Biserica şi Şcoala, 1936 (Anul 60, nr. 1-52)
1936-01-12 / nr. 1-2
Pag. 2 Nr. 1-2 Nicolae, din îndurarea lui Dumnezeu Arhiepiscop al Arhiepiscopiei ort. rom. de Albalulia şi Sibiu şi mitropolit al Românilor ortodocşi din Ardeal, Bănat, Crişana şi Maramurăş. Iubitului cler şi popor: Har şi milă dela Dumnezeu-Tatăl şi dela Domnul nostru Iisus Hristos. „Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevârului să vie. Că unul este Dumnezeu, unul şi mijlocitor între Dumnezeu şi între oameni, omul Iisus Hristos“. I. Timotei 2, 4—1. Aducătoare de bucurii duhovniceşti, ca întotdeauna, aşa se înfăţişează şi de astădată la noi, iubiţii mei fii sufleteşti, sărbătoarea Naşterii celei după trup a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Din ea se desprinde astăzi pentru noi solia mântuirii, pe care a vestit-o îngerul Domnului păstorilor din Vifleem în noaptea cea sfântă: „Iată vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot poporul. Că s’a născut vouă astăzi Mântuitor“. (Luca 2, 10 —11). Că nu numai oamenii din vremea când sa născut Domnul, ci şi oamenii de astăzi au cea mai mare trebuinţă de lumina cunoştinţii care a răsărit în lume deodată cu naşterea lui Hristos, au trebuinţă de înoirea vieţii lor prin curăţirea de păcate, prin iertare şi prin ştergerea vinei păcatului lor, au trebuinţă de împăcare cu Ziditorul şi cu Părintele ceresc, cu un cuvânt au trebuinţă de mântuirea sufletelor lor. Clasul praznicului Naşterii Domnului este glas de chemare la mântuirea sufletului. Este glasul Părintelui luminilor, de la care se coboară toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit. Este glasul milostivului Dumnezeu care , după cum spune sf. apostol Pavel , „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie“. Şi pe cât de sigur e, că unul este Dumnezeu, tot pe atât de sigur e şi aceea — adaugă acelaş sfânt apostol — că „unul este şi mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Iisus Hristos“. O singură mântuire ne este dată nouă oamenilor: aceea prin Isus Hristos. „Intru nimeni altul nu este mântuire, pentru că nici un nume altul sub cer nu este dat oamenilor, întru hue să ne măntuim noi“. (Fapt. Ap. Domnul însuşi a spus despre sine acest cuvânt hotărâtor: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl, fără numai prin mine“ (Ioan 14, 6). Şi tot Domnul ne a tălmăcit taina cea mare a iubirii lui Dumnezeu către noi oamenii când a spus: ,Aşa a iubit Dumnezeu lumea, cât şi pe Fiul său cel unul născut l-a dat, ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 16). Prin urmare, fiindcă Fiul lui Dumnezeu, cel născut din Tatăl mai înainte de veci, a luat trup omenesc din Preacurata Fecioară şi la plinirea vremii a venit în lume ca să împace pe oameni cu Dumnezeu, fiindcă a luat asupra sa, El, mijlocitorul, păcatul lumii şi ne-a răscumpărat nu cu aur şi cu argint, ci cu scump sângele său vărsat pe lemnul crucii — aceasta este temelia credinţei a vieţii şi a mântuirii noastre. Aceasta este şi temelia sfintei noastre Biserici — şi nimenea nu poate să pună altă temelie decât aceea care este pusă: Isus Hristos. Ceea ce vă împărtăşesc eu acum, iubiţii mei fii sufleteşti, nu este iscodire a minţii omeneşti, nici înţelepciune trecătoare a lumii acesteia, ci este fapta lui Dumnezeu, petrecută în istoria omenirii. Această faptă a mântuirii prin Domnul nostru Isus Hristos este sâmburele propovăduirei noastre. De aceea zic şi eu împreună cu apostolul Pavel: „n’am judecat a şti ceva întru Voi, fără numai pe Isus Hristos, şi pe acesta răstignit“ (Cor. 2, 2). Pe El, Domnul şi Stăpânul vieţii noastre, vi-l vestesc eu astăzi, în ziua cea mare a praznicului Naşterii Sale. Prin EI ni sa arătat iubirea cea izbăvitoare a lui Dumnezeu. Prin EI străbat razele iubirii celei dumnezeeşti până în inimile noastre, ca să te desgheţe din împietrirea lor. Când simţim căldura iubirii Lui, un suflu nou de viaţă se aşterne peste sufletele noastre. La El este isvorul vieţii şi al înoirii. La El găsim tămăduirea de toată boala şi neputinţa. El singur desleagă vina şi blestemul păcatului. înaintea iubirii lui răstignită pe lemnul crucii pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, ne plecăm cu smerenie genunchii şi ne proşternem frunţile până în pulberea pământului. Şi tot El Izbăvitorul şi Mijlocitorul, ne ridică şi ne întăreşte curajul şi ne înviorează nădejdea. In mijlocul unei lumi pline de răutate şi fărădelegi, ca cea de astăzi, El singur este în stare să ne treacă dincolo de toate îndoielile şi tainele şi prăpăstiile ce Ie întâlnim în calea vieţii şi să ne dea siguranţa, că mai presus de toate acestea stă totuşi iubirea lui