Ateneu, 1973 (Anul 10, nr. 1-12)
1973-01-01 / nr. 1
Ecouri tardive In anul 1972, autorul prezentelor însemnări a citit cărţi şi reviste, a văzut spectacole de teatru şi a urmărit emisiuni de televiziune. Lecturile şi vizionările i-au provocat, după cum era şi firesc, bucurii şi amărăciuni. Rubrica pe care o deţine s-a vrut o oglindă a acestor bucurii şi amărăciuni. Laudele ca şi rezervele formulate aici pot fi socotite drept crochiuri pentru definirea unei atitudini culturale. Autorul s-a ferit de tonuri agresive, preferind — în măsura posibilităţilor sale — bonomia şi maliţia benignă. Faptul că unii confraţi au apreciat în presă activitatea acestei rubrici, l-a făcut pe autor să încerce continuarea ei şi în 1973. Să-i urăm deci succes. Fiindcă veni vorba de schimbarea anului, să începem prin a saluta excelenta emisiune de televiziune din noaptea de revelion. Fantezie, bun gust, umor de bună calitate ca şi prezenţa pe micul ecran a unor cunoscute vedete care au prezentat show-uri, iată elementele ce au concurat la realizarea unui spectacol admirabil. Poate că am fi văzut în această emisiune un reviriment al divertismentului, dacă primele varietăţi ale anului nu ne-ar fi spulberat iluziile. Telerevelionul a rămas aşadar un (fericit) accident. 1. Almanahul literar 1973 ni s-a părut şi de astă dată publicaţia cea mai apropiată de ideea care ar trebui să prezideze astfel de apariţii. Prezenţa masivă a oamenilor de litere, rubricaţia inteligentă, diversitatea tematică invită din plin la lectură. Orice încercare de a scoate în evidenţă anumite semnături sau articole ar nedreptăţi alţi colaboratori ai almanahului. Revista „Argeş“ publică o dezbatere cu privire la fenomenul editorial al anului ’72. Participă directori şi redactori şefi de editură. Fiecare citează titluri şi laudă cărţi apărute în propria-i editură. Numai Mircea Radu Iacoban, directorul editurii Junimea, se declară împotriva listelor şi clasamentelor. Omisiunile de pe asemenea liste, este de părere domnia sa, pot duce la erori greu reparabile. Intr-adevăr, a avea încredere în toate cărţile publicate, iată ipostaza ideală a oricărui editor. Actul generos şi responsabil care asigură naşterea unei cărţi nu se împacă cu obositoarele şi arbitrarele ierarhii. Măcar de-am avea mulţi editori care să gîndească astfel. Margareta Bărbuţă publică în revista Teatrul un eseu despre dramaturgia ultimului sfert de veac. Am apreciat bibliografia vastă a autoarei, numărul mare de titluri supus dezbaterii, încercarea, nu lipsită de riscuri teoretice, de a defini problematica dramaturgiei actuale. Nu putem fi însă de acord cu unilateralitatea observaţiilor. Oare criteriile tematice, a căror însemnătate nu o neagă nimeni, sunt singurele în stare a defini destinul unei dramaturgii ? Am fi dorit opinii mai ferme cu privire la modalităţile estetice ale textelor supuse discuţiei . Reeditările constituie fără îndoială o formă de respect pentru preferinţele publicului. Dintre cărţile apărute în ultima vreme în ediţii noi, ne oprim la Moromeţii lui Marin Preda, unul dintre marile romane ale prezentului, şi la volumul de versuri Istoria unei secunde de Adrian Păunescu, carte care la prima ediţie s-a bucurat de atenţia pozitivă a criticii şi a cititorilor. Care este cea mai loială atitudine a scriitorului faţă de opera pe care o reeditează ? Marin Preda introduce în Moromeţii un foarte frumos capitol care luminează destinul unuia dintre eroi. Să cităm, în continuarea acestei întrebări, o opinie a lui Florin Mugur, formulată cu prilejul unei recente reeditări : „E uşor de ghicit că în 1972, autorul ar fi scris altfel , dar trecutul nu face parte dintre lucrurile care pot fi modificate“. Opera scriitorului este oare un tot încheiat, din momentul primului contact cu publicul, sau experienţa ulterioară are dreptul de a fi prezentă la o nouă transcriere ? 9 După o pauză de cîţiva ani, revin în actualitate premiile literare decernate de Uniunea Tineretului Comunist. Aplaudăm această înţeleaptă măsură, nutrind convingerea că orice iniţiativă menită să diversifice fenomenul nostru scriitoricesc şi să atragă spre literatură cît mai multe instituţii şi organizaţii reprezintă o investiţie morală de prim ordin. De altfel, opţiunile juriului au încununat cărţi importante ale anului precedent. Există toate premisele ca acest premiu să devină un act de prestigiu. „ Citim în Săptămîna un discurs paşnic, presărat cu metafore, sub semnătura lui Fănuş Neagu. Temutul polemist a inaugurat, probabil, o perioadă clasică, de împăcare cu lumea. Și asta într-o revistă unde pînă acuma nu i-a prea călcat semnătura. Se ne bucurăm ! ® Reviriment în teatrologie : După Spectacole în cerneală a lui Valentin Silvestru, citim Reîntoarcerea la zero de Mihai Nadin, pledoarie pentru întoarcerea teatrului la izvoare, adică la funcţiile dintotdeauna ale actului artistic. Autorul propune în cartea sa modalităţi de descoperire şi redescoperire a forţei şi vitalităţii acestei arte a cetăţii care este teatrul. 00 Telecronica a devenit în ultima vreme un graţios exerciţiu stilistic pentru doamne. In România literară, Gabriela Melinescu ne povesteşte cu nonşalanţă cum a decurs o previzionare, cît de fermecător a rîs Catrinel (prezentată ca un fel de decan al clanului telecronicăresc) şi cum seamănă Aura Urziceanu cu o tigresă. Vorba lui Fănuş Neagu dintr-o cronică sportivă, publicată în acelaşi număr al amintitei reviste : „Sîntem o gaşcă mică dar veselă“. Geo Bogza publică în Contemporanul o tulburătoare tabletă intitulată Vameşul. Sursele emoţiei pe care ne-o transmite sînt simple şi umane. Citindu-i articolele şi urmărindu-i pe stradă statura înaltă şi capul cărunt, încep să cred că Bogza seamănă din ce în ce mai mult cu Walt Whitmann. CITITOR ateneu Revistă editată de Comitetul judeţean Bacău de cultură şi educaţie socialistă Colegiul redacţional : Sergiu ADAM, George BALAIŢA (red. şef adjunct), Constantin CALIN, Cicerone CERNEGURA, Ca- lastrat COSTIN, Horia GANE, Ovidiu GENARU, George GENOIU, Mihail SABIN, Vlad SORIANU, Eugen URICARU. Redacţia şi administraţia : Bacău, strada Războieni nr. 15. Tel. 1 60 71 — 1 24 97. Abonamentele : 3 luni — 9 lei, 6 luni ■— 18 lei, 1 an — 36 lei. Tiparul executat la întreprinderea poligrafică Bacău (40.546). Manuscrisele reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie. ateneu, pag. 2 ACTUALITATEA „Gestul public”. Aşa a numit transpunerea pe micul ecran a poeziei unul dintre tinerii regizori de teatru dar contribuţiile lui ca şi ale altora s-au oprit aici pentru că, în general, nu putem vorbi de o fixare a coordonatelor genului la T.V. Ce este emisiunea de poezie în fapt, altceva decit un recital în care avem adesea prilejul să admirăm minunata şcoală de declamaţie care se afirmă în teatrul nostru. O concepţie proprie pentru valorificarea poeziei încă nu s-a impus. Ar fi şi greu cît timp nu vom avea profesionişti ; cei ciţiva deosebit de dotaţi, nu şi-au păstrat opţiunile deoarece au trecut la redacţia de teatru. Poezia — o staţie de tranzit, în concepţia actuală a televiziunii, rămîne să se consume adesea, anost, în apendicele unor emisiuni literare (interviuri, reportaje) sau în terne serbări şcolăreşti. De ce Tudor Mărăscu care a făcut un memorabil Villon la T V sau Ion Olteanu care este un regizor al poeziei pe scenă sau Dan Nasta care este şi un teoretician al poeziei-spectacol, nu sunt invitaţi pentru a înnoi cu talentele lor emisiunile de poezie şi pentru a transforma, dintr-o emisiune de rutină, într-un program de extraordinară atracţie ? Iată cum, ne-am pomenit că, scriind despre poezie la televiziune, trebuie să punctăm rîndurile cu semne de întrebare. E trist deoarece generaţiile de poeţi şi generaţiile de cititori de poezie, reprezintă, în aceşti ani de răscruce, o mare forţă morală. Iubind meseria pe care o practicăm, ne-am spus întotdeauna că trebuie să ne îndeplinim sarcinile fără ezitări şi fără concesii„ ca antrenor şi ca publicist, adevărul neputînd fi decît unul singur în conştiinţa noastră şi numai el meritînd a fi servit cu neobosită credinţă. Căci dacă antrenorul este, în concepţia noastră, un pedagog care îşi pune întreaga experienţă în serviciul tineretului sportiv urmărind două obiective — unul apropiat, formarea campionilor şi celălalt de perspectivă, de fapt adevărata finalitate , formarea oamenilor de mîine ai societăţii noastre —, publicistul, veşnic expus lunecării spre şarja periculoasă şi epatantă şi spre elogiul ditirambic, chiar atunci cînd n-o face din vreun meschin interes material, trebuie să respingă cu fermitate ademeneala unor asemenea facile tentaţii şi să rămînă credincios profesiei sale şi sie însuşi ca Hamlet. Reflectînd la aceste lucruri şi la experienţa muncii de condei pe care am desfăşurat-o Sesiune jubiliară Comitetul municipal de partid în colaborare cu Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice a Republicii Socialiste România, a organizat o sesiune ştiinţifică omagială cu tema : ..Dezvoltarea economică şi socială a oraşului Gheorghe Gheorghiu-Dej în 20 de ani de existenţă“, sesiune care şi-a desfăşurat lucrările în luna decembrie în municipiul de pe Trotuş. Participarea la lucrările sesiunii a membrilor biroului Comitetului judeţean şi municipal de partid, a unor miniştri şi cercetători ai Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, prin comunicările şi referatele susţinute, au fost scoase în relief marile transformări economice, sociale şi politice care au avut loc pe aceste meleaguri. Lucrările sesiunii au fost deschise de tovarăşul Valerian Ghineţ, prim-secretar al Comitetului municipal de partid Gheorghe Gheorghiu-Dej. Salutul Comitetului judeţean P.C.R. Bacău a fost adus de tovarăşul Gheorghe Roşu , membru al Comitetului Central al P.C.R., prim secretar al Comitetului judeţean de partid, care a urat succes deplin lucrărilorsesiunii ştiinţifice, dedicată celei de-a 25-a aniversări a Republicii. Ineditul manifestării omagiale pare şi mai evident dacă ţinem cont de faptul că în acest cadru festiv este sărbătorit şi oraşul de pe Trotuş, care în toamna aceasta împlineşte fru-Stema. în ciclul de „Steme ale judeţelor" am urmărit cu firesc subiectivism filmul consacrat judeţului Bacău, realizat de Horia Vasiloni. Nu i-am găsit nici un cusur deşi era dificil ca, în cîteva minute, să poată fi cuprins tot ce s-a făcut mai important în ultimii ani pe aceste meleaguri unde totul este atît de nou şi de magnific. Am cugetat însă la valoarea documentară pe care o reprezintă acest ciclu şi la noutatea pe care o comunică chiar şi celor care trăiesc în mijlocul faptelor. O săptămînă mai tîrziu, un nou spectacol televizat al unui ansamblu teatral de copii, creat şi îndrumat de Melania Ghica, ne-a fermecat cu ingenuităţile sale bine îndrumate. E o formaţie de care se leagă truda şi talentul veritabil al acestei tinere femei, regizoare, autoare şi pedagog iscusit dar despre care cei de la Bacău ştiu încă foarte puţin. Datorită televiziunii, anonimatul absurd al acestei munci de plămădire a frumuseţii este biruit, „întoarcerea tatălui risipitor". Va trebui să revenim cu gîndul la această piesă — şi televiziunea a făcut-o reluînd spectacolul , mai ales pentru autorul ei, Ion D. Sîrbu, a cărei prezenţă insolită în peisajul teatrului şi teleteatrului nu-şi are încă relieful pe care îl merită. „Arca bunei speranţe“ care s-a jucat cu un deosebit succes în ţară şi care a stîrnit interesul unor trupe de de-a lungul mai multor decenii, vreau să spun acum, cînd mi se încredinţează spaţiul pentru sport al revistei de cultură ATENEU, că nu va fi posibil să împac pe toată lumea cu scrisul meu... Impresiile, interesele, sentimentele celor din jur, ale publicului, ale sportivilor sau ale forurilor de resort nu se conjugă niciodată în mod ideal astfel încît să fie excluse pasiunile şi controversele, îmi place mai degrabă să cred că mi se oferă această coloană ca să semnez aici rîndurile îndemnului permanent la acţiune, pentru dezvoltarea şi progresul sportului, aşa cum întotdeauna am încercat s-o fac, liber de orice prejudecăţi şi influenţe, lăudînd, cu măsură, cînd e cazul, criticînd, fără patimă, la nevoie, — şi îndreptînd spre mişcarea sportivă cele două BIOC- moasa vîrstă de 20 de ani. Cu ocazia acestor importante evenimente cărora le este dedicată sesiunea ştiinţifică, tovarăşul Gheorghe Roşu salută, în numele Biroului judeţean de partid, prezenţa la sesiune a tovarăşului Mihai Florescu — ministru al industriei chimice, Nae Ionescu — ministru adjunct al industriei chimice, Erdély Andrei — adjunct al ministrului construcţiilor industriale precum şi a celorlalţi participanţi. . Lucrările sesiunii au relevat faptul că în cei 20 de ani oraşul s-a dezvoltat impetuos, devenind unul din puternicele centre petrochimice ale ţării. G. I. P. — Borzeşti, realizează întreaga producţie de cauciuc sintetic a ţării, realizează de asemenea 75% din producţia de sodă caustică a industriei chimice şi îşi aduce o însemnată contribuţie la producţia de insectofungicide pentru agricultură şi altele. Se va dezvolta în continuare producţia materialelor plastice. Odată cu evoluţia economică a oraşului trotuşan, au crescut şi s-au format specialişti încercaţi pentru industria chimică din ţară, constructori şi arhitecţi care aici la Oneşti— Borzeşti au experimentat şi pus în practică noutăţi tehnice în domeniile lor de activitate. Dezvoltarea industriei oneştene a fost sincronizată în aşa fel, încît, toata ramurile inprestigiu din străinătate (piesa s-a tradus şi se traduce în cîteva limbi europene) a avut la Bucureşti, pe scena Teatrului de Comedie, un tratament necorespunzător. I. D. Sîrbu este autorul unor piese de anvergură, de o robustă construcţie dramatică şi de o ardentă actualitate. Ceea ce am văzut pe micul ecran, în regia inspirată a lui Tudor Mărăscu, confirmă aşteptările după ce am luat cunoştinţă de pe scenă sau din tipărituri de piesele acestui om de teatru, eseist de mari profunzimi şi cronicar combativ, Emanoil Petruţ şi Dana Comnea în ipostaze dramatice pe măsura capacităţii lor de a tensiona tragicul contemporan, Ovidiu Moldovan degajat într-un rol de ambiguităţi, Toma Dumitriu sculptînd un prototip de nemurire, Constantin Codrescu jucînd extraordinar abilitatea inutilă , şi am putea continua şirul aprecierilor deoarece pe astfel de partituri, talentele interpretative se fructifică din plin. Lărgindu-şi cercul de dramaturgi către zone cît mai distanţate de sediul ei, redacţia de teatru a televiziunii — de altfel una din cele mai harnice sectoare ale televiziunii — poate avea certitudinea că îşi va îmbogăţi cu folos repertoriul aşa cum o dovedeşte şi acest debut, pe micul ecran, al craioveanului I. D. Sîrbu. Cazul programului 2. Multe programe rămîn privilegiul exclusiv al bucureştenilor, şi acest afront nu-i pot feţe ale obrazului meu ridat, una veselă şi alta tristă, ca zeul Janus la romani. Nelegaţi de nimeni şi de nimic înţelegem să spunem întotdeauna ceea ce serveşte intereselor largi ale sportului în general, ale fotbalului în mod deosebit. Ne plac şi persoanele, adesea, dar din principiu optăm pentru idei. Ele sunt pure şi nu riscăm să ne înşele sau să ne dezmintă. Numai oamenii au defecte... Cititorul ne va ierta această introducere cu caracter de confesiune, însă ea face parte din francheţea la care ne este greu să renunţăm, acum cînd este prea tîrziu spre a nu mai fi de acord cu noi înşine şi cu tot ce am gîndit, scris şi înfăptuit pînă astăzi. Nu ştim a fi admirat vreodată stilul confuziei, am iubit claritatea de exprimare şi de atitudine ca pe o indispensabilă note a dustriei chimice şi energetice au fost corelate perfect. Referitor la creşterea populaţiei, a fost prezentat, pe baza datelor existente, un tablou convingător al evoluţiei acesteia, caracterizat în prima parte printr-un pronunţat caracter migrator, iar după anul 1966 sporul populaţiei se echilibrează prin creşterea naturală a populaţiei. In prezent se poate aprecia că sporul populaţiei este asigurat aproape integral prin creşterea naturală, ceea ce demonstrează că şi din acest punct de vedere Municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej capătă o personalitate distincte. Lucrările sesiunii au fost încheiate de tovarăşul Valerian Ghineţ , prim-secretar al Comitetului municipal de ■partid Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a prezentat pe larg viaţa economică şi social politică a oraşului în cei 20 de ani de existenţă, precum şi măreţele perspective ce se deschid în viitor. ION CIOICU director al Cabinetului municipal de partid — Municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej Muzeul de literatură al Moldovei La Iaşi, în una din ultimele zile ale anului trecut, am asistat la un eveniment cultural de amploare naţională , s-arînţelege 80 la sută dintre posesorii de televizoare cu domiciliul în provincie. Nu dăm aici exemple pentru că aceste rînduri ar putea fi suspectate de anumite preferințe. Bănuim însă că efortul organizatoric nu ar fi prea mare dacă s-ar introduce ca un principiu, reprogramarea evenimentelor de transmisie, fie ele literare, muzicale sau cinematografice. Telecinemateca debusolată. Mult timp după ce s-a inaugurat, am crezut încă în cinematecă. Pentru că ea nu putea să ţină locul unui cinematograf de cartier şi nici a unui „cinematograf de artă“ de tipul acelor săli de proiecţie desemnate să liniştească conştiinţa intelectuală a directorilor de întreprinderi cinematografice (cu 2 zile pe săptămînă „Aventura“ şi cinci zile „Vagabondul“). Am crezut într-un program al ei şi realitatea ne-a confirmat — o vreme — credinţa. Dar după cîteva grupaje care ne-au apropiat personalitatea unor mari actori şi regizori, sau cîteva teme majore şi dominante în cinematografia mondială, din nou ordinea de cinematograf de creaţie (adică absenţa oricărei ordini) pare să caracterizeze emisiunea de miercuri seara. Citim, e drept, după fiecare film, sprinţara cronică a lui Radu Cosaşu dar oricît ar fi ea de gustată, bilanţul nostru de sinceri iubitori ai cinematografului este totuşi prea mic. C ISAC normă directoare în zbuciumul redacţional, nu sîntem prea temperaţi şi laudativi din fire, iar la şcoala monotoniei perfecte n-am fost niciodată nişte elevi excelenţi! N-am venit aici să oferim o proză diluată, — şi avem o părere prea bună despre cititorii noştri spre a ne închipui că s-ar declara mulţumiţi cu o rubrică sportivă redactată într-un stil de buletin oficial. Scrisul public implică enorme dificultăţi, dar trebuie să ne tenteze mereu performanţa de a le birui, fiindcă numai aceasta poate da un preţ etic luptei noastre. Dacă există, dintre toate servituţile posibile, una singură pe care sîntem dispuşi s-o acceptăm, ar fi numai aceea care ne poate duce de-a dreptul la cititor. Şi pentru aceasta noi ştim foarte bine că drumul cel mai scurt dintre două puncte este linia sincerităţii... PETRE STEINBACH naugurat (în sfîrşit) atît de aşteptatul „Muzeu de literatură al Moldovei“. Făcînd triunghi cu Universitatea şi Biblioteca „Mihai Eminescu“, Casa Pogor, vechi şi valoros model de arhitectură, aflată într-un calm spaţiu vegetal şi complet reîntinerită, şi-a deschis primitoare uşile. Subliniem dintru început modul în care concepţia ştiinţifică s-a împletit fericit cu bunul gust în elaborarea tematică şi transpunerea în real a acestei veritabile istorii vii a Literaturii petrecute pe pămîntul moldav. Piesele de mobilier, elegantele vitrine care etalează obiecte personale ale scriitorilor, ediţii princeps, manuscrise, documente, tablourile expuse, toate ne dau o inefabilă emoţie. Avînd ca centri polarizatori momentele „Junimea“ şi „Viaţa Românească", pornind din încăperea ce ilustrează epoca de pionierat a literaturii noastre moderne şi sfîrşind cu sala rezervată creatorilor contemporani, muzeul este marcat, pas cu pas, de nume care au făcut gloria limbii şi scrisului românesc : Neculce, Kogălniceanu, Alecsandri, Creangă, Eminescu, Maiorescu, Ibrăileanu, Sadoveanu... Nu putem să nu remarcăm un colţ dedicat Poetului care la Iaşi şi-a publicat, acum 62 de ani, cele opt versuri denumite Plumb, întreaga noastră recunoştinţă realizatorilor acestui muzeu aflat in inima oraşului muzeu. AL. P. Cuni fo T. V. Sport Voluptatea adevărului