Biserica şi Şcoala, 1929 (Anul 53, nr. 1-52)

1929-01-01 / nr. 1

Pag 2 BISERICA ŞI ŞCOALA Nr. 1 No. 6973/1928 Pastorală la Anul nou, GRIGORIE din îndurarea lui Dumnezeu episcop ortodox al eparhiei române a Aradului, lenopolei şi Hălmagiului, precum şi al părţilor anexate din Banatul­ Timişan. Iubitului cler şi tuturor credincioşilor din eparhia Aradului, dar şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi Domnul nostru Iisus Hristos, împreună cu salutarea noastră arhierească. Iubiţii mei fii sufleteşti *) Călători suntem pe acest pământ şi multe ni­ se pot întâmpla pe cărările vieţii. De aceea am găsit cu cale ca şi de Anul Nou să vă adresez câteva cuvinte mai ales pentru că trăim zile mari. Călătorul pe care l-a prins noaptea în mijlocul pădurii este stăpânit de o mare teamă, fiindcă nu ştie din ce parte poate veni asupra lui vre­o primejdie. Frica şi neliniştea acestui călător nu se sfârşesc de­cât în clipa când soarele se iveşte pe bolta cerească revărsându-şi lumina peste întreaga lume. Călătorul plin de nădejde acum, pleacă voios înainte fiindcă soarele strălucitor îi arată calea cea nouă şi sigură. Pentru mulţi dintre voi anul trecut a fost ca o noapte lungă şi întunecoasă. La câţi nu le-a stins moartea lumina vieţii în anul trecut! Câţi credincioşi dintre voi nu vor fi avut sufletul împovărat de dureri grele? Cine ar putea strânge într’un mănunchi toate greutăţile şi toate nenorocirile cari se abat într’un an de zile asupra unei vieţi omeneşti? Dar să facem ca şi călătorul amintit mai înainte, să pornim voioşi la drumul care ni se deschide şi să privim la Anul Nou ca la un prea frumos şi mântuitor răsărit de soare. Iubiţii mei fii sufleteşti! Viaţa omenească cu toate greutăţile ei, nu ar avea nici un înţeles dacă n’am învăţa din an în an tot mai mult să întrebuinţăm timpul pentru a cunoaşte mărirea, înţelepciunea şi puterea lui D-zeu. Se spune că Leon, puternicul împărat al Bizanţului, ascultând de linguşitorii săi, a con­damnat la moarte pe o rudă a sa, pe princi­pele Mihail chiar în preajma sfintei sărbători a Naşterii Domnului nostru Isus Hristos. Soţia lui, împărăteasa care era o femeie foarte cre­dincioasă, l-a rugat pe augustul ei soţ să amâne executarea rudei sale până după sfintele săr­bători. împăratul s-a înduplecat la rugămintea împărătesei. Condamnatul la moarte şi-a folosit timpul iertării, rugându-se fierbinte lui D-zeu. Şi ce s’a întâmplat! In ziua în care era să fie spânzurat, poporul l-a proclamat de împărat ducându-1 din temniţă drept în palatul împără­tesc. Iată un exemplu din cele multe, ce poate face omul întrebuinţând bine timpul. Azi e ziua când părinţii, fraţii, surorile, prietenii şi cunoscuţii ne întâmpină cu dorinţa de a fi fericiţi în Anul Nou. Fericirea dorită de atâtea inimi nu vom gusta-o însă dacă nu ne vom ruga şi noi fierbinte lui D-zeu aşa cum ne învaţă sfânta noastră biserică. Mari şi însemnate sunt roadele rugăciunilor! Rugăciunile ne feresc de rele, rugăciunile ne aduc balsam pe toate rănile noastre, rugăciunile ne întăresc în faţa tuturor primejdiilor, rugăciunile ne dau linişte şi mângâiere sufletelor noastre. Numai rugăciunea dă cea mai frumoasă podoabă a sufletului nostru: Stăpânirea de sine. Lumea a uitat să se roage lui D-zeu şi roadele se văd. Lumea de azi este aşa de ne* *) Prea Cucernicii Preoţi vor citi această Pastorală în ziua de Anul Nou, iar apoi vor face o dare de seamă despre cele petrecute în parohia lor în anul 1928.

Next