Biserica şi Şcoala, 1940 (Anul 64, nr. 1-53)

1940-01-01 / nr. 1

Anul LXIV Arad, 1 Ianuarie 1940 nr. 1 REVISTĂ OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI APARE DUMINECA Redactor: Pr. Ilarion V. Felea ABONAMENTE: Pentru 1 an 300 Lei; 6 luni 150 Lei­­ BISERICA şi ŞCOALA Redacţia şi Administraţia: ARAD, STRADA EMINESCU 18 Nr. 8192/1939. /­­7 * ANDREI 9 jjgr. din mila lui Dumnezeu dreptcredinciosul Episcop al Eparhiei Aradului, lenopolei şi Hălmagiului şi Episcop locţiitor al Eparhiei Timişoarei. Iubitului cler şi popor din aceste de Dumnezeu păzite eparhii, har şi pace dela Dumnezeu Tatăl prin Domnul nostru Iisus Hristos, iar dela Noi arhierească binecuvântare. Iubiţii mei fii sufleteşti, „Daţi, deci, Cezarului cele ce sunt ale­ Ceza­rului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dum­nezeu“ (Mat. 22 v. 21). Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns în pragul unui nou an. Lăsăm în urma noastră, ca o amintire apăsătoare, anul 1939, care a început cu o nelinişte sufletească şi s’a încheiat cu alta şi mai mare, din pricina încăerării ce a început între popoare. Noi cei cari trăim în apropierea hotarelor ţării, simţim cei dintâi suflarea vântu­rilor vrăjmaşe. A fi grănicer înseamnă a tresări cel dintâi la ameninţarea ce vine din afara hotarelor, a purta oarecum în tine soarta ţării şi povara îngrijorării ei, dar mai înseamnă şi a avea conştiinţa cea mai tare a menirii pe care Dumnezeu a dat-o ţării şi neamului nostru în lume, simţământ din care isvoreşte nobila mândrie de a te şti o piatră de hotar şi fiu al unei ţări de mare viitor. Flacăra iubirii de ţară este aci mai trează decât oriunde şi noi. Românii de la ho­tare, uniţi odată cu fraţii noştri din celelalte provincii în scumpa Românie-mare, suntem hotărîţi mai curând de a ne amesteca sângele cu glia strămoşească decât de a ne mai lăsa vreodată robiţi sau despărţiţi de ceialalţi fraţi ai noştri. în anul ce a trecut, neamul nostru a ieşit biruitor dintr’o grea încercare sufletească. Căci, ce altceva decât o biruinţă, a însemnat însufleţirea nemaipomenită cu care feciorii noştri au alergat în Martie trecut la oaste, spre a-şi face datoria faţă de ţară ? Iar din vara trecută până astăzi, de când floarea ţării e sub arme, şi cei de acasă au suferit rechiziţii pentru armată, care dintre voi a cârtit ? Iată pentru ce spusei că noi am şi învins sufleteşte. Deacum, hotărîrea noastră de a păstra neştirbite hotarele ţării, nici o altă jertfă ce ni s’ar mai cere, n’o poate clătina. Feciorii noştri şi-au pus braţele în slujba patriei, noi ne-am dat şi ne vom da uneltele şi banii pentru acelaş scop, iar dacă Dumnezeu va hotărî aşa, ca mâine, ne vom da şi sângele, de la Vlădică până la opincă, spre a putea spune în faţa lui Dumnezeu că nu am pierdut nimic din ceea ce El ne-a dat. Iubiţii mei fii sufleteşti, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus că fără ştirea lui Dumnezeu nimic nu se petrece în lume, fiindcă şi firul de păr de pe capul nostru este numărat de El. Ţara noastră n’am primit­ o în dar dela vre-un alt popor şi nimeni nu ne poate lua un petec din ea fără voia lui Dumnezeu. Deaceea pânăce Dumnezeu nu se va război cu noi, noi nu avem teamă de nici o putere din lume. ") Cucernicii Preoţi vor citi această scrisoare Pastorală în Sf. biserici în 1 Ianuarie (Anul Nou) 1940.

Next