Biserica şi Şcoala, 1943 (Anul 67, nr. 1-52)
1943-01-03 / nr. 1
Pag. 2 BISERICA ŞI ŞCOALA Nr. 1 3 Ianuarie 13 legile după care se conduce o maşină sunt toate în legătură cu aceste două elemente. Omenia e mult mai mult decât aceste două. Ea presupune un complex de virtuţi şi de sentimente. De putere şi mişcare se învredniceşte şi animalul... dar nu e om, după cum nu e om nici robotul acela care se mişcă mecanic, fără ca să-şi dea seama de mişcarea care o face. Pentru ca să fii om trebuie să iubeşti, să suferi, să dărueşti, să crezi să sperezi... Trebuie mai ales să te depăşeşti mereu pe tine însuţi şi să te înalţi mereu. Viaţa noastră trebuie fie un dor necontenit de înălţime, o sete nărşită de lumină şi de azurul pur al cerului , nu are în el dorul acesta de înălţime dedepăşire, acela nu e om. Omul de mai a trebui să fie un om care să se dăruiasc toată fiinţa, lui Dumnezeu şi oamenilor. Pe omul acesta trebuie să milităm fiecare e acesta să-l căutăm în cele mai adâncite ale sufletului nostru. Lucian Eman Din Pastoralele de Crăciun a P. S. S. Episcopului Veniamin al Caransebeşului ...Sfânta noastră Biserică, singura corabie care ne poate duce prin valurile furtunoase ale vieţii la limanul mântuirei, prin învăţăturile Evangheliei ne arată ce urmări rele are păcatul pentru sufletul omenesc, cum el întunecă mintea şi voinţa omului şi-l duce astfel pe drumul pierzării şi tot ea ne arată totodată şi calea care duce la cunoaşterea adevărului, a binelui şi virtuţii, cum şi la plinirea voii lui Dumnezeu, singura cale care duce la mântuirea sufletului. Căci omul nu trăeşte numai cu trupul, ca să mănânce şi să strângă averi, ci el este lăsat de Dumnezeu pentru plinirea unui scop mai înalt, să folosească toate pentru mântuirea sufletului, căci ne spune Mântuitorul: „Căci ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată, şi-şi va perde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său ?“ (Marcu, 8, 36 — 7). De acest suflet avem să ne dăm seama înaintea lui Dumnezeu, de faptele ce le-am făcut în viaţă şi cari vor sta mărturie la judecata de apoi. Atunci nu vom fi întrebaţi ce-am mâncat şi beat, cu ce ne-am îmbrăcat şi câte averi am strâns, ci cum am plinit voia lui Dumnezeu şi cum am folosit averea spre binele obştesc, ajutând pe deaproapele şi pe cei lipsiţi şi în suferinţă. La aceasta ne îndeamnă şi porunca dragostei, temelia legii creştine, de la care „atârnă toată legea şi prorocii*. Din plinirea acestei legi răsar faptele bune pentru semenii noştri şi pentru binele sufietui nostru. Cu inima curată pliniţi legea dragostei creştine şi Vă puneţi în slujba lui Hristos, căci El ne spune : „fără de Mine nu puteţi face nimic“. Ce bine, dacă această dragoste ar domni în lume. N'ar mai fi atâta răutate, nici atâtea neînţelegeri şi ură şi desbinare între oameni, n’ar fi acest crâncen războiu, care aduce atâta jale, prăpăd şi suferinţă în lume, ci ar fi armonie şi frăţietate între oameni. Mântuitorul Hristos a venit să aducă pacea şi bunăvoire între oameni, ceea ce nu se va putea ajunge, numai dacă vom lăsa să pătrundă în sufletul nostru lumina Lui, dacă vom primi ca Stăpân al vieţii, punându-ne cu totul în slujba Lui. Orice am căuta să facem pentru binele nostru sufletesc, nu vom putea afla altă scăpare decât la Mântuitorul, deoarece „nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor întru care să ne măntuim“. (Fapte, 4, 12). Cu venirea Mântuitorului s-a născut o nouă lume, o nouă viaţă plină de lumină şi de dragoste. Hristos Domnul este doftorul trupurilor şi al sufletelor, şi numai la El putem afla alinarea tuturor năcazurilor şi suferinţelor, căci El ne chiamă : Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi... Eu vă voi odihni pe voi“. (Mat. 11, 28). Din cele de sus putem înţelege de ce această sărbătoare este întâmpinată cu atâta bucurie creştinească şi de ce de ea sunt legate aşa de frumoase obiceiuri de laudă şi preamărire a Fiului lui Dumnezeu... a F. S. S. Episcopului Nicolae al Oradiei ...„Iată vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot poporul, că s’a născut vouă astăzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David", (Luca , 210— n). Aceste cuvinte ale îngerului ne arată limpede, că Fiul lui Dumnezeu, Ziditorul nostru, s’a pogorât din înălţimea ceriului, şi ţi’a făcut om, pentruca să se facă şi Mântuitorul nostru, Mântuitorul meu şi al tău. ..Mântuitorul nostru al tuturor, Mântuitor atotputernic, Mântuitor adevărat. O ! şi cu câtă bucurie şi Cu ce cântări de slavă au însoţit îngerii pogorârea lui Dumnezeu pe pământ! Cu ce inimi curate au primit păstorii bunavestire şi cu câtă nerăbdare au alergat ei la ieslea din peşteră, ca să se închine pruncului nou-născut şi ’minunat întru ochii lor! Cu câtă smerenie şi-au plecat maghii genunchii, înţelepcii