Biserica şi Şcoala, 1935 (Anul 59, nr. 1-52)

1935-01-05 / nr. 1

Arad, 5 Ianuarie -T- $ V3â- fi Anul LIX Nr. 1. i- w Revista Bvicească­mmm oficial al ooerei ortodoxe romane a aradului Pastorală de Anul Nou 1935. Nr. 8042/1934. 9S?Yâ G RIG O RIE) din îndurarea lui Dumnezeu episcop ortodox al eparhiei române al Aradului, lenopolei şi Halmagiului, precum şi al părţilor din Bănatul­ Timişan. Iubitului cler şi tuturor credincioşilor din eparhia Aradului, dar şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi Domnul nostru Iisus Hristos, împreună cu salutarea noastră arhierească. Iubiţii Mei fii şi Iubite fiice duhovniceşti, Popoarele păgâne serbau cu deosebită ce­remonie schimbarea crugului vremii. Strămoşii noştri Romani aveau sărbătoarea saturnaliilor, când împăraţii primeau şi împărţeau daruri, iar poporul avea parte de multe bucurii, cari îi ţi­neau nădejdea într’un viitor mai bun! Dar cu venirea creştinismului, timpul a început să fie socotit dela Hristos Mântuitorul, iar serbarea unui an nou era nădejdea fericită într’un viitor mai bun. Bine zice sfântul apostol Pavel, că trecând timpul păgânătăţii, «noaptea a trecut iar ziua s’a apropiat; să lepădăm dar lucrurile întunerecu­­lui şi să ne îmbrăcăm în arma luminii. Ca ziua cu bun chip să umblăm, nu în ospeţe şi în beţii, nu întru curvii şi întru fapte de ruşine, nu întru pricire şi pizmă. Ci vă îmbrăcaţi întru Domnul nostru Iisus Hristos». (Rom. 13 v. 12—13). Dar îmbrăcatu-ne-am oare noi în arma lu­minii, când cei mai mulţi creştini de azi petrec noaptea întreagă spre anul nou în petreceri, cu mâncări şi beaturi? Cu ce nădejde întrăm în anul cel nou, când nu serbăm şi cu sufletul?? De aceea vin eu azi, pentru a zecea oară ca în ziua anului nou să vă dau îndemnuri pentru viaţa Duhului. Precum soldaţilor de pe câmpu­rile de luptă comandantul le strigă «înainte», aşa vă zic eu vouă: «înainte fraţilor, înainte prin viaţă creştinească!» Căci precum soldaţii cari nu urmează cuvântul comandantului, fac patria lor să cadă, aşa şi creştinii, cari nu merg înainte creştineşte, fac să biruiască vrăjmaşii sufletului lor. Pentru toţi creştinii adevăraţi, viaţa este un crâncen războiu, căci în viaţa creştinului zilnic se luptă poruncile binefăcătoare ale lui Dumne­zeu cu patimile oamenilor. Credinţa dă războiu cu necredinţa, iubirea cu ura, nădejdea cu des­­nădejdea, mila cu sgârcenia, dreptatea cu ne­dreptatea, bunăvoinţa cu reavoinţa, lenea cu sârguinţa. Fără luptă grea nici în trecut nu au fost creştini, şi nici în prezent nu pot fi. Fără în­cordarea puterilor noastre trupeşti şi sufleteşti nu putem face nici un bine, pentru că diavolul şi lumea ne ispitesc să facem răul şoptindu-ne cu glas dulce dar primejdios, că prin rău pu­tem ajunge mai departe decât prin bine. Iată ce ne spune Sf. Evanghelie în privinţa puteri­lor ispitei: ’) P. C preoţi vor ceti aceasta scrisoare Pastorală la Anul Nou fără nici o modificare. Spre a o putea ceti cu efect se vor pregăti.

Next