Ateneu, 1977 (Anul 14, nr. 1-4)
1977-03-01 / nr. 1
FESTIVALUL NATIONAL „CINTAREA ROMANIEI“ Strălucită manifestare a dragostei de muncă, a virtuţilor creatoare ale poporului nostru, expresie a democratismului politicii culturale a partidului nostru, Festivalul naţional „Cîntarea României“ este o manifestare educativă politico-ideologică, cultural-artistică de creaţie şi interpretare de o amploare şi complexitate fără precedent. El se încadrează în mod strălucit activităţilor spirituale menite să concretizeze importantele prevederi ale Programului de măsuri pentru aplicarea hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului şi al Congresului educaţiei politice şi al culturii socialiste în domeniul muncii ideologice, politice şi cultural-educative. Prin modul în care este conceput festivalul reprezintă — aşa cum arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la Plenara C.C. al P.C.R. din 2—3 noiembrie 1976 — o manifestare a muncii şi creaţiei libere a poporului nostru, stăpîn pe destinele sale care îşi făureşte în mod conştient viitorul luminos — comunismul“. în această perspectivă, festivalul nu reprezintă doar o trecere în revistă a valorilor şi forţelor cultural-artistice ale ţării, doar o competiţie a acestor valori, el are, în primul rînd, o înaltă menire etică : aceea de a contribui la educarea întregii societăţi, a tineretului,în spiritul muncii neobosite dăruite făuririi socialismului pe pămîntul românesc, al patriotismului înflăcărat, al umanismului revoluţionar. Tocmai de aceea , aşa cum sublinia secretarul general al partidului : „Participarea la acest festival naţional „Cîntarea României“ este nemijlocit legată de rezultatele pe care fiecare colectiv le va obţine în activitatea sa consacrată dezvoltării patriei, îndeplinirii planului. Nu se vor putea prezenta la această cîntare, a muncii şi a creaţiei libere, codaşii ! Fruntaşii în muncă, în învăţătură, în cercetare — aceştia se vor putea prezenta să cînte România liberă, bunăstarea şi fericirea poporului !“. Este expresia unei concepţii revoluţionare asupra menirii activităţii politico-ideologice şi cultural-educative în societatea noastră socialistă, reflexul unei politici culturale larg democratice, care angrenează în desfăşurarea festivalului toate localităţile ţării, toate domeniile de activitate, toate colectivele de muncă, practic întregul nostru popor.★ în judeţul Bacău a avut loc etapa de masă a Festivalului naţional „Cîntarea României“ în care au fost antrenate 2.110 formaţii artistice de la oraşe şi sate, susţinute de 54.539 interpreţi muncitori, ţărani, intelectuali, pionieri ,şcolari, tineri. Odată cu preocuparea pentru creşterea numărului de formaţii şi interpreţi s-a avut în vedere împrospătarea repertoriului cu un bogat conţinut de idei, inspirat din realităţile actuale, din istoria poporului nostru, din trecutul glorios de luptă al partidului şi clasei muncitoare ; sporirea numărului spectacolelor şi concertelor, al expoziţiilor şi celorlalte manifestări cu public ; îmbunătăţirea manifestărilor sub raportul conţinutului ideologic şi al calităţii artistice. Etapa de masă a festivalului reflectă entuziasmul cu care oamenii muncii din judeţul Bacău, alături de întreg poporul participă la îndeplinirea sarcinilor din cincinalul revoluţiei tehnico-ştiinţifice, însufleţirea cu care întregul popor se pregăteşte pentru marile evenimente ale anului acesta : „Centenarul cuceririi independenţei de stat a României şi împlinirea a şapte decenii de la răscoalele ţărăneşti din 1907. ★ Un gen care a cunoscut un vizibil reviriment la actuala ediţie a Festivalului „Cîntarea României“ este cîntecul de masă patriotic şi revoluţionar. Compozitori ca Ciprian Porumbescu, I. D. Chirescu, Florin Comişel, Gh. Bazavan, Mircea Neagu şi alţii sunt prezenţi în repertoriile formaţiilor corale şi ale celor camerale. „Pui de lei“, „Plaiuri strămoşeşti“, „E scris pe tricolor unire !“, „Românie, mîndră ţară“, „Românie, plai de glorii“, „Partid al vieţii noastre soare“, sunt cîteva dintre partiturile interpretate de corurile din judeţul Bacău, I.I.S. şi Proletarul (Bacău), întreprinderea de postav Buhuşi, Coţofăneşti, Oituz, Bereşti-Tazlău, Helegiu, Dofteana, Plopana, Ungureni, sunt numai cîteva din colectivele care s-au prezentat remarcabil — în ce priveşte repertoriul şi interpretarea — la faza de masă a ediţiei actuale a festivalului. Dirijorii acestor formaţii şi alţii pe care nu-i putem menţiona din cauza spaţiului restrîns au dovedit însuşiri remarcabile în conducerea şi îndrumarea artistică a formaţiilor de acest gen. ★ O prezenţă activă, revelatoare, au marcat-o brigăzile artistice al căror repertoriu s-a axat, cu precădere, pe specificul problematicii umane, sociale şi profesionale, evidenţiind datele concrete de la locul de producţie respectiv. Ele au căpătat mai multă combativitate şi au abordat aspecte mai importante, mai semnificative. Peste 30 de brigăzi artistice din municipiul Bacău, precum şi cele din municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti şi Buhuşi, sunt expresia fidelă a unor fapte de viaţă care au fost elogiate sau satirizate şi criticate. ’Colectivele de creaţie au reuşit să-şi pună mai bine în valoare spiritul de observaţie, fantezia şi conbativitatea revoluţionară. Cu astfel de aprecieri putem echivala şi activitatea brigăzilor artistice ale căminelor culturale Strugari, Dămieneşti, Glăvăneşti, Orbeni, Răcăciuni, Măgireşti, Cucuieţi — Solonţ a căror prezenţă a impresionat prin problematica concret abordată şi prin interpretare. ★ Poezia patriotică şi revoluţionară a căpătat o exprimare scenică adecvată în cadrul montajelor literare şi recitalurilor. Un număr impresionant de colective din oraşele şi satele judeţului Bacău au valorifcat cîntecul şi poezia patriotică, precum şi alte mijloace de vizualizare şi sensibilizare a publicului. Acest gen de spectacol a valorificat, de asemenea, creaţia literară a membrilor cercurilor şi cenaclurilor din Bacău, Moineşti, Comăneşti, Gheorghe Gheorghiu-Dej. De fapt, revista noastră, în colaborare cu Centrul judeţean de îndrumare a creaţiei populare şi mişcării artistice de masă au editat suplimentul „Ateneu-cenaclu“ în paginile căruia au fost publicate producţii literar-muzicale, precum şi un bogat repertoriu inedit, consacrat Centenarului independenţei de stat a României şi aniversării răscoalelor ţărăneşti din 1907. ★ Un capitol important în domeniul interpretării este cel dedicat teatrului, în slujba căruia s-au pus foarte multe forţe creatoare. Un repertoriu cu piese de actualitate, a cuprins lucrări semnate de Ion Băieşu, Lucia Demetrius, Paul Everac, George Genoiu, Cristian Munteanu, Al. Mirodan, Aurel Stoian, I. D. Şerban şi alţii. Remarcabilă este iniţiativa muncitorilor de la întreprinderea metalurgică Bacău care au montat piesa-document „Ţăranii în 1907“ de Mihai Georgescu, o distribuţie de peste o suta de interpreţi. Îndrumat de actorul Mircea Creţu de la Teatrul dramatic Bacovia, a reuşit să înscrie in mişcarea teatrală din judeţ un gen de spectacol inedit. Cadrele sanitare din municipiul Bacău au optat pentru piesele „Mama“ de D. R. popescu , şi „Autograful“ de Paul Everac, iar cei de la Trustul de construcţii joacă cu succes „lumea“ de Petre Bar- ■ bulescu (instructor actorul Liviu Manoliu). i.i.s. şi I.R.E. Bacău au inclus în repertoriul formaţiilor de teatru comedia „Cadoul“ de Paul Everac şi „Schimbul“ de Aurel Sorin. „Capul“ de Mihnea Gheorghiu, „Puterea şi adevărul“ de Titus Popovici sunt spectacole politice realizate de către Teatrul popular din municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Formaţiile de teatru ale căminelor culturale abordează un repertoriu adecvat. Evidenţiem cîteva colective care ne-au reţinut atenţia : Căiuţi, Poduri, Dărmăneşti, Orbeni, Mărgineni, Luizi Călugara şi altele. ★ Un aspect interesant, semnificativ pentru stimularea maselor este afirmarea unor autori de teatru. Dramaturgul Ion Ghelu Destelnica este prezent cu „Balada celor 40“ interpretată de un colectiv al Casei de cultură a sindicatelor din Bacău. Poetul Horia Gane debutează în teatru cu poemul dramatic „O doină la 1.877“ interpretat de artişti amatori din satul Prăjeşti (comuna Traian) îndrumaţi de actriţa Cătălina Murgea. Semnalăm, de asemenea, prezenţa unor piese inedite scrise de dramaturgi amatori ca Gheorghe Drug („Oameni de omenie“), Viorel Savin („Colaj XX“), Marin Cimponeriu („Tentaţia“), Mihai Freamăt („Pămîntul de lungă inimă“) şi Aurel Beraru („Sonda 410“). ★ Grupurile vocale, formaţiile de fluieraşi, solişti vocali şi instrumentişti, recitatori, îmbogăţesc considerabil afişul fazei de masă a Festivalului naţional „Cîntarea României“. Gen dificil, mai puţin abordat în mişcarea artistică de amatori, dansul cu temă a fost prezent în• spectacolele-concurs ca o expresie a muncii şi hărniciei, a bucuriei pe care o trăieşte generaţia noastră CRONICAR Faza de masă în judeţul Bacău CONCURS DE CREAŢIE Pentru stimularea creatorilor din cadrul cenaclurilor şi cercurilor literare din judeţul Bacău, pentru îmbogăţirea repertoriului formaţiilor artistice de amatori cu cicluri de poezii, montaje literare şi piese într-un act, s-a organizat un concurs cu tema : „Lupta poporului român pentru cucerirea independenţei de stat, pentru apărarea gliei strămoşeşti, pentru demnitate, libertate naţională şi o viaţă mai bună“. PREMIUL al II-lea JERTFA SUPREMĂ Murise prin bătrîni ostaşul Petre dar glasul său se-ntoarse în Carpaţi, în codrii de argint, îngemănaţi cu şoimii mioriticelor vetre Murise prin străini, necunoscut dar undeva i-aprinse luminarea străbuna mamă ; şi la piept scrisoarea îl mai veghea tăcută, ca un scut Albastru nesfîrşit din ochii lui şi aurul din lanurile grele s-au înfrăţit cu focul sîngelui voievodînd de-a pururi în drapele El a murit,dar n-a căzut înfrînt duşmanii trebuiau atunci să ştie că pentr-o slobozită Românie ostaşul era vrednic în mormînt ! De dorul unei Dunări liniştite şi pentru cerul românesc, curat în schimbul libertăţii împlinite ostaşul Petre viaţa lui şi-a dat Din pieptul său a înălţat stindard deasupra inamicelor redute şi fraţi români, cu forţe neştiute, păreau pe creste prometei ce ard ! Un secol a trecut de-atunci ; şi azi ostaşul Petre ne veghează-n stemă încununat cu cetină de brazi crescuţi frumos din jertfa lui supremă. PĂMÎNT STRĂBUN Pămînt dulce, străbun frămîntat de răscoale, afinat de plug şi de tun, legănat de dor şi de jale de-atunci te-am iubit cînd, zîmbind începutului, plăpînd m-ai găsit sub unduirile scutului între cerul de jar şi lanuri de aramă mi-ai fost drum şi hotar, mi-ai fost tată şi mamă mi-ai fost rece izvor pentru tîmpla-mi fierbinte, pentru suflet —« fior temător şi cuminte ; Pămînt legendar — leagăn sfînt, strămoşesc, sînt din tine stejar de Trecut vitejesc sínt din tine stejar de Prezent roditor şi-mi înalţ temerar fruntea spre VIITOR ! ANOTIMPUL ACESTA Anotimpul acesta fierbinte, năvalnic şi bun e leagănul pomilor grei de culoare, e leagănul fructelor pline de soare, e leagănul cîntului muncii — stăpîn ; anotimpul acesta fierbinte, năvalnic şi bun ! îşi leagănă holdele mindre de aur cu spicele gemene strînse-n tezaur păstrat de poporul erou şi străbun ; anotimpul acesta firebinte, năvalnic şi bun ! e leagănul meu şi-al urmaşilor mei, e leagăn de dor, de legende şi zei. Anotimpul acesta fierbinte, năvalnic şi bun ! Ervin BOCÂNEŢ prof. Şc. gen. Faraoani Au fost premiaţi Ervin Bocăneţ, profesor la Şcoala generală Faraoani, Sterpu Ioan, membru al cercului literar „Junimea nouă“, Ilie Manuela şi Gheorghe Sterpu, membri ai cenaclului literar „Zburătorul“ din municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej (poezie), Ion Roşu (montaj literar), Calistrat Costin, Mihai Freamăt şi Aurel Beraru (teatru). în acest număr publicăm cîteva dintre versurile premiate la concursul de creaţie. PREMIUL al III-lea FERICIRE Fiecare îşi are partea lui Unii mai mult alţii mai puţin Va veni o zi Cînd nu ne vom mai ascunde după colţ Toţi vom fi mulţumiţi de partea noastră de fericire, de iubire de viaţă. COMUNISM Urcuş spre astrul suprem Pe scări fără trepte Visele roşii Nu vor înceta niciodată să-l lumineze pe om aşa cum ploaia de cîntece nu va înceta să dezmerde veşnic tînăra faţă a străbunului pămînt românesc. Ion STERPU muncitor, Cenaclul „Junimea noua" municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej MENŢIUNI PE PLAIURILE LUI ŞTEFAN Fost-au acest grîu om mare de stat, dar neghina se părea că se uită de jos în sus la el. Şi vîntul, se zice, că amarnic l-au scuturat dar rădăcina mai bine s-a înfipt pe degetul pămîntului, inel. Fost-au aceşti ţărani mai goi decît soarele şi-n ei Zamolxis dădea năvală chiar de le erau crăpate picioarele trăgeau cu ele centrul planetei în lumina pală. URME DE GORUNI Din munţi, prin cer trec arbori spre cîmpie şi eu păşesc pe urme de goruni şi parcă la un semn aş vrea să-nvie la noi în ţară arborii străbuni. Să-mi port această creangă în vecie din Rím în Rîm sămînţa sa iubind cu sabia, numind-o ROMÂNIE S-or auzi la noi, aceleaşi glasuri de colind. Gheorghe STERPU elev, Cenaclul „Zburătorul" municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej FOC DE TABĂRĂ Focul de tabără, gigant trunchi cu semeţia străbună în braţele cerului . Joacă flăcările tricolore dăruind cerului felii de lumină pecete de argint în patria copilăriei CULORILE PATRIEI Roşu e drapelul scăldat în sînge de eroi e macul ce-şi deschide corola către noi. Galben este spicul pîinii din cîmpie ce-şi răsfaţă leneş pletele-aurii cînd îi duce-n zori soarele solie. Albastru este cerul cu nori de peruzea e valul de mătase ce-mbrăţişează ţara ; cînd din pămînt se-aud chipuri venind și urcă-n steagul patriei visarea. Ilie MANUELA elevă, Cenaclul „Zburătorul" municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej PAGINA 2 Revista revistelor Presa literară, în aceste zile Admirabil s-a comportat, în împrejurările create de teribilul cutremur de pămînt din 4 martie, şi presa literară şi culturală ! Numerele de reviste apărute în acest interval cuprind aproape întreaga diversitate de stări ale momentului : scînteiază lacrima pentru cei morţi, plînge regretul după pierderile materiale, dar mai amplu vibrează cuvîntul de întărire a oamenilor, de mobilizare la reconstrucţie. Ceea ce s-a făptuit în ţară după 4 martie confirmă încă o dată valoarea moralităţii româneşti, în care fundamentală e ideea de omenie, a principiilor care guvernează societatea noastră. „Credinţa în conştiinţe“, în luciditate şi eroism, „reculegerea activă“, s-au dovedit şi acum atitudinile sufleteşti cele mai potrivite. „Dîrz şi hotărît, sobru şi răbdător, poporul român — arăta acad. Ştefan Pascu, în Contemporanul din 18 martie 1977 — a înlocuit emfaza şi manifestaţiile zgomotoase cu dîrzenia şi bărbăţia. Suferinţele nu l-au îngenunchiat, drama nu l-a zdrobit, tragedia nu l-a umilit. [...] Un asemenea popor a învins greutăţi şi răutăţi, drame şi tragedii şi a reînviat mai viguros şi mai puternic, mai dîrz şi mai hotărît de a-şi împlini destinul, spre a-şi onora datoria în lumea de azi şi în cea de mîine“. „Priveliştea de epos a naţiunii noastre în eroica apărare a vieţii“ i se pare a fi cea caracteristică istoricului literar ConstantinCiopraga. „Ne reculegem — spune cunoscutul profesor ieşean — pătrunşi de o morală eroică, verificată de două milenii, practicată într-o istorie în care eroicul a fost condiţia fundamentală a existenţei. [...] Ne-am format o conştiinţă severă a datoriei, bazată pe ideea de participare plenară la ritmul comunităţii. Durerea rupe echilibrul atîta timp cît devoră în singurătate, devastînd, ducând la stări limită. Singurătăţii tragice noi îi opunem un profund sentiment al coerenţei, încît durere, pămînt şi oameni devin termenii unei filozofii a acţiunii“ (Cronica din 11 martie 1977). „Ne rămîne, nouă, celor care am rămas, îndeamnă în ton firesc pictorul Alexandru Ciucurencu — așa cum totdeauna s-a întîmplat cu cei care au rămas după furtunile ce s-au abătut asupra eroicului popor românesc, să ne adunăm umăr lîngă umăr, mină în mînă, și să refacem tot ceea ce a distrus înspăimîntătoarea urgie venită din adîncuri. [...] E o datorie sfîntă pentru noi toţi de a pune totul la loc, de a reface fiinţa civilizaţiei lăsate de strămoşi, de a-i da, cu atîtea puteri cîte avem, un nou impuls, pentru ca acei care ne vor urma să se poată bucura de tot ceea ce este bun, frumos şi durabil în viaţa omului, în natura în care trăim“ (Contemporanul din 11 martie 1977). „Mobilizaţi de forţa politică conducătoare a naţiunii, acţionăm ca patrioţi şi revoluţionari pentru refacerea neîntîrziată a economiei ţării, pentru normalizarea vieţii în toate sectoarele de activitate“ arată prin chiar titlul său un articol publicat în aceeaşi revistă. „Scopul nostru rămîne neschimbat, declară Valter Roman în Luceafărul din 12 martie 1977 , dar se schimbă întru cîtva optica mijloacelor. Se impun noi priorităţi, noi opţiuni, stabilirea de noi corelaţii dintre diferite sectoare ale vieţii noastre. Restabilirea echilibrului zdruncinat reclamă imperativ aceste măsuri. In definitiv progresul ştiinţific, tehnic, dezvoltarea economică reprezintă doar mijloace pentru progresul social şi uman“. Cutremurul din 4 martie a supus la una din cele mai grele încercări nu un pămînt oarecare, ci, cum notează George Ivaşcu în „fondul“ României literare din 10 martie 1977, „o ţară de veche vrednicie constructoare în această parte a lumii“, o ţară intrată adînc pe făgaşul revoluţiei socialiste. Acelaşi autor elogiază în rîndurile sale „puterea omului“, capacitatea acestuia „de a înfrunta şi a birui, a birui întru cele ale civilizaţiei şi culturii, ale faptei umane“. „Supremul revelator al acestui inepuizabil generator de bărbăţie, solidaritate şi patriotism s-a dovedit, odată mai mult, a fi Partidul Comunist, în frunte cu omul ce-i poarta însemnele noului destin, cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu“. „Este emoţionant să vezi că pentru om se face totul“, relevă, la rîndul său, editorialul revistei Orizont. „Dincolo de efectele bune şi imediate ale solidarităţii umane atît de evident manifestată şi în această împrejurare tragică ce s-a abătut asupra ţarii, trebuie — consideră redacţia hebdomadarului timişorean — să subliniem splendoarea morală a solidarităţii omeneşti. E înălţător să vezi un popor întreg unit prin conştiinţa sa şi prin simţirea sa în jurul rănilor oarbe ce i-au afectat trupul“. Revistele centrale (România literară, Luceafărul, Contemporanul) au inclus în sumarele lor versuri, interviuri, fragmente literare, comentarii (ajunse într-o clipa postume !) ale unora dintre scriitorii dispăruţi în urma cataclismului din 4 martie : Veronica Porumbacu, A. E. Baconsky, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafiţa, Mihail Petroveanu. Dintre rîndurile de recviem literar o emoţie intensă degajă cele scrise de Nicolae Manolescu in amintirea lui Alexandru Ivasiuc, cuprinzînd adevăruri de o evidenţă dureroasă : „Romanele lui sunt meditaţii asupra istoriei , aşadar asupra schimbării evoluţiei, transformării. Nimic viu nu stă pe loc. Europenismul lui Alexandru Ivasiuc este o filosofie a transformării necesare a lumii şi o morală a adaptării la nou. Şi nu prin conformism, ci prin dobândirea activă a dreptului la nou“ (România literară din 10 martie 1977). După atît de numeroase şi importante pierderi pentru viaţa literară şi artistică, 4 martie va rămîne negreşit o zi de doliu în calendarele culturii româneşti. „O zi în care, admitea Constantin Cubleşan în Tribuna din 10 martie 1977, ne vom reculege mereu, pios, în memoria prietenilor, a tovarăşilor noştri pe care nu-i vom mai putea reîntîlni vreodată ...Amintirea lor însă va trebui să ne facă să gîndim mai grav, mai demn, mai hotărîţi la destinele noastre“. C. Cn. Tribuna — două decenii în februarie, Tribuna a împlinit 20 de ani de la apariţie. Prin cele peste o mie de numere, revista din Cluj-Napoca a contribuit la promovarea unei literaturi de calitate, realiste, la dezbaterea ideilor contemporane, la dezvoltarea criticii teoretice şi practice, la cunoaşterea prin traduceri şi comentarii a valorilor clasice şi moderne ale culturii mondiale, la informarea multilaterală a cititorilor. Editarea, în anii din urmă, a unor atractive almanahuri, organizarea de expoziţii plastice, de concursuri literare sau de întâlniri ale oamenilor de artă sunt acţiuni ce întregesc profilul acestui „săptămînal de cultură“, care, ar mai trebui poate spus, şi-a evidenţiat ţinuta şi prin relaţiile foarte clare cu celelalte publicaţii şi prin etica raporturilor cu colaboratorii. Numărul aniversar a fost alcătuit după un protocol sumar, fără solemnităţi şi apreturi , o reuniune, în limita spaţiului tipografic, a majorităţii autorilor importanţi trecuţi prin paginile Tribunei în cele două decenii de existenţă ale revistei. Fiecare a venit cu ceva deosebit : Ioan Alexandru îl evocă pe Agârbiceanu, Geo Bogza omagiază memoria profesorului Octavian Fodor, Norman Manea îşi aminteşte de M. R. P. ; disocieri şi sublinerii operează în articolele lor Liviu Petrescu, Ion Marcoş, Adrian Marino, Domiţian Cesereanu , Liviu Rusu (De la Eminescu la Blaga) şi I. I. Rusu („Tribuna“ şi istoriografia contemporană) oferă două sinteze remarcabile ; rememorări ale activităţii redacţionale aduc Dumitru Mircea şi Ion Lungu , sensibil ataşat de actuala echipă a Tribunei, George Bălăiţă urează prietenilor săi din Transilvania „viaţă lungă şi răbdarea de a se realiza pînă la capăt“ ; însemnări pline de spirit publică D. R. Popescu, Augustin Buzura, Aurel Rău, Vasile Rebreanu, Emil Brumaru, iar Dumitru Ghişe, Aurel Negucioiu şi Grigore Zanc — articole documentate, pe teme de estetică şi Politologie ; comentarii plastice şi teatrale semnează Valentin Silvestru, Mircea Toca, Ilie Balea. Poemele unor autori de vîrste diferite (de la Mihai Beniuc şi Eugen Jebeleanu la Horia Bădescu şi Adrian Popescu) întregesc farmecul acestui festin imaginar. Ateneu salută aniversarea Tribunei şi urează săptămânalului clujean continuitate, noi şi importante realizări în acţiunea sa culturală. „ATENEU" Plastica băcăuană în „Arta 1* ■ „Arta“ nr. 9/1976 cuprinde în sumar un consistent montaj alcătuit de Horia Horşia dedicat vieţii culturale a Bacăului în general şi artelor vizuale în special. Coordonatele generale pe care se desfăşoară activitatea de creaţie plastică şi cultural educativă cu publicul în spaţiul băcăuan sunt sugerate în răspunsurile acordate autorului de către tovarăşul Bratu Păun, într-un interviu introductiv. Criticul Grigore V. Coban realizează o sinteză a creaţiei artiştilor băcăuani, începînd în mod firesc cu prezentarea operei pictorului Nicu Enea, căruia autorul îi relevă importanţa de fondator al unei tradiţii şi semnificaţia emblematică a vieţii şi activităţii sale pentru contemporani (în alt articol prezintă, de asemenea, Casa-muzeu Nicu Enea), la care se alătură un sensibil portret al pictorului Ilie Boca şi un reportaj despre artiştii amatori din judeţ, semnate de Horia Horşia. Contribuţia muzeului de artă şi a Filialei U.A.P. la educaţia estetică, etică şi politică a publicului este prezentată în articolul muzeografei Doina Bujor. O instituţie dintre cele mai importante în formarea şi consolidarea concepţiei materialist-dialectice a oamenilor muncii despre lume şi viaţă, în propagarea cunoştinţelor ştiinţifice în mase, Muzeul judeţean de ştiinţele naturii se situează pe o poziţie activă, de întîmpinare a cerinţelor publicului şi de lansare a unor acţiuni menite să-i pună mai bine în valoare largile potenţe educative. Cu alte cuvinte, nu o atitudine circumscrisă strict perimetrului expoziţional, ci una diversă şi larg cuprinzătoare, corelată cu dinamica vieţii noastre social-economice, cu sarcinile atît de clar formulate în documentele partidului nostru. Foarte concis şi la obiect, profesorul Nicolae Barabaş, directorul instituţiei, numea aceasta „părăsirea stăriide aşteptare a muzeului şi realizarea unui flux bilateral de idei“. Cum, prin ce mijloace ? De la vizionarea de filme ştiinţifice pînă la organizarea de dezbateri despre cele mai actuale probleme ale biologiei în cadrul Salonului ştiinţific, de la conferinţe şi simpozioane cu participarea unor invitaţi din Bucureşti, Cluj, Iaşi etc. pînă la acea reuniune ştiinţifică avînd ca temă habitatul modern, de la lecţiile universităţii cultural-ştiinţifice din ciclul „Ecologia şi relaţiile om,biosferă“ la inaugurarea unui Observator astronomic popular, toate integrate ritmului actual cerut, subordonate aceluiaşi scop — atingerea unui grad sporit de influenţare a gîndirii, a atitudinii oamenilor. Muzeelor, ca instrumente puternice de educare ştiinţifică şi culturală a maselor, le este dedicat un capitol special în Programul de măsuri pentru aplicarea hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului şi ale Congresului educaţiei politice şi al culturii socialiste, în domeniul muncii ideologice, politice şi cultural-educative. SEMNAL Extrase de aici, obiectivele cu privire la îmbunătăţirea acivităţii Muzeului judeţean de ştiinţele naturii au în vedere atît punerea în valoare într-o măsură mai mare a întregului patrimoniu de care dispune, cît şi atragerea sistematică, prin modalităţi variate, a publicului. Pliantul şi are forme publicitare, invită, între altele la vizitarea expoziţiei permanente cu o tematică larg diversificată pe probleme de cosmobiologie, evoluţionism, ecologie etc., la expoziţia de peşti exotici, precum şi la expoziţia memorială „Ion Borcea“ de la Racova, dar şi la expuneri despre protecţia mediului înconjurător, la activităţi în cadrul cercului „Prietenii naturii“ sau al cursului „Observatorii cerului“. Reproiectată dintr-un alt unghi, activitatea muzeului a ajuns să înregistreze unele premiere ştiinţifice : Salonul ştiinţific, acţiunea „Habitat ’76“, Observatorul astronomic popular inaugurat în ultima parte a anului trecut. Prin ele, Bacăul trecea dincolo de posibilităţile sale obişnuite de a se adresa maselor, devenind gazda întâlnirilor unor personalităţi de seamă ale vieţii ştiinţifice româneşti cu muncitori, ingineri, economişti, cadre sanitare locale, sau chiar centrul unor reuniuni ştiinţifice unice, cum a fost „Habitat ’76“, care au stîrnit aprecierea unanimă a participanţilor. Peste o vreme, aceste realizări cu un debut aparte s-au fixat definitiv în activitatea muzeului, au căpătat periodicitate şi cîmp mai larg de acţiune prin desfăşurarea lor şi în mari unităţi economice, sanitare etc., s-au prelungit în timp prin expoziţii itinerante, ori au permis îmbogăţirea muncii de educaţie în spirit materialist a numărului tot mai mare de prieteni ai muzeului prin manifestări periodice desfăşurate în noile condiţii create. Este, poate, cîştigul cel mai de preţ în tot ceea ce s-a întreprins : permanentizarea, perpetuarea unor acţiuni în beneficiul unui dialog viu cu publicul. S-ar mai putea adăuga transformarea cifrei reprezentând numărul participanţilor intr-un indice calitativ al activităţii. Muzeul propunea. Acum, propune şi receptează, iar în funcţie de aceasta, de interesul, preocupările, nivelul de pregătire generală, vîrsta colaboratorilor şi beneficiarilor săi, organizează. Rolul său e multidimensional, cantitatea sporita de informaţie pe care o difuzează este mai bine distribuită, mai eficient răspîndită. Sensibilizaţi, conducători de întreprinderi iau parte la discuţii despre poluare şi combaterea ei, ori despre viitorul omenirii, astronomii amatori frecventează cercul „Victor Anestin“, iar acvariştii şi-au văzut împlinit visul de a avea o asociaţie a lor, constituită tot în cadrul muzeului şi purtînd numele savantului Ion Borcea, născut pe meleagurile băcăuane. „Ne-am propus — ne spunea recent Florin Constantin Nichita, muzeograful cu o contribuţie deosebită în organizarea Observatorului astronomic popular, să lărgim activitatea cultural-educativă a observatorului, iar pe linie ştiinţifică să trecem la un plan de cercetare în vederea colaborării cu celelalte observatoare similare din ţară pentru alcătuirea atlasului fotografic al părţii vizibile a Lunii“. Aşadar, alte proiecte Unele se cheamă pe altele şi preocupările se înmulţesc în climatul entuziasmului unui colectiv dornic să se afirme şi să se regăsească efectiv în contextul revoluţiei tehnico-ştiinţifice, a făuririi omului nou, conştient de răspunderile sale prezente şi viitoare. Anul trecut, academicianul Eugen Macovski declara cu satisfacţie că a luat parte la „momente culturale de primă însemnătate nu numai pentru Bacău, ci pentru întreaga ţară“, iar astronomul Matei Alexescu, membru al Comisiei mondiale de planetologie, făcea cîteva recomandări în legătură cu educarea tineretului prin intermediul tînărului Observator astronomic popular. Astăzi, se poate constata că afirmaţiile lor au stimulat, au ajutat, plasînd Muzeul judeţean Bacău de ştiinţele naturii pe orbita justă a aportului lui crescut la cunoaşterea rolului hotărîtor al omului în transformarea creatoare a naturii, a propriei existenţe, aşa cum cer documentele de partid. Argumentele despre evoluţia vieţii şi unitatea de structură a lumii, descifrate din însăşi cartea fascinantă a Terrei, crează convingeri, cîştigă noi adepţi. Drumul spre esenţial a fost găsit. Măndica MARDARE BACAU - MUZEUL DE ŞTIINŢELE NATURII ATENEU *