Ateneu, 1980 (Anul 17, nr. 1-4)

1980-03-01 / nr. 1

Proletari din toate ţările, uniţi-văMf­eneu REVISTĂ SOCIAL CULTURALĂ a Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă Bacău, editată de ziarul „Steagul roşu“ FONDATOR: GEORGE BACOVIA Anul 17 nr. 1­041­, martie 1980, 16 pag. 1­3 lei 141 MARTIE PENTRU STRĂLUCIREA ŞI MĂREŢIA ROMÂNIEI SOCIALISTE 28 martie 1980. Marea Adunare Na­ţională, întrunită în prima sesiune a ac­tualei legislaturi, a ales Preşedintele Republicii. Am trăit cu toţii, poporul întreg, acest moment de mare rezonanţă istorică. Alături de deputaţi, în marele­­forum s-a aflat naţiunea, iar votul dat a consfinţit voinţa şi hotărîrea noastră a tuturor : tovarăşul Nicolae Ceauşescu — secretarul general al partidului — reales în suprema funcţie de Preşedinte al Republicii Socialiste România. Momentul a intrat în istorie, simboli­­zînd o nouă şi semnificativă descindere spre viitor, fundamentată de acest pre­zent atît de bogat în împliniri, atît de eroic prin munca fără preget pe care poporul a desfășurat-o sub steagul glo­rios al partidului, în frunte cu cel mai iubit și stimat fiu al său, pentru a ridica Româia socialistă pe culmi nemaiîntîl­­nite în multimilenara sa istorie. A fost să fie o fericită coincidenţă ca realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în funcţia supremă a statului să aibă loc în aceste zile cînd partidul, poporul o­­magiază împlinirea a 15 ani de cînd o­­mul care şi-a consacrat întreaga viaţă propăşirii ţării se află în fruntea parti­dului. Comunist încercat, gînditor de mare profunzime şi originalitate, patriot în­flăcărat şi om de omenie, adversar ne­împăcat al vechiului, închistării şi dog­matismului, partizan ardent a tot ceea ce este nou şi înaintat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a imprimat întregii noastre activităţi de partid şi de stat un nou ritm şi un nou stil de muncă. De la început el a aşezat în centrul activităţii sale de gînditor şi conducător revolu­­ionar contactul nemijlocit cu realită­­île ţării, dialogul permanent cu masele argi populare. El ne-a învăţat să fim noi înşine, să ne bizuim pe propriile noastre puteri, să nu ne lăsăm intimi­tăţi de greutăţi şi stihii, să muncim­­crezători în viitor. Forţa exemplului nu se oglindeşte în obiectivele cute­­zătoare şi realiste ale Congreselor al XX-lea, al X-lea, al XI-lea şi al XII-lea, precum şi în cele ale Conferinţelor Na­­ionale ale Partidului. Aplicînd creator principiile generale ale materialismului dialectic şi istoric la condiţiile concrete, licifice ţării noastre, secretarul general avut un rol decisiv în configurarea politicii ştiinţifice a partidului, în elu­­orarea Programului construirii socie­­iţii socialiste multilateral dezvoltate şi anitare a României spre comunism. •Efectiv, nu există domeniu al activităţii aoretice şi practice în care tovarăşul Nicolae Ceauşescu să nu fi adus o con­­ribuţie hotărîtoare. Cu o energie deo­­ebită, el a imprimat tuturor sectoare­­i de activitate un dinamism fără pre­­edent, determinînd creşterea continuă nivelului de trai material şi spiritual­­ poporului, fuziunea permanentă din­­­ partid, popor şi secretarul său ge­­eral. Astăzi, întreaga ţară este un vast nu­er, toate zonele ţării dezvoltîndu-se mod armonios, printr-o repartizare dicioasă şi echitabilă a forţelor de reducţie. S-a generalizat şi adîncit pro­­sul de urbanizare, s-a ridicat gradul de civilizaţie şi bunăstare al tuturor lo­cuitorilor ţării, accesul la valorile cul­turii devenind practic nelimitat. Epoca Ceauşescu este, deopotrivă, o epocă de afirmare a unui nou tip uman, cu o înaltă conştiinţă şi pregătire cul­turală, cu un profil moral politic îna­intat, în acest proces de edificare a u­­nei noi esenţe umane, un rol tot mai important revine oamenilor de cultură şi artă. „Noi credem — afirma preşedin­tele ţării — că datoria scriitorilor şi ar­tiştilor este aceea de a contribui activ la făurirea omului nou, la formarea conştiinţei socialiste, la dezvoltarea u­­manismului socialist, a acelor virtuţi morale pe care dorim să le cultivăm în fiecare cetăţean şi pe care, poporul ro­mân le are în însăşi structura sa psi­hică. Arta va contribui astfel la mo­delarea unui tip înaintat de om, gata să lupte pentru fericirea, libertatea şi independenţa patriei sale, pentru pace şi prietenie între popoare“. Formulînd ideea responsabilităţii ar­tei şi culturii, în directă relaţie cu im­perativele formării omului nou, secre­tarul general al partidului consacra, în acelaşi timp, adevărul că valorile spi­rituale se definesc în contact nemijlocit cu geniul poporului, cu exigenţele de ansamblu ale progresului social. în a­­cest context, Festivalul naţional „Cîn­­tarea României“ — declanşat din iniţia­tiva tovarăşului Nicolae Ceauşescu — reprezintă cea mai îndrăzneaţă şi vastă acţiune cultural-educativă şi de creaţie tehnico-ştiinţifică din întreaga istorie a patriei, o mare izbîndă a artei şi cul­turii noastre socialiste. Cei 15 ani de istorie nouă mai în­seamnă afirmarea puternică a României socialiste ca unul din factorii cei mai activi şi constructivi ai vieţii interna­ţionale. Prestigiul de care se bucură în prezent ţara noastră în conştiinţa lumii, larga recunoaştere mondială a politicii sale externe, de pace, înţelegere şi coo­perare între popoare, sunt indisolubil le­gate de numele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, inspiratorul şi promotorul consecvent al unei noi ordini economice şi politice în lume, bazată pe echitate şi dreptate, pe libertate, independenţă şi suveranitate. Prin întreaga sa activitate, secretarul general al partidului ne oferă exem­plul strălucit al conducătorului aflat în deplin acord cu năzuinţele poporului său. Pentru noi el întruchipează necesi­tatea istorică şi perspectiva patriei. El este omul nou, comunistul de omenie, patosul libertăţii şi dreptăţii, idealul nostru de mai bine. Realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu înseamnă certitudinea viito­rului. Urmîndu-i îndemnurile şi reco­mandările, păşind în permanenţă în conul de lumină al generosului său e­­xemplu, vom îndeplini întocmai ceea ce ne-a propus Partidul în hotărîrile sale pe care ni le-am însuşit cu toţii. Vom ridica ţara pe culmile cele mai înalte ale progresului şi civilizaţiei, vom ac­ţiona cu spirit de abnegaţie şi înaltă în­datorire patriotică pentru strălucirea şi măreţia României socialiste. Petru ENĂŞOAE Preşedinte al Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă Bacău Istoricii, şi nu numai ei, ştiu că timpul, deşi, cum spun filosofii, este obiectiv, se poate relativiza după conţinutul pe care faptele oamenilor îl toarnă în clepsidra lui magică. U­­neori un secol lînced, de-a lungul căruia viaţa s-a tîrît alene iar eve­nimentele s-au dosit parcă în cutele vremii, poate reprezenta mai puţin, mult mai puţin decît un deceniu de prefaceri revoluţionare, decît un scurt răstimp de tumultuoase înfăp­tuiri ale maselor mobilizate în nu­mele unui ideal generos. în acest debut de deceniu, noi oamenii de cultură români nu putem să nu cugetăm la relativitatea timpu­lui, dacă ne gîndim că am fost mar­torii de visu ai modului cum timpul se poate comprima — ca în acel ge­nial basm românesc „Tinereţe fără bătrîneţe“ — lăsîndu-ne la fel de ti­neri, dar mai înţelepţi cu o etapă istorică. Acum un deceniu şi jumă­tate, la cîrma partidului venea un om tînăr, dinamic, lucid şi în acelaşi timp visînd la un alt chip al patriei, şi atunci, fiecare dintre noi am înţe­les că sîntem chemaţi să comprimăm timpul, să-i imprimăm viteze apro­piate de cea a luminii, cînd distan­ţele se contopesc fără ca cei ce le parcurg să mai îmbătrînească. Da, intram într-un lustru al transformării metaforelor şi anticipaţiei ştiinţifice în fapte cotidiene, în cifre de raport, în prognoze precise, în sensuri umane de o patetică altitudine intelectuală şi afectivă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a chemat ţara să-şi ajungă din urmă propriul destin, să-i dea dimensiu­nile pe care înaintaşii i le presimţi­­seră numai, să aducă numele de ro­mân şi România acolo unde istoria străveche a acestui popor, faptele şi suferinţele lui i le îndreptăţesc. Iată de ce l-am urmat şi îl urmăm, iată de ce poporul, toate categoriile de oameni ai muncii, indiferent de na­ţionalitate, răspund într-o impresio­nantă unitate de ţeluri şi convingeri la îndemnurile sale patriotice. Pe fundalul istoricelor împliniri din sfera valorilor materiale, peri­oada 1965—1980 — pe care istoricii o o numesc de pe acum „epoca Ceauşescu“ — a stimulat un remar­cabil progres al valorilor spirituale, a circumscris un spaţiu al conjugării majore dintre cultură şi mase, che­­mîndu-ne să cugetăm prin fapte şi să întrupăm în cîntecele noastre bătăile de inimă ale poporului transformate în ritmul febril al civilizaţiei socia­liste. Aşa s-a născut arta militantă a umanismului revoluţionar, aşa a crescut ea, adăugind o mlădiţă nepre­ţuită pe trunchiul viguros care începe de la creatorii ceramicii preistorice, continuă cu strălucita civilizaţie dacă şi daco-romană, pentru a se succede fără nici un răgaz, veac după veac, prin cronicari, prin enciclopedişti de talia unui Dimitrie Cantemir, pî­nă la Eminescu, Brâncuşi, Enescu şi atîţia alţii. Nu întîmplător am lăsat la ur­mă r­evocarea acelei magme în conti­nuă fierbere şi modelare, făgaş ne­pieritor al tuturor celorlalte creaţii, care este inegalabilul nostru folclor! Una din marile împliniri pe tărîmul spiritului, ale acestui deceniu şi ju­mătate, este felul în care masele largi de făuritori ai frumosului, „anoni­mii“ care descind din stirpea fără moarte a cizelatorilor „Mioriţei“, au fost atrase la făurirea bunurilor mo­rale proprii unui climat de îndemn la respectul şi zămislirea frumosului. Cadrul pe care îl reprezintă Festi­valul naţional „Cîntarea României“ pentru stimularea creativităţii, pro­fesioniste sau amatoare, este un fe­nomen unic în istoria culturii noas­tre şi el reprezintă expresia demo­cratizării autentice a vieţii civice. E­­litarismul care izola altădată artiştii de mase, indiferentismul datorat ig­noranţei sau mizeriei materiale, care înstrăina poporul de creaţia cultă, au rămas de domeniul unui trecut ireversibil. De domeniul aceluiaşi trecut au rămas subprodusele sche­­matizante, dogmatice, care mimau a­­taşamentul faţă de ideile veacului, dar în realitate le făceau mari de­­servicii. Sîntem într-un răstimp cînd pă­trunderea culturii în mase nu se mai face prin rabat de calitate, ci sub semnul nobil al educării poporului la lumina marii creaţii, al solicitării gustului său pentru arta de calitate, al cultivării lui autentice, pentru a-i face accesibilă creaţia artistică de înalt nivel, dar şi pentru a-i da posi­bilitatea să discearnă valoarea de non-valoare sau pseudo-valoare Un deceniu şi jumătate de largă disponi­bilitate faţa de valorile adevărate de pretutindeni, de schimburi culturale cu toate zonele spirituale ale plane­tei, ne-a dat posibilitatea să ne în­tSer?.?, mai bine specificitatea ireductibila, a înlesnit o diversificare organică — şi nu doar de dragul modei — a stilurilor şi modalităţilor de creaţie, pe temeiul unităţii­­ de crez estetic, de convingeri ideologico­­filosofice. în aceşti 15 ani de istorice împli­niri pe toate tărîmurile vieţii naţio­nale, străvechiul nostru colţ de ţară a cunoscut unul din cele mai dina­mice ritmuri de dezvoltare social-e­­conomică. Aşa cum era firesc cul­tura, invăţămîntul, artele au benefi­ciat şi ele din plin, de înflorirea me­­leagurilor moldovene. în oraşul lui Bacovia şi al altor personalităţi ale cununi româneşti s-au ivit instituţii de cultură şi artă profesionistă cu un binemeritat renume, s-a consti­tuit un grup prestigios de literaţi plasticieni, muzicieni, s-a consolidat o puternică mişcare de artă neprofe­­sionistă. Sîntem pe deplin îndreptăţiţi să privim cu încredere viitorul şi,­ îm­preună cu întregul popor român care, sub conducerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu îşi făureşte pacea şi bună­starea, să urăm celui mai iubit fiu al poporului român, personalităţii celei mai marcante a istoriei noastre moderne, ani lungi de viaţă în frun­tea partidului şi a poporului român, spre binele şi propăşirea naţiunii. Dr. Vasile SPORICI Cultură şi spirit revoluţionar

Next