Biserica şi Şcoala, 1920 (Anul 44, nr. 1-51)
1920-01-05 / nr. 1
Pag. 2 BISERICA ŞI ŞCOALA ! Nr. 1 aceea cultura trebuie însă şi se arete pe adevăraţii ei reprezentanţi, or pe aceia cari caută să-i falsifice şi o folosesc spre scopuri mârşave, trebuie si-i ţintiească la stâlpul ruşinii. Răspândirea culturei adevărate va fi încă o garanţa pentru însănâtoşarea şi propăşirea omenimei Şi’ acum să vorbim la fine despre coroana puterilor care este mai chemata să înnoiască lumea şi aceasta este credinţa în D-zeu. în viaţa nici dnui neam nu a jucat credinţa un rol atât de mare şi evident ca in viaţa neamului nostru. în timpul năvălirilor barbare credinţa în D-zeu era puterea care ţinea la un loc pe strămoşii noştrii in creerii munţilor. Credinţa în D-zeu ne-a făcut chiar un neam deosebit care a putut sa înfrunte toate primejdiile veacurilor. Şi chiar în decursul răsboiului mondial au fost clipe când eram ocoliţi de duşmani din toate părţile şi nu mai aveam binevoitor pe nimeni, decât pe bunul D-zeu care în ultimul moment a înfrânt puterea duşmanilor şi a dat învingerea neamului românesc. Având o credinţa puternică în D-zeu au suferit strămoşii noştrii atâtea veacuri, ştiind şi fiind convinşi că bunul D-zeu nu va lăsă să piară dreptatea. Credinţa ne-a fost scut în trecut şi ea trebuie să ne rămână scut şi pe viitor. Un neam credincios este un neam tare, pentru că credinţă în D-zeu este isvorul tuturor faptelor mari, unde este credinţa, este şi eroism şi unde este eroism, este viaţa şi glorie. Pentru toate acestea dorinţa de anul nou a scriitoriului acestor şite este, că toţi bărbaţii idealişti, oneşti, credincioşi şi muncitori ai României Mari să se adune întru-o falanga puternică să înceapă opera mândră a întemeierii unei lumi nobile şi frumoase, scriindu-şi pe drapel: Muncă, iubire, cultură şi credinţă şi atunci cu ocaziunea primului an nou în România Mare se putem zice: Viaţă fericită îţi poftim şi vei avea tu neamul nostru românesc. Rusticus. Cronica bisericească. Unirea Bisericilor. — Alegerea de Mitropolit-Primat. Evenimente de însemnătate epocală s’au petrecut în vieaţa noastră bisericească în cursul Sâptâmânei premergătoare şilor sărbători ale Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, înalţii prelaţi ai bisericii din vechiul regat şi ai bisericilor din provinciile eliberate, întruniţi in sinod, au proclamat cu o deosebită solemnitate, unirea bisericilor ortodox-ronâne din Ardeal, Bucovina şi Basarabia cu biserica din vechiul Regat, înttr’o unica Biserică autocefală ortodox-română a României Mari. Marele colegiu electoral, compus din membrii sf. Sinod, ai Consistorului suprem şi membrii ortodocşi din Cameră şi Senat au ales de Mitropolit-Primat al Bisericii României Mari pe P. S. S. părintele episcop al Caransebeşului Dr. Miron Cristea Actul învestirii noului Mitropolit primat, pre Cum şi a Mitropolitului Bucovinei Dr. Vladimir de Repta şi a P. S. Sale părintelui nostru episcop Ioan Z. Papp, s’a petrecut la palatul regal în sala tronului cu o pompă deosebită, conform ceremonialului prescris, în sala tronului erau adunaţi membrii guvernului, ai sf. Sinod şi ai Consistoriului, parlamentarii, şi autorităţile militare. La ora 12 luni, sosesc Suveranii întovărăşiţi de principesa Elisabeta şi suita regală. La ora 12 şi trei sferturi cortegiul mitropolitan cu alaiul protocolar, doi ofiţeri de strajă călări, în frunte , prefectul Capitalei de general Nicoleanu, urmat de un pluton de jandarmi călări, apoi doi membrii ai Corsistoruhii, mitropoliţii Miron Cristea şi Pimen, mitropolitul Bucovinei, cu episcopul Aradului, alt pluton de călăreţi şi la urmă preşedintele Camerei îtt automobil. * Suveranii iau foc pe treptele tronului şi se introduc rând pe rând cu suita protocolară cei trei ierarhi. După citirea decretelor de învestitură şi lumânarea cârjelor arhipăstoreşti de către Suveran, fiecare dintre cei învestiţi, au rostit cuvinte de mulţumire, de credinţă către tron şi ţară şi de preamărire a Bisericei şi învăţăturilor Mântuitorului. S'au spus şi cuvinte de făgăduinţă pentru, activitatea cea nouă a înnaiţilor preoţi şi îngrijitori ai sufletelor creştineşti la cari a răspuns regele cu următoarea cuvântare: înalt Prea Sfinţiţi Părinţi! Zice în Sfânta Scriptură: „Cei ce seamănă cu lacrămi, cu bucurie vor secera, mari lucruri a făcut Domnul cu noi“ Şi într’adevăr, mare e ziua aceasta în care fraţii de o credinţă şi de o limbă, după veacuri de tristă şi nedreaptă despărţire, îşi pot întinde mânele spre vecinica unire duhovnicească. Înalt Prea Sfinţite Părinte! I. P. S. T. fiind ridicat la cea mai înaltă treaptă a Sfintei Biserici Române cu vie mulţumire Ţi-am înmânat după vechile datini, toiagul arhiepiscopal, ca să oblăduieşti cu dragoste şi îngăduinţă turma ce îţi este încredinţată. Această veche Mitropolie a Ţării Româneşti, sub ocrotirea căreia se aflau şi binecredincioşii fii de peste munţi în timpurile marilor Domni munteni, işi chiamă din mijlocul fraţilor împilaţi până acum sub mâni străine, pe purtătorul cârjei sale mitropolitane. Te poţi mândri 1. P. S Părinte de a fi urmaşul atâtor mitropoliţi evlavioşi cari au fost podoaba acestui scaun arhiepiscopal. Bărbaţi ca Grigore al II., sub a cărui vlădicie s’au tălmăcit cele douăsprezece minee şi, mai cu deosebi, ca Antim care păstorea în fericitele vremi ale lui Constantin Basarab Brâncoveanul, încălzind pe fiii săi sufleteşti cu cuvântul şi învăţătura evangelească, au dat mitropoliei din Bucureşti un renume care strălucia şi peste hotarele ţârii. Chemat la scaunul mitropolitan, I. P. S. Ta ai părăsit o eparhie dragă inimei Tale, al cărei conducător sufletesc ai fost în timpuri grele de lupte naţionale, dar şi în clipele cele mai înălţătoare ale neamului. Urcându te pe scaunul arhiepiscopal al Ungro-Vlahiei ai frumoasa menire de a înfăptui politica religioasă a lui Mihai Viteazul, care prin înfiinţarea Mitropoliei ortodoxe de la Alba-lulia ţintea să apropie şi să unească bisericeşte toate ţările româneşti. De atunci până în zilele măreţe ale Unirei ce Atotputernicul ne-a dăruit să ne trăim, clerul de peste munţi, în timpul luptelor grele şi suferinţelor de martir, a ştiut să păstreze alăturea cu sfânta candelă a credinţei strămoşeşti, flacăra nestinsă a vieţei şi simţirei naţionale. Aceasta dă alegerei întâiului Mitropolit Primat al României întregite o deosebită semnificare. Sunt încredinţat că chemarea P. S. Tale va aduce roade fericite pentru organizarea temeinică şi unitară a Bisericei române, precum şi pentru întărirea credinţei, isvorul nesecat al faptelor bune şi al înălţărei sufleteşti. Din tot sufletul îţi urez o lungă şi rodnică activitate arhipastorală, înalt Prea Sfinţite Părinte! în urma măreţului act al realipirei frumoasei Bucovine la patria mamă şi în puterea vechilor datini, cu mare dragoste şi cu deosebită mulţumire am întărit I. P. S. Tale purtarea cârjei mitropolitane a Bucovinei. Vei privi aceasta ca un semn vădit de recunoaştere a deosebitei râvne ce ai desfăşurat în buna conducere pastorală a turmei încredinţate Ţie. Frumoasele monumente religioase se ridică la Suceava, Rădăuţi, Putna ca o vie mărturie a evlaviei vrednicilor Voivozi ai Moldovei; ele ne amintesc asemenea, că credinţa la un popor este singura temelie trainică pe care se poate rezimă viitorul. Cu mare nerăbdare aştept să pot veni şi Eu, în Bucovina de a mă închina la aceste sfinte ctitori şi a înveseli sufletul Meu la bogăţiile şi comorile de artă religioase din toate mănăstirile Bucovinei. Grija ce ai purtat de păstrarea lor a găsit un răsunet de vie recunoştinţă în inimile credincioşilor. Din tot sufletul urez I. P. S. Tare încă mulţi ani de fericită arhipăstorie, In urma Unirei ţinuturilor de peste munţi cu patria mamă şi în puterea vechilor datini, cu deosebită bucurie Ţi-am dat întărirea cuvenită pentru păstorirea poporului ortodox din eparhia Aradului. Cunosc grelele lupte ale acestei episcopii de la marginea Românismului, cea mai expusă la bătaia valurilor străine, şi aduc în ziua aceasta, prinosul nostru de recunoştinţă pentru vrednicii luptători ai bisericei române, precum şi mărturisirea sentimentelor noastre de dragoste pentru scumpii voştri poporeni de pe malurile Mureşului şi ale Coşului, îndemnându-i ca şi pe viitor să-şi păstreze cu aceiaşi credinţă limba şi legea strămoşească. Intru mulţi ani de rodnică păstorie. Mergeţi şi întoarceţi-vă acum la scaunele voastre episcopale şi urmaţi a apropia cât mai mult de Biserică sufletele credincioşilor, propovăduind, în aceste vremuri de grele încercări morale, tuturor treptelor sociale iubirea aproapelui, buna înţelegere şi pacea obştească, întăriţi în inimi frica de Dumnezeu, ferirea de nedreptate şi fapte rele, respectul ocârmuitorilor către ocârtmuţi şi al acestor din urmă către autoritate. Numai prin păstrarea şi întărirea umor asemenea sentimente putem avea o Ţară bine întemeiată cu o propăşire sigură în tmp de pace şi o puternică pregătire pentru orice vreme grea. Vă mulţumesc din adâncul sufletului pentru bunele urări ce ne-aţi adus reginei, mie şi faimiliei mele. Solemnitatea s’a sfârşit în mijlocul unei mari însufleţiri. Regele şi regina s’au întreţinut câtva timp cu prelaţii şi cu unii deputaţi şi senatori. S’a format acelaş cortegiu ca la sosire cu acelaş ceremonial protocolar şi noul ales şi întăriţii ierarhi s’au îndreptat apoi spre reşediniţa mitropolitană. Lume multă curioasă umplea piaţa Carol şi laturile căei Victoriei. După săvârşirea ceremonialului dela palat, noul mitropolit al ţarei a fost condus la mitropolie şi instalat în înaltul scaun. La intrarea în biserică a fost întâmpinat de arhiereul Chiose Pioeşteanu, înconjurat de înaltul cler, şi condus până în faţa altarului, unde a luat loc în scaunul mitropolitan. Apoi, vicarul mitropolitan a oficiat slujba religioasă faţă fiind miniştrii, mitropoliţii Vladimir de Repta al Bucovinei, Pimen al Moldovei, arhiepiscopul Nicodim al Chişinăului, P. S. Sa părintele nostru Episcop, episcopii Buzăului, Dunărea de Jos, arhiereii Antonovici de la Huşi, Gurie de la Iaşi, Evghenie Humulescu, membrii Consistorului superior bisericesc, protoerii Capitalei Ilfovului, etc. După oficiarea slujbei bisericeşti, d. ministru al cultelor, Borda, a citit decretul regal de numire a noului mitropolit. A vorbit, apoi, vicarul mitropoliei, urându-i bunăvenire, şi i-a răspuns mitropolitul Miron Inait Prea Sfinţite Părinte! înalt Prea Sfinţiţi Părinţi!