Ateneu, 1969 (Anul 6, nr. 1-12)
1969-01-01 / nr. 1
Gînduri şi perspective la început de an Ţinînd să-şi precizeze încă o dată atitudinea de adeziune patriotică neprecupeţită la politica partidului şi guvernului nostru, revista „Ateneu“, asemenea celorlalte instituţii de cultură, subliniază în întreaga sa activitate caracterul marxist al crezului politic, ideologic şi filozofic pe care-l profesează. Un avînt deosebit imprimă activităţii noastre antrenarea entuziastă în campania electorală pentru alegerile de deputaţi, din primăvara acestui an. Vom fi prezenţi astfel la manifestarea unui eveniment civic de însemnătate primordială, capabil să exprime democratismul profund al orînduirii socialiste. Un loc de seamă îl vor ocupa şi pe mai departe în paginile revistei problemele educaţiei şi autoeducaţiei sub multiplele lor aspecte.Nu e vorba numai de chestiunile de pedagogie, didactică şi metodică legate de şcoli, ci de educaţia complexă a maselor, rolul de căpetenie deţinîndu-i formarea unei elevate conştiinţe patriotice. Cea mai eficientă cale pentru aceasta rămîne, desigur, evidenţierea înfăptuirilor epocale din anii orînduirii socialiste, dezbaterea ideilor preţioase, conţinute în documentele de partid, în cuvîntările secretarului general al C.C. al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu. O problemă esenţială rămîne cea a îmbinării specificului „local", moldovenesc al revistei, cu cerinţa de a evita provincialismul, de a promova valorile naţionale şi universale. La Adunarea generală a scriitorilor şi la alte întîlniri ale noastre cu conducători de partid şi de stat se subliniază obligaţia revistelor, oriunde ar apărea ele în ţară, de a publica semnături de pretutindeni, de a-şi asigura colaborarea competentă şi prestigioasă a oricărui specialist din indiferent care colţ al ţării sau din străinătate. Un loc de importanţă deosebită îl ocupă valorificarea tradiţiilor de luptă şi social-culturale cărturăreşti ale Moldovei şi ale Bacăului în special, dar în acelaşi timp se cuvin oglindite aspectele cele mai diverse ale istoriei noastre în ansamblu. îmbinarea specificului „local" cu ţinuta naţională este vizibilă deosebit de pregnant în publicarea literaturii. Străduindu-ne să descoperim noi şi noi talente din rîndul elevilor, studenţilor, tinerilor muncitori din judeţ şi împrejurimi, valorificînd un nucleu constant de scriitori din Moldova, nu uităm că revista trebuie să ofere un tablou cuprinzător al literaturii româneşti contemporane. în această privinţă, programul nostru estetic porneşte de la indicaţiile de partid, personal ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cu privire la faptul că : „...diversitatea de stiluri şi forme artistice nu face decît să exprime mai pregnant conţinutul, să-l facă mai accesibil omului pentru care este creată opera de artă". De aici decurge o altă idee şi anume cea a încorporării tradiţiilor mari ale literaturii române, în rînd cu promovarea tinerelor talente. Paginile revistei noastre au reluat printre primele ideea diferenţierii unor orientări şi direcţii scriitoriceşti distincte. Am pornit şi vom porni de la consideraţia că grupările literare ivite în jurul revistelor pot oferi climatul propice separării unor trăsături specifice anumitor colectivităţi de creaţie şi efervescenţă spirituală. Ne arătăm de asemenea receptivi la înnoirile artei, reflectînd cu pondere în revistă unele experimente şi inovări creatoare, care atestă talent: „Combătînd anumite viziuni înguste din trecut — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu în această privinţă —■ unele păreri rigide cu privire la caracterul artei, partidul stimulează preocuparea scriitorilor, a tuturor artiştilor din ţara noastră, pentru îmbogăţirea mijloacelor de exprimare, pentru o continuă inovare creatoare". Indicaţiile preţioase conţinute în cuvîntările secretarului general al partidului la adunările Uniunilor de creaţie constituie un program al activităţii cultural-artistice de maximă eficienţă. Ne angajăm ca depunind eforturi susţinute pentru transpunerea în viaţă a acestor sarcini de onoare să oglindim şi mai amplu procesul istoric de desăvîrşire a construcţiei socialismului în această parte a ţării, în întreaga Românie. Am ţinut să ne mărturisim o dată în plus aceste gînduri şi speranţe de început de an, cu prilejul întîlnirii de lucru de la redacţie, pe care, imediat după Anul Nou a avut-o cu noi conducerea Comitetului judeţean de partid Bacău, în frunte cu tovarăşul prim-secretar Ioan Ichim. Am dorit să încredinţăm şi pe această cale partidul că ne vom îndeplini îndatoririle patriotice care ne revin, că vom contribui din plin la continua modelare a conştiinţei omului nou. Ateneu REVISTĂ DE CULTURĂ nr. 1 (54), anul VI, ianuarie 1969 — 20 pag. 13 lei CUNOSC PE LUME Catarge-zile trec prin lume. Poartă sub care ne-nclinarea şi-au ţinut străbunii mei. Şi frigul, rupt de soartă, din pieptul lor în mine n-a scăzut. Cunosc pe lume floarea lor bătrînă şi gardul viu de iarnă povîrnit. Cu-o vorbă-ntoarcerea i-o mai amină şi lemnul li va fi din nou înmugurit. A Mattis Teutsch a noncontorinsm. Cunoscut prea pufin, nu numai In comparaţie cu tofi acei mari creatori ai epocii moderne alături de care s-a manifestat, ci mai ales in raport cu valoarea operei sale, Mattis Teutsch se înfăţişează „încă odată înţelegerii noastre" (cum ar spune Eugen Jebeleanu, care-i elogia în 1929 o expoziţie deschisă la Bucureşti) atît prin retrospectiva găzduită acum de oraşul Bacău cit şi prin prezenta lucrărilor sale in muzeele noastre reprezentative. Curind, sub semnătura lui I. Banner, vom avea in Editura „Meridiane" o monografie, alte studii (sau caiete omagiale) fiind în pregătire atît în ţară cit şi peste hotare. S-a consumat pentru această cauză mult entuziasm, sugestia expoziţiei retrospective iniţial deschisă la Braşov, oraşul său natal, lovindu-se de o inerţie inexplicabilă. Retrospectiva a avut cu toate acestea, grafie şi sprijinului acordat de familia artistului, calitatea de a fi reprezentativă. Este sugerată în cadrul ei, atît o imagine a evoluţiei în timp, cit şi ceea ce constituie elementul de permanenţă, idealul artistic (şi nu numai artistice) al lui Mattis Teutsch. Născut în anul 1884, ela luat contact nemijlocit cu atmosfera de emulaţie a curentelor artistice de avangardă. A frecventat şcoli de renume şi profesori cunoscuţi, s-a alăturat unor grupări artistice prestigioase, între care Abstrakte Gruppe „Der Sturm", gruparea de stinMai știi acolo, lingă rîu, potcoava sticlind cu Pintea peste văgăuni ; sau poate bani fugari către Suceava mai sar și-acum cu frică sub goruni... Cunosc un stîlp de casă părintească cu pasăre albastră scrisă-n geam, ori rădăcini de aripi prind să crească în aerul prin care te strigam ? Mihai Negulescu că „MA", a expus alături de Klee, Archipenko, Chagall. Fără a se recunoaşte elev al cuiva : „Sunt copilul secolului XX. Ca artist privesc, de la bun început, dintr-un unghi propriu tot ce se petrece în jurul meu şi păşesc pe drumul ales consecvent, drept înainte. Independenţa îmi asigură progresul", artistul exprimă un adevărat crez socratic, evident cînd avem în vedere modul polemic de a se ataşa unei şcoli, sau pe acela de a forma o şcoală. Drumul ales este, cîţiva ani mai tîrziu, precizat astfel: „Artistul şi opera trebuie să propovăduiască apariţia omului nou". (1931 „Ideologia artei"). Celui care a avut prilejul să-i vadă expoziţiile — a expus la Bucureşti de mai multe ori, la expoziţia „Contimporanului" lui Vinea, la librăria „Hasefer", a expus la Cluj, Baia Mare, Braşov, după ce participase la expoziţii în München, Berlin, Paris etc. — cit şi celui care a urmărit presa progresistă a vremii, Mattis Teutsch i se înfăţişează cu vocaţia pozitivă a nonconformismului. Este vorba de acea convingere intimă potrivit căreia poziţia artistică înaintată, de refuz a artei de salon, a naturalismului, o presupune şi pe aceea de promotor, în artăi şi în viaţa socială, a unui nou ideal, a unui om nou. Mihai Nadin (continuare în pagina 14) Reproducerea: „Compoziţie cu figuri“ vocaţia pozitivă IN ACEST NUMĂR: — Eminescu şi folclorul din Transilvania — Ovidiu Papadima. — Filonul folcloric în poezia lui Goga — Ovidiu Bârlea. Cu privire la arta epistolară în secolele XV-XVI — Gh. Vrabie. Moartea lui Armand din Athanara, fragment de roman — Cicerone Cernegura. Interviuri cu Jean Genet şi Jean Rostand. Lirică universală . — Moartea lui Vergiliu, fragment de roman. — Hermann Broch. PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ ! 110 ani de la unirea principatelor C. A. Rosetti militant pentru unire Trăind în epoca Renaşterii României şi apărînd fără rezerve interesele burgheziei române în formare, C. A. Rosetti abordează, în publicaţiile sale, cu curaj şi de pe o poziţie înaintată, democrat-burgheză, o gamă largă de probleme ce constituiau tot atîtea imperative ale vremii. Dată fiind imposibilitatea practică de a analiza, oricît de succint, toate ideile sale social-economice, în cele ce urmează vom încerca să descifrăm cîteva din elementele fundamentale ale concepţiei sale referitoare la Unirea Principatelor, cu intenţia de a puncta, pe alocuri cu insistenţă, contribuţia sa la ceea ce M. Kogălniceanu numea „cheia de boltă", condiţia de bază pentru înfăptuirea tuturor reformelor viitoare). Ca unul din cei care s-au apropiat de vederile şi cunoscipite lui N. Bălcescu, C. A. Rosetti susţine în mod deschis ideea de unire şi libertate naţională, devine adeptul şi luptătorul neobosit al acestui mare eveniment istoric. El OOOOOOOOCCOC.OOOO<X'CK)OOOC1'>;OC'OCCX'X:OOCCOCC»OOOOC»OOCX)OOCX500Cg § 1 „Unirea a constituit jj I o cerinţă a evoluţiei j I istorice a ţării noastre, I jj a creşterii forţelor de | jj producţie şi progresu- § i lui social, a dezvoltă- 1 jj rii naţiunii române j * care s-a impus ca un jj f tot unic şi, înfrîngînd | I împotrivirile din ţară | jj şi din afară, a realizat § I unitatea celor două § j ţări româneşti într-un | jj singur stat naţional jj I român care a asigurat f jj progresul şi înflorirea ] I patriei noastre, a poliporului nostru". j I NICOLAE CEAUŞESCU S (X'OC OO OO OO OO ÓO OOOC'ooc» <x> oooo oc-c«o OO <X) oo oc oc oo oooo co ocococ* îşi exprimă părerea că românii din ambele părţi ale Milcovului, care au aceeaşi inimă, aceeaşi credinţă, aceeaşi dorinţă, cer unirea, reforma legii electorale, libertatea şi dreptatea... „Voinţa unui popor cînd este tare — nota Rosetti — este voinţa lui Dumnezeu şi prin urmare voinţa românilor se va împlini în curînd" 2). Insistenţa cu care a formulat această idee, rezultă şi din critica virulentă pe care Rosetti o face boierimii române, care nu a luat nici o atitudine faţă de ceea ce afirmau Austria şi Turcia: „Românii nu vor unirea şi adaug încă ceea ce ziceţi acum şi voi că numai nişte oameni, după expresia lui B. Catargiu, demni de dispreţ, au zis că ţara voieşte schimbarea legilor şi unire"3). Meritul lui Rosetti constă tocmai în aceea că, cunoscînd entuziasmul general al poporului român, stîrnit de perspectiva unirii Principatelor a luat atitudine critică împotriva acelora care încercau în fel și chip să prezinte într-o manieră denaturată realitatea. Socotim deci că trăsătura dominantă a ideilor lui Rosetti în problema creării statului naţional român, este tocmai prezentarea acestui eveniment istoric ca avînd o bază socială largă, ca fiind o cerință a Vasile C. Nechita (continuare în pag. 18)