Argus, noiembrie 1944 (Anul 34, nr. 9434-9457)
1944-11-01 / nr. 9434
ANUL XXXIV Nr. 9434 CITIŢI şi răspândiţi ZIARUL Timpul ultimele ştiri interne şi externe ABONAMENTEi ■ n ţara In străinătate al an 2500 Lei Tariful la funcţiune 6 luni 1500 Lei de convenţiile poştale S luni 800 Lei internaţionale pentru bănci, societăţi , instituţii punZITOV« anual 7 lei In tară - 12 Iei în străinătate Organ zilnic al comerţului industriei şi finanţei 2 PAGINI 10 LEI V • v.3/1 BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar No. 15 Miercuri 1 1 Noembrie 1944 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia eiaruluă şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietari ..AKOPS* a A. Înscris sub Nr. 203 Trib. Uto* Refractor responsabil AL. PETROVICI Tel: 3.05.44 INTENSIFICAREA CULTUREI OREZULUI ]După anumite calcule făcute de direcţia îmbunătăţirilor funciare, din Ministerul Agriculturei, avem in ţară circa două sute de mii de hectare, vecine sau străbătute de ape curgătoare, şi cari pot fi uşor irigate, fără instalaţii costisitoare. Toate aceste terenuri ar putea fi folosite la cultura orezului, mai atea d© micii cultivatori. Ţăranii ar putea obţine, cultivând orez un important spor de venituri şi în consecinţă şi-ar putea îmbunătăţii condiţiile de trai. E drept că investiţiile necesare culturei orezului, cu instalaţii de pompare, sunt ceva mai costisitoare iar se pot totuşi amortiza. După un calcul făcut tot de direcţia îmbunătăţirilor funciare, instalaţiile unei orezarii cu apă pompată totalizează 50 la sută. In cazul unei orezerii de 3 hectare, amenajarea terenului socotind 250 metri la hectar terasamente, două arături, semănat, sădit, plivit, secerat, transportat, treerat, costă 105 mii lei la hectar. Un motor de 15 hp- o pompă de 5“ plus combustibilul necesar o sută de zile de lucru, costă la, prețurile actuale circa 940000 lei. Se mai adaugă un mecanic pe timp de 4 luni a 15.000 lei lunar şi 100.000 lei costul unei cabane şi postamentul staţiei de pompare. Deci în total un milion o sută de orii lei, care se poate amortiza în trei ani. Amenajarea a 3 hectare costă 315 000 după calculul de mai sus, iar amortizarea staţiei de pompare costă 350.000 lei. Folosindu-se apa prin cădere liberă, avem în fiecare an din cei trei ani, cât durează normal o orezărie, un câştig de 350.000 lei în afară de beneficiul net al culturei de orez. La o producţie medie de 2.000 kg orez brut, produs în condiţiile acestea, costul, fără amortizarea instalaţiei de pompare şi fără nici un câştig e 53 lei kg. Dacă se socoteşte un. â « T. « j ---------20 la sută rezultă că un kgr. de orez brut costă pe loc lei 64. Cazul de mai sus este al unui cultivator mic care foloseşte apă prin cădere liberă pe cele trei hectare. In plus se mai cere o magazie pentru depozitat amortizată, braţele de muncă date de gospodărie la preţul zilei, îndrumările tehnice gratuite date de stat fără costul impozitelor şi a transportului până la instalaţia de decorticat. Avantagiile acestei culturi pentru mica proprietate ţărănească sunt în primul rând că dau prilej de folosire a plusului de muncă din gospodărie şi obişnuieşte pe cultivator cu metode mai ştiinţifice de cultură. Dar avantajul cel mai mare e rentabilitatea. Dacă se va ajunge, în câţiva ani, la însămânţarea unei suprafeţe de 35 000 hectare cât e necesară pentru acoperirea consumului intern, nu vom mai fi siliți să importăm orez din străinătate. MERSUL SEMĂNĂTURILOR D. A. Munteanu secretar general al Ministerului Agriculturei a făcut în cursul săptămână trecute oserie de inspecţii în judeţele Dâmboviţa-Muscel, Argeş, Vâlcea, Sibiu şi Braşov. D-sa s-a interesat în special de mersul însămânţărilor de toamnă şi a inspectat cu acest prilej Camerile Agricole din judeţele respective, numeroase ocoale agricole şcoli de agricultură şi fabrici demarmelade"din regiune.. In câteva judeţe situaţia însămânţărilor e mult ameliorată faţă de săptămâna trecută. Muncile au stagnat din cauza ploilor. iala LUNI 30 OCTOMBRIE BURSA Tendinţa şedinţei de Luni a oscilat nehotărâtă în amândouă compartimentele. Diferenţe de cursuri s-au înregistrat atât în plus cât şi în minus, însă neînsemnate. Menţionăm: Ev. proprierea şi renta unificată -60% cin plusuri de câte Un punct, Urbanele Buc. noui la 69'H dela 70, şi Nitrogen la 100 dela 175. Volumul operativ,nilor a fost mic, deşi numărul tranzacţiilor a rămas mulţumitor. Târgul liber s'a bucurat de o tendinţă mai bună, pentru acţiuni• In restul târgului financiar a domnit acalmie. TÂRGUL ALIMENTAR "Aprovizionarea cu cartofi şi ceapă s’a îmbunătăţit. Au fost’aduse în hale cantităţi suficiente de cartofi săpunuri, cari s’au vândut la 36 lei kgr., ceapa arpagic vărsată l- a livrat la 40 lei kgr. Precupeţii şi oltenii speculează aceste două produse la respectiv 50 şi 47 lei kgrcontrolul autorităţilor inexistente ! ! De asemenea au sosit transporturi depeşte, în general mărunţi (albitură, biban, ştiucă, etc.), cererile fiind, în general, satisfăcute. Preţul ouălor: lei 50 bucata. Se menţine insuficienţa aprovizionării cu brânză albă telemea şi lipsă complectă de grăsimi animale şi vegetale. Activitate vie, însă lipsesc numeroase aride. Preţurile colonialelor de import au sporit: ceaiul lei 17400 kgr., piperul lei 3470, stafidele lei 1275—3500, alunele turce şi curăţate lei 2600, migdalele curăţate lei 3600 kgr. .Lipsesc: untdelemnul şi zahărul. Consum sporit de surogare (cafea, ceai, etc.). VINURILE Târgul vinicol destul de slab, La transporturi de vin -■ .. ... „ Drăgăşanii lipsesc de pe piaţă, din cauza dificultăţilor de transport. Preţul vinului nou franco Bucureşti 1200—1300 lei decalitrul, plus nouile sporuri de taxe. Vinurile vechi peste 13 lei gradul franco Bucureşti, Rachiurile de drojdie şi tescovină 13 lei, ţuica 16 lei centigradul, plus nouile sporuri de taxe, franco Bucureşti. In afară de oarecare activitate la fasole, ale cărui preţuri sunt ferme, nicio modificare în atitudinea târgului de cereale, leguminoase și oleaginoase. Prefsuri oficiale obligatorii. Grâu, 75 kg. gr. hi. lei 260.000. Secară, 68 kg. gr, hi., lei 187.000. Meiu,- 70 kg. gr. hl. lei 180.000. Orz* 60 kg. gr. hl. lei 182.600. Orzoaioă, 66 kg. gr. hl. lei 220 mii. Ovăz, 42 kg. gr. hl. lei 209.000.Răpită colza sau naveta 410.000. Cu 3 la sută c. s. (rapiţă 10 la sută c. s.) staţii de încărcare producător. Prețuri libere: Mazărea comestibilă 7.Victoria" lei 230.000—240.000 staţie de încărcare. Mazăre furajeră .„Victoria" lei 160.000 idem. COLONIALE CEREALELE SE ADUC LEMNE IN CAPITALĂ "După informaţii de la direcţia regimului silvic din Ministerul Agriculturei transporturile de lemne de foc pentru Bucureşti sunt în curs de îmbunătăţire. S-au obţinut încă câteva trenuri navetă, pentru Casa pădurilor şi Primăria Municipiului Bucureşti. Se crede că se va putea aduce în capitală o cantitate de 100-120 vagoane.. .Lânele se vor aduce din județete-nF “ ' “ " * " Materiile prime Producţia Şi cois susmit mondial de bumbac» Pieţe. Tipuri ele bumbac. Per *|*col»re ijumuauui ocupa in economia mondială un loc de prim ordin. Un consum mondial uriaş a antrenat o desvoltare excepţională a culturilor de bumbac, ridicând în unele centre de produucţie, grave probleme economice, sociale şi politice. Iar pe târgul internaţional al textilelor competiţiuni serioase. In anul 1937 consumul mondial de bumbac s-a cifrat, la 29 702.000 baloturi (un balot 12,16 chintale. net), repartizat astfel: Bumbac american 13.319 baloturi. Bumbac brazilian 9.085 baloturi. Bumbac indian 6025 baloturi. Bumbac egiptean 1273 baloturi. Cele mai de seamă consumatoare de bumbac sunt (în baloturi) : St. Unite 7-935.000; Japonia 4.202.000; India 2.954 000; Anglia 2.851.000; China 2.556000; U. R. S S. 2.195000; Franța 1.204.000; Germania 1142.000. Vin apoi Brazilia, Italia, Belgia, Cehoslovacia, Polonia, etc. In ceia ce priveşte producţia, în acelaş an era evaluată la 8200000 chintale, au următoarea repartiţie: St. Unite 41.076 000; India 10.485.000; URS. S. A. 8.250 000; China 7.000.000; Egiptul 4.946.000; Brazilia 4.600.000; Peru 815000; Uganda 757000; Mexic 737.000; Turcia 647.000; Sudanul Egiptean 602.000, etc. Europa, care produce puţin bumbac (circa 980.000 chintale) este dependentă de un masiv import din alte jăuri de peste ocean dependentă simţită mai ales în cursul celor două războaie mondiale. Cel mai întrebuinţat bumbac este cel de calitate mijlocie ,,midling“, produs în St. Unita. Europa consuma înainte de răsboiu bumbac american în valoare de circa 15 milioane franci aur în fiecare zi. Paralel cu de^'SG&tarea consumului european de bumbac, s-au desvoltat şi industriile textile prelucrătoare din St.Unite şi India într-o măsură nebănuită, astfel că în viitor se prevede că exportul acestor mari producătoare de bumbac va fi redus considerabil. Dar ţările cu colonii, Anglia, în principal, au depus mari eforturi pentru desvoltarea culturilor în cadrul imperiului lor de peste ocean. Astfel societatea ,,Empire Cotton Growing Association“ încă din 1902 a început să desvolte cultura bumbacului în colonii. Sudanul anglo-egiptean a corespuns în toiul așteptărilor. In Uganda sunt posibilităţi de cultură pe terenuri imense, s-au realizat circa 100.000 ha, cultivate cu bumbac. Un avânt considerabil al culturilor de bumbac a fost înregistrat în Brazilia, care a devenit a doua ţară producătoare din lume şi un serios concurent al St-Unite pe pieţele mondiale. Perspectivele comerţului de bumbac Bumbacul a creiat în Statele Unite averi fabuloase ,şi în Anglia faimosul centru textil „,Lancashire“. Lancashire era îndestulat cu bumbac de plantatorii americani, cari trimiteau în Anglia două treimi din cantităţile necesare industriei saleîn schimb America cumpăra din Anglia ţesături sau fire de bumbac. Această interdependenţă între cele două ţări a provocat fricţiuni în prima decadă a secolului al XIX-lea. Dar după cum am spus, Anglia şi-a constituit, în afară de Egipt, surse de producţiune de bumbac, cari în ulima vreme au luat o desvoltare remarcabilă. Astăzi St.Unite cu câmpurile sale gigantice de la ,’Cotton Belt“ (Texas, Oklahoma, Missisipi Georgia, Arkansas), reprezintă mai mult de 10 la sută din producţia mondială, India (Platoul Dekau) 17 la sută, China 13 la sută, URSS 8 la sută, Egiptul 7 la sută, Brazilia 6 la sută. * St.Unite au pierdut teren pe piaţa de consum tocmai din cauza politicei ţărilor consumatoare de a-şi creia surse proprii de Producţie. Marea republică de peste Ocean deţine totuşi primul loc ca furnizoare de bumbac. Criza, ale cărei prime simptome s'au manifestat 1931, a crescut în intensitate, producţiunea depăşind cererile consumului, cu atât mai mult cu cât recoltele Indiei, Egiptului şi Braziliei constituiau un factor serios de concurenţă.. In cursul războiului actual recoltele St-Unite au scăzut la 11 milioane baloturi în 1981^, totuşi superioare faţă de nivelul consumului şi al exportului destul de comprimat. Exigenţele industriei de răsboiu au diminuat stocurile. Cercurile competente socot că după încheierea păcei se va antrena un consum considerabil de bumbac, când filaturile şi ţesătoriile Europei continentale vor fi intrat în funcţiune. Necesităţile de textile ale lumei vor fi foarte mari şi urgente, încât multă vreme ţările producătoare de bumbac brut vor putea plasa pe piaţă excedentele lor. Pieţele şi tipurile de bumbac Cele mai principale pieţe mondiale de bumbac bruţi sunt: New- Orleans şi New-Yorkul, din St.Unite. Primul oraş este aşezat în proximitatea centrelor de producţie re imense pentru depozitarea bumbacului New-Yorkul este, în special, un târg ,,à livrer“ unde speculaţiunile iau de multe ori o amploare deosebită. In Europa, Liverpool-ul conduce negocierile mondiale de bumbac american, egiptean şi indian. Pe continent: Le Havre, Anvers, Rotterdam, etc. Cursurile Bombay ale bumbacului indian au o influenţă hotărîtoare ca şi cele ale Alexandriei pentru bumbacurile de calitate ale Egiptului. Bumbacul brut comerciabil este clasificat în clase şi grade In anul 1924, St.Unite au introdus tipul de bază ,,Standard Universal“ pentru bumbacul american care face o clasificare în clase după gradul şi lungimea firului (Staple). Tipul standard american este denumit generic ,,Midling Upland“ cu 9 grade (culoare şi corpuri străine). După lungimea firului, bumbacul este împărţit în două clase: cele mai lungi de IVa inchess=28,6 mm. şi cele sub IVa inchess, care sunt clasate scurte-Prețul se stabileşte pe lb. (453 grame), marfa middling. Bumbacul egiptean este cotat în tallaris (un tallaris= ‘/«pence) pe lb- Acest bumbac are diverse varietăţi din care cea mai fină este ,,Sakellaridis“. In ultimii ani dinaintea răsboiuiri Sr Unite au aplicat o politică de susţinere a preţurilor la un nivel remuneratoriu pentru producători, pin acordarea de avansuri asupra recoltelor, p prin constituirea de Stocuri guvernamentale de siguranţă. Problema plantaţiilor de bumbac în St.Unite prezintă o deosebită importanţă economică şi socială, de aceea guvernul federal o tratează cu o deosebită atenţiune, urmărind de aproape evoluţia preţurilor, cari în prezent s-au ridicat la un nivel mulţumitor. Cu toate că perspectivele bumbacului apar încurajatoare după încheierea păcei, prin desvoltarea consumului, nu este mai puţin adevărat că cercurile interesate socot că un acord internaţional ar fi necesar, spre a se înlătura competiţiuni dăunătoare în repartiţia producţiei pe pieţele de desfacere, şi dispune de o bursă şi antrepozir şiar 3 ţţ (â etadh sindlugums in nou examen de admitere la Facultatea de Agronomie Decanatul Facultăţii de agronomie din Bucureşti aduce la cunoştinţa celor interesaţi că pentru ocuparea celor 35 locuri libere din anul I, se va ţine un nou examen de admitere, care va avea loc în zilele de 13, 14, 15 şi 16 Noembrie 1944, înscrierile se face la Secretariatul Facultăţii din B-dul Mărăşti 59, dela 1 până la 9 Noembrie 1944, între orele 12-13. Pentru a fi admişi la concurs candidaţii trebue să posede diploma de bacalaureat, secţia ştiinţifică sau literară. Concursul constă dintr'un examen scris la următoarele materii: geologie mineralogie, matematici, fizică şi chimie, botanică şi zoologie, după programul cursului de liceu. La cererea de înscriere pe formular tip se vor anexa: diploma de bacalaureat, extractul de naştere, certificatul de naţionalitate, dovada satisfacerii instrucţiei premilitare, dovada prestării muncii de război, două fotografii 6/9 şi recipisa de plată a taxei de 2.000 lei, ce se achită la Casieria Politehnicei (Griviţa, 132). Actele se vor depune în fotocopii. Facultatea de agronomie este încadrată în Politehnică și are următoarele secții de specializare: fitotehnică, zootehnică, hortiviticolă, geniu rural și industrii agricole. APLICAREA IMPOZITULUI PE CIFRA DE AFACERI IA VINURILE DISPERSATE In legătură cu dispersarea mărfurilor din motive de apărare pasiv® ministerul finanţelor a încuviinţat organelor subalterne următoarele: Sunt unii producători cum1 este de exemplu cazul producătorilor de vinuri cari au dispersat în creditarea impozitului pe cifra de afaceri anumite cantităţi de mărfuri la depozite înfiinţate în condiţiunile stabilite prin ordinele circulare anterioare, dar care la vânzarea acestor mărfuri,, caută să achite impozitul pe cifra de afaceri şi celelalte taxe şi impozite la valoarea produselor lor din momentul scoaterii lor de la locul de producţie. Cum legea impozitului pe lux şi cifra de afaceri stabileşte în mod categoric că impozitul trebue calculat la valoarea reală de comerţurile trimese depozitelor de desfacere, cu plata anticipată, a impozitului să se achite impozitul şi asupra eventualelor diferenţei de preţ realizate la vânzarea acestor mărfuri, s’au luat măsuri să se cercerteze de urgenţă «situaţia întreprinderilor producătoare, ce au dispersat mărfuri în creditare de taxe în alte regiuni, precum şi a depozitelor de dispersare înfiinţate de diverse întreprinderi în raza acelei administraţii financiare, pentru a se stabili dacă dispoziţiunile ordinelor instructive date cu privire la înfiinţarea de astfel de depozite au fost respectate, precum şi dacă impozitul pe lux şi cifra de afaceri a fost achitat aşa cum legea cere, la va- Creditul judeţean şi comunal autorizat să contracteze un nou împrumut Monitorul Oficial din 29 octombrie a. c. publică jurnalul Consiliului de miniştri prin care se autoriză Creditul Judeţean şi Comunal să contracteze la Cassa de Depuneri şi Consemnaţiuni, un împrumut de 70 milioane lei rambursabil în 10 ani, cu o dobândă de 4%1/0 pe an, care va servi la finanţarea lucrărilor de investiţii şi reparaţii ce le execută Societatea de Gaz şi de Electricitate din Bucureşti, pentru repunerea în funcţiune a uzinelor, instalaţiilor şi reţelelor de curent electric distruse de bombardamentele aeriene, împrumutul va fi garantat cu obligaţiuni emise de Creditul judeţean şi comunal de 50/0, în valoare nominală de leu 91.000.000, a căror valoare reală calculată la cursul n ■ -■ RECENZA Iiiginu agronom Alex. V. Mirescu ! PROBLEMA LAPTELUI IN ROMÂNIA, Este subiectul pe care autorul l-a desvoltat în două comunicări la ultimele două congrese ale A.G.I.R.-ului, la cursul de lăptărie făcut în 1940-41 la Facultatea de Agronomie, de la Herăstrău și care — în aceeaș formă — a fost publicat în revista Pagini agrare şi Sociale“ No. 9—12 din 1941. Autorul a studiat lăptăritul în străinătate şi a cercetat organizarea producerii, industrializării şi comercializării laptelui în diferite ţări. Este, prin urmare, un specialist în această ramură economică. Importanţa problemei laptelui, pentru România, reiese din faptul ca suntem o ţară agricolă, în care agricultura se face aproape numai cu vitele, iar creşterea vitelor este — după plugăria de câmp — cea mai însemnată ramură a agriculturii. Având aproape 4.000.000 hectare islazuri — din care aproape2.000.000 hectare nu pot fi altfel folosite — iar primul şi cel mai bun mijloc de valorificare a producţiei agricole fiind creşterea vitelor, însemnează că în România, această ramură de producție este susceptibilă de mare desvoltare. Mai ales dacă toţi micii plugari — cari sunt, în acelaş timp şi crescători — îşi vor face muncile agricole cu vaci — aşa cum fac plugarii din Ardeal, Banat şi Bucovina — şi vor folosi produsele câmpulu la creşterea speculativă a vitelor, şi pentru lapte şi carne. Dar importanţa problemei laptelui pentru România reiese şi mai bine din faptul că toate animalele producătoare de lapte — vaci, bivoliţe, oi şi capre — produc, în total, aproximativ 3 milarde 400 milioane litri lapte, în valoare de peste 130 miliarde lei. (Preţurile pe litru sunt calculate pe jumătatea celor din comerţ). „Deşi nu avem o organizare a producţiei, valorificării şi industrializării laptelui, valoarea producţiei actuală de lapte, în stare neindustrializată, este aproape egală cu aceea a grâului, egalează aproape pe aceea a porumbului, fiind superioară producţiei brută a petrolului, cum şi a celei silvice“ (pag. 15). „înainte vreme, România era — în privinţa exportului — „ţara grâului“, astăzi este „ţara petrouluî’’ şi a lemnului, iar mâine — dacă petrolul şi lemnul ne părăsesc sau se împuţinează — în urma unei exploatări neraţională — România nu poate deveni decât o ţară exportatoare de produse animale — în care laptele urmează a avea un joc de frunte — şi de produse horticole (pomicole şi viticole)“ (pag. 35). Cu toată această importanţă covârşitoare pe care o are laptele în economia românească, nici producerea, nici transformarea (industrializarea), nici comercializarea (laptelui şi produselor din lapte) nu sunt organizate. In ce priveşte producerea şi valorificarea, autorul le desvoltă, în capitole separate, pentru fiecare categorie de lapte (de vacă, oaie, bivoliţa şi capră). La fiecare capitol autorul analizează cauzele primitivităţii producerii, conservării, transformării şi distribuirii laptelui şi produselor lactate, precum şi mijloacele de organizare a producerii şi valorificării lor. îndreptarea situaţiei de azi, autorul oreda în organizarea producerii, colectari, transformării şi distribuirii, prin centre de colectare, comunale şi regionale, lăptarii comunale la oraşe, fabrici de unt şi de brânzeturi, după regiuni...iar valorificarea producţiei o vede în organizarea producătorilor in cooperativa comunale, în uniuni regionalegenerale sau pe specialităţi, cu o Centrală a laptelui. Din propunerile pe cari le face autorul, reiese marea însemnătate pe care o are — în rezolvarea problemei laptelui — cooperaţia, instituiie de bază a programului economic rural. Intre măsurile generale pe care le propune autorul pentru rezolvarea problemei laptelui sunt: 1) o lege, care se împrăţişeze într’o formă rîu,ciclică, toate problemele în legătură cu producerea, industrializarea şi desfacerea laptelui şi derivatelor lui“. 2. Un oficiu al laptlui şi 3. Un Institut naţional al laptelui, ocupându-se unul cu îndrumarea teoretică şi propagandistică, celălalt cu îndrumarea practică a producătorilor, instituţiunilor şi organizaţiilor economice şi a întreprinderilor speciale. 4. Organizarea transporturilor cu lapte şi produse din lapte şi 5. Organizarea unei reţele frigorifere, în legătură şi cu transporturile şi cu întreprinderie. 6. Creiarea unui Învăţământ de specialitate, prin catedra speciale la facultăţile de agronomie, şcoli medii şi şcoli elementare de lăptărie, care să ergieze specialişti, de la îndrumători, la conducători de fabrici, la ingineri şi până la ciobani, crescători, colectori, etc. In sfârşit, uncapitol însemnat este acel al finanţării acestei mari organizaţii pe toată ţara, pentru înfiinţarea centrelor colectoare, a fabricelor de unt şi brânzeturi, organizarea mijloacelor de transport şi a reţelei frigorifere, precum şi pentru finanţarea întreprinderilor şi asigurarea valorificării. Toate acestea cer capitaluri de miliarde cari se pot afla cu ajutora Băncii Naţionale, a Creditului Naţional Agricol, a Creditului Industrial şi chiar a marilor bănci. Şi aci — adăugăm noi — creditele pentru investiţie trebuie să se bucure de cele două condiţiuni indispensabile: termen lung şi dobândă mică. De asemenea creditul străin poate ajuta mult întreprinderile de export Dar acestea sunt numai spicuiri dirt interesanta lucrare a d-lui inginer agronom Alex. Mirescu. Problema este prea însemnată, iar cei interesați nu se pot lipsi de a o ceti în întregime. * A. D. CARABELLA | CONSFĂTUIREA COMERCIANŢILOR DE ÎNCĂLŢĂMINTE Duminică la ora 10 dimineaţa comercianţii de încălţăminte s-au întrunit în localul Sfatului Negustoriesc din calea Victoriei nr. 20 etaj II, sub preşedinţia d-lui Eremia Muntenescu. Se intră în ordinea de zi, pentru atingerea scopurilor urmărite de către asociaţie. Se cooptează în comitet până la adunarea generală domnii: Willy Segal, B. Weintraub, inginer Ilonescu, Mişu Leibovici, Valeriu Tatu, R. Niţescu, „Bolero”, PIvopol şi I. Graur. • Se fixează adunarea generală pe ziua de 19 Noembrie, iar în caz de nu se va întruni numărul legal de membrri se amână pentru data de Decembrie 1944. D. preşedinte face o amplă expunere asupra demersurilor făcute, împreună cu delegaţia de comercianţi la d. ministru Burchi, la direcţia preţurilor şi la oficiul pentru distribuirea materiilor prime O. R. A P. PROBLEMA APROVIZIONĂRII CU MATERII PRIME In aceiaşi ordine de idei, pentru aprovizionarea cu materii prime, fac diferite propuneri domnii: Wily Segal, Gh. Dobrescu, L Grigorescu, Gr. Dumitrescu, B. Weintraub, R. Niţescu, şi G. Constantinescu. Toţi vorbitorii atacă chestiunea aprovizionării căci numai printr’o libertate a comerţului de încălţăminte va disparebursa neagră, atât prin preţurile ce se cer prinmisiţii fabricilor de produse de piele şi talpă, ele refuzând pur şi simplu vânzarea direct comercianţilor. Deasemenea cer ca O.RA.P., silfi onoreze toate bonurile aflate la comercianţii de încălţăminte, deoarece fabricile refuză pe motivul că sunt angajate cu furnituri pentru diferite instituţiuni ; în fond e aceeaşi speculă care se face şi la fabricile de produse tăbăcite. MAJORAREA BENEFICIULUI DE LA 20 LA SUTA LA 30 SUT. Se propune pentru însăşi existenţa comerţului de încălţăminte, căi beneficiul de 20 la sută aflat astăzi la această ramură de activitate, nu acoperă nici cheltuelile de regie şi impozitele , este o nedreptate ce se face acestui comerţ, căci este ştiut că toate celelalte categorii au un beneficiu de 30 la sută și deci este drept si echitabil ca si acestei categorii să i se aplice a« selas .rezhtt. ' IN PRIVINA REGLEMENTARII PRETURILOR Actualele preturi nu mai corespund, după cum au arătat antevorbitorii la ceellalte capitole, căci comercianții de încălțăminte au mai Cimitjanaye în pag. NOUL PREŢ AL ZIARELOR Comisia de preţuri, întrimindu-se ori dimineaţă, sub preşedinţia d-lui M Romaşeanu, la care au participat reprezentanţii tuturor ziarelor din Capitală, a luat act de faptul că guvernul a hotărît majorarea simţitoare a preţului hârtiei rotative, fapt care a determinat urcări şi la maficile prime, necesare imprimării ziarelor reprezentanţii ziarelor au fost nevoiţi să majoreze preţul ziarelor de la 1 Noembrie , astfel: Zilele, tipărite în două pagini, lei 10. lam 13? PatrM P3»1"* î" lei 15. ^ „A