Biserica şi Şcoala, 1932 (Anul 56, nr. 1-52)

1932-01-01 / nr. 1-2

Drumul biruinţei. Un an nou îşi deschide porţile înaintea noastră, un an care nu ştim ce ne va aduce, oricâte preziceri am face. Ea ni se prezintă în perspective sumbre. Două alternative — nă­dejdea şi frica — îşi face jocul macabru înain­tea ochilor noştri. Noi creştinii insă, cam­ înainte cu 7 zile am prăznuit marele eveniment al Naşterii Dom­nului, intrăm în anul 1932 cu sufletul încărcat de nădejdi. Obstacolele pe cari Biserica noastră va trebui să le învingă, în mersul ei spre con­solidarea sufletelor, ne vor rndica drumul bi­ruinţei. Ţara noastră, — oricât de anacronic ni s’ar părea cuvântul, — trece printr’o mare şi grea criză religioasă. Graţie viforului moral, ce bântue actual­mente mentalitatea poporului nostru, o eflo­rescenţă puternică de diferite secte religioase, cu zeci de mii de adepţi, s’a ivit dela războiu încoaci pe toată întinderea pământului româ­nesc. Oamenii cu răspundere vor trebui să în­­ţeleagă că, atâtea deosebiri de credinţe, secon­date de diferitele tendinţe revoluţionare şi anti­­religioase, formează fermentul unei periculoase primejdii de stat. Pentru a duce o luptă cu succes, contra acestor curente periculoase, avem trebuinţă de organizarea tuturor forţelor ortodoxe. Bine or­ganizate aceste forţe, ele trebue să ne dea cel mai puternic element de consolidare sufletească. P. S. S. Episcopul nostru Grigorie a prezentat, într-una din şedinţele Sf. Sinod, un proect pen­tr­u organizarea mirenilor noştri în societăţi re­ligioase, cari apoi să împiedece fărimiţarea unităţii noastre. În cazul acesta credem că şi politica pa­triei noastre, străbătută de cele mai multe ori de o mentalitate antitradiţionalistă, va avea o concepţie mai clară asupra problemei noastre religioase. B­serica noastră trebue ridicată pe pie­destalul unde îi indică prestigiul ei. Să i se dea posibilitate ca să reprezinte cu demnitate nu numai tendinţa de unitate naţională, ci şi forţa de viaţă a poporului nostru. Să i se pue la dispoziţie Bisericei noastre mijloacele nece­sare, ca ea singură să-şi facă educaţia reli­­gioasă-morală a fiilor săi. Să-şi crească per­sonalităţi puternice, cari să trăiască, cu sufletul şi cu inima, marea şi fecunda ideie creştină şi ortodoxă. Dacă aceasta Biserică a ştiut în trecut să eternizeze în sine, aşa de sacru şi de ad­mirabil, cele mai intime aspiraţiuni de unitate naţională ale poporului nostru, ea ne va scoate şi acum din groaznica criză sufletească de care suntem copleşiţi. Inşirându-ne şi noi în slujba acestor sublime idealuri, pornim din nou la drum. Ca organ de propagandă religioasă-culturală şi naţională, aici la fruntariile ţării, ne dăm seama de rolul nostru duplu ce-l îndeplinim aici. Chemăm la muncă pe­ fraţii preoţi şi pe toţi fiii înţelegători ai Bisericei noastre. Secerişul este mai bogat ca ori şi când. Veniţi, deci, iubiţi fraţi, preoţi şi mireni din eparhia Aradului, ca în cadrul aşezămintelor noastre bisericeşti, şi sub conducerea înţeleaptă a neobositului nostru Episcop, să contribuim şi noi la marea operă de închegare sufletească şi consolidare naţională a poporului nostru.

Next