Argus, octombrie 1945 (Anul 34, nr. 9691-9715)

1945-10-01 / nr. 9691

ANUL XXXIV Nr. 9691 CITIT» şi răspândiţi ZIARUL Fimpui ultimele ştiri interne şi externe ABONAMENTE»­an str Tariful în funcţiune de convenţiile poştale I internaţionale Pentru bănci, societăţi şi Instituţii 20­000 lei anual In ţară 3 luni 3000 lei 4 PAGINI 40 LEI ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILE­ INDUSTRIEI Şl FINANŢE) Str.Sărindar 15bel 3.15.44 se $i PUS primeşte la ii date ! ÎC!Î ATEA la administraţia /jurnicil agenţiile de publicitate. icîar . „ Ultit S S. A. AL. PETROVICI (ni.­crt- nih Ni 10» ›il* «*!«•» h­eilm lei re» |››·nsn tu) : S wrnta a LUPTA CONT­RA NATURII de prof. N. Ghiulea eceta continuă. Nu se poate ara, nu se pot face însămânţă­­rile de toamnă. Lipsa ce dom­neşte anul acesta, ne ameninţă şi în anul viitor. In locuri deluroase şi poale de munţi unde altă dată erau păduri şi astăzi s‘ar fi putut face culturi pro­ducătoare pământul se degradează şi în locul pământului negru apare stânca neproductivă. Pe malurile de ape, pe malurile Dunării, între braţele fluviului nos­tru, între Siret şi Prut, în Deltă, şi multe alte locuri, sunt mii de hectare care zac cea mai mare parte r­ anu­lui, dacă nu tot anul, sub apă. Sunt atâtea mii de hectare, care pot fi date culturii, care pot fi folosite în ridicarea economică a ţării, în ri­dicarea poporului nostru. Cultivăm şi acum, cum am culti­vat şi în trecut, numai pământul pe care străbunii l-au curăţat de rădă­cini şi stânci, de multe ori fără să-i mai împrospătăm sau să-i alimen­tăm puterea productivă. Irosim în­­tr'una o avere strămoşească fără să o mai îngrijim, să o mai refacem. Avem atâtea cursuri de apă care curg cum le-a lăsat Dumnezeu, pe unde le-a mânat întâmplarea sau roca. Nu am îndreptat cursul niciu­­nui râu, şi am lăsat de multe ori să se reverse şi să distrugă recolta în multe primăveri. Nu am putut să fa­cem niciunul navigabil. Am rămas doar cu milenarele plute. Zeci de ani ne-am chinuit şi am cheltuit milioa­ne fără a reuşi ceva pe Prut. Nu am legat în nici un loc râurile noastre cu canale, pentru a le reglementa şi a înlesni circulaţia în unele regiuni. De zeci de ani vorbim de un canal Bucureşti-Dunăre şi nu am reuşit să facem decât planşe şi machete pen­tru expoziţii. Avem atâtea minunate căderi de ape pe care nu le-am folosit aproape de loc. De zeci de ani vorbim de ,,cărbunele alb“ şi de „electrificarea ţării" şi am rămas numai cu vorba. Omul stăpâneşte forţele naturii. Aşa este dar asta în alte părţi. La noi dacă dă Dumnezeu şi plouă, se face recoltă. Dacă nu, ne văităm. O sforţare de muncă şi o cheltuială, odată pentru totdeauna, ar brăzda cu o irigaţie sistematică toate câm­purile noastre de cultură şi am avea producţie şi în timp de secetă. Asanarea terenurilor inundabile ne ar da zeci de mii de hectare de cultură de o rodnicie unica, in locuri fericite de crăpării artificiale, care ar aduce ţării mari bogăţii şi popu­laţiei un aliment preţios. Recâştigarea terenurilor degradate ar fi pentru economia noastră, iarăşi, un dar nepreţuit. Bunurile pământului sunt ale o­­mului dar el trebuie să ştie să le ia omul trebuie să învingă greutăţile pe care natura i le pune în cale. Viaţa e o veşnică luptă, o luptă cu natura. Acele popoare care au isbftirîrt în această luptă, sunt în fruntea popoa­relor lumei. Acele care nu au luptat — sau au pierit, sau se târăsc fără, onoare şi astăzi. Olandezii şi-au creiat ţar din fund de mare, danezii şi elvpţienii au făcut să rodească şi stânca, bulgarii şi sârbii au făcut din ţara lor grădi­nă, italienii au făcut din ţara lor muzeu iar noi am irosit ce ne-au lă­sat strămoşii. Oameni învăţaţi, avem. Ingineri pricepuţi, avem. Muncitori capabili avem. O ţărănime muncitoare, avem. Avem ce este mai preţios, omul şi totuş nu facem nimic. Ce ne lipseşte? Nu am putea spu­ne că ne lipsesc mijloacele financia­re fiindcă pentru lucrări productive oricând se găsesc bani. Nu am putea spune că ne lipseşte voinţa de pro­gres fiindcă, calea ferată Bucureşti- Giurgiu este una din primele văi din lume, înainte de războiu Capitala noastră avea cele mai frumoase şi, relativ, cele mai multe automobile din lume. iar autostrada Oradea- Giurgiu era renumită şi totuşi ne lipseşte ceva. Este o lipsă morală, ca­re ne condamnă de două mii de ani la o veşnică aşteptare. Poate o zguduire puternică, ne-ar trezi. Poate şi o pace ,gură şi de lungă durată ne-ar hotărî să ne a­­pucăm de treabă. Poporul acesta peste care, în două mii de ani, au trecut atâtea năvăliri, atâtea pustiiri; poporul acesta care a fost jefuit şi sărăcit de atâtea sute de ori; poporul acesta căruia din tot trecutul său de milenii nu i-a ră­mas nimic, aproape nimic, din mun­ca sa, din podoaba sa, poate, într'un timp îndelungat de pace, sigură, se va putea şi el apuca de ceva c are să rămâie, şi să facă mândria urma­şilor săi. Evaziea la declararea beneficiilor de războiu După datele centralizate de ministerul finanţelor până la 20 Septembrie, asupra mersului impunerilor la beneficiile şi câş­tiflurile de război, s-au consta­tat următoarele: Beneficiile de războiu impo­zabile ale comercianţilor şi in­dustriaşilor, au fost constatate de către comisiile de impuneri ca fiind de 10 miliarde lei faţă de 20 miliarde lei, prevederi bugetare. Este probabil că pâ­nă la terminarea operaţiunilor de impunere să se acopere com­­plet suma prevăzută de buget. Câştigurile de război ale par­ticularilor se reduc după decla­raţiile celor în cauză la numai 5 miliarde lei faţă de 40 miliar­de lei prevederi bugetare. După cum se vede, deşi câş­tigurile de războiu ale particu­larilor au fost calculate la alcă­tuirea bugetului, la sume foar­te mici, avându-se în vedere că evaziunea de la impunere a ace­stor venituri va fi foarte mare, totuş declararea lor a întrecut cele mai pesimiste aşteptări. Acum se studiază de către ministerul finanţelor modalită­ţile după came să se urmărească cu severitate descoperirea şi m­inunerea câştigurilor de răz­boiu nedeclarate, aplicâmlu-se totdeodată și sancțiunile legale celor în cuină. Aprovizionarea Capitalei cu aiciEinea şi lemne este asigurată Primarul general al Capitalei cu sprijinul neprecupeţit al Subsecre­tariatului de Stat al Aprovizionărei, a reuşit să asigure stocurile de ali­mente necesare populaţiei Capitalei. In urma unui raport al conducerii municipale, Ministerul de Finanţe a majorat deja 200 milioane la 1 mi­liard cinci sute de milioane lei, fon­dul rambursabil al oficiului de a­­provizionare al Capitalei. Din acest fond, Primăria va cum­păra importante cantităţi de fasole, cartofi, arpacaş, ceapă, cari vor fi depozitate în subsolurile halei Obor şi cari vor fi puse la îndemâna popu­laţiei, atunci când piaţa alimentară nu va fi suficient îndestulată şi nu va putea satisface cererile. Aceste stocuri de rezerva vor con­stitui şi un real mij­loc d de combatere a speculei. Pentru că atunci când în piaţă nu vor sosi alimente în cantităţi în­­de­stulătoare şi comercianţii ar în­cerca să sporească preţurile alimen­telor, Primăria va arunca din stocu­rile sale mari cantităţi determinând astfel o stabilitate a preţurilor. Pentru a se asigura consumul normal de pâine, Primăria a stocat până acum o cantitate de peste 4000 de vagoane, stoc intangibil, care va fi pus în consum public, numai in ce­ntri extreme. Consumul normal este acoperit de c­­ntitate­a aflătoare azi în silozurile morilor din Capitală, iar cantităţile colectate în judeţele limitrofe desti­nate a deservi consumul până la re­colta viitoare, sunt în drum spre Ca-pitală. În urma intervenţiei autorităţii iU­un­cinale, Ministerul economiei a partizat pentru Capitală o cotă de­­8000 vagoane cartofi colectaţi din judeţele Braşov, Făgăraş, Ciuc, Trei Scaune şi Roman. Cartofii se vor vinde la preţ maxi­mal sub controlul Oficiului de aprovi­zionare. Transportul lemnelor în Capitală a suferit întârzieri din cauza lipsei mijloacelor de cărat lemne din pă­dure la staţiile de încărcare. Primăria Capitalei obţinând 150 de camioane din cota vehiculelor ce ni s'au cedat de către URSS s'a asi­gurat transportul lemnelor, aceste ca­mioane fiind trimise la Intorsura Bu­zăului şi la Câmpulung, accelerân­­du-se astfel şi transporturile şi ex­pedierea lemnelor*" spre Bucureşti. In acelaş timp, Primăria a"" cerut ca Ministerul Econome), prin ins­pectorii săi să cerceteze zilnic sosi­rile de lemne în gările locale, supra­­veghiând descărcarea şi dirijarea lor, astfel ca toate lemnele depozitarilor să fie descărcate numai în depozitele respective şi puse în vânzare popu­­laţiei. • ga n­­j­a P­iaţa Sâmbătă 29 Septembrie Bursa Târgul liber al bursei s-a ară­tat oarecum activ. Au fost cerute si încheiate acţiunile „Credit Minier“ la cursul de 35.000. Iterifa 1­5.300 S. T. B. 12.400 Letca 14.500 In conmartim­entul valorilor împrumutului Refacerii Natio­nale, calm. Chitanţele titluri­­ provizorii au fost negociate în jurul cursu­rilor târgului oficial. Preţul medaliilor în scădere. TRECEREA SUB COM­TROLUL STATULUI A UNOR ÎNTREPRIN­DERI COMERCIALE ŞI INDUSTRIALE Forurile econ­outice su­perioare constatând cu­ măsurile luate pentru stă­vilirea speculei, nu „„ dat Rezultatele dorite până în prezent, examinează în momentul de faţă luarea unor tunsuri turi severe. Astfel, urmează ca pe viitor să se numească pe lâng­ă fiecare întreprinde­re câte un comisar de pre­ţuri, care va avea, printre altele, rolul principal, de a s­upr­ave­g­­h­ea toate miş­cările de mărfuri, semi­fabricate şi materii pri­me. De asemenea, mai ur­mează ca orice intrare sau eşire de mărfuri la fi­nele întreprinderi să nu se mai poată face fără vi­za facturilor sau celorlal­te acte de circulaţie a măr­furilor de către reprezen­tantul forurilor în drept, împrumut garantat cu ipotecă și cesiune — Casa Nat. de Economii și Cecuri Poștale — C.E.C. — a deschis pe seama d-lui Dan Ca­­priel antreprenor de lucrări pu­blice din str. Dionisie 34, un credit în cont curent de lei 350 milioane. Pentru garantarea acestei sume, debitorul a ipotecat C.E. C.-ului im­ob. din str. Romană 17, str. Batiste­i si str. Ştirbey Vodă 29 A., a gajat materiale de construcţie aflate pe şantie­rul din str. Ştirbey Vodă 29 A, în val. de 48.000.000, şi a cesio­nat creanţele ce are contra Pri­măriei Municipiului Bucureşti. Exploatarea peştelui După informaţiinii din sursă com­­petin­te se anunţă că foru­rile economice superioare sunt preocupate, printre altele, în momentul de faţă de schimba­rea actualului sistem de exploa­tare a pescăriilor Statului. Această reorganizare tinde atât la intensificarea produc­ţiei de peşte cât şi interesarea pescarilor vânători în valorifi­carea acestui produs. Această valorificare ar urma să se facă prin organizarea pes­carilor în mari cooperative de producţie. Preţul cărnii Se ştie ca forurile economice de resort au hotărît să dea o decizie prin care să se îngădue­ze viitor tăerea vitelor în aba­toare şi desfacerea acestui ali­ment două zile pe săptămână. Cu acest prilej, organele com­petente examinează şi problema stabilirii unui preţ oficial real la carne, deoarece preţurile vechi nu mai corespund situa­ţiei actuale. De aceea organele de resort urmează să facă o recalculare a preţurilor vitelor la care se mai adaugă şi cele de tăiere, transport, etc. urmându-se să se stabilească un preţ cât mai real. In cursul zilei de eri, a avut loc o şedinţă la Ministerul In­dustriei si Comerţului, cu care prilej s'au făcut primele pro­puneri în această privință. Impunerile continuă până la 15 O­ctovnbri a. Ministerul finanţelor a hotărît ca agraraţiunile de impunere a comercianţi­lor şi imSmsîrîaşilor pe e- X ere­nţi oil financiar 1945—­ 1946, să se termine până la 15 Octov­iferie a. c. Totdeodată s’aai dat in­strucţiuni administraţiilor financiare să alcătuiască comisiunile pentru jude­­carea apelurilor la aceste impuneri, retr’wit preve­­deril­e legii contribuțiilor directe si r-.*e codului de precedr­ă fiscală, Comis’.iuile de apel își vor începe activitatea La I Noembrie a. ©, €♦ P—mCIHB II II I ————— Lm 1 Octombrie 1345 CE SE PETRECE IN BURSA? AFLUXUL CAPITALURILOR S A PRODUS NORMAL. CAUZA URCĂRILOR MASIVE. DE UNDE VIN ÎNTÂRZIERILE I LICHIDĂRI — E NEVOE DE O „ CASA CENTRALĂ DE UCHISlARi.1 — Interview cu d. Achille SareE^ fost consilier al Minster­ului de­ industrie și comprț In continuared anchetei noastre publicăm astăzi răspunsul d-lui A­ chille Şaraga, agent oficial de schimb, vice-preşedinte al Camerei f de­ comerţ româno-americane şi fost consilier al Ministerului de industrie şi comerţ. Cauzele „haussei“ — Cam­ credeţi că sunt cau­zele ,,haussei“ bursiere din ul­tima vreme? — Sub regimul dictaturii şi al teroarei antonesciene, mare parte din clientela Bursei a stat rezervată pentru că deten­­torii de numerar nu puteau a­­vea încredere în acţiunile cota­te şi în special din cauza legiui­rilor rasiale şi a numeroaselor restricţii economice. Imediat după actul de curaj al Suveranului nostru de la 23 August 1944, încrederea deten­­torilor de numerar, cari până atunci îl camuflau în valute şi aur, a început să re­vie la Bur­să şi a avut ca efect plasarea unei importante cantităţi de numerar disponibil, nu numai în acţiunile existente, ci şi în subscrieri noui de actiuni, cari se cifrează la zeci de miliarde lei. Afluxul în bursă s’a pro­dus normal — Sunt normale urcările în­registrate la Bursa si socotiţi folositoare economiei naţionale si statului actuala urcare a va­lorilor? — Afluxul de capitaluri din Bursă S'A PRODUS IN MOD NORMAL, din cauzele arătate mai înainte, iar masiva urcare a cursurilor a fost deasemeni firească, mai ales într'o bursă ca a noastră, care are o clien­telă foarte redusă. Din experiența celor 25 ani de agent oficial, ai mei, am con­statat că marele public vine să facă tranzacţii în Bursă, mai mult în epocile când acţiunile sunt în urcare, provocându-se astf­el o haussa, care atrage la rândul ei o clientelă flotantă. Această clientelă flotantă pro­duce mărirea haussei, dar este şi factorul care la cel mai mic svon provoacă haissa. Cred că pentru economia na­ţională a ţării este mai bine a se îndruma capitalurile dispo­nibile la Bursă, mai ales astăzi când întrebuinţarea lor directă în industrie sau comerţ nu este deocamdată necesară, decât să fie lăsat la operaţiuni cu devi­ze, cari lovesc în valuta naţio­nală. De altfel, este simpto­matic ca pe când acţiuni­le sau urcat într'un ritm oarecum afiărit, valutele străine ’au rămas aproape staţionare în ultima tira­nie, ier napoleonul este, chiar cu zece puncte mai eftin dt­ ceui medalia de aur românească. Dar cspn­alizarea numerarului la Bursă mai aduce şi însemna­te venitur­i statului, cari SE CI­ER­EAZA LA MULTE MILI­ARDE pe an, numai din taxe­le percepute cu ocazia transmi­siunii acţiunilor. La aceasta SE MAI A­DAC­CA SI IMPOZITELE PER­CEPUTE la reevaluările şi aite emisiuni de capitaluri a societăţilor anonime, cari sunt antrenate să facă această operaţiune de actualizare a va­lorii investiţiilor lor, numai a­­tunci când acţiunile respective sunt bine primite în Bursă. In ultima vreme reevaluările şi e­­misiunile noui au fost de o im­portantă foarte grap şi au a­­dus în patrimoniul statului sub forma de taxe fiscale zeci de miliarde lei. Trebuie făcută educaţia publicului — Cam­ sunt lipsurile de a­­cum­ ale Bursei de valori şi ce mijloace de îndreptare preconi­zaţi? — Părerea mea este că trebue fă­cută o educaţie a marelui public pentru plasamente serioase, adică în acţiunile societăţilor cari au ac­­vestiţiuni însemnate şi sunt sub Continuare în pagina 4-a SAPTAM­ANA FINANCIARĂ Piaţa capitalurilor. Opera refuire a că­ior ferate. Suprimarea legii „imprime! închirieri/4. Ajutor ii tre­bută. Bursa Caracteristic­ele pieţei capitalu­rilor rămâne aceleaşi: afluxul ’de lichidităţi şi tendinţa de orien­tari spre plasamente. I această ordine de constatări, emisiunile cu vărsăminnte în nu­merar au sporit. Întreprinderile cari sunt societăţi anonime se re­­simt­ de nevoia pndurilor de rul­ment şi în genere de consolidarea reevaluărilor. Operaţiunile de reevaluare a ac­tivelor s’au desvoltat. Aceste ope­raţiuni s’au impus prin forţa îm­prejurărilor: nivelul preţurilor, cum şi o armonizare cu conturile active şi pasive şi o reală funcţio­nare a conturilor de rezultată: profit şi pierdere. Reevaluările, în sine, nu con­­stituesc o rezolvare definitivă a problemei investiţiilor ci o for­mulă de expedient, atâta vreme OPERA DE REFACERE Calea ferată e instituţia care a suferit cele mai mari distrugeri din cauza războiului, aşa încât o­­pera ei de refacere reclamă o muncă intensă, ce trebuia imediat începută, căci simultan cu nevoile de refacere, trebuia să se facă faţă marilor cerinţe ale transpor­­tuilor militare, iar acum şi ale pe­rioadei de trecere la econo­ma de pace. Ţinând seamă de această situa­ţie excepţională, realizările obţi­nute pot fi considerate satisfăcă­toare. Astfel, în ceea ce priveşte linii­le, care au fost distruse pe o di­stanţă de aproape 2.000 km., s-au restabilit 35 la sută din lungimea liniilor distruse în cale curentă şi garaje, 56 la sută din cele cca. 3.000 ramificaţii distruse şi 45 la sută din cele 00 podeţe distruse. Valoarea totală a acestor lu­­cări depăşeşte suma de 8 miliarde 8 milioane, la care se mai adaugă şi cele necesitate de ducerea răz­boiului alături de Uniunea So­vietică, în valoare de 800 milioane lei. De asemenea, în vederea între­ţinerii liniilor în circulaţie s-au executat refacţii de linii, consoli­dări de infrastructură, regulari­zări ale cursurilor de apă, apă­rări, îndiguiri, plantaţii. Valoarea totală a acestor lu­crări, la preţurile actuale, trece de 20 miliarde lei, pentru execu­­area lor folosindu-se 80.000 va­­goan­e cu materiale, ceea ce repre­zintă odată şi jumătate parcul va­goanelor de marfă de care dis­pun«* & h ;»...... cat preţurile sunt mobile. De alt­fel aceste reevaluări au temei pe bilanţuri din gestiunea trecuta. In con­junctur­a prezentă tot ce majorările de capitaluri sunt cu uşurinţă absorbite. Plasamentele în valori mobi­liare s’au redus, ca urmare a si­tuaţiei din Bursa de efecte şi ac­ţiuni. Scăderea masivă a volumu­lui de încheieri confirmă acest fenomen, care e însă trecător, dat fiind afluxul de capitaluri in târ­gul financiar. Plasamentele de credit au evo­luat calm, de altfel slaba circula­ţie a bunurilor de consum şi pro­­­ex acţie, nu dau posibilitatea parisuimei de credit. Evoluţia plasamentelor în imo­bile urbane cum şi în inscrip­­ţiuni ipotecare se succed într’un ritm tot mai sporit. ■A CAILOR FERATE In domeniul lucrărilor s’au re­făcut 50 la sută din cele 2.800 de poduri distruse și 50 la sută din lungimea celor 27 tunele distruse în valoare totală, la preţurile ac­tuale, de peste 1.300.000.000 lei. Din cele 41 linii închise pentru circulaţie, s-au redat total circu­laţiei 19 linii, parţial 7 linii, ur­mând încă 9 linii să fie terminate în cursul acestui an. Astfel, 65 la sută din lungimea liniilor scoase din circulaţie sunt azi redate cir­culaţiei. SUPRIMAREA LEGII „EMPRUMUT-INGH SPHE­RE“ PROVOACĂ NEMUL­ŢUMIRI IN ANGLIA Hotărîrea luată de guvernul A­­mericei de a înceta furniturile prevăzute de legea „lend-lease” (imprumut-închiriere) şi de a a­­nula toate contractele care n’au fost executate în întregime, a surprins cercurile conducătoare din Anglia. In declaraţiile oficia­le se simte oarecare mirare, iar ziarul conservator „Daily Mail”, organul actualei opoziţii, constată cu o oarecare satisfacţie răutăcioa­să, că această hotărîre a d-lui Tru­man a adus o tulburare considera­bilă la Downing­ Street. Puţin după aceea s’au publicat lămuririle date de d. Crowley, ss­­.j1 administraţiei americane pen­tru direcţia activităţii economice în străinătate. El a declarat că n’a existat nici o clină intenţia de a se servi de flend-lease” pentru re­stabilirea economiei după război şi că „personalităţile oficiale en­gleze ar fi trebuit să ştie ci legea „lend-lease” nu va fi prelungită după sfârşitul războiului împo­triva Japoniei”. Totuşi, unele zia­re engleze­ au văzut în actul acesta ceva mai mult decât o consecinţă naturală a sfârşitului războiului. Astfel „Times” subliniază că „în­semnătatea acestei hotărîri nu se afla doar aci”. La rându-i, o parte din presa a­­mericană nu înclină să vadă în su­primarea lend-teas-ului o măsură decurgând doar din încetarea osti­lităţilor. Ziarele anunţă că Waal- Streetul întrevede posibilitatea de a se servi de puterea financiară a Statelor Unite ca de un mijloc de acţi­une asupra vieţii interne a u­­nor ţări aliate. „Waal-Street Jour­nal”, organ al cercurilor financia­re, a publicat un articol al fostu­lui subsecretar de stat Morley, care conţine, între altele, şi ur­mătoarele: ,D­acă avem intenţia sa ajutăm Anglia, ar fi cel puţin just de a se insista pentru că să o facem in armonie cu propriile noart­e idei şi nu cu cele ale An­gliei. _ In faţa unui limbaj atât de pu­ţin voalat, ziarele engleze amenin­ţă că o să adopte contra-r­ăsuri. „Daily Herald", organ al laburi­ştilor, declară că „vor fi luate, contra măsuri energice, între care şi o extindere energică a exportu­rilor şi a cumpărărilor de mărfuri în alte regiuni decât cele ale do­larului”. AJUTORUL DE IARNA De la 1 Ianuarie — 1 Septem­brie 194­5, deci în decurs doar de 9 luni, s’au perindat prin faţa Tri­bunalului din Capitală 5.853 pro­cese de sabotaj cari, toate, se re­fereau la nerespectarea, totală sau parţială, a articolelor 6, 7 şi 8 din legea privitoare la înfiinţarea eco­­nomatelor. Cu alte cuvinte, 5.853 de între­prinderi au sabotat legea prin (Continuare fin pag. 4-a) ROMANE C KONTROLUL PLASAMENTELOR K­ rsMANI. „Suprimarea forţelor de aSTre­­­siune germane — spune senatorul H. M. Kilgore, preşedintele sub­­comisiunei însărcinată cu studie­rea acţiunii cartelurilor şi mono­­polițrilor asupra conducerii răz­boiului, în raportul său adresat Comisiunei senatoriale a afaceri­lor militare — necesită lichidarea în toate părţile lumii, a avantpos­­turilor economice stabilite, de na­zişti. Acest lucru presupune o ac­ţiune concertată a Naţiunilor Gi­nite. Va fi nevoe ca ele, să-şi o­­fere toate informaţiile pe care le vor putea obţine pentru a putea descoperi toate amănuntele siste­mului de penetraţie economică al Germaniei. Lucrând cot la cot, Naţiunile Unite vor putea fi în măsură să descopere şi să a­­plice mijloacele cele mai sigure ca să distrugă elementele naziste în teritoriile respective, mai în­tâi, apoi în cele neutre şi în ţă­rile eliberate. Una din primele sarcini ale co­misiei militare aliate din Germa­nia va fi să cerceteze, cu cea mai mare atenţie, toate plasamentele germane în străinătate, ca să poa­tă alcătui un inventar complect al bunurilor germane, şi în special al acţiunilor al căror proprietar adevărat şi-a ascuns identitatea îndărătul numelor societăţilor el­veţiene, olandeze sau sud-ameri­­cane”. „Toate bunurile germane aflân­­du-se în teritoriile Naţiunilor U­­nite, cuprinzându-se în ele şi na­­ţiunile eliberate, vor trebui să fie confiscate şi agenţii nazişti, ca şi colaboratorii lor vor trebui să fie deposedaţi de bunurile lor, ca şi din funcţiunile lor”. „In ceea ce priveşte societăţile aşa zise neutre, Comisiunea mili­tară aliată, după ce va fi deter­minat proporţia plasamentelor germane care se află angajate înt ele, va trebui să răscumpere, în mod gradat, proprietatea acestor acţiuni. Pentru aceasta va trebui ca neutrii să consimtă să cedeze direcţiunea acestor afaceri Naţiu­nilor Unite sau să agranteze ei afacerile,în chestiune au fost com­plect debar­aste de orice partici­pare sau de orice conducere na­zistă”. „Oricare ar fi politica adoptată pentru reparaţii în natură, în mun­că sau în bani, nu va trebui ca ea să servească la menţinerea sau re­stabilirea industriei grele ger­mane sau a cartelurilor, căci in­dustriaşii germani au fost aceia care au fost cel mai puternic sus­ţinător al cartelurilor internaţio­nale. In contractele lor cu socie­tăţile americane şi britanice, re­prezentanţii germani ai cartelului au stipulat, în mod foarte speci­fic, că, în caz de război, acordu­rile vor intra în vigoare când osti­lităţile vor înceta. In consecinţă, eforturile care ar tinde să păstre­ze sistemul cartelurilor interna­ţionale ar face jocul industriaşi­lor militarişti germani, a acelei clici care a şi conceput şi purtat cri­ă r?zî-o-uri mondiale”, îşi în­cheie ra-'CTtul său senatorul Kil­gore. ---rfsrxTM*r?wTr ul LIBERTATEA COMERŢULUI PENTRU ANUMITE ARTICOLE Importantele declaraţii ale d-lui Ing. Petre Bejan, ministrul industriei şi comerţului A­merica "tr­imite carne în Anglia şi ţările europene WASHINGTON 29 (Rador­) _ Guvernul Statelor Unite a stocat 308.500 tone de carne pentru a fi distribuite în cursul trimestrului viitor Marii Britanii şi ţărilor din Europa eliberată. Ministerul agriculturii, care­­V a­nunţă această ştire, subliniază că această cantitate reprezintă circa 10 la sută din provizia totală de carne a Statelor Unit și este cu 225.000 tone mai mare decât cantitatea iW*­misă In trimestrul tr­eat.

Next