Bilete de Papagal, 1929 (Anul 2, nr. 384-460)

1929-08-05 / nr. 457

Luni 5 August 1929 Anul II director T. ARGHEZI apar 2 lei de papagal zilnic MEDALION : Zamfir Arbore Bătrînul răzeș care poartă acest nume, ca o piatră săpată, a trecut de 80 de ani. Figura lui de mandarin s­a modelat din materialul ponticelor de catedrale cu socluri și rabini în relief. In grădina păzită de turla unui plop, ridicată’n ceruri, boerul Arbore își găsește toate mân­gâierile și însuflețirile, ca un Immanuel Kant, care n’a ieșit din Königsberg niciodată, și ca un Papă prizonier benevol. Cu amintirile, cu cărțile, cu de­getele lui aristocratice de ivoriu, cu nobila-i înfățișare de rar exem­plar omenesc, între pisici cu coada de vulpe, între câini și plante, acest poet, acest monah se măr­ginește cu lumina și cu Dumne­zeu. La vîrsta ghebei și amără­ciunii, urmașul Hatmanului, ager și svelt și optimist, se scoală ca un tinăr și aleargă să aducă, din Desen de Nina Arbore CaS,l­­a grădină, documen­tul p­e care l-a comentat, cu o sprintenă ascuțime de intelect Aducerile lui aminte, ca și ființa lui, sunt fragede și curate și toate cuvintele lui au o zare argintie mai mare de­cât chiar a cuvîntului scris și căutat între stele. După 20 de ani, de când avea numai 60, Zamfir Arbore e identic cu sine, cum fusese identic cu sine, într’altfel cu alți 20 de ani înapoi. In toate timpurile linia dreaptă are o sin­gură căutătură. I Boerul moldo­van, nici nu s’ar crede, e unul din pă­rinții revoluției rusești și din ctitorii împărăției repu­blicane actuale, care a izubtit în formă bolșevică. Nimic nu-l jignește pe acest apostol al unui timp realizat cu sprijinul unei mari generații împotriva generației în­săși care l-a pregătit, ca republica socialiștilor înguști. Una din fiicele lui, în vreme ce fiica lui, D-ra Nina, îi toarnă ceaiul în ceașcă, Ecaterina, o profrsoară la facul­tatea de medicină a universității din­ Moscova. Cu D-ra Doctor Ecaterina Arbore, rămasă după război în Rusia, la bolșevici, s-a petrecut în casa cu plopul din poartă, din București, un eveniment, care a încercat inima tatălui, cumplit. Venind să-și viziteze inopinat, fata înstrăinată, părinții, Doamna Arbore, de bucurie sau de uimire, a paralizat. Apoi a murit pentru că fata i-a fost expulzată din țara ei, de către un guvern românesc. Lui Zamfir Arbore îi mai murise și un fecior, harnicul inginer Arbore, într’un accident de muncă. De câțiva ani bătrânul și-a găsit un refugiu în studiul astronomiei, știința cea mai precisă și mai pură, și cea m­ai îndepărtată de idealismul de salariat al naturii, al omului de pământ. Nu-l mai văzusem de ș­ase ani pe acest blând și foarte­­ inteligent singuratic, pe care l-am iubit și l-am dorit fără motiv analizat, dintr’o pornire continuă a moleculei morale. L-am găsit în acealș loc, subt acelaș umbrar de vie, pe aceeaș bancă de lemn, pare că trecuse numai un ceas. Țineam de mână doi copii și am intrat lătrați de câini. Plopul mai crescuse de câteva palme, iedera îm­brobodise casa de tot. Domnișoara Nina Arbore, din acelaș cap de masă, unde o lăsasem acum câțiva ani, ne­a ZAMFIR ARBORE

Next