Biserica şi Şcóla, 1883 (Anul 7, nr. 1-51)

1883-01-02 / nr. 1

-A.n.'U.l'a. VII. -A_rad.-Ci, 2/14. Ianuari-c. 1883. Nr. 1. BISERICA si SCOLC Intrat­itiaînte de anul 1933 l 15 MJSSLíU IULIIIUH Ol UUUL 9 9 BíBLíOTEQ riVE­TA Foe bisericescă, scolastică, literară si economică. 7 » 7 j Ese odată în săptămână. DUMINECA. Preţulii abonamentu­lui s Preţulu­iiiNtwțiiiniloiu : „ Corespondinţei s­­ă se adreseze la Redac­­ţmnea dela ■" ' I---- " 'i •—i-ăiBiri0­-7 . Pentru Austro-Ungaria pe anii . . 5 fl.—er. » jam. anui 2 „ 50 „ Pentru România şi străinătate pe aim 7 „ — „ •, j­ a. 3 „ 50 „ Pentru public,aţiunile de trei ori ce contenil , cam 150 cuvinte 3 ii., pana la 200 cuvinte ;■ 4 ti. si mai sus 5 fl. v. a. ) „BISERICA si SCOLA“ Iar banii de prenumeraţiune la „Tipografia diocesană In Arata." — — DESCHIDERE DE ABONAMENT! LA 9+BISERICA si SCOLA.“ i i Foo bisericescă, scolastică, literară şi economică. Ese odată în săptămână. Cu începere dela 1. Ianuarie 1883 deschi­­demă una nou abonamentă la „Biserica si­­S c .­­ a­u Rugărnă dar pe on. abonenţi, a cărorii a­­bonamente a espirată cu finele anului trecută, ca se binevoiéscu a insinua de timpuriu înoirea abo­namentului. Preţuiţi abonamentului remâne tot celă din capula fetei, şi adecă : Pentru Austro-Ungaria 5 fl. pe ană. Pentru Romania 7 fl. pe ană. Abonamentele făcute pe anulă întregă, se potă plăti şi în rate, pe jumătate ori pe patrare de ană. Banii se potă trimite mal cu înlesnire prin asemnate poştale (posta utalvány.) Ne ru­­găm­ă însă ca numele, locuinţa, poşta ultimă şi cea principală să se insemne esactă şi legibilă. Totodată rugămă pre to­ţi onorabilii abonenţi în restanţă cu preţuia fetei, ca se-şi achiteze cât mai cu graba detoria loru. — Arad, 2/14. Ianuarie 1883. ZESed.acţiui.nea,. Schimbarea ortografiei noastre. Cu numărulă presinte diatură „Biserica şi Şcola, continuândă cursulă să”, apare în exte­­rioră noă, cu o nouă ortografie. Raţiuni pedago­gice de-o valoare necontestabilâ câtă şi legitima dorinţă şi dătorinţă naţională de-a conlucra şi noi la unificarea scrierei Umbel românesci, ne-aă îndemnată, ca părăsindă ortografia ce­amă ur­mată până aci, să adoptămă ortografia Acade­­miei Române. Cu acesta credemă că eramă datori chiar şi din privirea dorinţeloru ma­ifes­­­tate în mai multe rânduri din par­tea învăţători­­ilor­ noştri. Confusiunea şi neunirea ce domnesce încă în scrierea limbei române, ar trebui ca să încete odată, cu desăvârşire, între cărturarii şi scrie­­torii români; căci pentru cultura limbei naţionale nu poate fi nim­ică mai fatală, ca urmândă fi, scrierea limbei fie­care de capulă săă. Şi du­rere, că scrietorii şi literaţii români nici astădi n aă ajunsă la oare­care uniformitate în scrierea românăscâ. Unii sunt etimologişti, carii pre­tindă că în scriere aă să se observeze legile gramaticei şi etimologiei, fără privire la legile eufoniei, că adecă trebue a scrie cuvintele cu literile cu care sunt scrise în cuvintele originale latine lăsândă cetitoriului a le pronunţa după placă; alţii sunt fonetişti, cari stăruescă a­ se scrie limba aşa cum se pronunţă abstracţie făcândă de pronunţia stricată şi coruptă, intro­ducând oare­care semne pentru înlocuirea literi­­loră ce lipsescă în alfabetulă latină, pentru es­­primarea sunetelor­ românesci; şi, în fine, alţii sunt, carii tindă a împăca cele două sisteme spre a conserva după putinţă şi etimologia latină şi pronunţia română, pe aceştia îi putem­ numi fonetici-etimologişti. x) Cele două sisteme d’întâiă n’aă decâtă re­­presentanţi particulari, şi aceştia isolaţi prin di­versitatea şi excentricitatea ideilor­ ce dom­i­­nează în fie­care grupă. Iar sistema fonetică-eti­­mologică are astădi representantele său supremă pe însăşi academia română, singura aucto­­ritate competentă a stabili regulele scrierei Um­bei românesci. l) Melchisedec, Revisuirea cărț. biser.

Next