Biserica şi Şcoala, 1936 (Anul 60, nr. 1-52)

1936-01-12 / nr. 1-2

O dorinţă arhierească. In curând voiu avea plăcerea de a cunoaşte pe iubiţii voştri fii sufleteşti şi la ca­sele lor, în acele cetăţi (după proverbul englez) unde se deapănă cea mai mare parte a vieţii, de unde fiecare pleacă în lupta zilnică pentru existenţă şi unde se întoarce ostenit pentru a-şi împrospăta puterile cu nădejdi îndoite. Am dori mult ca întâlnirea Noastră cu iubiţii Noştri fii sufleteşti în casele lor să nu fie numai ocazii de împlinirea unor formalităţi convenţionale deşarte, ci prilejuri de con­vorbiri duhovniceşti despre grijile sufleteşti. Pentru ca acest gând să poată fi înfăptuit în toată curăţenia lui, ar fi de dorit ca şi casele iubiţilor Noştri fii sufleteşti să îmbrace într’o­ măsură oricât de mică aspectul unor bisericuţe, ce îndreaptă gândul şi spre cele cereşti. Dacă acceptăm să ne numim creştini şi să ne punem la adăpostul jertfei de pe Cruce a Mântuitorului, atunci e firesc să avem şi în casele noastre semnele acelei mărturi­siri : Sfânta Cruce, icoana Mântuitorului, cea a Maicii Domnului sau măcar cea a unui sfânt (de pildă patronul stăpânului casei) şi o candelă cât de modestă să străjuiască ca semn al rugăciunii sub acea icoană, căci socotim cu neputinţă ca acolo unde ochii zăresc mereu un semn al sfinţeniei, acolo inima şi gura să nu fie stăpânite de o putere mai mare de reţinere de la cele deşarte. De câte ori vom întâlni aceste semne de viaţă creştină în vre-o casă, sufletul Nostru se va simţi mai odihnit Este prima noastră dorinţă ce o facem iubiţilor Noştri fii sufleteşti acum când preoţii întră cu aghiasma în casele lor, fiind mânaţi numai de gândul de a promova prin toate mijloacele pacea şi mântuirea sufletelor. Cu arhierească binecuvântare. Oradea, în ajunul Botezului Domnului din anul 1936. + ANDREI Episcop al Aradului. f

Next