceapă nimic. Nici sfaturile grijulii ale autorită­ţilor competenţa şi nici reportagiile e­­vocatoare de nenorociri nu-i fac să-şi iasă din vechile-i deprinderi, acelea de a hoinări fără nici un rost pe străzile Capitalei. Ne-am adresat acestui bucureştean plimbăreţ în diferite feluri: am făcut apel la buna lui cuviinţă faţă de cei cari în momentele când el se plimbă, fără nici un rost pe stradă căscând o­­chii la vitrine, fraţi de a-i lui muşcă din amarul durerii pe câmpiile înde­părtate de bătălie, ca el să-şi poată căuta liniştit de treabă; ne-am adresat spiritului lui de prudenţă atât de ne­cesar în momentele acestea când Na­ţiunea este încleştată într-un răsboiu înfricoşător. Totul a fost zadarnic. La aceiaşi oră din zi şi din noapte, mii de gură cască se vântură fără nici o noimă pe străzile centrale, transfor­mân­d Capitala într’un bâlciu oriental. Acest fapt devine însă pe zi ce tre­ce tot mai mult şi o ruşine şi un pe­ricol naţional. Pentru o seamă de femeiuşti fără rost şi fără simţul elementar al pu­­doarei şi pentru o seamă de oameni care huzuresc de prea mult bine, nu putem tolera ca inima ţării să aibă un aspect lipsit de buna cuviinţă şi pentru aceşti oameni plimbăreţi — ca să nu le zicem altcum — să sufere într’un caz de nenorocire şi alte per­soane nevinovate. Dacă cei care se plimbă fără rost pe străzile centrale ale Capitalei şi ale marilor oraşe, au uitat poate că trăesc în plin războiu total şi crâncen, sunt ceilalţi cetăţeni, ceilalţi fii conştienţi ai Neamului, care din zori şi până noaptea târziu muncesc din greu pen­tru a-şi da obolul lor neprecupeţit la lupta aceasta uriaşă, al cărui final vic­torios înseamnă viitorul de mai bine al Ţării. Ori, în cazul unui atac ae­rian vrăjmaş şi aceşti cetăţeni nevoiţi a străbate în interes de serviciu stră­zile oraşelor, vor cădea victime nevi­novate, fiind în imposibiltate, din cauza prea marii aglomerări, de a se adăposti. Credem că plimbăreţii Capitalei şi ai marilor oraşe vor înţelege odată şi pentru totdeauna acest lucru şi nu­tem ajunge în situaţia ca autorităţile poliţieneşti să ia măsurile necesare, pe care au tot dreptul să le ia şi pe care chiar noi, în interesul cetăţenilor paş­nici şi conştienţi, vom fi nevoiţi să le solicităm în ajutor sprijinul. E timpul să fim serioşi, dar cu ade­vărat serioşi şi să ne gândim mai bine şi la propria noastră existenţă şi la a celor din jurul nostru. ŞT. A. C. in regiMiunea v îsjuirii­i. DIVIZII GERMANE AU ÎNFRÂNT DÂRZA REZISTENTĂ A INAMICULUI Au fost sdrobite puternice forţe sovietice BERLIN, 27 (Rador). — De la cartie­rul general al Fuchrerului, înaltul co­­madament al forţelor armate germane comunicat Pe frontul de nord al capului Ide pod Guban a dat greş o nouă încerca­re de străpungere ina­mică în faţa rezistenţii dârze a trupelor noastre. înapoia poziţiei de­­pe Mius, au fost nimicite şi ultimele resturi ale cor­pului 7 cavalerie de gar­dă sovietic, care fusese împrăştiat. In regiunea Izlum, lup­ta ofensivă progresează. Divizii germane au în­frânt dârza rezistenţă a inamicului şi au sdrobit puternice forţe sovietice care încearcă să se retra­gă către nord-est lup­tând, deoarece le sunt tăiate legăturile cu spa­tele frontului. Luptele mobile din re­giunea situată la vest de linia Harkov-Kursk au continuat şi eri. Puternice formaţiuni ale aviaţiei au dat ata­curi cu bombe şi armele de bord împotriva coloa­nelor de marş şi a vârfu­rilor de atac inamice. Un grup de luptă din formaţiunile SS înarma­te a pătruns în spatele poziţiilor­­de plecare la atac inamice şi au nimi­cit sau au capturat 54 tunuri, numeroase arme grele şi uşoare de infan­terie, 400 de sănii cu tracţiunea animală, prici­nu­ind inamicului şi grele pierderi sângeroase. In greaua bătălie defensivă dela sud şi nord de trei s’au prăbuşit puternice atacuri inamice date cu blindate şi in­fanterie in faţa frontului de apărare păstrat neclintit de trupele germane. In acelaşi sector al frontului, trupe germane de şoc au atacat sistemul de poziţie inamic, au dat peste cap tran­şei pe o lungime de 12 km., au arun­cat în aer 249 posturi de luptă şi au capturat numeroase arme. La răsărit de Sycevka, un atac ina­mic local dat în mai multe valuri a rămas fără rezultat. Şi în Cursul zilei de eri, inamicul şi-a continuat la sud de lacul Ladoga, pe un front larg, atacurile sale spriji­nite de numeroase tankuri şi puternic tir de artilerie. Sovieticii au fost peste tot respinşi cu pierderi mari, după lupte grele. Părţi din formaţiunile ina­­mice care atacau au putut fi încercui­te şi nimicite. In acest sector al fron­tului, 43 de tancuri inamice au rămas distruse în faţa poziţi­e­i noastre­. Aii, in Capitală, la ora 10 dimineaţa EXERCIŢIU DE ALARMARE PRIN SIRENE Se înştiinţează populaţia Ca­pitalei că azi 20 Februarie­rie a. c., se va executa un exer­ciţiu de alarmare. Cum acest exerciţiu priveşte numai organele de Comanda­ment şi echipele de Apărare Pa­sivă, restul populaţiei va conti­nua a-şi vedea de ocupaţiile sale normale, începerea alarmei se va da la orele 10, iar încetarea la orele 11,30, prin semnalele obicinuite de sirene. La auzul semnalului de începerea alarmei, toţi cetăţenii cari au primit ordine de serviciu albe cu dungă ca­fenie de încadrare în formaţiunile de Apărare Pasivă, inclusiv perso­nalul care intră în organizarea de apărare pasivă a întreprinderilor, se vor aduna în locurile indicate prin ordinele de serviciu sau prin alte dis­­poziţiuni ce au primit. Dintre premilitari vor participa numai agenţii de transmisiune, tele­­foniştii şi­ brancardierii. Toţi ceilalţi premilitari, chiar dacă au primit ordine de serviciu albe cu dungă cafenie, îşi vor continua pro­gramul după dispoziţiunile Inspecto­ratului P.P. Bucur­eşti. Participarea la astfel de exerei a celor încadraţi în formaţiunile Apărare Pasivă fiind o obligaţi­­e prevăzută de Legea pentru Apărar Activă şi Pasivă a Teritoriului, n respectarea acestei obligaţiuni va atrage după ea aplicarea sancţiuni­lor prevăzute de Legea A­­As­iT. t

Next