Biserica şi Şcoala, 1938 (Anul 62, nr. 1-52)
1938-01-02 / nr. 1
Pag. 2 înălţa la pilda Marelui nostru Păstor, Hristos. Marea noastră armată se mişcă spre acelaş ţel: Cerul. Facem întrebuinţare de cele pieritoare în drumul nostru peste cele trecătoare, dar a ne desprinde privirea de cele cereşti şi veşnice, de harul dumnezeesc, ar însemna a ne pierde rostul. Organul acesta e un crâmpeiu din viaţa harului ce clocoteşte înlăuntrul nostru. E graiul Bisericii în timp. Icoana vremii. Viaţa Bisericii are o lăture ce priveşte prezentul, alta eternă, ce stă deasupra timpului. Aceasta dă formă şi expresie celei dintâi. Acesta este scrisul creştinesc. Grăuntele de muştar, — gândul cel curat — a fost aruncat anul trecut şi el a încolţit în paginele acestui organ. Să rugăm pre Domnul să crească din el copacul, în ramurile căruia paserile Cerului (toate darurile Sfântului Duh) să sălăşluiască. luijTjfiSIftiftW liftWTTMrJUjj I * BISERICA ŞI ŞCOALA Nr. 1 , 2 Ianuarie 1938 Redacţional Cu numărul de faţă, începem pe cel de al 62-lea an din viaţa acestui organ eparhial şi pe cel de al doilea de sub conducerea actualului redactor. Am pornit la drum, acum e anul fără făgăduinţi personale, dar cu bune nădejdi, — dacă şi in ce măsură le-am realizat, mărturisise coloanele înseşi şi, din partea lor, şi Cititorii. Dacă nu vom fi satisfăcut, poate, tuturor aşteptărilor, este de înţeles, în acest an care — deşi om cu vechi îndeletniciri publiciste — mi-a rămas, în o prea mare măsură, sarcina scrisului, uneori şi ceea de a face pe corectorul şi revizuitorul foii. Totuşi, am putut dărui cetitorilor, şi sub raportul extensiunei, o lectură în plus, ce corespunde la şase numere peste extensiunea reglementară a foii. Am ţinut ca, prin acest adaos de lectură, să folosim cetitorilor, mai ales fiindcă, cruţând din alte părţi ale gospodăriei organului eparhial, s'au găsit, în modestele abonamente încasate, acoperirea financiară necesară pentru acest scop şi, astfel, s’a aplicat în folosul cititorilor, cuvântul „ale Tale dintru ale Tale“... Spunem acestea, nu pentru alt motiv, decât pentru a-i oblia pe cetitori să crează silinţelor noastre şi şi să le încurajeze şi sprijinească efectiv, prin ce pot face în folosul acestui organ, care este închinat cultivării cititorilor, în mai mare măsură decât gândului de a figura ca un monitor de publicaţii strict oficiale, cari fireşte, şi ele îşi au rostul lor. Dar lucrul de căpetenie, aşteptat cetitorilor noştri, cari, aproape cu toţii, sunt preoţi, era să fie altul. Organul eparhial şi-a ţinut pururea, deschise coloanele sale pentru a găzdui scrisul preoţesc. Acum e anul, de când tocmai semnalam aceasta dorinţă şi spuneam, că foaia eparhială o vor avea Cucernicii fraţi preoţi aşa după cum vor şi colabora la ea. Coloanele noastre le ofeream şi ca o şcoală, în care fraţii Preoţi să se îndeletnicească cu nobila propovăduire şi zidire sufletească şi prin slova tiparului. Golurile, ce le-am resoţit mai la î nceput în privinţa colaborării, au început să dispară. S au ivit adică bune condeie, mai ales tinereşti şi de bune nădejdi, cari ne-au înveselit cu scrisul lor. Iar alţi colaboratori mai puţin îndemânatici, au primit încurajări, cari li-au folosit la manuarea condeiului. Aşa am crezut că satisfacem gândului P. Sf. Sale Părintelui episcop, ca în anturajul de colaborare la această foaie să se facă şi o şcoală cu cel tiner. Suntem bucuroşi de cât am putut realiza în aceasta privinţă. Aceasta ne şi este temeiul nădejdilor din viitor: că vom putea stimula şi cultiva condeie tinere, cari să facă faţă absenţei altor condeie, cari puteau să şi dele contribuţia în coloanele noastre. Dar aceasta grije pentru condeiele tinere nu exclude să avem parte — nu pentru noi, personal, ci în slujba cultivării Clerului eparhial, ca şi în Interesul de a spori prestigiul cărturăresc în Cler — şi de colaborări, cari să însemneze revărsări, în jos, din prisosul cunoştinţelor de carte bisericească şi din bogăţia experienţelor pe terenul administrativ, pastoral şi cultural-bisericesc. In cadrul gândului de mai bine din acest punct de vedere — în loc de program, care a fost schiţat la începutul anului încheiat şi se întregeşte prin cele scrise în fruntea acestui organ din partea P. Sf. Sale Părintelui episcop — redactorul de acuma nu are de cât două vorbe de adăugat: străduinţa sa, de a se achita de frumoasa — şi nu tocmai uşoara — misiune ce i s’a încredinţat, — şi nădejdea, pusă în Dumnezeu şi în sprijinul, din toate punctele de vedere, din partea cititorilor şi colaboratorilor. Gânduri de Anul Nou de Pr. A. Cuznejov Stăm din nou în pragul necunoscutului. Aproape instinctiv ne grăbim în sf. biserică, pentru a aduce rugăciuni Celui de sus. Mergem să ne rugăm Atotputernicului la începutul unui an nou. Am zis: mergem la biserică aproape instinctiv, pentru că puţini dintre noi îşi dau seama: de ce au ajuns sub scutul Crucii, sub zidurile primitoare ale sf. Biserici, pentru ce ei trebue să se roage astăzi ? Iată şi răspunsul: Pentru aceea, ca Dumnezeul Cel Bun să ne ajute ca, deodată cu începutul Anului Nou, să pornim şi noi o viaţă nouă, virtuoasă. Pentru mulţi dintre cei ce astăzi cercetează sf. biserică, anul acesta va fi ultimul an de viaţă, chiar aşa, după cum pe muţi dintre prieteni, rudeniile şi cunoscuţii noştri din anul trecut, acum nu-i mai avem între noi. Unde sunt ei? Oare nu şi ei, ca noi cei de acum, vor fi dorit să ajungă anul acesta? Şi dacă, de alta parte, viaţa noastră va fi lungă şi vom trăi încâ muţi ani, ducând o viaţă de oameni drepţi, atunci suntem, cu adevărat, în câştig de cauză. Atunci numai, păstrăm totul; atunci numai ni se înmulţeşte ce avem bun; multe ni se întorc însutit, însăşi sănătatea ni se înbunătăţeşte, dacă vom trăi cumpătat. Tot aşa după cum devenim slabi şi bolnăvicioşi, adeseori, în urma vieţii noastre dezordonate şi păcătoase. Boala şi durerea noastră în mai multe cazuri sunt urmări ale păcatului, sau sunt date pentru păcate. Aceasta o putem vedea chiar din viaţa