Biserica şi Şcoala, 1928 (Anul 52, nr. 1-52)

1928-01-01 / nr. 1

Pag. 2 BISERICA ŞI ŞCOALA I Nr. 1 tişti, nesocotindu-se legile ţării şi jurisprudenţa Curţ­i de Casaţie. Să lăsăm nepăsarea şi să ne gândim în cari oraşe îşi fac baptiştii centre: Chişinău, Bucureşti, Arad, iar adventiştii: Bu­cureşti şi Sânmărtin iar acum trag cu ochii spre Caransebeş. Lucrul e foarte serios şi nu avem cuvinte destule să osândim nepăsarea noastră!! O mână de oameni să-şi cumpere în timp de criză fi­nanciară imobile şi chiar palate în oraşele de mai sus!!! Banii şi străinii!!! Urmeze acum decizia Curţii de Casaţie referitoare la adventişti după Revista juridică din Cluj Nr. 46 din 22 Dec. 1927. Curtea de Casaţie 1. No. 1088 bis din 11 Aprile 1927. Curtea: Asupra recursului introdus de societatea «Cuvântul Evangheliei“, prin reprezentantul său Petre P. Paulini, contra sentinţei No. 1079/2 din 14 Octom­­vrie 1925 a Tribunalului Caransebeş dată ca instanţă de apel. Având în vedere că acest Tribunal a respins ape­lul făcut de numita societate contra sentinţei Judecă­toriei de ocol Caransebeş ca autoritate de carte fun­­duară No 1836 din 8 Septemvrie 1925 şi a ment­mit în totul această sentinţă, prin care Judecătoria a re­fuzat să intabuleze dreptul de proprietate dobândit de acea societate asupra unui imobil din Caranse­beş pag. No. 1659 top. I. 1770 şi 1-2-1771 C. F. vândut ei de către Petre Copâceanu şi soţia, prin actul de vânzare din 13 August 1924. Având în vedere că ambele instanţe mot­vează refuzul lor pe faptul că societatea „Cuvântul Evanghe­liei“ deşi înscrisă la Tribunalul comercial I­fov ca o societate cooperativă, însă de fapt din cuprinsul sta­tutelor sale reese că dânsa nu urmăreşte un scop comercial, dar numai scopuri de propagandă religi­oasă, în care caz o asemenea asociaţiune trebue să îndeplinească condiţiunile cerute pentru existenţa per­soanelor juridice, adică să fie egalmente recunoscute ca atare; că în lipsa unei asemenea recunoaşteri nu­mita societate ce rău este o societate comercială nu are capacitatea de a dobândi imobile. Având în vedere că este exact­ în drept că so­cietăţile comerciale, de îndată ce au îndeplinit formele cerute de legea comercială, şi au fost autorizate de a funcţiona prin o încheere a Tribunalului, dacă conf. art. 138 şi 223 cod. com­., au capacita­ea juridică de a dobândi bunuri patrimoniale şi de a le administra. Că în specie, este adevărat că societatea „Cu­vântul Evangheliei“ şi-a înscris firma la Tribunalul comercial Ilfov Secţia l-a şi prin încheerea (sentinţa) No. 5/920 a acelei instanţe a fost autorizată de a func­ţiona — sentinţă dată şi faţă de mini­serul public. Că, însă, nu este destul ca o asociaţiune care a adoptat forma unei societăţi comerciale şi a fost aut­­­torizată de a funcţiona, să poată, avea "Capacitatea ju­ridică de a dobândi "bunuri, dar trebue încă ca în mod efectiv activitatea ei să urmărească un scop lucrativ, aceasta fiind cond­iiunea sub care asociaţiunile co­merciale dobândesc dela lege personalitatea juridică și sunt recunoscute de Tribunalul comercial. Considerând că la înscrierea în cartea funduara a dobândirii de imobile, Judecătoria are îndatorirea de a cerceta te­meiurile juridice pe baza cărora se face transmisiunea proprie­tăţii, cu dreptul de a refuza în­scrierea dacă lipsesc aceste temeiuri de drept. Considerând că la examinarea capacităţii socie­tăţii „Cuvântul Evangheliei“ de a cumpăra imobilul ce i­ se vindea de către Petre Copăcianu şi soţia sa. Judecătoria a constatat că numita societate nu urmă­reşte decât un scop de propagandă religioasă şi nici­decum comercial, aşa cum în aparenţă se constituise la Bucureşti, înregistrându-şi firma şi obţinând autori­­zaţunea de a funcţiona ca societate cooperativă. Considerând că această constatare este de sigur de atribuţiunea instanţelor de fond; Considerând că asociaţiunile ce nu urmăresc un scop lucrativ, dar numai unul ştiinţific, cultural, reli­gios, ca oricare altul, întră în categoria persoanelor jurid­ce de drept privat, care spre a putea funcţiona, şi în special pentru a dobândi un patrimoniu propriu, au nevoie de o recunoaştere legală,­­ care în 1920, la formarea acestei asociaţiuni, trebuia să fie acordată prin o lege specială, iar dela promulgarea legii din 27 Februarie 1924, aceste persoane juridice conf art. 3 şi urm. din lege trebuesc să se supună unor anu­mite regule şi condiţiuni pe cari societatea „Cuvân­tul Evangheliei“ nu le-a îndeplinit nici sub noua lege nici sub cea anterioară. Că dar, cu toată form­a întrebuinţată, de socie­tate comercială, ea nu este de fapt decât o asociaţi­­une a cărei existenţă juridică nu a fost recunoscută, şi prin urmare cu drept cuvânt instanţele de fond au refuzat să înscrie în cartea funduară dobândirea imo­­b­lului de la Petre Copăceanu şi soţia sa. Considerând că nu poate să existe autoritate de lucru judecat, rezultând din sentinţa No. 5/920 a Tri­bunalului comercial Ilfov Secţia I-a deoarece acea sentinţă con­stitue o simplă autorizare de a funcţiona ca societate cooperativă, aşa cum a declarat că este scopul ei, de natură lucrativă, că, dacă din contră, din activitatea ei se constată că în realitate ea nu face nici un negoţ, da numai propagandă rel­gioasă, faptul pentru a atinge acest din urmă scop şi a scupi de controlul la care sunt supuse persoanele juridice, a îmbrăcat forma unei societăţi cooperative, această au­torizare nu-i conferă capacitatea de persoană juridică, recunoscută și prin urmare nici pe cea de a avea un patrimoniu propr­i. Că de asemenea nu poate fi vorba de violarea­­ art. 7, 22 şi 13­ din Constituție, deoarece instanțele

Next