Ateneu, 1979 (Anul 16, nr. 1-4)

1979-03-01 / nr. 1

REVISTĂ SOCIAL CULTURALĂ a Comitetului judeţean de cultura şi educaţie socialista Bacău, editata de ziarul .,Steagul roşu" Anul 16 nr. 1­037), martie 1979, 16 pag. 1­3 le FONDATOR: GEORGE BACOVIA 137 MARTIE 1979 Cu cinci ani în urmă, la 28 martie 1974, isto­ria noastră consemna un eveniment memora­bil : în faţa reprezentanţilor aleşi ai naţiunii, primul preşedinte al Republicii rostea jurămân­tul de credinţă —­ moment ce dădea sens celei mai înalte datorii faţă de patrie, faţă de pre­zentul şi viitorul unui popor plămădit în focul sacru al luptei pentru existenţă şi demnitate în lume. A fost ca primul preşedinte al României să fie omul întruchipînd cele mai înalte virtuţi ale neamului. A fost ca acest om să fie tovarăşul Nicolae Ceauşescu, personalitate politică de mare pro­funzime, sinteză a unei întregi epoci. „...Jur să slujesc cu credinţă apatria, să acţio­nez cu fermitate pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii ţării, pentru bună­starea şi fericirea întregului popor..." Cuvintele răsunau solemn într-o sală care trăia din plin marea însemnătate a momentului. Cuvintele şi-au trimis reverberaţii în timp, iar acest timp nu înseamnă doar cinci ani, ci dimensiunea lui se întinde asupra unor fapte care trec dincolo de acest hotar. Căci — şi acest lucru nu în­seamnă o amintire, ci o trăire profundă, în­seamnă însăşi existenţa noastră actuală —, în noiembrie al aceluiaşi an 1974 avea loc Con­gresul al XI-lea al partidului care, prin obiec­tivele ce le propunea poporului, punea în lu­mină cu putere responsabilitatea preşedintelui ţării, care se angajase să-şi consacre întreaga energie slujirii cu credinţă a patriei. Acum, cînd din perspectiva acestui an privim trecutul imediat, drumul parcurs ni se înfăţişea­ză fertil în fapte şi realizări, un drum ale cărui succese le preţuim cu atît mai mult cu cît ele au fost obţinute printr-o muncă intensă, din care n-au lipsit greutăţile, dar pe care am ştiut să le învingem. La ora actuală România socia­listă se dezvoltă într-un ritm cunoscut în puţine ţări ale lumii : 11 la sută în primii trei ani ai cincinalului — iată dovada fundamentală a consecvenţei unei adevărate politici întemeiate ştiinţific. Şi, firesc, în continuarea acestuia, un altul : calitatea tot mai ridicată a vieţii — indicator legat nemijlocit de nivelul retribuţiei. Este locul să amintim că din iniţiativa tovară­şului Nicolae Ceauşescu, prevederile pentru aceşti ani au fost majorate, retribuţia reală cres­­cînd cu peste 21 la sută. In acest fel, la sfîrşi­­tul anului 1980 retribuţia reală va fi cu circa 32 la sută mai mare — faţă de 20 la sută cît fu­sese stabilit la Congresul al XI-lea. Iată cîteva cifre care vorbesc despre virtuţile dezvoltării. In acelaşi timp, ele vorbesc despre virtuţile po­liticii noastre interne, al cărei arhitect este se­cretarul general al partidului, preşedintele Re­publicii. El a fost şi este omul care a văzut în dezvoltarea accelerată a ţării temeiul propriei noastre ascensiuni economico-sociale, convin­­gîndu-ne, făcîndu-ne să înţelegem că ritmurile înalte ale dezvoltării poartă în ele însele raţiu­nea independenţei naţionale, a triumfului ideii de progres multilateral. „...Jur să promovez neabătut politica externă de prietenie şi alianţă cu toate ţările ,socialiste, de colaborare cu toate naţiunile lumii..." Poli­tica externă a României s-a făcut cunoscută în lume prin originalitatea şi independenţa sa. Despre România se vorbeşte astăzi pe toate meridianele globului, iar atunci cînd este pro­nunţat numele patriei noastre este pronunţat şi numele preşedintelui Republicii­­ Nicolae Ceauşescu. Popoarele lumii au înţeles ceea ce noi trăim şi simţim : politica externă a Româ­niei este strîns legată de personalitatea pre­şedintelui ţării. Realismul, luciditatea şi consec­venţa cu care tovarăşul Nicolae Ceauşescu ana­lizează problematica atît de complexă, fenome­nele lumii contemporane, intervenţiile construc­tive, propunerile creatoare, acţiunile constante ale României au determinat o lume întreagă să aducă elogii acestei politici din care irumpe ex­perienţa multiseculară a poporului nostru, năzu­inţa sa spre o lume a păcii şi conlucrării paş­nice. De altfel, numeroşi conducători de state, pesonalităţi politice ale vieţii internaţionale dau o înaltă apreciere contribuţiei teoretice şi prac­tice pe care politica externă românească o ofe­ră Europei şi lumii în direcţia păcii şi secu­rităţii. Este o recunoaştere firească a politicii externe a României, a contribuţiei de o inesti­mabilă valoare pe care preşedintele Republicii o aduce la edificarea acestei politici în care ne regăsim un popor întreg. „...Jur că îmi voi face întotdeauna datoria cu cinste şi devotament pentru strălucirea şi măre­ţia naţiunii noastre socialiste..." Timpul preşedin­telui Republicii este timpul dedicat treburilor ţării. Fără odihnă, sub semnul marii răspunderi ce-i apasă pe umeri. Marile reuniuni politice naţio­nale organizate din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu — congrese, consfătuiri etc. —, vi­zitele de lucru, contactul nemijlocit cu oamenii muncii, o activitate amplă, de zi cu zi — iată un stil dinamic, propriu unei personalităţi dina­mice. La bine şi la greu, preşedintele ţării s-a aflat împreună cu ţara, cu poporul care l-a ză­mislit încredinţîndu-i cele ma înalte răspunderi cu convingerea că existenţa lui, a acestui mare om, în fruntea partidului şi a ţării, este tot una cu strălucirea şi măreţia patriei. Iată de ce, împlinirea a cinci ani de la sesiu­nea Marii Adunări Naţionale care a consacrat, prin votul său unanim, alegerea secretarului general al partidului tovarăşul Nicolae Ceauşescu,, ca preşedinte al Republicii, aceas­tă aniversare poartă în ea simbolul unei ade­vărate sărbători. O sărbătoare a vieţii, a muncii şi împlinirilor naţiunii noastre socialiste. Eugen VERMAN UN OM, O NAŢIUNE, UN IDEAL SATUL SOCIALIST In primăvara acestui an, poporul nostru ani­versează trei decenii de la istorica plenară a C.C. al P.C.R. din 3-5 martie 1949, care, în de­plină concordanţă cu realităţile din România, a jalonat direcţiile transformării revoluţionare, socialiste ale satului, ale agriculturii noastre. Trecerea la transformarea socialistă a agri­culturii a constituit o cerinţă obiectivă a dez­voltării şi modernizării eco­omiei socialiste ro­mâneşti pe o bază unitară, — proprietatea so­cialistă în industrie şi agricultură, — prin construirea socialismului la sate. Reorganizarea profundă a producţiei şi a re­laţiilor sociale la sate a avut drept consecinţă creşterea producţiei în întreaga perioadă a construcţiei socialiste. Aceasta a constituit un factor important al dezvoltării economiei naţio­nale, al satisfacerii nevoilor de consum ale populaţiei. Avînd în vedere faptul că superioritatea rela­ţiilor de producţie socialiste nu se înfăptu­ieşte în mod automat şi liniar, partidul nostru a elaborat o strategie de dezvoltare economică şi socială pe termen lung, urmărindu-se fructi­ficarea cît mai deplină a avantajelor sistemului socialist de organizare şi conducere. Aceas­tă politică ştiinţifică îşi găseşte expresia în obiectivele cuprinse în Programul partidului şi în Directivele Congresului al XI-lea al P.C.R., care definesc drept ţel fundamental făurirea so­cietăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre comunism, în măsu­rile luate pe parcursul anilor şi îndeosebi cele de la începutul lunii februarie a.c. cu privire la îmbunătăţirea conducerii şi planificării unitare a agriculturii, crearea consiliilor unice agroin­dustriale de stat şi cooperatiste şi creşterea producţiei agricole. în cuvîntarea ţinută la Plenara C.C. al P.C.R. din februarie a.c., tovarăşul Nicolae Ceauşescu preciza : „Este evident că împărţirea pe sectoare a agriculturii — de stat şi cooperatiste­­— a co­respuns unei anumite etape de dezvoltare. Ea a avut, fără îndoială, un rol important în progre­sul producţiei agricole... Situaţia însă s-a schim­bat radical în agricultura noastră, întregul ni­vel de dezvoltare a agriculturii — organizarea, mecanizarea şi chimizarea s■ a determinat, de fapt, o apropiere puternică între diferitele sec­toare din agricultură“. Pornind de la rolul pe care îl are agricultura, ramură de bază a economiei noastre naţionale, în progresul multilateral al patriei, Consfătuirea pe ţară cu cadrele de conducere din industrie, construcţii, transporturi şi agricultură, care a avut loc în zilele de 5-6 martie a.c., a adresat chemarea tuturor oamenilor muncii de la sate de a valorifica intensiv marile rezerve de care dispun toate unităţile agricole. Judeţul Bacău se înscrie armonios pe­­traiec­toria progresului economic şi social, înregis­trat de patria noastră în anii socialismului. Pen­tru a putea reliefa amploarea dezvoltării agri­culturii judeţului după 23 August 1944, viaţa nouă pe care o trăiesc oamenii muncii de pe ogoarele Bacăului, vom folosi cîteva date sta­tistice comparative la un număr redus de in­dicatori mai principali. înainte de eliberare, agricultura judeţului Bacău, moştenită de la arendaşi şi moşieri — ca şi a întregii ţări — era cu mult sub nivelul posibilităţilor ce le ofe­rea pământul, condiţiile naturale de sol şi climă. Cîteva date sînt semnificative : în urmă cu 40 de ani, adică în anul de vîrf al prosperităţii burgheziei, producţia medie de grîu obţinută la ha. în judeţul Bacău era de numai 1 230 kg, iar la porumb nu depăşea 1 280 kg. (Enciclope­dia României, vol. II, pag. 41, Ed. 1938). Cu toate că judeţul dispunea de mari zone de păşuni naturale, zootehnia era puţin dezvoltată, efectivele de animale fiind foarte reduse. De in­dustrie prelucrătoare nici nu putea fi vorba­ în anii socialismului, şi îndeosebi după încheierea cooperativizării agriculturii, s-a realizat un ade­vărat salt, atît în sectorul producţiei vegetale şi animale, dar mai ales în ce priveşte schimba­rea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale ţără­nimii. Sub conducerea comuniştilor s-a construit o agricultură a oamenilor liberi, stăpîni pe ro­dul muncii lor, o agricultură în plină moder­nizare, bazată pe ştiinţa şi tehnica înaintată de lucrare a pămîntului. Ca timp istoric, 30 de ani de la începerea cooperativizării, cînd ţărănimea stăpână pe pă­­mînt a început să-şi unească avuţia în mari unităţi socialiste de producţie, reprezintă o pe­rioadă foarte scurtă. Ceea ce s-a reuşit însă să se înfăptuiască în prefacerea satului în această perioadă este impresionant. Datorită sprijinului neprecupeţit al partidului şi statului, şi în ju­deţul Bacău au fost puse baze trainice ale unei agriculturi menite să valorifice tot mai eficient resursele naturale. Factorul determinat în a­­ceastă direcţie l-au avut în primul rînd investi­ţiile făcute, a căror valoare totalizează suma de circa 4 miliarde lei. Din aceste fonduri, aproxi­mativ 1/3 reprezintă contribuţia cooperativelor de producţie şi asociaţiilor intercooperatiste. Cu fonduri de la stat şi din acumulările celor 98 de cooperative agricole de producţie existente în judeţ, s-au construit şi dat în folosinţă nume­roase unităţi de producţie vegetală şi animală dotate cu tehnică modernă. Un indicator prin­cipal al dezvoltării şi modernizării bazei tehni­­co-materiale a cooperativelor agricole de pro­ducţie îl reprezintă faptul că valoarea fondu­rilor fixe a crescut de la 97 milioane lei în anul 1962, la peste 920 milioane lei la sfîrşitul anului 1978 (deci o creştere de aproape zece ori). Datorită investiţiilor efectuate, terenuri în pan­tă, slab productive —■ ştiut fiind faptul că judeţul Bacău se află într-o zonă colinară, supusă unui pronunţat proces de eroziune — au fost înnobi­late prin masive plantaţii de vii şi pomi fructi­feri, care se întind pe aproape 19 000 ha. Jude­ţul Bacău livrează anual pieţii şi industriei pre­lucrătoare importante cantităţi de struguri şi fructe. Datorită lucrării pămîntului cu mijloace mecanizate şi aplicării regulilor agrotehnice, producţia medie de grîu şi porumb la ha. s-a dublat în ultimii ani, faţă de perioada anilor dinaintea încheierii cooperativizării. De pildă în anul 1978, cu toate condiţiile climaterice mai puţin favorabile faţă de anii anteriori, produc­ţia medie la ha. pe total judeţ la grîu a fost de 1960 kg., iar la porumb boabe de 2 315 kg. La sfecla de zahăr s-a recoltat anul trecut cu 10 tone mai mult la ha. faţă de producţia medie a anului 1962. Factorii progresului — mecanizarea, chimiza­rea şi irigaţiile — s-au instalat din plin în agri­cultura judeţului Bacău. Dispunem în prezent de 3 800 tractoare fizice cu o gamă variată de puteri şi destinaţii, iar cantitatea de îngrăşă­minte chimice, folosite anual, însumează 16 000 tone substanţă activă. în parcul de maşini al S.M.A.-urilor, care se diversifică continuu, se găsesc sute de autocom­­bine de mare randament, maşini de recoltat, cultivatoare, sape rotative, semănători şi alte maşini-unelte. Ţinînd seama de condiţiile naturale, specifice ale judeţului, s-a acţionat cu energie pentru dezvoltarea zootehniei. După încheierea coope­rativizării în judeţ existau doar 78 000 bovine, circa 32 000 porcine şi 161 000 ovine,­ efective care erau doar cu puţin mai mari decît în anii antebelici. Prin contribuţia substanţială a sta­tului, prin aplicarea regulilor zooveterinare şi a asistenţei de specialitate, s-a dezvoltat continuu şeptelul, ajungând, în prezent la 172 000 tau­(Continuare în pagina 14) Dr. Petre CIOBANIŢA Aurel Băeşu _ „Ţăran cu pălărie" Din colecţia Muzeului judeţean de istorie şi artă b­acău ÎN ACEST NUMĂR: Interviu cu Georgeta Cancicov @ Centenar Ion­­ Borcea 0 Eminescu şi etapele creaţiei % Viziune cosmologică şi viziune stilistică ^ Debuturi în critică 0 Semantica azi £ George Călinescu — Jurnalul literar % Poesis # Cenaclul literar-artistic „G. Bacovia“ # Stagiunea teatrală 0 Concertele filarmonicii 0 O personalitate a muzicii româneşti — Ion Căianu % Festivalul na­ţional „Cîntarea României“ 0 Ştiinţă şi religie 0 Scrisoare din Roma , Bacăul în acte și documente # O nouă calitate în viața țărănimii - Cartea în librărie # Mircea Eliade — Fragmente de jurnal 0 Poeți greci contemporani.

Next