Biserica şi Şcoala, 1928 (Anul 52, nr. 1-52)
1928-01-01 / nr. 1
Pag. 2 BISERICA ŞI ŞCOALA I Nr. 1 tişti, nesocotindu-se legile ţării şi jurisprudenţa Curţi de Casaţie. Să lăsăm nepăsarea şi să ne gândim în cari oraşe îşi fac baptiştii centre: Chişinău, Bucureşti, Arad, iar adventiştii: Bucureşti şi Sânmărtin iar acum trag cu ochii spre Caransebeş. Lucrul e foarte serios şi nu avem cuvinte destule să osândim nepăsarea noastră!! O mână de oameni să-şi cumpere în timp de criză financiară imobile şi chiar palate în oraşele de mai sus!!! Banii şi străinii!!! Urmeze acum decizia Curţii de Casaţie referitoare la adventişti după Revista juridică din Cluj Nr. 46 din 22 Dec. 1927. Curtea de Casaţie 1. No. 1088 bis din 11 Aprile 1927. Curtea: Asupra recursului introdus de societatea «Cuvântul Evangheliei“, prin reprezentantul său Petre P. Paulini, contra sentinţei No. 1079/2 din 14 Octomvrie 1925 a Tribunalului Caransebeş dată ca instanţă de apel. Având în vedere că acest Tribunal a respins apelul făcut de numita societate contra sentinţei Judecătoriei de ocol Caransebeş ca autoritate de carte funduară No 1836 din 8 Septemvrie 1925 şi a mentmit în totul această sentinţă, prin care Judecătoria a refuzat să intabuleze dreptul de proprietate dobândit de acea societate asupra unui imobil din Caransebeş pag. No. 1659 top. I. 1770 şi 1-2-1771 C. F. vândut ei de către Petre Copâceanu şi soţia, prin actul de vânzare din 13 August 1924. Având în vedere că ambele instanţe motvează refuzul lor pe faptul că societatea „Cuvântul Evangheliei“ deşi înscrisă la Tribunalul comercial Ifov ca o societate cooperativă, însă de fapt din cuprinsul statutelor sale reese că dânsa nu urmăreşte un scop comercial, dar numai scopuri de propagandă religioasă, în care caz o asemenea asociaţiune trebue să îndeplinească condiţiunile cerute pentru existenţa persoanelor juridice, adică să fie egalmente recunoscute ca atare; că în lipsa unei asemenea recunoaşteri numita societate ce rău este o societate comercială nu are capacitatea de a dobândi imobile. Având în vedere că este exact în drept că societăţile comerciale, de îndată ce au îndeplinit formele cerute de legea comercială, şi au fost autorizate de a funcţiona prin o încheere a Tribunalului, dacă conf. art. 138 şi 223 cod. com., au capacitaea juridică de a dobândi bunuri patrimoniale şi de a le administra. Că în specie, este adevărat că societatea „Cuvântul Evangheliei“ şi-a înscris firma la Tribunalul comercial Ilfov Secţia l-a şi prin încheerea (sentinţa) No. 5/920 a acelei instanţe a fost autorizată de a funcţiona — sentinţă dată şi faţă de miniserul public. Că, însă, nu este destul ca o asociaţiune care a adoptat forma unei societăţi comerciale şi a fost auttorizată de a funcţiona, să poată, avea "Capacitatea juridică de a dobândi "bunuri, dar trebue încă ca în mod efectiv activitatea ei să urmărească un scop lucrativ, aceasta fiind condiiunea sub care asociaţiunile comerciale dobândesc dela lege personalitatea juridică și sunt recunoscute de Tribunalul comercial. Considerând că la înscrierea în cartea funduara a dobândirii de imobile, Judecătoria are îndatorirea de a cerceta temeiurile juridice pe baza cărora se face transmisiunea proprietăţii, cu dreptul de a refuza înscrierea dacă lipsesc aceste temeiuri de drept. Considerând că la examinarea capacităţii societăţii „Cuvântul Evangheliei“ de a cumpăra imobilul ce i se vindea de către Petre Copăcianu şi soţia sa. Judecătoria a constatat că numita societate nu urmăreşte decât un scop de propagandă religioasă şi nicidecum comercial, aşa cum în aparenţă se constituise la Bucureşti, înregistrându-şi firma şi obţinând autorizaţunea de a funcţiona ca societate cooperativă. Considerând că această constatare este de sigur de atribuţiunea instanţelor de fond; Considerând că asociaţiunile ce nu urmăresc un scop lucrativ, dar numai unul ştiinţific, cultural, religios, ca oricare altul, întră în categoria persoanelor juridce de drept privat, care spre a putea funcţiona, şi în special pentru a dobândi un patrimoniu propriu, au nevoie de o recunoaştere legală, care în 1920, la formarea acestei asociaţiuni, trebuia să fie acordată prin o lege specială, iar dela promulgarea legii din 27 Februarie 1924, aceste persoane juridice conf art. 3 şi urm. din lege trebuesc să se supună unor anumite regule şi condiţiuni pe cari societatea „Cuvântul Evangheliei“ nu le-a îndeplinit nici sub noua lege nici sub cea anterioară. Că dar, cu toată forma întrebuinţată, de societate comercială, ea nu este de fapt decât o asociaţiune a cărei existenţă juridică nu a fost recunoscută, şi prin urmare cu drept cuvânt instanţele de fond au refuzat să înscrie în cartea funduară dobândirea imoblului de la Petre Copăceanu şi soţia sa. Considerând că nu poate să existe autoritate de lucru judecat, rezultând din sentinţa No. 5/920 a Tribunalului comercial Ilfov Secţia I-a deoarece acea sentinţă constitue o simplă autorizare de a funcţiona ca societate cooperativă, aşa cum a declarat că este scopul ei, de natură lucrativă, că, dacă din contră, din activitatea ei se constată că în realitate ea nu face nici un negoţ, da numai propagandă relgioasă, faptul pentru a atinge acest din urmă scop şi a scupi de controlul la care sunt supuse persoanele juridice, a îmbrăcat forma unei societăţi cooperative, această autorizare nu-i conferă capacitatea de persoană juridică, recunoscută și prin urmare nici pe cea de a avea un patrimoniu propri. Că de asemenea nu poate fi vorba de violarea art. 7, 22 şi 13 din Constituție, deoarece instanțele