Ateneu, 1980 (Anul 17, nr. 1-4)
1980-03-01 / nr. 1
Proletari din toate ţările, uniţi-văMfeneu REVISTĂ SOCIAL CULTURALĂ a Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă Bacău, editată de ziarul „Steagul roşu“ FONDATOR: GEORGE BACOVIA Anul 17 nr. 1041, martie 1980, 16 pag. 13 lei 141 MARTIE PENTRU STRĂLUCIREA ŞI MĂREŢIA ROMÂNIEI SOCIALISTE 28 martie 1980. Marea Adunare Naţională, întrunită în prima sesiune a actualei legislaturi, a ales Preşedintele Republicii. Am trăit cu toţii, poporul întreg, acest moment de mare rezonanţă istorică. Alături de deputaţi, în mareleforum s-a aflat naţiunea, iar votul dat a consfinţit voinţa şi hotărîrea noastră a tuturor : tovarăşul Nicolae Ceauşescu — secretarul general al partidului — reales în suprema funcţie de Preşedinte al Republicii Socialiste România. Momentul a intrat în istorie, simbolizînd o nouă şi semnificativă descindere spre viitor, fundamentată de acest prezent atît de bogat în împliniri, atît de eroic prin munca fără preget pe care poporul a desfășurat-o sub steagul glorios al partidului, în frunte cu cel mai iubit și stimat fiu al său, pentru a ridica Româia socialistă pe culmi nemaiîntîlnite în multimilenara sa istorie. A fost să fie o fericită coincidenţă ca realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în funcţia supremă a statului să aibă loc în aceste zile cînd partidul, poporul omagiază împlinirea a 15 ani de cînd omul care şi-a consacrat întreaga viaţă propăşirii ţării se află în fruntea partidului. Comunist încercat, gînditor de mare profunzime şi originalitate, patriot înflăcărat şi om de omenie, adversar neîmpăcat al vechiului, închistării şi dogmatismului, partizan ardent a tot ceea ce este nou şi înaintat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a imprimat întregii noastre activităţi de partid şi de stat un nou ritm şi un nou stil de muncă. De la început el a aşezat în centrul activităţii sale de gînditor şi conducător revoluionar contactul nemijlocit cu realităîle ţării, dialogul permanent cu masele argi populare. El ne-a învăţat să fim noi înşine, să ne bizuim pe propriile noastre puteri, să nu ne lăsăm intimităţi de greutăţi şi stihii, să muncimcrezători în viitor. Forţa exemplului nu se oglindeşte în obiectivele cutezătoare şi realiste ale Congreselor al XX-lea, al X-lea, al XI-lea şi al XII-lea, precum şi în cele ale Conferinţelor Naionale ale Partidului. Aplicînd creator principiile generale ale materialismului dialectic şi istoric la condiţiile concrete, licifice ţării noastre, secretarul general avut un rol decisiv în configurarea politicii ştiinţifice a partidului, în eluorarea Programului construirii socieiţii socialiste multilateral dezvoltate şi anitare a României spre comunism. •Efectiv, nu există domeniu al activităţii aoretice şi practice în care tovarăşul Nicolae Ceauşescu să nu fi adus o conribuţie hotărîtoare. Cu o energie deoebită, el a imprimat tuturor sectoarei de activitate un dinamism fără preedent, determinînd creşterea continuă nivelului de trai material şi spiritual poporului, fuziunea permanentă din partid, popor şi secretarul său geeral. Astăzi, întreaga ţară este un vast nuer, toate zonele ţării dezvoltîndu-se mod armonios, printr-o repartizare dicioasă şi echitabilă a forţelor de reducţie. S-a generalizat şi adîncit prosul de urbanizare, s-a ridicat gradul de civilizaţie şi bunăstare al tuturor locuitorilor ţării, accesul la valorile culturii devenind practic nelimitat. Epoca Ceauşescu este, deopotrivă, o epocă de afirmare a unui nou tip uman, cu o înaltă conştiinţă şi pregătire culturală, cu un profil moral politic înaintat, în acest proces de edificare a unei noi esenţe umane, un rol tot mai important revine oamenilor de cultură şi artă. „Noi credem — afirma preşedintele ţării — că datoria scriitorilor şi artiştilor este aceea de a contribui activ la făurirea omului nou, la formarea conştiinţei socialiste, la dezvoltarea umanismului socialist, a acelor virtuţi morale pe care dorim să le cultivăm în fiecare cetăţean şi pe care, poporul român le are în însăşi structura sa psihică. Arta va contribui astfel la modelarea unui tip înaintat de om, gata să lupte pentru fericirea, libertatea şi independenţa patriei sale, pentru pace şi prietenie între popoare“. Formulînd ideea responsabilităţii artei şi culturii, în directă relaţie cu imperativele formării omului nou, secretarul general al partidului consacra, în acelaşi timp, adevărul că valorile spirituale se definesc în contact nemijlocit cu geniul poporului, cu exigenţele de ansamblu ale progresului social. în acest context, Festivalul naţional „Cîntarea României“ — declanşat din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu — reprezintă cea mai îndrăzneaţă şi vastă acţiune cultural-educativă şi de creaţie tehnico-ştiinţifică din întreaga istorie a patriei, o mare izbîndă a artei şi culturii noastre socialiste. Cei 15 ani de istorie nouă mai înseamnă afirmarea puternică a României socialiste ca unul din factorii cei mai activi şi constructivi ai vieţii internaţionale. Prestigiul de care se bucură în prezent ţara noastră în conştiinţa lumii, larga recunoaştere mondială a politicii sale externe, de pace, înţelegere şi cooperare între popoare, sunt indisolubil legate de numele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, inspiratorul şi promotorul consecvent al unei noi ordini economice şi politice în lume, bazată pe echitate şi dreptate, pe libertate, independenţă şi suveranitate. Prin întreaga sa activitate, secretarul general al partidului ne oferă exemplul strălucit al conducătorului aflat în deplin acord cu năzuinţele poporului său. Pentru noi el întruchipează necesitatea istorică şi perspectiva patriei. El este omul nou, comunistul de omenie, patosul libertăţii şi dreptăţii, idealul nostru de mai bine. Realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu înseamnă certitudinea viitorului. Urmîndu-i îndemnurile şi recomandările, păşind în permanenţă în conul de lumină al generosului său exemplu, vom îndeplini întocmai ceea ce ne-a propus Partidul în hotărîrile sale pe care ni le-am însuşit cu toţii. Vom ridica ţara pe culmile cele mai înalte ale progresului şi civilizaţiei, vom acţiona cu spirit de abnegaţie şi înaltă îndatorire patriotică pentru strălucirea şi măreţia României socialiste. Petru ENĂŞOAE Preşedinte al Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă Bacău Istoricii, şi nu numai ei, ştiu că timpul, deşi, cum spun filosofii, este obiectiv, se poate relativiza după conţinutul pe care faptele oamenilor îl toarnă în clepsidra lui magică. Uneori un secol lînced, de-a lungul căruia viaţa s-a tîrît alene iar evenimentele s-au dosit parcă în cutele vremii, poate reprezenta mai puţin, mult mai puţin decît un deceniu de prefaceri revoluţionare, decît un scurt răstimp de tumultuoase înfăptuiri ale maselor mobilizate în numele unui ideal generos. în acest debut de deceniu, noi oamenii de cultură români nu putem să nu cugetăm la relativitatea timpului, dacă ne gîndim că am fost martorii de visu ai modului cum timpul se poate comprima — ca în acel genial basm românesc „Tinereţe fără bătrîneţe“ — lăsîndu-ne la fel de tineri, dar mai înţelepţi cu o etapă istorică. Acum un deceniu şi jumătate, la cîrma partidului venea un om tînăr, dinamic, lucid şi în acelaşi timp visînd la un alt chip al patriei, şi atunci, fiecare dintre noi am înţeles că sîntem chemaţi să comprimăm timpul, să-i imprimăm viteze apropiate de cea a luminii, cînd distanţele se contopesc fără ca cei ce le parcurg să mai îmbătrînească. Da, intram într-un lustru al transformării metaforelor şi anticipaţiei ştiinţifice în fapte cotidiene, în cifre de raport, în prognoze precise, în sensuri umane de o patetică altitudine intelectuală şi afectivă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a chemat ţara să-şi ajungă din urmă propriul destin, să-i dea dimensiunile pe care înaintaşii i le presimţiseră numai, să aducă numele de român şi România acolo unde istoria străveche a acestui popor, faptele şi suferinţele lui i le îndreptăţesc. Iată de ce l-am urmat şi îl urmăm, iată de ce poporul, toate categoriile de oameni ai muncii, indiferent de naţionalitate, răspund într-o impresionantă unitate de ţeluri şi convingeri la îndemnurile sale patriotice. Pe fundalul istoricelor împliniri din sfera valorilor materiale, perioada 1965—1980 — pe care istoricii o o numesc de pe acum „epoca Ceauşescu“ — a stimulat un remarcabil progres al valorilor spirituale, a circumscris un spaţiu al conjugării majore dintre cultură şi mase, chemîndu-ne să cugetăm prin fapte şi să întrupăm în cîntecele noastre bătăile de inimă ale poporului transformate în ritmul febril al civilizaţiei socialiste. Aşa s-a născut arta militantă a umanismului revoluţionar, aşa a crescut ea, adăugind o mlădiţă nepreţuită pe trunchiul viguros care începe de la creatorii ceramicii preistorice, continuă cu strălucita civilizaţie dacă şi daco-romană, pentru a se succede fără nici un răgaz, veac după veac, prin cronicari, prin enciclopedişti de talia unui Dimitrie Cantemir, pînă la Eminescu, Brâncuşi, Enescu şi atîţia alţii. Nu întîmplător am lăsat la urmă revocarea acelei magme în continuă fierbere şi modelare, făgaş nepieritor al tuturor celorlalte creaţii, care este inegalabilul nostru folclor! Una din marile împliniri pe tărîmul spiritului, ale acestui deceniu şi jumătate, este felul în care masele largi de făuritori ai frumosului, „anonimii“ care descind din stirpea fără moarte a cizelatorilor „Mioriţei“, au fost atrase la făurirea bunurilor morale proprii unui climat de îndemn la respectul şi zămislirea frumosului. Cadrul pe care îl reprezintă Festivalul naţional „Cîntarea României“ pentru stimularea creativităţii, profesioniste sau amatoare, este un fenomen unic în istoria culturii noastre şi el reprezintă expresia democratizării autentice a vieţii civice. Elitarismul care izola altădată artiştii de mase, indiferentismul datorat ignoranţei sau mizeriei materiale, care înstrăina poporul de creaţia cultă, au rămas de domeniul unui trecut ireversibil. De domeniul aceluiaşi trecut au rămas subprodusele schematizante, dogmatice, care mimau ataşamentul faţă de ideile veacului, dar în realitate le făceau mari deservicii. Sîntem într-un răstimp cînd pătrunderea culturii în mase nu se mai face prin rabat de calitate, ci sub semnul nobil al educării poporului la lumina marii creaţii, al solicitării gustului său pentru arta de calitate, al cultivării lui autentice, pentru a-i face accesibilă creaţia artistică de înalt nivel, dar şi pentru a-i da posibilitatea să discearnă valoarea de non-valoare sau pseudo-valoare Un deceniu şi jumătate de largă disponibilitate faţa de valorile adevărate de pretutindeni, de schimburi culturale cu toate zonele spirituale ale planetei, ne-a dat posibilitatea să ne întSer?.?, mai bine specificitatea ireductibila, a înlesnit o diversificare organică — şi nu doar de dragul modei — a stilurilor şi modalităţilor de creaţie, pe temeiul unităţii de crez estetic, de convingeri ideologicofilosofice. în aceşti 15 ani de istorice împliniri pe toate tărîmurile vieţii naţionale, străvechiul nostru colţ de ţară a cunoscut unul din cele mai dinamice ritmuri de dezvoltare social-economică. Aşa cum era firesc cultura, invăţămîntul, artele au beneficiat şi ele din plin, de înflorirea meleagurilor moldovene. în oraşul lui Bacovia şi al altor personalităţi ale cununi româneşti s-au ivit instituţii de cultură şi artă profesionistă cu un binemeritat renume, s-a constituit un grup prestigios de literaţi plasticieni, muzicieni, s-a consolidat o puternică mişcare de artă neprofesionistă. Sîntem pe deplin îndreptăţiţi să privim cu încredere viitorul şi, împreună cu întregul popor român care, sub conducerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu îşi făureşte pacea şi bunăstarea, să urăm celui mai iubit fiu al poporului român, personalităţii celei mai marcante a istoriei noastre moderne, ani lungi de viaţă în fruntea partidului şi a poporului român, spre binele şi propăşirea naţiunii. Dr. Vasile SPORICI Cultură şi spirit revoluţionar