Bilete de Papagal, 1928 (Anul 1, nr. 1-232)

1928-07-22 / nr. 142

2 Bilete de Papagal meze. Toate varietățile care au compus epopeea, drama, tragedia, romanul cu toate consecințele lor, blonda cu ochii de peruzea, cafenia cu umerii drepți, oacheșa cu vișina sânilor cărămizie, roșcovana cu pielea fin­ală, erau de față, în linii vizibile, din albul cărnos al cerbicei până la călcâiul rotund ca piersica trandafirie. Lupul din su­fletul meu își vâra, pot să spun, nasul, ca un săpun rece, care aluneca peste tot, pe dedesubtul vagilor ob­stacole de mătase, dar vocabularul meu era din ce în ce mai gătit cu ghiocei și cu reminiscențe polare. Eram ca o batistă de olandă căzută între borcane cu dulceață și cutii exotice cu raci - dar îmi mențineam cutele și textila. S’a ivit însă un eveniment rău. Doamnele intrau în opinii artistice, literare și muzicale. Imediat totul s’a decolorat și cuvintele începeau să aibă aere farmaceu­tice. Ideile veneau de vară, o atmosferă intelectuală de eucaliptus și de bomboane de tuse, o sensibilitate de gutaperci, o romantică libel­uli­formă și camforată strica și sânii și obrajii și buzele sensuale și mânji volup­tățile olfactive ale comitetului literar de pe plajă. Cum ședeam într’un cot, mă aplecai la urechia ve­cinei mele celei mai seducătoare și-i șopti: — Paștele mă-t­. Vecina mea se uită la mine, cu o aberație în privire, la care mă așteptam. Zâmbetul meu virginal însă o făcu să se îndoiască și doamna se întoarse spre un alt grup din apropierea noastră. Ar fi preferat să creadă că șoapta sosea de mai departe. Mă apropiai din nou de urechea ei și-i zisei încet: — Paștele mă-t­. Doamna se sculă de jos încruntată, își luă, cu nervi, bagajele și plecă în mirarea celorlalte. Mă apropiai de a doua vecină și repetai, în cuvinte, din ce in ce mai desgustătoare, insulta mea literară — și plecă și ea. Repetat ocara de 11 ori, câte doamne fuseseră întinse cu mine pe nisip și rămăsei singur cu marea... Stilul meu s'a ținut deci intact atâta timp cât mă­găriile sexului dulce puteau fi cruțate. O doamnă însă apreciase pe Flaubert, afirmând că „scrie curățel", îmi pierdui stilul și adoptai un altul, fără să vreau. Te rog să m­ă ierți, dar vream să-ți fac o demonstrație contra lui Buf­fon. Dacă vrei să știi ce s’a mai întâmplat, îți voi spune că, seara, am primit 11 provocări la duel din partea soților solidarizați, evident, cu senzitiva doamnelor brus­cate. Provocările le-am acceptat la restaurantul select al localității și domnii, ca să dea actului lor cavaleresc, toată gravitatea solemnă a momentului mergerii la moarte, se îmbrăcaseră în costume negre de gală. Eu am tratat codul de onoare după stilul adecvat, l-am stropit cu sifon. T. Arghezi STIHURI pentru Renée Cuvintele din urmă, tăcerile dintâi Doi îngeri ninși de veghe îmi stau la căpătâi. O roză nespinoasă te scut­iri lângă vis. De-acolo î ți plimbi lumina pe-avutul meu închis Iți ocrotesc rostirea, n’o murmur spre pământ. Corabie de soare pe valuri de cuvânt. Pe-un ram dormi fir de lună, avar te-alint mister Uitat în calm liturgic de seară și de cer. In pumnii mei de țărnă, îmi stărui apă vie. Ca’n umbrele cupolii ești tihna-mi­sinelie. Cenușa unei clipe căzută’n mâna mea Va fi de așteptare sub ochii tăi, o stea. VERSAILLES Plâns „jet d’eau“ n bazinuri vezi: Louis Treize. Vânt de menuet pe­ alei: Roi Soleil. Pâcle sfâșiate’n benzi: Louis Quinze. Virgil Gheorghiu EPIGRAMĂ S’adune niște cifre se chinuie n zadar. Dificultăți de astea se’ntâmplă nu prea rar Dar lucrul nu e greu de explicat. A fost și deputat. 1. M.

Next