Ateneu, 1969 (Anul 6, nr. 1-12)

1969-01-01 / nr. 1

Gînduri şi perspec­tive la în­ceput de an Ţinînd să-şi precizeze încă o dată atitudinea de adeziune patriotică neprecupeţită la politica partidului şi guvernului nostru, revista „Ateneu“, asemenea celorlalte instituţii de cultură, sublinia­ză în întreaga sa activitate caracterul marxist al crezului politic, ideologic şi filozofic pe ca­­re-l profesează. Un avînt deosebit imprimă acti­vităţii noastre antrenarea entuziastă în campa­nia electorală pentru alegerile de deputaţi, din primăvara acestui an. Vom fi prezenţi astfel la manifestarea unui eveniment civic de însemnă­tate primordială, capabil să exprime democratis­mul profund al orînduirii socialiste. Un loc de seamă îl vor ocupa şi pe mai departe în paginile revistei problemele educaţiei şi auto­­educaţiei sub multiplele lor aspecte.Nu e vorba numai de chestiunile de pedagogie, didactică şi metodică legate de şcoli, ci de educaţia comple­xă a maselor, rolul de căpetenie deţinîndu-i for­marea unei elevate conştiinţe patriotice. Cea mai eficientă cale pentru aceasta rămîne, desi­gur, evidenţierea înfăptuirilor epocale din anii orînduirii socialiste, dezbaterea ideilor preţioase, conţinute în documentele de partid, în cuvîntări­­le secretarului general al C.C. al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu. O problemă esenţială rămîne cea a îmbinării specificului „local", moldovenesc al revistei, cu cerinţa de a evita provincialismul, de a promo­va valorile naţionale şi universale. La Adunarea generală a scriitorilor şi la alte întîlniri ale noa­stre cu conducători de partid şi de stat se subli­niază obligaţia revistelor, oriunde ar apărea ele în ţară, de a publica semnături de pretutindeni, de a-şi asigura colaborarea competentă şi pre­stigioasă a oricărui specialist din indiferent care colţ al ţării sau din străinătate. Un loc de importanţă deosebită îl ocupă valori­ficarea tradiţiilor de luptă şi social-culturale cărturăreşti ale Moldovei şi ale Bacăului în spe­cial, dar în acelaşi timp se cuvin oglindite as­pectele cele mai diverse ale istoriei noastre în ansamblu. îmbinarea specificului „local" cu ţinuta naţiona­lă este vizibilă deosebit de pregnant în publica­rea literaturii. Străduindu-ne să descoperim noi şi noi talente din rîndul elevilor, studenţilor, ti­nerilor muncitori din judeţ şi împrejurimi, valo­­rificînd un nucleu constant de scriitori din Mol­dova, nu uităm că revista trebuie să ofere un tablou cuprinzător al literaturii româneşti con­temporane. în această privinţă, programul nos­tru estetic porneşte de la indicaţiile de partid, personal ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cu privire la faptul că : „...diversitatea de stiluri şi forme artistice nu face decît să exprime mai pregnant conţinutul, să-l facă mai accesibil omu­lui pentru care este creată opera de artă". De aici decurge o altă idee şi anume cea a încor­porării tradiţiilor mari ale literaturii române, în rînd cu promovarea tinerelor talente. Paginile revistei noastre au reluat printre pri­mele ideea diferenţierii unor orientări şi direcţii scriitoriceşti distincte. Am pornit şi vom porni de la consideraţia că grupările literare ivite în jurul revistelor pot oferi climatul propice sepa­rării unor trăsături specifice anumitor colectivi­tăţi de creaţie şi efervescenţă spirituală. Ne a­­rătăm de asemenea receptivi la înnoirile artei, reflectînd cu pondere în revistă unele experi­mente şi inovări creatoare, care atestă talent: „Combătînd anumite viziuni înguste din trecut — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu în această privinţă —■ unele păreri rigide cu privire la ca­racterul artei, partidul stimulează preocuparea scriitorilor, a tuturor artiştilor din ţara noastră, pentru îmbogăţirea mijloacelor de exprimare, pentru o continuă inovare creatoare". Indicaţiile preţioase conţinute în cuvîntările se­cretarului general al partidului la adunările U­­niunilor de creaţie constituie un program al ac­tivităţii cultural-artistice de maximă eficienţă. Ne angajăm ca depunind eforturi susţinute pen­tru transpunerea în viaţă a acestor sarcini de onoare să oglindim şi mai amplu procesul istoric de desăvîrşire a construcţiei socialismului în aceas­tă parte a ţării, în întreaga Românie. Am ţinut să ne mărturisim o dată în plus aceste gînduri şi speranţe de început de an, cu prilejul întîlnirii de lucru de la redacţie, pe care, imediat du­pă Anul Nou a avut-o cu noi conducerea Comi­tetului judeţean de partid Bacău, în frunte cu to­varăşul prim-secretar Ioan Ichim. Am dorit să încredinţăm şi pe această cale partidul că ne vom îndeplini îndatoririle patriotice care ne re­vin, că vom contribui din plin la continua mo­delare a conştiinţei omului nou. Ateneu REVISTĂ DE CULTURĂ nr. 1 (54), anul VI, ianuarie 1969 — 20 pag. 1­3 lei CUNOSC PE LUME Catarge-zile trec prin lume. Poartă sub care ne-nclinarea şi-au ţinut străbunii mei. Şi frigul, rupt de soartă, din pieptul lor în mine n-a scăzut. Cunosc pe lume floarea lor bătrînă şi gardul viu de iarnă povîrnit. Cu-o vorbă-ntoarcerea i-o mai amină şi lemnul li va fi din nou înmugurit. A­ Mattis T­eutsch a noncontorinsm. Cunoscut prea pufin, nu numai In comparaţie cu tofi acei mari creatori ai epocii moderne alături de care s-a manifestat, ci mai ales in raport cu valoarea operei sale, Mattis­ Teutsch se înfăţişează „încă odată înţelegerii noastre" (cum ar spune Eugen Jebeleanu, care-i elogia în 1929 o expoziţie deschisă la Bucureşti) atît prin retrospectiva găzduită acum de oraşul Ba­cău cit şi prin prezenta lucrărilor sale in mu­zeele noastre reprezentative. Curind, sub sem­nătura lui I. Banner, vom avea in Editura „Me­ridiane" o monografie, alte studii (sau caiete omagiale) fiind în pregătire atît în ţară cit şi peste hotare. S-a consumat pentru această cauză mult entuziasm, sugestia expoziţiei re­trospective iniţial deschisă la Braşov, oraşul său natal, lovindu-se de o inerţie inexplica­bilă. Retrospectiva a avut cu toate acestea, grafie şi sprijinului acordat de familia artistu­lui, calitatea de a fi reprezentativă. Este su­gerată în cadrul ei, atît o imagine a evoluţiei în timp, cit şi ceea ce constituie elementul de permanenţă, idealul artistic (şi nu numai artis­tic­e) al lui Mattis­ Teutsch. Născut în anul 1884, el­­a luat contact nemij­locit cu atmosfera de emulaţie a curentelor ar­tistice de avangardă. A frecventat şcoli de re­nume şi profesori cunoscuţi, s-a alăturat unor grupări artistice prestigioase, între care Ab­strakte Gruppe „Der Sturm", gruparea de stin­Mai știi acolo, lingă rîu, potcoava sticlind cu Pintea peste văgăuni ; sau poate bani fugari către Suceava mai sar și-acum cu frică sub goruni... Cunosc un stîlp de casă părintească cu pasăre albastră scrisă-n geam, ori rădăcini de aripi prind să crească în aerul prin care te strigam ? Mihai Negulescu că „MA", a expus alături de Klee, Archipenko, Chagall. Fără a se recunoaşte elev al cuiva : „Sunt copilul secolului XX. Ca artist privesc, de la bun început, dintr-un unghi propriu tot ce se petrece în jurul meu şi păşesc pe drumul ales consecvent, drept înainte. Independenţa îmi asigură progresul", artistul exprimă un a­­devărat crez socratic, evident cînd avem în ve­dere modul polemic de a se ataşa unei şcoli, sau pe acela de a forma o şcoală. Drumul ales este, cîţiva ani mai tîrziu, precizat astfel: „Ar­tistul şi opera trebuie să propovăduiască apari­ţia omului nou". (1931 „Ideologia artei"). Celui care a avut prilejul să-i vadă expoziţiile — a expus la Bucureşti de mai multe ori, la expo­ziţia „Contimporanului" lui Vinea, la librăria „Hasefer", a expus la Cluj, Baia Mare, Braşov, după ce participase la expoziţii în München, Berlin, Paris etc. — cit şi celui care a urmărit presa progresistă a vremii, Mattis­ Teutsch i se înfăţişează cu vocaţia pozitivă a nonconformis­­mului. Este vorba de acea convingere intimă potrivit căreia poziţia artistică înaintată, de re­fuz a artei de salon, a naturalismului, o pre­supune şi pe aceea de promotor, în artăi şi în viaţa socială, a unui nou ideal, a unui om nou. Mihai Nadin (continuare în pagina 14) Reproducerea: „Compoziţie cu figuri“ vocaţia pozitivă IN ACEST NUMĂR: — Eminescu şi folclorul din Transilvania — Ovidiu Papadima. — Filonul folcloric în poezia lui Goga — Ovidiu Bârlea. Cu privire la arta epistolară în secolele XV-XVI — Gh. Vrabie. Moartea lui Armand din Athanara, fragment de roman — Cicerone Cernegura. Interviuri cu Jean Genet şi Jean Rostand. Lirică universală . — Moartea lui Vergiliu, fragment de roman. — Hermann Broch. PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ ! 110 ani de la unirea prin­cipatelor C. A. Rosetti militant pentru unire Trăind în epoca Renaşterii României şi a­­părînd fără rezerve interesele burgheziei ro­mâne în formare, C. A. Rosetti abordează, în publicaţiile sale, cu curaj şi de pe o poziţie înaintată, democrat-burgheză, o gamă largă de probleme ce constituiau tot atîtea imperati­ve ale vremii. Dată fiind imposibilitatea prac­tică de a analiza, oricît de succint, toate idei­le sale social-economice, în cele ce urmează vom încerca să descifrăm cîteva din elemente­le fundamentale ale concepţiei sale referitoa­re la Unirea Principatelor, cu intenţia de a puncta, pe alocuri cu insistenţă, contribuţia sa la ceea ce M. Kogălniceanu numea „cheia de boltă", condiţia de bază pentru înfăptuirea tuturor reformelor viitoare­­). Ca unul din cei care s-au apropiat de vederile şi cunosc­ipite lui N. Bălcescu, C. A. Rosetti susţine în mod deschis ideea de unire şi li­bertate naţională, devine adeptul şi luptătorul neobosit al acestui mare eveniment istoric. El OOOOOOOOCCOC.OOOO<X'CK)OOOC1'>;OC'OCCX'X:OOCCOCC»OOOOC»OOCX)OOCX500Cg § 1 „Unirea a constituit jj I o cerinţă a evoluţiei j I istorice a ţării noastre, I jj a creşterii forţelor de | jj producţie şi progresu- § i lui social, a dezvoltă- 1 jj rii naţiunii române j * care s-a impus ca un jj f tot unic şi, înfrîngînd | I împotrivirile din ţară | jj şi din afară, a realizat § I unitatea celor două § j ţări româneşti într-un | jj singur stat naţional jj I român care a asigurat f jj progresul şi înflorirea ] I patriei noastre, a po­li­porului nostru". j I NICOLAE CEAUŞESCU S (X'OC OO OO OO OO ÓO OOOC'ooc» <x> oooo oc-c«o OO <X) oo oc oc oo oooo co ocococ* îşi exprimă părerea că românii din ambele părţi ale Milcovului, care au aceeaşi inimă, a­­ceeaşi credinţă, aceeaşi dorinţă, cer unirea, reforma legii electorale, libertatea şi drepta­tea... „Voinţa unui popor cînd este tare — no­ta Rosetti — este voinţa lui Dumnezeu şi prin urmare voinţa românilor se va împlini în curînd" 2). Insistenţa cu care a formulat a­­ceastă idee, rezultă şi din critica virulentă pe care Rosetti o face boierimii române, care nu a luat nici o atitudine faţă de ceea ce afir­mau Austria şi Turcia: „Românii nu vor unirea şi adaug încă ceea ce ziceţi acum şi voi că numai nişte oameni, după expresia lui B. Ca­­targiu, demni de dispreţ, au zis că ţara voieş­te schimbarea legilor şi unire"3). Meritul lui Rosetti constă tocmai în aceea că, cunoscînd entuziasmul general al poporului român, stîr­­nit de perspectiva unirii Principatelor a luat atitudine critică împotriva acelora care încer­cau în fel și chip să prezinte într-o manieră denaturată realitatea. Socotim deci că trăsă­tura dominantă a ideilor lui Rosetti în proble­ma creării statului naţional român, este toc­mai prezentarea acestui eveniment istoric ca avînd o bază socială largă, ca fiind o cerință a Vasile C. Nechita (continuare în pag. 18)

Next