Argus, iunie 1944 (Anul 34, nr. 9315-9339)
1944-06-01 / nr. 9315
ANUL XXXIV n r. 9315 Citiţi şi răspândiţi ZIARUI „TIMPUL" 8. 1« Sl 12 PAGINI 7 LEI En străinătate larii« in funcţiune de convenţiile costale internationale Pf.Sriri »peie»#’ $1 nst-tijţli publie? 3000 ’lel i«»'1 5 Iei în țară — 12 Iei în străinătate Cn an 1500 Leii 6 luni 800 Leii 3 luni 400 Leifhi Capitală 1800 Leiji Orgen zilnic al comerţului industriei şi finanţei ABONAMENTE: In ţară ! COMERŢUL, FACTOR POLITIC Printre cauzele, cărora se atribuie războiul, actual, trebue să se ţină seamă, in largă măsură şi de rolul comerţului mondial ca determinant in problemele politico-sociale. Războiul comercial universal a izbucnit cu mult înainte ca armele să fi intrat în acţiune. El îşi găseşte rădăcinile în starea de tranziţie a economiei mondiale de la sfârşitul ultimului război şi in special în urma marei crize, ce a zdruncinat şi zdruncină încă întreaga economie mondială. Lupta pentru hegemonia comerţului se observă mai ales prin tendinţa statelor de a-şi creia marile spaţii vitale. De aici nevoia imperioasă de a-şi extinde teritoriul. Războiul comercial chiar dacă nu aduce un câştig real celui ceva provocat, totuşi prin paguba creată adversarului şi-a atins scopul. » Vedem deci că germenul războaielor trebue căutat în această luptă pentru preponderenţa comerţului, iar celelalte cauze, care survin în explicarea motivelor, care determină războiul sunt un corolar al bătăliilor comerţului univesal. Liberul schimb şi libertatea circula,ţiunei au marcat întreaga evoluţie economică a secolului al XIX-lea, pentru ca în urma trecutului război să dispară aproape, fiind înlocuite prin restrângerea traficului persoanelor, mărfurilor şi monezii. Tendinţa statelor de a-şi închide frontierele pentru emigrări şi imigrări libere se face tot mai vizibilă. Ori caracteristica libertăţii migraţiunilor se manifesta prin posibilitatea, ce o ofereau statele populaţiei în continuă creştere, de a-şi creia în locuri prospere noi condiţii de existenţă. Occidentul suprapopulat lua drumul Americii de Nord şi de Sud, către Noua Zeelandă, Africa, Australia şi Chiar Siberia. Prin aglomerarea mulţimilor, Statele-Unite s’au văzut nevoite să limiteze imigraţiunile şi atunci au luat niaştere legislaţiile în’acest sens. Crizele au contribuit la scăderea migraţiunilor, în schimb s’a creiat sistemul emigraţiunilor pe baza contractelor cu termen limitat. Ţările, care au încurajat în massă migraţiunile, au fost Anglia şi Germania. Coastele Pacificului au fost populate de emigranţi japonezi, iar Olandezii o parte din Africa. Prin îngrădirea migraţiunilor s’a ţinut seamă ca elementele autohtone să nu-şi piardă caracterul rasial, datorită amestecului cu străini), punându -se astfel baza principiilor naţionale, rasiale şi a marilor spaţii izvorîte din aceste comandamente. A doua caracteristică a războiului economic este dispariţia înceată a schimburilor de mărfuri. Statele puternice au început să ia măsuri pentru a se pune la adăpost de surprize neplăcute. Astfel începe războiul economic, care dă loc la diferite stări îngrijorătoare. Sistemul protecţionist aplicat de Statele Tănite, renunţarea Angliei la liberul schimb sunt primele semne de luptă. In stadiile diferite manifestate de războiul comercial mondial, s’au putut observa două tendinţe fundamentale contrarii: 1) fiecare stat caută noul debuşee şi 2) hotărârea fiecărei ţări pentru debuşee determinate, însă pe cale de desvoltare, chiar cândaceste ţări au tendinţa de naţionalizare şi îngrădirea spaţiilor. Astfel s’a putut vedea lupta Germaniei, Italiei şi Japoniei pe pieţele mondiale. S’a constatat, ca o urmare naturală a acestor lupte, că pentru a-şi consolida, apăra şi menţine pieţele economice, naţiunile pornitte pe făgaşul acestor cuceriri, au nevoe şi de o dominaţie politică, fie că aceasta se face pe bază de alianţe (Japonia— Manciuria), de cuceriri (Abisinia) sau instituirea de protectorate. Vedem deci că dela factorul pur economic s’a trecut la cel politic. Pieţele asupra cărora au fost aţintite privirile, ce-şi dispută întâietatea economică, au fost şi sunt următoarele: 1. China cu nesecatele izvoare de materii prime şi bun împărător de fabricate în serie, tinde să-şi creieze o economie independentă în defavoarea Japoniei şi Angliei, care luptă din răsputeri pentru interesele lor. Anglo-Saxonii se împotrivesc blocului asiatic, dorit de Japonii pre-cum şi pătrunderii acestora în India şi Australia. : 2. Lupta ce se dă pentru ţările Americii de Sud, între Germania şi America de Nord continuă cu perseverenţă. 3. Nicăieri însă nu s’a observat o mai mare tendinţă de a cuceri un spaţiu economic, dându-se loc unor multitudini de conflicte politice, ca în Estul şi Sud-Estul Europei. De la uniunea vamală austro-germană până la prăbuşirea planului economic din 1931, se observă eforturile făcute de Germania în vederea încheerii de acorduri cu statele din Sud Estul Europei, ca şi încercarea făcută cu planul Tardieu şi apoi Hodza, care voiau să pună bazele sistemului preferenţial şi tratatelor de reciprocitate în bazinul dunărean, fără participarea Germaniei deşi la Stresa s’a admis participarea Germaniei dar şi , introducerea altor state. In mijlocul acestui, tumult, unde, haosul era la culme şi soluţiunile împăciuitoare erau departe (e a aduce o nivelare a forţelor, Rusia uimeşte lumea cu exportul mărfurilor pe preţuri derizorii, Japonia abundă pieţele cu tot felul de mărfuri, Anglia încearcă o acaparare a pieţii plătind pe loc în numerar, iar între Germania şi Polonia intervine războiul vamal. O consecinţă a acestei stări de generală confuzie este dispariţia libertăţii circulaţiei capitalului. Capitalul fiind un instrument in slujba omului pentru facilitarea schimburilor de mărfuri, era fatal să sufere restricţiile impuse oamenilor şi mărfurilor. Banul nu mai poate avea rolul din timpul economiei libere şi trebue deci înlocuit. Devizele şi regulameritarea lor, controlul deplasării capitalurilor în străinătate alcătuesc noile sisteme de efectuare a plăţilor. Fiecare ţară, oricât de mică şi redusă la propriile ei forţe ar fi, ia măsuri de prevedere şi astfel se nasc principiile ultra-protecţioniste pornita din instincte egoiste, instinctul natural de conservare. ataci conflictele economice, care degenerează în cele armate. Viaţa în societate, fie că este vorba de state sau naţiuni, nu este posibilă decât bazată pe bunăvoinţa reciprocă, înţelegere, simpatie şi concesii mutuale. Ies. Bogdaian Munteanu Secretar g-ral Minist. Ec. Naţionale BIROURILE: Bucureşti, str. Sărindar No. 15. Tel. 3.05.44. PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietar: „ARGUS” S. A. înscris sub Nr. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil : AL. PETROVICI Navigaţiune-Navluri Perspectivele falmicului maritim după război — Concurenţa dintre navigaţia aeriană şi maritimă. — Târgul internaţional al navlurilor. Parcul de vapoare comerciale maritime a sporit considerabil în anii de I război; acest spor a luat o amploare deosebită în ultima vreme, activitatea şantierelor navale de pretutindeni fiind extrem de intensă. Toate ţările maritime îşi creiază flote proprii. Dacă, în prezent, totuşi, se resimte lipsa de tonaj pentru transporturile civile — cu osebire în ţările beligerante — acest fenomen este datorit faptului că exigenţele războiului absorb aproape totalitatea vaselor disponibile. Creşterea tonajului mondial de vapoare comerciale, dacă în clipa prezentă nu are urmări asupra crizei construcţiunilor de nave, nici asupra evoluţiei frachtelor maritime" In sensul unei destinderi, va creia insă a prehensiuni serioase asupra traficului după încetarea ostilităţilor. Există temeri despre declanşarea şi persistarea unei crize grave pe târgul navlurilor din cauza unui surplus uriaş de tonaj disponibil, deci o concurenţă aprigă, care va determina o depresiune masivă a preţului închirierei de vase şi în ultima analiză o depreciere accentuată a valorii vapoarelor de transport. Unele cercuri oficiale şi altele interesate în navigaţiunea pe rutele maritime ale lumei socot, însă, că imediat după război, va urma o perioada de intensă activitate de transport de materii prime şi alte numiri, cari vor absorbi tot tonajul disponibil. Reconstrucţia ţinuturilor distruse de război vor impune imense transporturi de materiale, în afară de faptul că repatrierea milioanelor de Soldaţi şi a materialelor afectate acţiunei militare, vor ocupa o bună parte din tonaj. In marele spaţiu al comerţului european, navigaţia maritimă se găseşte în prezenţa unor sarcini deosebit de grele.. Războiul a demonstrat importanţa navigaţiunei maritime , în Marea Nordului şi în Baltica. Armatorii germani, după reîntoarcerea de la economia de război la economia de pace, prin strânsa lor colaborare cu Uniunea Armatorilor Nordului, vor rezolva probleme grele. Aşa, de exemplu, economia edilitară va cere imense transporturi de lemn de construcţiune. Navigaţiunea maritimă germană şi cu ea Europa Continentală, va avea nevoie de tonaj circulant în Mediterana şi Marea Neagră. In acest sens Europa Continentală va putea forma o unitate şi din punct de vedere al economiei transporturilor şi numai astfel se va aduce avantagii tuturor participanţilor şi se va înlătura concurenţa inevitabilă, în epoca de după război, pe târgul navlurilor. La aceste constatări ar fi de adăugat, păreri oficiale germane, exprimate încă în anul 1942, asupra perspectivelor economice în Europa nouă: „Adunarea unei serii de economii naţionale laolaltă încă nu constitue un mare spaţiu economic. Graniţele anorganice trebuie să cadă. Pentu o unitate vamală şi valutară însă, prin Intr’o analiză a problemei concurenţei dintre avion, cale ferată, ziarul „Times“,, consideră ca fantezistă afirmaţia că traficul aerian va reduce sau înlătura transporturile maritime şi de uscat. In această privinţă se pune în evidenţă raportul dintre tonaj şi consumul de carburanţi pentru a se demonstra imposibilitatea unei concurenţe decisive a transporturilor pe calea aerului. Astfel un tren /obişnuit de marfă, care circulă între Chicago şi San Francisco,, transportând 1560 tone, consumă 170.000 galoane păcură, cheltuelile totale cifrându-se la 50000 dolari. Expedierea aceleiaşi cantităţi de marfă cu avionul ar necesita 1,5 milioane galoane de benzină, cu cheltueli în sumă de 1.Ÿ5 milioane dolari. Raportul acesta este cu totul nefavorabil în ceea ce priveşte concurenţa dintre avion şi navigaţia maritimă. Un vapor transportând pe ruta San Francisco - Brisbane (Australia) o cantitate de 14.000 tone mărfuri, la ducere şi la întoarcere, consumă 420.000 galoane păcură cu speze de 120.000 dolari. Un acelaş transport cu avionul ar necesita 8 milioane galoane de benzină, cheltuelile ridicându-se la 29 milioane dolari. Iată de ce oricare ar fi desvoltarea ulterioară a aviaţiei comerciale, concurenţa este exclusă faţă de mijloacele terestre şi maritime de transport. Evident că avionul va aduce notabile foloase, în traficul rapid şi urgent de bunuri, a căror încărcare cu speze, nu apar oneroase pentru negoţ, o lentă şi treptată ameliorare a condiţiunilor de producţiure, timpul va trebui să aducă şi o reglementare a preţuiţilor şi a nivelului de trai“. Pe aceste principii va trebui aşezată circulaţia bunurilor de producţiune şi consum în viitor care prin ridicarea nivelului de trai va spori ca volum în proporţii gigantice. Dar şi o înţelegere internaţională pentru reglementarea traficului de transporturi maritime, va anihila tendinţele nocive de criză în această ramură de activitate, după încheerea păcei. TÂRGUL INTERNAŢIONAL AL NAVLURILOR După informaţiuni recente reiese că deplasamentul disponibil al vaselor de transport este ocupat aproape în întregime, de puterile beligerante, pentru scopurile războiului. Slabul tonaj pus la dispoziţia traficului maritim civil, nu poate decât să menţină fermitatea cursurilor afretărilor pe pieţele internaţionale de navluri. Tonajul neutral este aproape în întregime ocupat de guvernele respective pentru aprovizonarea proprie; câteva disponibilităţi nu apar pe târg, însă sunt cedate la preţuri oneroase. In spaţiul La Plata sunt cereri de tonaj pentru transport de bunuri voluminoase pentru porturile Africei de Sud şi ale "Statelor Americei Latine. Parcul guvernului argentinian este insuficient pentru enormul carie ce se găseşte în docurile marei producătoare a Americei Meridionale. Se menţine interes deosebit pentru transporturile de cărbuni din porturile nordice ale Statelor Unite cu destinaţia mare a Caraibilor, Pacificul si Atlanticul de Sud. Transporturile de cărbuni, cocs şi brichete din Germania şi Suedia sunt intens ocupate. Există un volum interesant de cereri pentru cabotaj in Germania, şi pentru transporturile de minereuri din porturile suedeze. Din Norvegia s’au produs comenzi pentru transporturi de salpetru, iar în Suedia şi Finlanda pentru transport de cherestea. In genere, pe toate pieţele de navluri, cursurile afretărilor sunt ferme. CONCURENTA INTRE NAVIGATIA AERIANA §1 MMM DECLARAREA UNOR CANTITAH DE MĂRFURI A CĂROR TAXE DE CONSUMAT!! AU FOST MAJORATE Prin ordinul circular nr. 803.039 din 22 Aprilie 1944, al Direcțiunii Contribuțiunilor Directe, referitor la aplicarea Decretului-Lege pentru majorarea unor impozite, taxe şi pentru modificarea și complectarea unor dispoziţiuni din legile de impozite şi pentru înfiinţarea unui impozit statistic, publicat în „Montorul Oficial“ din 23 Aprilie 1944, ministerul finanţelor a comunicat administraţiilor financiare că toate cantităţile de produse ale căror taxe de consumaţie au fost majorate, aflate la data publicării legii în ,,Monitorul Oficial“, în depozite de orice fel, întrepozite, în magazinele comercianţilor cu ridicata şi în fabricile care prelucrează asemenea produse, vor fi declarate de către deţinători la administraţia financiară respectivă şi taxate cu sporul de taxe prevăzut de lege, care se va achita în şase rate lunare egale. * In urma intervenţiei Camerei de comerţ şi industrie din Bucureşti, având în vedere dificultăţile de inventariere a stocuriolr de ţesături de lână, bumbac, fire ele bumbac şi ţesături de bumbac, mai ales în situaţia actuală, ministerul finanţelor a încunoştiinţat adiţiile financiare că s-a aprobat, ca toţi deţinătorii de produse menţionate mai sus, sunt obligaţi de lege să declare stocurile avute la 23 Aprilie a. c., care până în prezent nu au dat declaraţie şi ale căror stocuri de produse nu pot fi determinate decât cu mare greutate, să declare stocurile dela 31 Decembrie 1943, conform inventarului făcut la acea dată. Impunerea se va face conform legii, pe baza acestor declaraţii, verificate de organele de control. Deţinătorii care nu vor fi mulţumiţi cu această soluţie, vor declara stocurile avute la 23 Aprilie 1944 şi vor fi impuşi pe baza declaraţiilor date, care vor fi verificate conform normelor stabilite. Totodată, s-a apreciat că plata sporului de taxe să se facă în opt rate lunare egale. Plecarea unui tot fie copii evacuaţi Se aduce la cunoştinţa părinţilor cari şi-au înscris copiii pentru evacuare la Comitetul Municipal al Consiliului de Patronat, că plecarea lor are loc Joi 1 Iunie a. c Toţi copiii înscrişi vor fi prezenţi la orele 13 la Ştrandul Obor b-dul Ferdinand nr. 159 având asupra fel bagajele etichetate cu nume și adresă și care nu pot depăşi 15 kgr. 2 PAGINI 5 LEI FßiuSIEÄ «Äliii ISRiSiE DUPA RRAZBOI O recentă anchetă a Biroului Internaţional al Muncei aduce în discuţie grava problemă de a face sa reintre în angrenajul normal al muncei pe toate flintele omeneşti, supuse legii imperioase a războiului, cari lucrează numai pentru război şi au pierdut orice legături cu activităţile din timp de pace. Fără să se ţină seamă că sunt cel puţin 60 mii de oameni mobilizaţi 50 milioane de deportaţi sau transferaţi, mai e un enorm număr de bărbaţi, femei şi adolescenţi, ocupaţi numai în îndustrie de armament. Ancheta Biroului Internaţional al Muncei nu se referă decât la aliaţi. Războiul n’a avut, din punct de vedere social, decât un singur avantaj, acela de a fî împuţinat şomajul. Anglia avea înainte de 1939, un milion de someuri iar la sfârşitul anului 1943 nu mai avea decât 71.000. In Statele Unite erau la aceiaşi dată aproape opt milioane şi jumătate de şomeur” şi acum nu mai sunt în aceiaşi situaţie decât aproape un milion. îndată ce războiul va fi sfârşit toţi aceşti oameni, bărbaţi şi femei, vor pare de lucru.Afară de aceasta, în Amglia. 92 lasută din bărbaţii neînsuraţi şi 81 la sută din cei însuraţi lucrează în fabrici de muniţii sau în industrii de război. Un milion de bărbaţi şi de femei de peste 65 de ani şi peste două milioane de adolescenţi de ambele sexe între 14—18 oră lucrează de asemeni în industriile de război. Altă jumătate de milion de lucrători cari erau folosiţi în croitorie, au trecut de la ocupaţiile lor normale la altele tot în legătură cu războiul. Cinci milioane de fiinţe omeneşti au trebuit să se mute pentru a urma descentralizarea fabricilor de ‘ muniţii. In Statele Unite, numărul muncîtoriloragricoli, folosiţi actualmente în industrie se cifrează la un milion cinci sute de mii. Alte opt milioane de persoane au fost smulse de la industriile civile şi puse să lucreze pentru război. Aceste câteva cifre dovedesc cu prisosinţă că problema de a da de lucru la atâtea milioane de persoane nu e uşor de rezolvat. Ancheta în chestiune, nu se ocupa şi de Germania care nu avea şomeuri înainte de 1939. In fabricile din Germania lucrează însă sute de mii de lucrători din Franţa si din alte tari ocupate. Problema se pune într’o egală măsură pentru toate tarile. Există câteva puncte de vedere pentru a înlătura şomajul dar ele sunt încă vagi şi teoretice. Se va spune poate de unii că după război va fi de lucru cu reconstrucţia. Tarile sărăcite de război vor proceda treptat la refacere si nu vor putea da de lucru la toate braţele disponibile. AL. P. încasarea taxei unificate asupra produselor macibrate Prin ordinul circular nr. 80.038 din 20 Aprilie 1944, in legătură cu aplicarea noului regim al fainei şi pâinei, ministerul finanţelor a făcut cunoscut adiţiilor financiare, că , asupra făinei integrale de grâu extracţie 37 la sută, făinei de secară şi grişului, se va percepde cu începere dela 21 Aprilie 1944, taxa unificată de 3,50 lei pe kgr. Deosebit de aceasta,-la făina populară ,de grâu şi lagriş, se va percepe şi suprataxa de 3,00 lei de kgr. Deasemeni s’a dispus ca, asupra cantităţilor de făină" albă, făină populară şi griş, măcinate sub vechiul regim şi aflate în morile comerciale -la 20 Aprilie a. c., ora 24,-să se perceapă la scoaterea lor din mori, vechile taxe unificate şi suprataxe; întrucât cotele de repartiţia sumelor pe articole bugetare nu mai corespund nouei situaţii şi pentru ca operaţiunile de taxare să se facă uniform, ministeul finanţelor a comunicat adiţiilor financiare următoarele: 1. Taxele unificate se vor încasa într-o singură chitanţă, atât pentru produsele măcinate în noul regim, cât şi pentru cele rămase în morile comerciale la 20 Aprilie a* *. c., ora 24, făcându-se 3 venit la următoarele articole din bugetul ordinar: Taxe consumaţie art. 18, 22 la sută; Cifra afaceri, art. 19, 53 la sută; Taxa valorificare, art. 148, 25 la sută; Suprataxa asupra făinei integrale de grâu şi grişului, măcinate în noul regim, cum şi suprataxa asupra făinei albe de grâu şi grişului rămase în mort la 20 Aprilie a. c. ora 24, se vor încasa deasemeni într’o singură recepisă, la Contul Special 17.66, urmând ca la sfârşitul fiecărei luni, sumele rezultate , din suprataxă să se facă venit la art. 18 din bugetul ordi,nar, potrivit măsurilor luate de Direcţia Generală a Mişcării Fondurilor. 2. In ce priveşte taxele asupra făinei integrale, măcinată sub regim comercial, la morile ţărăneşti, sau la morile întreprinderilor industriale, în condiţiunile prevăzute , prin ord. circ. nr. 842.617 din 18 Septembrie și nr. 855.494 din 16 Decembrie 1943, acestea se fixează precum urmează: Taxa unificată, 3,50 lei pe kgr.; Suprataxa, 3,03 lei de kgr.; Impozit pe cifra de afaceri și timbru de factură, 3,70 lei de kgr. Taxa unificată și suprataxa se vor încasa și repartiza pe articole bugetare ca mai sus, iar impozitul pe cifra de afaceri și timbru de factură, se va vărsa integral la art. 19 din buget. Majorarea producţiei de cereale pentru pâine Politica agrară germană a avut întotdeauna ţinta de a asigura alimentarea din produsele proprii. Ea a arătat că mai ales la cultivarea cerealelor pentru pâine este posibil să se acopere prin majorarea producţiei proprii nevoile suplimentare nu mult prea mari. Nici izbucnirea războiului şi blocarea aprovizionării de peste ocean, nici posibilităţile prezentate din Estul Europei nu au putut eclipsa faptul că intensificarea producţiei agrare şi majorarea recoltei pe hectar, prin urmare succesele fără de seamăn obţinute în agricultura germană în cei şase ani dinainte de războiu, sunt şi au fost hotărâtoare-Când prin încadrarea a noui ţări europene în lupta defensivă, problema alimentară germană a devenit o problemă continentală, s’a pus problema de a face aceste ţări independente de import şi de a organiza posibilităţile de producţie existente ale fiecărei ţări , asigurarea alimentării proprii. In locul creşterii vitelor se îmbunată... . ţiria raselor lor bazate pe importul de furajere, s-a extins cultivarea produselor agrare, în locul păşunilor au venit culturiletrecereale, cartofi, sfeclă de zahăr, seminţe oleaginoase, zarzavaturi, etc. Rezultatele obţinute au fost importanteAstfel în Protectoratul Boemieî şi Moraviei în timp de trei ani recolta de cereale da pâine s’a majorat cu mai mult decât o jumătate milion de tone. In timp ce în 1940-41 Reichul a trebuit să livreze Protectoratului 354.000 tone de cereale de pâine, în 1942-43 Protectoratul putea ceda Reichului din surplusul ei Reichului 174 000 tone și datorită bunelor recolte din ultimul an aceasta cantitate Se va putea, chiar mări- ' La fel şi marea nevoie de a se importa carne s’a transformat în posibilitatea de a ceda surplusuri. Ca exemplu de aceiaşi natură poate fi amintită Alsacia şi Lorena. Se capătă o imagine adevărată despre importanţa acestui surplus de producţie de 1,5 milioane tone, dacă se are în vedere că întregul import european din timp de pace a fost de două milioane tone de grâu şi 0-4 milioane tone secară, prin urmare în total 2,4 milioane tone. Putem adăuga că în alte ţări s-au obţinut rezultate şi mai bune şi trebue să se mai amintească şi faptul că anul trecut în Europa Sud-Estică recolta favorabilă a permis ridicarea măsurilor de raţionare- în plus din regiunile evacuate în Est si a reuşit să se strângă recolta. Abstracţie făcând chiar de acest fapt este clar că situaţia alimentară generală a Europei .mî este dependentă de surplusurile de recoltă din Est. Statele europene nu şi-au organizat agricultura speculând regiunile cu surplus de producţie situate în afara frontierelor europene ci s-au bazat narmal pe realizările proprii majorând producţia. Totodată Germania a asigurat clasarea surplusului agrar la preţuri convenabile, fapt care a creat bazele unei colaborări prospere în interesul întregei Europe. Această colaborare constă îrt schimbul reciproc. Europa nu este un teritoriu care peste tot să ai-* lan, aceleaşi condiţiuni na’ ■ palié.' pentru producţia agrara. Sn vestul Europei este regiune naturală de surplus de producție agrară. . În timp ce în unele regiuni nordice producția nu poate acoperi nevoile oricât de mult s’ar intensifics ea* din regiunile nordice se livrează lemne, semifabricate și unele fabricate din regiunile’ industriale,, maşini agricole unelte, fier, mijloace de locomoţiune, etc., care sunt necesare în ţările cu surplus de producţie agrară. Acest, ,fapt • însemnează pentru s'-cie—’i a "Tar obligaţia de a exploata toate,posibilităţile de producţie exirtente.Numai ţăranii Europei, asigură alimentarea continentală și nu vreun pretins teritoriu oricât de mare, cu excedent de produse agricole ,situat undeva pe acest pământ- MARŢI 30 MAI Bursa Volumul operaţiunilor a sporit în şedinţa de Marţi în amândouă compartimente,lv împrumuturile Statului au incheiat susţinute. Au urcat: renta amort, 1933 la 53 dela P0 şi renta unificată 4°/o la 35 dela S3. Valorile cu venit variabil au rămasstaţionare, fiind însă mai bine dispuse în târgul liber. S’a observat o mai bună primire a publicului bursier pentru rentele cari se cumpără spre amortizare de către CA.F.A.Cum acestea se cumpără la preţuri cari nu pot depăşi, cursul bursei, deţinătorii rentelor în cauză (amort, 1933 şi unificate), caută pe cât le stă în putinţă să le urce cotaţiunile. TÂRGUL ALIMENTAR Aprovizionarea îndestulătoare cu care de miel; preţ lei 280 kgr. Livrări normale de untură topită de porc in baza cartelelor; se resimte lipsa de ulei comestibil. Lipsesc păsările vii şi tăiate. Ouă se vând de precupeţi la preţul de 22 lei bucata; în hale nu se găsesc. Mezeluri şi carne conservată s’au distrîbuit conform ordinei stabilite; în general , asortimentul are lipsuri. Abundenţă aprovizionare cu legume şi zarzavaturi. Preţul cartofilor nou a scăzut la 50 lei kgr. Mazărea verde cu boabe 70—80 lei kgr. Cireşe Ici 90—120 şi căpşuni lei 160 — 200 kgr. CEREALE—LEGUMINOASE Târgul evoluează în calm. Sunt cerute turtele oleaginoase, oferta rezervată contând pe o urcare de preţ. Notăm sub titlu nominal următoarele preturi (pe vagonul de 10000 kgr.) : Mazărea „Victoria“, comestibilă, Ies 280 000, stație de încărcare producător, l'-.î 300.000—310.000, bordo slep. Mazărea furajeră „Victoria“ lei 199 I mii franco vagon stație de încărcare. Fasolea lei 180 1OO—190.000, duplies® c. f. r. Meiul lei 150.000, duplicat dr. Turte de floarea soarelui lei 240 000, bordo şlep. ARTICOLE DE FIERĂRIE Târgul de articole de fierărie manifestă oarecare repriză în unele compartimente. Astfel activitatea este destul de satisfăcătoare la piesele schimb şi accesoriile pentru maşini şi motoare. Cereri moderate de material» pentru construcţiuni (fier beton, CO», inercial, cuie etc). Bună dispoziţiune la scule şi uneltea în principal pentru agricultură. In compartimentul metalelor neîei»roase se înregistrează mişcare mal ara«* plii la materalele de sudură (cositor sau aliaj) şi cele antifuncţiuneâ (compo-, ziţie pentru, lagăre). Pentru orientare notăm câteva preţuri de detaliu: Compoziţie 48°/o lei 2000 kgr, v-OOl «(.ziţie 90-95»/,, Iei 2800 kgr. ‘ Cule 14 35 lei 169 kgr. Surupuri 780 mm. lei 1080 suta de bucăţi. Lopeţi străine lei 166 kgr. Sape şlefuite lei 253 bucata. Cazmale cu rezistenţă lei 161 kgr. Furci pentru cartofi lei 300 buc.; pentru sfeclă lei , 20 buc. Lanţ de fier no. 25 lei 222,30 kgr., no. 38 lei 265,30 kgr. , ^ ♦ ♦ ♦ ♦-*•<*• ♦ Interzicerea comerţului liber cu aur în TURCIA ANKARA, 30 (Ep.). — Mare» Ad.U- nări Naţionale i s’a prezentat un proect în care se prevede interzicerea comerţului liber cu aur în Interiorul Turciei. Aur în bare şi monede aur se vindeau până acum liber în Turcia. De acum înainte este vorba să se interzică exportul de aur pentru a pui se apăt manevrelor de speculaţie care în trecut a dus deseori la situații îngrijorătoare -economia turcă.