Biserica şi Şcoala, 1937 (Anul 61, nr. 1-52)

1937-01-03 / nr. 1

y­m HH ORcan oficiau au eparhici ortodoxe RomfliiE a aRacului mniHi apart Dumineca •*** DIRCCIOR : Icon. Slaur. Dr. QH. CIUtifUlDU X' RCDfl­cifl si flDmimscRfirm &!j3 str. eminescu is ’ ttfíX^XXXXXXXXXXXXXXXJOÍXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXj'ÍHH finul kX\. Arad, 3 Ianuarie 1937, nr. 1 HUH­HUs KM» HUK ISi5i SalfsiBISERICA si SCOflhfl a* Sun 51!k sí® ialísi SS RCDlSCfl BISeRlCeflSCflCUüIURfllifl II r 1 " - M ^ * h Gândul•curaj­&l«“ifliftioşilor clerici din In­stitutul teologic din Arad, cari în 1869 se gru­pau în jurul „Speranței" „foaia literară-biseri­­cească, organul societăţii de lectură“ a fost plăcut lui Dumnezeu. Par’că-i văd cu fruntea iluminată de un ideal, cum aprind flacăra „Spe­ranţei“ alimentându-o cu tot ce era mai bun în gândirea şi simţirea lor. Ideea unui organ de publicitate al Clerului a supravieţuit obstacolul tehnic ce se punea în calea tinerilor entuziaşti, fiindcă grăuntele de muştar binecuvântat de Dumnezeu se face tot­deauna copac. Din „Speranţa“ s’a făcut în 1872 .Lumina“ ce’şi proiecta razele asupra celor 2 instituţii de temelie, pe care se întemeia toată viaţa noa­stră din timpul robiei. „Biserica şi Şcoala“ apărută în 1877 era titlul ce concretiza programul întreg al pre­ocupărilor noastre ca neam robit. Cele două tărâmuri, mamă şi fiică, erau nedespărţite în concepţia veche. Eparhia Ara­dului era în culmea vieţii culturale, când înflo­reau cele două institute (teologic-pedagogic) cu profesori de renume. Organul eparhial era plă­mânul vieţii bisericeşti-culturale. Nu avea caracter strict preoţesc, îl puteam ceti cu plăcere şi noi, copiii de preot, fiindcă aflam în el, pe lângă chestiuni strict teologice, oglinda întregii vieţi româneşti în lumina ei re­ligioasă. „Biserica şi Şcoala“ a făcut şcoala cetitului şi a gândirii pentru generaţia preoţească de em­. Datorită unor redactori meşteri ai conde­iului, între cari se înşiră ierarhii Vasile Mangra şi Roman Ciorogariu, scrisul ei avea totdeauna farmec şi frăgezime. In împrejurările schimbate, când Biserica a trebuit să cedeze şcoala în grija Statului, s-ar părea că menţinerea titlului de „Biserica şi Şcoala“ ar fi un anacronism. Este numai prima impresie. Pentru că, judecând ,mai temei­nic, rolul Bisericii în şcoala română nu s-a în­cheiat, poate abia acum începe mai sistematic. Elevii sunt mlădiţele din care pregătim pe eno­riaşii de mâine. Educaţia lor religioasă, chestiu­nea programei analitice, a metodei, catiheţilor şi manualelor de religie vor continua să ne preocupe. Ele trebue discutate şi îndrumate spre soluţiile cele mai fericite. De aceea am menţinut titlul întreg. Scrisul, îndeosebi cel de natură religioasă, este o părticică din fiinţa noastră aruncată în veşnicie. Ca orice cult al veşniciei îşi are şi el sfinţenia şi îngrijirea lui. Mijloc misionar de rostul al doilea, în Bi­serică scrisul nu va putea să înlocuiască pute­rea graiului viu. Totuşi este şi dânsul un mijloc al revelaţiunii. Dovadă e sfânta Scriptură. E ca polenul purtat de vânt ce fructifică prin aso­cierea ideilor, atâtea flori duhovniceşti, fiind în acelaş timp şi un isvor de inspiraţie. Tradiţia cea bună o avem la acest organ de publicitate. Să mergem pe linia ei. Vatra e aprinsă, aduceţi iar pe ea. In preoţimea noa­stră sunt multe daruri bogate, ce aşteaptă să fie găsite şi grupate. Persoana redactorului e magnetul ce atrage. O asociere în lumea spi­rituală, dincolo de cinste şi plăcere, devine o necesitate sufletească pentru cel ce are ceva de spus sau de învăţat. Noi rugăm pe Dumnezeu să binecuvin­­teze, — ca odinioară pe ale entuziaştilor cle­rici, — sămânţele cele bune ale gândirii ce se vor aduce ca ofrande pe acest altar, ca din ele să răsară tot mai luminoasă concepţia cre­ştină- ortodoxă. f Andrei Episcop. ■'Tmm'ffJ' *n a* Șaptelea deceniu. MBLICT1 .18 JAN.1S37

Next