Biserica şi Şcoala, 1921 (Anul 45, nr. 1-46)
1921-01-03 / nr. 1
REVISTĂ BISERICEASCA, ŞCOLARĂ, LITERARĂ ŞI ECONOMICĂ. rawiawwwMi wiff 'i1 ij.i «i,i!ij».|i» sw1 ji jjy !te!iiuaeB»wwwrsai ABONAMENTUL: Pe un an ............................... 10 Lei. Pe jumătate de an .............. 5 Lei. APARE ODATĂ ÎN SĂPTĂMÂNĂ, DUMINECA, ŞCOALA REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Arad, Strada EMINESCU Nr. 35. Telefon petrtru oraş şi comitat Nr. 286 Jiu nou! Anul nou e praznicul nădejdilor şi al dorinţelor la mai bine. Nădăjduim, că după atâţia ani de jale şi durere, neajunsuri şi jertfe, anul ce vine ne va aduce darurile şi binefacerile unor stări mai normale şi mulţămitoare, după cari oftăm dela unirea noastră cu patria mamă. Nădăjduim, că după doi ani de muncă stearpă, din care n’a rezultat nici cea mai mică îndreptare a intereselor obşteşti, se va începe marea operă de refacere şi consolidare pe toate terenele vieţii noastre publice. Sperăm, că cei ce au în manele lor puterea şi poartă respunderea, conducătorii de toate partidele, vor înţelege în ora suprema imperativui adevaratului patriotism, şi lăsând la o parte şi pentru vremuri normali interesele de partid şi ambiţii personale, se vor uni în a servi interesele colectivităţii şi în armonie şi conlucrare frăţească vor afla calea mântuirii. Nădăjduim, că cuvintele de aur ale înţeleptului nostru Rege nu vor suna în puţin, ci vor încălzi sufletele şi vor mişca inimile tuturor oamenilor de bine spre iniţiative şi fapte, ce le reclamă situaţia extrem de grea, în care am ajuns, şi vor veni în ceasul al 11-lea cu un plan de lucru binechibzuit, prin înfăptuirea căruia să putem eşi din haosul, în care ne sbatem. Nădăjduim, că locul svârcolirilor neputincioase şi a zăpăcelii, ce ne-a ameţit, îl va lua munca sistematică şi productivă şi căn slujbaşii mari şi mici ai statului şi întreaga suflare românească se va trezi la o nouă vieaţă, însufleţită de mai multă iubire de neam şi patrie. In mijlocul îngrijorărilor şi a nemulţămirii generale ţara aşteaptă de la conducătorii săi fapte, nu fraze goale, opere pozitive, nu promisiuni demagogice. Am încheiat cei doi ani de frumoase speranţe şi aşteptări cu decepţiuni amare şi răbdarea noastră eroică şi-a ajuns limitele extreme. Zorile unor zile mai bune nu se ivesc şi perspectivul întunecat au clătinat credinţa şi nădejdea în massele poporului. Vârtejul, în care trăim, scumpetea mereu crescândă, lipsurile de tot felul, criza transporturilor şi a finanţelor, unificarea prin disposiţiuni pripite şi arbitrare a/ m W P v Arad, 3|16 Ianuarie 1921. ^ ,T -svr.■• „i *rw.i.,i ,Yif-iTm au produs stări sufleteşti aproape de desperare şi au întunecat veselia de astădată a sărbătorilor noastre. E grea situaţia, n’am fi însă creştini dacă am dispera. D-zeul părinţilor noştrii, care ne ocrotit în zile grele, nu ne va părăsi nici de astădată. Apropiindu-ne cu credinţă de El şi înoindu-ne sufleteşte, muncind şi jertfind vom avea şi ani noi fericiţi. Pastorala de Crăciun a I. P. S. Sale arhiepiscopului şi mitropolitului NICOLAE. Iubitul cler şi Clor. Har şi milă dela Dumnezeu Tatăl şi dela Domnul nostru Isus Hristos. »Poporul cel ce şedea întru vînturi I el a văzut lumină rup..»; şi celor ce şedeau în iaiurea şi în naibra morţii, lumină a răsărit lor.“ Matei 4, 16. Cu mare do; -am aşteptat să sosească Neperi:-» iake... • Jupă-• trup a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, pentrucă — fiind ele cele dintâi sărbători mari de când cu voia lui Dumnezeu am fost nvrednicit să urc scaunul de arhiepiscop şi mitropolit al sfintei noastre biserici ortodoxe române de dincoace de Carpaţi — îmi dau fericitul prilej de-a Vă trimite, deodată cu arhiereasca mea binecuvântare, şi cuvântul meu de dragoste şi de părintească purtare de grijă, Vouă iubiţilor mei fii sufleteşti. Vreau să ştiţi, iubiţii mei, că ceea ce m-a îndemnat să primesc în mânile mele toiagul de păstorire, a fost, pe lângă încrederea în Dumnezeu, a cărui chemare am ascultat-o în inima mea, dragostea de a sluji sfintei noastre biserici şi neamului nostru românesc, lucrând la binele şi la mântuirea sufletească a Voastră, iubiţilor. Că prin ce altceva a şi putea să dau rost mai înalt chemării mele de părinte sufletesc, decât prin munca din care să rodească fericirea Voastră, cari sunteţi bucuria şi mângâierea vieţii mele de aici înainte ? Drept aceea, toate gândurile şi toate silinţele ce le voiu putea întrupa în fapte, cătră Voi vor fi îndreptate, — şi rog pe bunul Dumnezeu ca numai până atunci să-mi ţină vieaţa pe pământ, până când voiu putea să-mi împlinesc această făgăduinţă cu care-mi mărturisesc sufletul înaintea Sfinţiei Sale. Vouă, iubiţilor mei, nu vă cer decât un singur lucru, şi şi pe acesta spre folosul vostru cel mai mare: iubiţi biserica şi aşezămintele ei, primindu-i cu credinţă învăţăturile şi urmându-i cu râvnă poveţele. Intru aceasta stă toată vrednicia Voastră de fii credincioşi ai sfintei noastre biserici, care este mama cea bună a noastră a tuturora. înaintaşii noştri până în cele mai îndepărtate vremuri, la sânul cald al acestei mame iubitoare şi-au găsit scăpare în năcazuri, alinare în suferinţe şi curaj în mijlocul nedreptăţilor ce-au avut să le îndure. Cu învăţăturile ei, în dulcea noastră limbă tăliiiăeiţt. « - f»«, „mângâerea scripturilor şi-au întărit nădejdea" — „ştiind că năcazul răbdare lucrează, iară răbdarea iscusinţă, iară iscăsinţa nădejde, iară nădejdea nu ruşinează“ (ep. cătră Romani 15, 4; 5, 4). Şi nădejdea nu i-a ruşinat. De tăria credinţii lor, ca de-o stâncă nebiruită s’au sfărmat uneltirile vrăjmaşilor, şi prin încrederea dintre turmă şi păstor stângându-şi rândurile moşii şi strămoşii noştri şi-au apărat sufletul şi toate comorile lui. Roadele acestor mari virtuţi ale înaintaşilor noştri le culegem noi astăzi. Iată, a treia oară prăznuim sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos împreună cu fraţii noştri de-un sânge şi de-o lege de pretutindeni, strânşi cu toţii sub acoperemântul aceleiaşi patrii libere — România Mare. Cu inimile pline de bucurie, dând laudă şi mulţămită lui Dumnezeu pentru toate cele ce ne-a făcut nouă, repeţim împreună cu evanghelistul Mateiu cuvintele prorocului Isaia, cari s’au împlinit şi pentru noi. Poporul cel ce şedea întru întunerec a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în laturea, şi în umbra morţii, lumină a răsărit lor. Da, iubiţii mei, după lungi veacuri de întunerec ni-a răsărit şi nouă lumină mare, lumina libertăţii naţionale, de care un popor are lipsă neapărată, ca de aerul pe care-l înghiţim cu toţii, ca să-şi poată desvolta puterile de viaţă şi darurile cu cari l-a înzestrat Dumnezeu. Să preţuim deci libertatea şi să ne însufleţim de ea. Dar în acelaşi timp să nu uităm, că mai presus de libertate stă felul cum ştim să facem întrebuințare de ea. Libertatea des-