Argus, iunie 1944 (Anul 34, nr. 9315-9339)

1944-06-01 / nr. 9315

ANUL XXXIV n r. 9315 Citiţi şi răspândiţi ZIAR­UI „TIMPUL" 8. 1« Sl 12 PAGINI 7 LEI En străinătate larii«­ in funcţiune de convenţiile costale internationale Pf­­.Sriri »peie»#’ $1­­ nst-tijţli publie? 3000 ’lel i«»'1 5 Iei în țară — 12 Iei în străinătate Cn an 1500 Leii 6 luni 800 Leii 3 luni 400 Leif­hi Capitală 1800 Leiji Orgen zilnic al comerţului industriei şi finanţei ABONAMENTE: In ţară ! COMERŢUL, FACTOR POLITIC Printre cauzele, cărora se atribuie războiul, actual­, trebue să se ţină seamă, in largă măsură şi de rolul comerţului mondial ca determinant in problemele politico-sociale. Războiul comercial universal a iz­bucnit cu mult înainte ca armele să fi intrat în acţiune. El îşi găseşte ră­dăcinile în starea de tranziţie a eco­nomiei mondiale de la sfârşitul ulti­mului război şi in special în urma marei crize, ce a zdruncinat şi zdrun­cină încă întreaga economie mondială. Lupta pentru hegemonia comerţului se­ observă mai ales prin tendinţa sta­telor de a-şi creia marile spaţii vitale. De aici nevoia imperioasă de a-şi ex­tinde teritoriul. Războiul comercial chiar dacă nu aduce un câştig real celui ce­va pro­vocat, totuşi prin paguba creată ad­versarului şi-a atins scopul. » Vedem deci că germenul războaielor trebue căutat în această luptă pen­tru preponderenţa comerţului, iar ce­lelalte cauze, care survin în explica­rea motivelor, care determină războiul sunt un corolar al bătăliilor comerţu­lui univesal. Liberul schimb şi libertatea circula­,­ţiunei au marcat întreaga evoluţie e­­conomică a secolului al XIX-l­ea, pen­­tru ca în urma trecutului război să dispară aproape, fiind înlocuite prin restrângerea traficului persoanelor, mărfurilor şi monezii. Tendinţa­­ statelor de a-şi închide frontierele pentru emigrări şi imigrări libere se face tot mai vizibilă. Ori caracteristica libertăţii migra­­ţiunilor se manifesta prin posibilita­tea, ce o ofereau statele populaţiei în continuă creştere, de a-şi creia în locuri prospere noi condiţii de­­ exis­tenţă. Occidentul suprapopulat lua drumul Americii de Nord şi de Sud, către Noua Zeelandă, Africa, Australia şi Chiar Siberia. Prin aglomerarea mulţimilor, S­ta­­t­ele-Unite s’au văzut nevoite să li­miteze imigraţiunile şi atunci au luat niaştere legislaţiile în’acest sens. Crizele au contribuit la scăderea mi­­graţiunilor, în schimb s’a creiat sis­temul emigraţi­unilor pe baza contrac­telor cu termen limitat. Ţările, care au încurajat în massă migraţiunile, au fost Anglia şi Ger­mania. Coastele Pacificului au fost popu­late de emigranţi japonezi, iar Olan­dezii o parte din Africa. Prin îngrădirea migraţiunilor s’a ţinut seamă ca elementele autohtone să nu-şi piardă caracterul rasial, da­torită amestecului cu străini), punân­­du -se astfel baza principiilor naţio­nale, rasiale şi a marilor spaţii izvo­­rît­e din aceste comandamente. A doua caracteristică a războiului economic este dispariţia înceată a schimburilor de mărfuri. Statele puternice au început să ia măsuri pentru a se pune la adăpost de surprize neplăcute. Astfel începe războiul economic, care dă loc la diferite stări îngrijo­rătoare. Sistemul protecţionist aplicat de Statele­ Tănite, renunţarea Angliei la liberul schimb sunt primele semne de luptă. In stadiile diferite manifestate de războiul comercial mondial, s’au pu­tut observa două tendinţe fundamen­tale­ contrarii: 1) fiecare stat caută noul debuşee şi 2) hotărârea fiecă­rei ţări pentru debuşee determinate, însă pe cale de desvoltare, chiar când­­aceste ţări au tendinţa de naţionali­zare şi îngrădirea spaţiilor. Astfel s’a putut vedea lupta Ger­maniei, Italiei şi Japoniei pe pieţele mondiale. S’a­ constatat, ca o urmare natu­rală a acestor lupte, că pentru a-şi consolida, apăra şi menţine pieţele economice, naţiunile pornitte pe făga­şul acestor cuceriri, au nevoe şi de o dominaţie politică, fie că aceasta se face pe bază de alianţe (Japonia— Manciuria), de cuceriri (Abisinia) sau instituirea de protectorate. Vedem­ deci că dela factorul pur e­­conomic s’a trecut la cel politic. Pieţele asupra cărora au fost aţin­tite privirile, ce-şi dispută întâi­eta­­­tea economică, au fost şi sunt urmă­toarele: 1. China cu nesecatele izvoare de materii prime şi bun împărător de fabricate în serie, tinde să-şi creieze o economie independentă în defavoa­rea Japoniei şi Angliei, care luptă din răsputeri pentru interesele lor. Anglo-Saxonii se împotrivesc blo­cului asiatic, dorit de Japon­ii pre-­­cum şi pătrunderii acestora în India şi Australia. : 2. Lupta ce se dă pentru ţările A­­mericii de Sud, între Germania şi A­­m­erica de Nord continuă cu perseve­renţă. 3. Nicăieri însă nu­ s’a observat o mai mare tendinţă de a cuceri un spaţiu economic, dându-se loc unor multitudini de conflicte politice, ca­­ în Estul şi Sud-Estul Europei. De la uniunea vamală austro-germa­nă până la prăbuşirea planului eco­nomic din 1931, se observă eforturile făcute de Germania în vederea în­­cheerii de acorduri cu statele din Sud Estul Europei, ca şi încercarea făcută cu planul Tardieu şi apoi Hodza, care voiau să pună bazele sistemului prefe­renţial şi tratatelor de reciprocitate în bazinul dunărean, fără participarea Germaniei deşi la Stresa s’a admis participarea Germaniei dar şi , intro­­ducerea altor state. In mijlocul acestui, tumult, unde, haosul era la culme şi soluţiunile îm­păciuitoare erau departe (­e a aduce o nivelare a forţelor, Rusia uimeşte lumea cu exportul mărfurilor pe pre­ţuri derizorii, Japonia abundă pieţele cu tot felul de mărfuri, Anglia încear­că o acaparare a pieţii plătind pe loc în numerar, iar între Germania şi Po­lonia intervine războiul vamal. O consecinţă a acestei stări de ge­nerală confuzie este dispariţia libertă­ţii circulaţiei capitalului. Capitalul fiind un instrument in slujba omului pentru facilitarea schimburilor de mărfuri, era fatal să sufere restricţiile impuse oamenilor şi mărfurilor. Banul nu mai poate avea rolul din timpul economiei libere şi trebue deci înlocuit. Devizele şi regulameritarea lor, controlul deplasării capitalurilor în străinătate alcătuesc noile sisteme de efectuare a plăţilor. Fiecare ţară, oricât de mică şi re­dusă la propriile ei forţe ar fi, ia mă­suri de prevedere şi astfel se nasc principiile ultra-protecţioniste pornita din instincte egoiste, instinctul natu­ral de conservare. ataci conflictele economice, care de­generează în cele armate. Viaţa în societate, fie că este vorba de state sau naţiuni, nu este posi­bilă decât bazată pe bunăvoinţa re­ciprocă, înţelegere, simpatie şi conce­sii mutuale. Ies. Bogdaian Munteanu Secretar g-ral Minist. Ec. Naţionale BIROURILE: Bucu­reşti, str. Sărindar No. 15. Tel. 3.05.44. PUBLICITAT­E­A se primeşte la administraţia ziaru­­lui şi la toate agenţiile de publici­­tate. Proprietar: „ARGUS” S. A. înscris sub Nr. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil : AL. PETROVICI Naviga­ţiune-Navluri Perspectivele fal­micului maritim după război — Concurenţa dintre navigaţia aeriană şi maritimă. — Târgul internaţional al navlurilor. Parcul de vapoare comerciale ma­­­­ritime a sporit considerabil în anii de I război; acest spor a luat o amploare deosebită în ultima vreme, activita­tea şantierelor navale de pretutindeni fiind extrem de intensă. Toate ţările maritime îşi creiază flote proprii. Dacă, în prezent, totuşi, se resimte lipsa de tonaj pentru transporturile civile — cu osebire în ţările belige­rante — acest fenomen este datorit faptului că exigenţele războiului ab­sorb aproape totalitatea vaselor dis­ponibile. Creşterea tonajului mondial de va­poare comerciale, dacă în clipa pre­zentă nu are urmări asupra crizei construcţiunilor de nave, nici asupra evoluţiei frachtelor maritime" In sen­sul unei destinderi, va creia insă a­ prehensiuni serioase asupra traficului după încetarea ostilităţilor. Există te­meri despre declanşarea şi persista­­rea unei crize grave pe târgul navlu­rilor din cauza unui surplus uriaş de tonaj disponibil, deci o concurenţă aprigă, care va determina o depresiu­ne masivă a preţului închirierei de vase şi în ultima analiză o depreciere accentuată a valorii vapoarelor de transport. Unele cercuri oficiale şi altele in­teresate în navigaţiunea pe rutele maritime ale lumei socot, însă, că imediat după război, va urma o peri­oada de intensă activitate de trans­port de materii prime şi alte numiri, cari vor absorbi tot tonajul disponi­bil. Reconstrucţia ţinuturilor distruse de război vor impune imense trans­porturi de materiale, în afară de fap­tul că repatrierea milioanelor de Sol­daţi şi a materialelor afectate acţiu­­nei militare, vor ocupa o bună parte din tonaj.­­ In marele spaţiu al­ comerţului eu­­­­ropean, navigaţia maritimă se găseş­te în prezenţa unor sarcini deosebit de grele.. Războiul a demonstrat im­portanţa navigaţiunei maritime , în Marea Nordului şi în Baltica. Arma­torii germani, după reîntoarcerea de la economia de război la economia de pace, prin strânsa lor colaborare cu Uniunea Armatorilor Nordului, vor rezolva probleme grele. Aşa, de exem­plu, economia edilitară va cere imen­se transporturi de lemn de construc­­ţiune. Navigaţiunea maritimă germa­nă şi cu ea Europa Continentală, va avea nevoie de tonaj circulant în Me­­diterana şi Marea Neagră. In acest sens Europa Continentală va putea forma o unitate şi din punct de vedere al economiei transporturi­lor şi numai astfel se va aduce avan­­tagii tuturor participanţilor şi se va înlătura concurenţa inevitabilă, în e­­poca de după război, pe târgul navlu­rilor. La aceste constatări ar fi de adăugat, păreri oficiale germane, ex­primate încă în anul 1942, asupra perspectivelor economice în Europa nouă: „Adunarea unei serii de economii naţionale laolaltă încă nu constitue un mare spaţiu economic. Graniţele anorganice trebuie să cadă. Pent­­u o unitate vamală şi valutară însă, prin Intr’o analiză a problemei concu­renţei dintre avion, cale ferată, ziarul „Times“,, consideră ca fantezistă afir­maţia că traficul aerian va reduce sau înlătura transporturile maritime şi de uscat. In această privinţă se pune în evi­denţă raportul dintre tonaj şi consu­mul de carburanţi pentru a se de­monstra imposibilitatea unei concu­renţe decisive a transporturilor pe calea aerului. Astfel un tren /obişnuit de marfă, care circulă între­ Chicago şi San­ Francisco,, transportând 1560 tone, consumă 170.000 galoane păcură, cheltuelile totale cifrându-se la 50000 dolari. Expedierea aceleiaşi cantităţi de marfă cu avionul ar necesita 1,5 milioane galoane de benzină, cu chel­­tueli în sumă de 1­.Ÿ5 milioane dolari. Raportul acesta este cu totul nefa­vorabil în ceea ce priveşte concurenţa dintre avion şi navigaţia maritimă. Un vapor transportând pe ruta San Francisco - Brisbane (Australia) o cantitate de 14.000 tone mărfuri, la ducere şi la întoarcere, consumă 420.000 galoane păcură cu speze de 120.000 dolari. Un acelaş transport cu avionul ar necesita 8 milioane galoa­ne de benzină, cheltuelile ridicându-se la 29 milioane dolari. Iată de ce oricare ar fi desvoltarea ulterioară a aviaţiei comerciale, con­curenţa este exclusă faţă de mijloa­cele terestre şi maritime de trans­port. Evident că avionul va aduce no­tabile foloase, în traficul rapid şi ur­gent de bunuri, a căror încărcare cu speze, nu apar oneroase pentru ne­goţ, o lentă şi treptată ameliorare a con­­diţiunilor de prod­ucţiur­e, timpul va trebui să aducă şi o reglementare a preţuiţilor şi a nivelului de trai“. Pe aceste principii va trebui aşeza­tă circulaţia bunurilor de producţiu­­ne şi consum în viitor care prin ridicarea nivelului de trai va spori ca volum în proporţii gigantice. Dar şi o înţelegere internaţională pentru reglementarea traficului de transporturi maritime, va anihila ten­dinţele nocive de criză în această ra­mură de activitate, după încheerea păcei. TÂRGUL INTERNAŢIONAL AL NAVLURILOR După informaţiuni recente reiese că deplasamentul disponibil al vase­lor de transport este ocupat a­­proape în întregime, de puterile beli­gerante, pentru scopurile războiului. Slabul tonaj pus la dispoziţia trafi­cului maritim civil, nu poate decât să menţină fermitatea cursurilor afretă­­rilor pe pieţele internaţionale de na­vluri. Tonajul neutral este aproape în în­tregime ocupat de guvernele respecti­ve pentru aprovizonarea proprie; câ­teva disponibilităţi nu apar pe târg, însă sunt cedate la preţuri oneroase. In spaţiul La Plata sunt cereri de tonaj pentru transport de bunuri vo­luminoase pentru porturile Africei de Sud şi ale "Statelor Americei La­tine. Parcul guvernului argentinian este insuficient pentru enormul carie ce se găseşte în docurile marei pro­ducătoare a Americei Meridionale. Se menţine interes deosebit pentru transporturile de cărbuni din porturile nordice ale Statelor Unite cu desti­naţia mare a Caraibilor­, Pacificul si Atlanticul de Sud. Transporturile de cărbuni, cocs şi brichete din Germania şi Suedia sunt intens ocupate. Există un volum in­teresant de cereri pentru cabotaj in Germania, şi pentru­ transporturile de minereuri din porturile suedeze. Din Norvegia s’au produs comenzi pentru transporturi de salpetru, iar în Sue­dia şi Finlanda pentru transport de cherestea. In genere, pe toate pieţele de na­­­­vluri, cursurile afretărilor sunt ferme. CONCURENTA INTRE NAVIGATIA AERIANA §1 MMM DECLARAREA UNOR C­ANTIT­AH DE MĂRFURI A CĂROR TAXE DE CONSUMAT!! AU FOST MAJORATE Prin ordinul circular nr. 803.039 din 22 Aprilie 1944, al Direcțiunii Contri­­buțiunilor Directe, referitor la aplica­rea Decretului-Lege pentru majorarea unor impozite, taxe şi pentru modifi­carea și complectarea unor dispoziţiu­­ni din legile de impozite şi pentru în­fiinţarea unui impozit statistic, publi­cat în „Montorul Oficial“ din 23 Apri­lie 1944, ministerul finanţelor a comu­nicat administraţiilor financiare că toate cantităţile de produse ale căror taxe d­e consumaţie au fost majorate, aflate la data publicării legii în ,,Mo­nitorul Oficial“, în depozite de orice fel, întrepozite, în magazinele comer­cianţilor cu ridicata şi în fabricile ca­­re prelucrează asemenea produse, vor fi declarate de către deţinători la ad­ministraţia financiară respectivă şi taxate cu sporul de taxe prevăzut de­ lege, care se va achita în şase rate lunare egale. * In urma intervenţiei Camerei de co­merţ şi industrie din Bucureşti, având în vedere dificultăţile de inventariere a stocuriolr de ţesături de lână, bum­bac, fire ele bumbac şi ţesături de bumbac, mai ales în situaţia actuală, ministerul finanţelor a încunoştiinţat adiţiile financiare că s-a aprobat, ca toţi deţinătorii de produse menţionate mai sus, sunt obligaţi de lege să de­clare stocurile avute la 23 Aprilie a. c., care până în prezent nu au dat declaraţie şi ale căror stocuri de pro­duse nu pot fi determinate decâ­t cu mare greutate, să declare stocurile dela 31 Decembrie 1943, conform in­­ventarului făcut la acea dată. Impunerea se va face conform legii, pe baza­ acestor declaraţii, verificate de organele de control. Deţinătorii care nu vor fi mulţumiţi cu această soluţie, vor declara stocu­rile avute la 23 Aprilie 1944 şi vor fi impuşi pe baza declaraţiilor date, care vor fi verificate conform normelor stabilite. Totodată, s-a apreciat că plata spo­rului de taxe să se facă în opt rate lu­nare egale. Plecarea unui tot fie co­pii evacuaţi Se aduce la cunoştinţa părinţi­lor cari şi-au înscris copiii pentru evacuare la Comitetul Municipal al Consiliului de Patronat, că plecarea lor are loc Joi 1 Iunie a. c­ Toţi copiii înscrişi vor fi prezenţi la orele 13 la Ştrandul Obor b-dul Ferdinan­d nr. 159 având asupra fel bagajele etichetate cu nume și adresă și care nu pot depăşi 15 kgr. 2 PAGINI 5 LEI FßiuSIEÄ «Äliii ISRiSiE DUPA RRAZBOI O recentă anchetă a Biroului In­ternaţional al Muncei aduce în dis­cuţie grava problemă de a face sa reintre în angrenajul normal al muncei pe toate flintele omeneşti, supuse legii imperioase a războiu­lui, cari lucrează numai­­ pentru război şi au pierdut orice legături cu activităţile d­in timp de pace. Fără să se ţină seamă că sunt cel puţin 60 mii­ de oameni mo­bilizaţi 50 milioane de deportaţi sau transferaţi, mai e un enorm număr de bărbaţi, femei şi adoles­cenţi, ocupaţi numai în îndustri­­e de armament. Ancheta Biroului Internaţional al Muncei nu se referă decât la a­­liaţi. Războiul n’a avut, din punct de vedere social, decât un singur a­­vantaj, acela de a fî împuţinat şo­majul. Anglia avea înainte de 1939, un milion de someuri iar la sfârşitul anului 1943 nu mai avea decât 71.000. In Statele Unite erau la aceiaşi dată aproape opt milioane şi ju­mătate de şomeur” şi acum nu mai sunt în aceiaşi situaţie decât a­­proape un milion. îndată ce războiul va fi sfârşit toţi aceşti oameni, bărbaţi şi femei, vor pare de lucru.­Afară de­ acea­sta, în Amglia. 92 la­­sută din băr­baţii neînsuraţi şi 81 la sută din cei însuraţi lucrează în fabrici de­ mu­niţii sau în industrii de război. Un milion de bărbaţi şi de femei de­ peste 65 de ani şi peste două milioane­ de adolescenţi de ambele sexe între 14—18 oră lucrează de asemeni în industriile de război. Altă jumătate de milion de lu­crători cari erau folosiţi în croito­rie, au trecut de la ocupaţiile lor normale la altele tot în legătură cu războiul. Cinci milioane de fiinţe omeneşti au trebuit să se mute pentru a urma descentralizarea fabricilor de ‘ muniţii. In Statele Unite, numărul m­uncî­­torilor­­agricoli, folosiţi actualmen­te în industrie se cifrează la un milion cinci sute de mii. Alte opt milioane de persoane au fost smulse de la industriile civile şi puse să lucreze pentru război. Aceste câteva cifr­e dovedesc cu prisosinţă că problema de a da de lucru la atâtea milioane de persoa­ne nu e uşor de rezolvat. Ancheta în chestiune, nu se ocu­pa şi de Germania care nu avea şomeuri înainte de 1939. In fabricile din Germania lucrea­ză însă sute de mii de lucrători din Franţa si din alte tari ocupate. Problema se pune într’o egală măsură pentru toate tarile. Există câteva puncte de vedere pentru a înlătura şomajul dar ele sunt încă vagi şi teoretice. Se va spune poate de unii că după război va fi de lucru cu re­construcţia. Tarile sărăcite de răz­boi vor proceda treptat la refacere si nu vor putea da de lucru la toate braţele disponibile. AL. P. încasarea ta­xei unificate asupra produ­selor macib­rate Prin ordinul circular nr. 80­.038 din 20 Aprilie 1944, in legătură cu apli­carea noului regim al fainei şi pâinei, ministerul finanţelor a făcut cunoscut adiţiilor financiare, că , asupra făinei integrale de grâu extracţie 37 la sută, făinei de secară şi grişului, se va per­­cepde cu începere dela­ 21 Aprilie 1944, taxa unificată de 3,50 lei pe kgr. Deosebit de aceasta,-la făina popu­lară ,de grâu şi la­­griş, se va percepe şi suprataxa de 3,00 lei de kgr. Deasemeni s’a dispus ca, asupra cantităţilor de făină" albă, făin­ă popu­lară şi griş, măcinate sub vechiul re­gim şi aflate în morile comerciale -la 20­ Aprilie a. c., ora 24,-să se percea­pă la scoaterea lor din mori, vechile taxe unificate şi suprataxe; întrucât cotele de repartiţia sume­lor pe articole bugetare nu mai cores­pund nouei situaţii şi pentru ca ope­­raţiunile de taxare să se facă uni­form, ministeul finanţelor a comuni­cat adiţiilor financiare următoarele: 1. Taxele unificate se vor încasa într-o singură chitanţă, atât pentru produsele măcinate în noul regim, cât şi pentru cele rămase în morile comerciale la 20 Aprilie a* *. c., ora 24, făcând­u-se 3 venit la următoarele arti­cole din bugetul ordinar: Taxe consumaţie art. 18, 22 la su­tă; Cifra afaceri, art. 19, 53 la sută; Taxa valorificare, art. 148, 25 la sută; Su­prataxa asupra făinei integrale de grâu şi grişului, măcinate în noul regim, cum şi­ suprataxa asupra făi­­nei albe de grâu şi grişului rămase în mort la 20 Aprilie a. c. ora 24, se vor încasa­­ deasemeni într’o singură recepisă, la Contul Special 17.66, ur­mând ca la sfârşitul fiecărei luni, su­mele­­ rezultate , din suprataxă să se facă venit la art. 18 din bugetul ordi­,­nar, potrivit măsurilor luate de Direc­ţia Generală a Mişcării Fondurilor. 2. In ce priveşte taxele asupra făi­nei integrale, măcinată sub regim co­mercial, la morile ţărăneşti, sau la morile întreprinderilor industriale, în condiţiunile prevăzute , prin ord. circ. nr. 842.617 din 18 Septembrie și nr. 855.494 din 16 Decembrie 1943, ace­stea se fixează precum urmează: Taxa unificată, 3,50 lei pe kgr.; Su­prataxa, 3,03 lei de kgr.; Impozit pe cifra de afaceri și timbru de factură, 3,70 lei de kgr. Taxa unificată și suprataxa se vor încasa și repartiza pe articole bugeta­re ca mai sus, iar impozitul pe cifra de afaceri și timbru de factură, se va vărsa integral la art. 19 din buget. Majorarea producţiei de cereale pentru pâine Politica agrară germană a avut întotdeauna ţinta de a asigura a­­limentarea din produsele proprii. Ea a arătat că mai ales la culti­varea cerealelor pentru pâine este posibil să se acopere prin majo­rarea producţiei proprii nevoile suplimentare nu mult prea mari. Nici izbucnirea războiului şi blo­carea aprovizionării de peste ocean, nici posibilităţile prezentate din­ Estul Europei nu au putut eclipsa faptul că intensificarea producţiei agrare şi majorarea recoltei pe hectar, prin urmare succesele fără de seamăn obţinute în agricultura germană în cei şase ani dinainte de războiu, sunt şi au fost hotărâ­toare-Când prin încadrarea a noui ţări europene în lupta defensivă, problema alimentară germană a de­venit o problemă continentală, s’a pus problema de a face aceste ţări independente de import şi d­e a organiza posibilităţile de producţie existente ale fiecărei ţări , asigurarea alimentării proprii. In locul creşterii vitelor se îmbunată... . ţiria raselor lor bazate pe impor­tul de furajere, s-a extins culti­varea produselor agrare, în locul păşunilor au venit culturile­­tre­ce­­reale, cartofi, sfeclă de zahăr, se­minţe oleaginoase, zarzavaturi, etc. Rezultatele obţinute au fost importante­­Astfel în Protectora­tul Boemieî şi Moraviei în timp de trei ani recolta de cereale da pâine s’a majorat cu ma­i mult decât o jumătate milion de tone. In timp ce în 1940-41 Reichul a trebuit să livreze Protectoratului 354.000 tone de cereale de pâine, în 1942-43 Protectoratul putea ce­­da Reichului din surplusul­ ei Rei­­chului 174­ 000 tone și datorită bunelor recolte din ultimul an a­­ceasta cantitate Se va putea, chiar mări- ' La fel şi marea nevoie de a se importa carne s’a transformat în posibilitatea de a ceda surplu­suri. Ca exemplu de aceiaşi na­­­tură poate fi amintită Alsacia şi Lorena. Se capătă o imagine adevărată despre importanţa acestui surplus de producţie de 1,5 milioane tone, dacă se are în vedere că întregul import european din timp de pace a fost de două milioane tone de grâu şi 0-4 milioane tone secară, prin urmare în total 2,4 milioane tone. Putem adăuga că în alte­ ţări s-au obţinut rezultate şi mai bune şi trebue să se mai amintească şi faptul că anul trecut în Europa Sud-Estică recolta favorabilă a per­mis ridicarea măsurilor de raţio­­nare- în plus din regiunile evacuate în Est si a reuşit să se strângă re­colta. Abstracţie făcând chiar de acest fa­pt este clar că situaţia a­­limentară generală a Europei .mî este dependentă de surplusurile de recoltă din Est. Statele europene nu şi-au organizat agricultura spe­culând regiunile cu surplus de pro­­ducţie situate în afara frontiere­lor europene ci s-au bazat narmal pe realizările proprii majorând producţia. Totodată Germania a a­­sigurat clasarea surplusului agrar la preţuri convenabile, fapt care a creat bazele unei colaborări pro­­spere­ în interesul întregei Euro­pe. Această colaborare constă îrt schimbul reciproc. Europa nu este un teritoriu care peste tot să ai-* lan, aceleaşi condiţiuni na’ ■ palié.' pentru producţia agrara. Sn vestul Europei este regiune naturală de surplus de producție agrară. . În timp ce în unele regiuni nordice producția nu poate acoperi nev­oile oricât de mult s’ar intensifics ea* din regiunile nordice se livrează lemne, semifabricate și unele fa­bricate din regiunile’ industriale,, maşini agricole unelte, fier, mi­jloace de locomoţiune, etc., care sunt necesare în ţările cu surplus de producţie agrară. Acest, ,fapt • însemnează pentru s'-cie—’i a "Tar obligaţia de a exploata toate,posi­bilităţile de producţie exirtente.­­Numai ţăranii Europei, asigură a­­limentarea continentală și nu vre­un pretins teritoriu oricât de mare, cu excedent de produse­ agricole ,si­tuat undeva pe acest pământ- MARŢI 30 MAI Bursa Volumul operaţiunilor a s­porit în şedinţa de Marţi în amândouă com­­partimente,lv împrumuturile Statului au­ inch­eia­t susţinute. Au urcat: renta amort, 1933 la 53 dela P0 şi renta unificată 4°/o la 35 dela S3. Valorile cu venit variabil au rămas­­staţionare, fiind însă mai bine dispu­se în târgul liber. S’a observat o mai bună primire a publicului bursier pentru rentele cari se cumpără spre amortizare de către C­A.F.A.­Cum acestea se cumpără la preţuri cari nu pot depăşi, cursul bur­sei, deţinătorii rentelor în cauză (a­­mort, 1933 şi unificate), caută pe cât le stă în putinţă să le urce cot­a­­ţiunile. TÂRGUL ALIMENTAR Aprovizionarea îndestulătoare cu care de miel; preţ lei 280 kgr. Livrări normale de untură topită de porc in baza cartelelor; se resimte lipsa de ulei comestibil. Lipsesc păsările vii şi tăiate. Ouă se vând de precupeţi la preţul de 22 lei bucata; în hale nu se găsesc. Mezeluri şi carne conservată s’au dis­­­trîbuit conform ordinei stabilite; în ge­neral , asortimentul are lipsuri. Abundenţă aprovizionare cu legume şi zarzavaturi. Preţul cartofilor nou­ a scăzut­ la 50 lei kgr. Mazărea verde cu boabe 70—80 lei kgr. Cireşe Ici 90—120 şi căpşuni lei 160 — 200 kgr.­­ CEREALE—LEGUMINOASE Târgul evoluează în calm. Sunt ce­rute turtele oleaginoase, oferta rezer­vată contând pe o urcare de preţ. Notăm sub titlu nominal următoarele preturi (pe vagonul de 10000 kgr.) : Mazărea „Victoria“, comestibilă, Ies 280 000, stație de încărcare producător, l'-.î 300.000—310.000, bordo slep. Mazărea furajeră „Victoria“ lei 199 I mii franco vagon stație de încărcare. Fasolea lei 180 1OO—190.000, duplies® c. f. r. Meiul lei 150.000, duplicat d­r. Turte de floarea soarelui lei 240­ 000, bordo şlep. ARTICOLE DE FIERĂRIE­­ Târgul de art­icole de fierărie mani­­festă oarecare repriză în unele com­partimente. Astfel activitatea este des­tul de satisfăcătoare la piesele schimb şi accesoriile pentru maşini şi motoare. Cereri moderate de material» pentru construcţiuni (fier beton, CO», inercial, cuie etc­).­­ Bună dispoziţiune la scule şi uneltea în principal pentru agricultură. In compartimentul metalelor neîei»­roase se înregistrează mişcare mal ara«* plii la materalele de sudură (cositor sau aliaj) şi cele antifunc­ţiuneâ (compo-, ziţie pentru, lagăre). Pentru orientare notăm câteva preţuri de detaliu: Compoziţie 48°/o lei 2000 kgr­, v-OOl «(.ziţie 90-95»/,, Iei 2800 kgr. ‘ Cule 14­ 35 lei 169 kgr. Surupuri 7­80 mm. lei 1080 suta de bucăţi. Lopeţi străine lei 166 kgr. Sape şlefuite lei 253 bucata. Cazmale cu re­zistenţă lei 161 kgr. Furci pentru car­tofi lei 300 buc.; pentru sfeclă lei , 2­0 buc. Lanţ de fier no. 25 lei 222,30 kgr., no. 38 lei 265,30 kgr. , ^ ♦ ♦ ♦ ♦-*•<*• ♦ Interzicerea comerţului liber cu aur în TURCIA ANKARA, 30 (Ep.). — Mare» Ad.U-­ nări Naţionale i s’a prezentat un pro­­ect în care se prevede interzicerea co­merţului liber cu aur în Interiorul Tur­ciei. Aur în bare şi monede aur se vin­­deau până acum liber în Turcia. De acum înainte este vorba să se interzi­că exportul de aur pentru a pui se a­­păt manevrelor de speculaţie care în trecut a dus deseori la situații îngrijo­rătoare -economia turcă.

Next