Arhitectura, 1956 (Anul 4, nr. 1-12)

1956-06-01 / nr. 6

ARHITECTURA ■íCcíi, muzeul satului PAUL PETRESCU paul stahl ANTON DAMBOIANU Sub acest titlu, un colectiv de tineri şi valoroşi cercetători ai artei noastre populare publică un caiet în care ne sînt înfăţişate, însoţite de explicaţii succinte, foarte clare, cîteva din imaginile atît de variate şi de sugestive ale pitorescului Muzeu al satului, situat în partea de miazănoapte a capitalei noastre, pe malul lacului Herăstrău. Operele arhitecturii şi ale artei populare în general, de la casă şi biserică pînă la cele mai mărunte construcţii trebuincioase gospodăriei şi vieţii ţărăneşti, precum şi mobilierul şi toate uneltele şi obiectele de artă legate de locuinţă, de port şi de munca de toate zilele a oamenilor, constituie în ansamblul lor docu­mentele esenţiale pe baza cărora se pot studia şi înţelege felul de viaţă şi variatele aspecte ale manifestărilor artistice ale poporului nostru. Rostul şi valoarea deosebită a Muzeului satului din Bucureşti constau tocmai în faptul că grupează la un loc, pe baza unei alegeri făcute riguros după criterii ştiinţifice şi artistice, toată gama de documente care pot înlesni chiar şi vizitatorilor neiniţiaţi, studie­rea şi înţelegerea justă a vieţii oamenilor de la ţară. Muzeul din Bucureşti— care se enumeră printre foarte puţinele instituţii de acest gen aflătoare în lume — este un adevărat sat, mai bine zis o sinteză de sat, pe uliţele căruia întîlneşti exemplarele cele mai caracteristice, originale, de case aduse din toate provinciile ţării şi, alături de case şi în interiorul acestora, toate obiectele necesare ducerii traiului zilnic, expuse, nu artificial, în vitrine, ci liber, în mediul lor natural. Dar oricît de bine alcătuit şi oricît de grăitor prin bogăţia şi varietatea mate­rialului expus, pentru a fi bine cercetat şi înţeles, muzeul are nevoie de o bună călăuză şi pricepuţii etnografi Paul Petrescu şi Paul Stahl, în colaborare cu talenta­tul desenator şi arhitect Anton Dîmboianu, au împlinit cu publicaţia lor, în parte, această nevoie. Zic în parte, deoarece caietul care face obiectul acestei scurte notiţe se ocupă numai de arhitectură, nu şi de celelalte variate obiecte de artă care întregesc bogata zestre a muzeului. Aceasta nu scade însă cu nimic valoarea lucrării, care va putea fi întregită, fie cu un al doilea caiet, fie, eventual, cu o lucrare mai întinsă care, prezentînd în acelaşi mod monumentele de arhitec­tură, să trateze şi celelalte probleme ale ustensilelor şi obiectelor de artă legate de fiecare casă şi de regiunea respectivă căreia aparţine aceasta. Lucrarea cuprinde o succintă dar cuprinzătoare introducere şi douăzeci şi cinci de scurte monografii însoţite fiecare de imaginile, înfăţişate în fotografii şi desene, ale monumentelor aflătoare în muzeu. Explicaţiile, foarte necesare, date în introducere, lămuresc pe cititor, în primul rînd, asupra naturii şi valorii muzeului, apoi asupra problemelor generale ale arhitecturii populare, în legătură cu compoziţia planurilor, cu tehnica şi materia­lele de construcţie, cu decoraţia, în prezentarea fiecărui monument în parte autorii au urmărit, prin expli­caţiile date în text, să reintegreze casele în mediul sătesc din care au fost desprinse. în cadrul fiecăreia dintre cele douăzeci şi cinci de « micromonografii » sînt astfel descrise pe rînd, sumar, condiţiile de mediu geografic şi tipul satului în care a fost construită iniţial clădirea; viaţa economică şi socială a localităţii; formele arhitecturii locale şi tipul căruia aparţine casa aflătoare în muzeu. Se trece apoi la descrierea fiecărei clădiri în parte, analizîndu-se atît planul, cît şi modul de încălzire a încăperilor, tehnica construcţiei, decoraţia etc. Descrierile, destul de complete, sînt însoţite, pe aceeaşi pagină, de o serie de imagini — foto­grafii foarte bune, dar nu tot atît de bine imprimate — şi desene sugestive, executa­te cu o deosebită sensibilitate. Lipsesc însă cu desăvîrşire din prezentarea grafică, planurile feluritelor clădiri, lucru care ar fi sporit şi mai mult valoarea documentară a publicaţiei. în ceea ce priveşte prezentarea tehnică, se poate spune că munca autorilor şi conţinutul cărţii ar fi meritat o grijă mai mare din partea editurii. Preţul cărţii nu s-ar fi mărit mult dacă se înlocuia hîrtia de calitate inferioară care s-a între­buinţat, cu una mai potrivită pentru ilustraţii. Zincurile n-au fost bine lucrate şi nu redau nici pe departe frumuseţea fotografiilor originale. Se remarcă dimen­sionarea nepotrivită a unor clişee, rărirea cu totul inegală a rîndurilor, lipsa paginii de gardă. Tipărirea cărţii s-a făcut într-o tipografie necorespunzătoare. De aceea, printre altele, singura culoare întrebuinţată — portocaliul de pe copertă — a ieşit pătată. La tipărirea unei cărţi cu caracter artistic se cere ca editura să asigure o ţinută grafică cel puţin satisfăcătoare. Prin felul succint şi clar în care sunt analizate problemele arhitecturii populare, în general, şi prin modul original în care sunt descrise şi ilustrate monumentele din muzeu, în special, caietul Arhitectura din Muzeul satului constituie o contri­buţie valoroasă la cunoaşterea operelor create de geniul meşterilor noştri populari şi un imbold pentru întreprinderea unor noi şi mai cuprinzătoare cercetări în acest domeniu. «ARHITECTURA DIN MUZEUL SATULUI»* Prof. arh. GRIGORE IONESCU Pivniţa de vin şi ţuică a casei din Ciauru, regiunea Craiova * Paul Petrescu, Paul Stahl şi Anton Dîmboianu, Arhitectura din Muzeul satului — Editura tehnică, București, 1956. 26 RECENZII

Next