Ateneu, 1966 (Anul 3, nr. 1-12)

1966-01-01 / nr. 1

% Jnirgä cm flrm­at ic al Istrccii nätoni Románe... JUikcLii DCogjl Lulcianu. yyTyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyymyyyyTyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyTymTyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyymfyyTTy ÎNFĂPTUIREA UNUI IDEAL NATIONAL Tralan Cantemir Deşi ideea Unirii a străfulgerat istoria po­porului român la intersecţia celor mai impor­tante evenimente, ea începe să se cristalizeze abia în pragul secolului al XIX-lea, sub presiunea tot mai insistentă a maselor popu­lare, a oamenilor luminaţi din acele timpuri, a burgheziei. Cum era nevoie de extinse căi de comuni­caţie, de multiple pieţe interne pentru schim­bul de mărfuri şi de un stat bine organizat, Unirea a devenit o necesitate imperioasă. De înfăptuirea ei se leagă nu numai satisfacerea cerinţelor capitaliste, ci şi speranţa maselor populare de a scăpa de sub jugul asupririi externe. Datorită rolului pe care l-au jucat acestea în susţinerea idealului naţional, procesul actu­lui istoric s-a consumat într-un interval re­lativ scurt. Precipitarea lui a fost favorizată de faptul că premizele desfiinţării barierii de pe Milcov îşi aveau rădăcinile în vechile predoslovii ,şi letopiseţe ale cronicarilor mol­doveni şi munteni ca Gr. Ureche, Miron Cos­­tin, Ion X­eculce şi Stolnicul Constantin Can­­tacuzino, care au reliefat cu mîndrie unitatea românilor. „Insă românii se înţelege, nu numai ceştia de aici, ci şi cei din Ardeal, care încă şi mai neaoşi sînt şi moldovenii şi toţi cîţi în­­tr-altă parte se află şi au aceeaşi limbă — că toţi aceştia dintr-o fintînă au izvorît şi cură", susţine metaforic Stolnicul Constantin Cantacuzino. (­continuare în pag. 9)­rhivele Statului din Iaşi şi Bucureşti au oferit istoricilor un cîmp vast de cercetare ştiinţifică cu prilejul sărbătoririi centenarului Unirii, rezultatele fiind concretizate în valoroase studii și culegeri de documente în­tre care subliniem volumele de Documente privind Unirea Principatelor, lucrare deosebit de valoroasă apărută în editura Academiei Socialiste România. Cu acest prilej s-au publicat multe documente inedite care au lărgit baza documentară a istoricului act al Unirii, cuce­rire a maselor populare. In cele ce urmează vom prezenta cîteva documente mai deosebite aflate în păstrarea Arhivelor Statului din Iaşi şi Bucureşti privitoare la măreţul act al Unirii. La Arhivele Statului din Iaşi se păstrează toate actele pri­vitoare la alegerile deputaţilor pentru Adunarea Ad-hoc din 1857. Printre acestea se găsesc lucrările pentru alegerea depu­taţilor ţăranilor clăcaşi din toate ţinuturile Moldovei, între care Ion Roată la Putna, Ion a Babei la Bacău, Ion Levărdă la Roman, Costachi fiul lui Vasile Ostahi la Neamţ etc. Pentru fiecare deputat se găseşte, anexat la dosar, un cer­tificat întărit cu sigiliul respectiv şi iscălitura vornicilor IN ARHIVELE STATULUI Gh. Ungureanu din satele care l-au ales. Dosarele alegerii deputaţilor pen­tru Adunarea Ad-hoc cuprind protestele celor netrecuţi pe listele de deputaţi între care şi ale maiorului Alex. I. Cuza, Alecu Russo şi alţi unionişti. In ziua de 7 octombrie 1857, Adunarea Ad-hoc votează prin aclamaţii memorabilul document cunoscut sub numele de actul celor patru ponturi, din care al doilea prevedea Unirea Principatelor. Adunarea hotărăște, desigur la sugestia lui Mihail Kogăl­­niceanu, ca istoricul act să se redacteze în dublu exemplar din care unul scris pe hîrtie să rămînă în arhiva Adunării, iar al doilea scris pe pergament, să fie depus spre păstrare la Arhivele Statului din Iaşi, unde se găseşte şi astăzi. Documentele create în activitatea Adunării Ad-hoc, îm­preună cu ale Adunării elective a Moldovei din 1858—59, sunt în păstrarea Arhivelor Statului de la Bucureşti. Aici se păstrează actul din 5 ianuarie 1859 pentru alege­rea colonelului Alex. I.­­Cuza ca domn al Moldovei. Tot acolo, şi actul din 24 ianuarie 1859 prin care cu „unanimitate s-a ales Alexandru Ioan I Cuza, Domnul actual al Moldovii şi s-a proclamat Domn şi al Ţării Româneşti". Se păstrează, de asemenea, în arhivă diferite telegrame de felicitare din partea locuitorilor ţării. Astfel, locuitorii ora­şului Turnu Măgurele scriu: „venim prin aceasta a exprima că bucuria noastră este fără margini", iar acei din Bîrlad că „acea înştiinţare a Unirii a revărsat în inimile noastre bucuria cea mai desăvîrşită pentru că după atîtea nenorocite secole ce s-au strecurat asupra capetelor noastre, am izbutit a face ca să reînvie amorţita Românie". Arhivele Statului de la Iaşi păstrează un deosebit de im­portant material documentar privitor la participarea maselor populare la înfăptuirea actului istoric al Unirii. Pentru ţărănime, actul Unirii însemna în primul rînd des­fiinţarea vechilor relaţii faţă de proprietarii de moşii, înce­(continuare în pag. 2) CVâslit cAiteLOttcLti HORA UNIRII Hai să dăm mină cu mină Cei cu inima română, Să-nvîrtim hora frăţiei, Pe pămîntul României. Iarba rea din hol de piară! Piară duşmanii din ţară, între noi să nu mai fie Decit flori şi veselie ! Măi muntene, măi vecine. Vino să te prinzi cu mine ! Şi la viaţă cu unire Şi la moarte cu-nfrăţire. Unde-i unul nu-i putere La nevoi şi la durere. Unde-s doi, puterea creşte. Şi duşmanul nu sporeşte ! Amîndoi suntem­ d-o mamă, D-o făptură şi d-o samă, Ca doi brazi într-o tulpină, Ca doi ochi într-o lumină. Amîndoi avem un nume, Amîndoi o soartă-n lume. Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate, I în noi doi un suflet bate. Vin' la Milcov cu grăbire Să-l secăm dintr-o sorbire, Ca să treacă drumul mare, Peste-a noastre vechi hotare. Şi să vază sfîntul soare, într-o zi de sărbătoare, Hora noastră cea frăţească Pe cîmpia românească ! «Jur în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa ţării mele că voi păzi cu sfin­ţenie drepturile şi­ interesele patriei, că voi fi credincios constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia mea voi privighie la respectarea legilor pentru toţi şi în toate . . ALEXANDRU IOAN I m 3332.

Next