Biserica şi Şcoala, 1944 (Anul 68, nr. 1-52)

1944-01-02 / nr. 1

preţuim nepreţuitul sânge al fiilor şi fraţilor noştri, care a adăpat din belşug străinul ogor al acestui război. Iar mai presus de toate, să fim gata a urma pilda jertfei lor curate, adusă pe altarul neamului ca o binecuvântată sămânţă, din care va rodi pentru u­ra şi o viaţă mai fericită, aşa precum o doreşte tot sufletul omenesc. Doamne, binecuvintează zilele anului în care intrăm azi cu voia Ta şi însemnează peste noi lumina feţei Tale. Preot Viorel Mihuţiu Din Pastoralele de Crăciun Din Pastorala I. P. S. S. Mitropolitului NICOLAE al Ardealului ...Toate popoarele înţeleg din ce în ce mai mult că nu sunt pe lume pentru a se ucide întreolaltă cu sălbăticie, nici pentru a-şi pustii satele, oraşele şi ţările şi a-şi face din viaţă un chin. Neamurile simt că au pe pământ un rost mai înalt, mai omenesc şi­­ anume acela de a se desvolta în pace, sporindu-şi puterile date de Dumnezeu, descoperind tainele na­turii şi ale sufletului într-o frumoasă conlucrare şi întrecere spre lauda Ziditorului şi spre fericirea lor. In acest scop ele tind spre o pace dreaptă, care să le dea tuturor putinţa vieţuirii libere şi desfăşurării neîmpedecate a însuşirilor deosebite pe cari le-a să­dit Dumnezeu în fiecare din ele, ridicându-se spre asemănare cu El. Căci ele îşi dau seama că o pace strâmbă, o pace care ar fi bună numai pentru unii, n’ar fi o pace adevărată, n’ar fi o temelie trainică de viaţă liniştită între popoare şi starea pe care ar înfiinţa-o ea, ar fi o stare de nemulţumiri mocnite, cari ar duce cu timpul la un nou răsboiu. Astfel solia păcii pe care ne-o repetă Cerul din nou din prilejul sărbătorilor Naşterii Domnului, deşi răsună azi în mijlocul sgomotului asurzitor al arme­lor, totuşi se întâlneşte cu setea adâncă a omenirii după acelaş bun scump al păcii. Am putea spune că tocmai nenorocirile răsboiului fac ca omenirea să în­ţeleagă azi poate mai mult ca oricând ce mare lu­cru este pacea pe care ne-a făgăduit-o Tatăl din cer în noaptea în care a trimis pe Fiul Său în lume. Tocmai această întâlnire între solia Cerului şi dorinţa­­ sufletului omenesc de azi, ne dă nădejdea că într’o zi nu prea depărtată războiul va lua sfârşit şi o pace dreaptă îşi va întinde aripa binefăcătoare peste toate neamurile pământului. Puterea păcii de sus, a păcii lui Hristos, va cântări greu în aducerea păcii pământeşti, întărind pacea din suflete şi mărind setea lor după pacea dinafară. Aceasta este credinţa noastră nesdruncinată şi credinţa oricărui creştin adevărat... Din Pastorala P. S. S. Episcopului VASILE al Timişoarei ...Fiul lui Dumnezeu anume şi numai pentru aceasta s’a întrupat, ca prin venirea Sa în lume, prin învăţătura şi lucrarea Sa de mântuire să aducă oa­menilor de totdeauna şi de pretutindeni pace. Pacea prin lămurirea minţii noastre, în timp de îndoială, cu lumina învăţăturii Sale; pacea ca reazim, în timp de şovăire şi clătinare, prin strălucirea pildei de vieaţă ce ne-a lăsat; pacea ca mângâiere în strâmtorare şi suferinţe; pacea ca sprijin şi ajutor în timp de în­cercare şi primejdii; pacea ca împăcare a noastră cu Dumnezeu prin jertfa Sa; pacea prin reînfrăţirea noastră cu toţi oamenii în iubirea creştină, învăţătura credinţei noastre creştine ortodoxe, propovăduită în lume de Domnul Iisus Hristos, este singura în stare să potolească sbuciumul minţii noa­stre după adevăr, sălăşluind în sufletul nostru pacea cugetului. In acest înţeles învăţătura legii noastre ortodoxe se numeşte în Cărţile Sfinte „evanghelia păcii“. Iar despre Iisus Domnul, aceleaşi dumnezeeşti Scripturi arată că: „...venind El a binevestit pacea,...“ ca Unul care este „Domnul păcii“. De aceea toţi noi cei ce primim cu credinţă în­văţătura creştină „îndreptaţi fiind prin credinţă, pace avem cătră Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos...“ Şi putem aştepta cu încredere ca: „Dum­nezeul nădejdei“ să ne umple pe toţi de toată bucu­ria şi pacea, prin credinţă“... Din Pastorala P. S. S. Episcopului NICOLAE al Oradiei ...Există o pace a lumii şi o pace a lui Dum­nezeu, o pace a lui Hristos. Deosebirea dintre a­­ceste două păci este atât de mare, pe cât de mare este deosebirea dintre lume şi Dumnezeu. Pacea lumii este o pace de dinafară, pacea lui Dumnezeu este o pace lăuntrică; pacea lumii este o pace schimbă­toare şi trecătoare, ca toate lucrurile din lume, pa­cea lui Dumnezeu este o pace statornică, neschim­bată ; pacea lumii este mulţumirea izvorâtă din lu­crurile stăpânite şi din bogăţiile gustate ale pămân­tului — deci o pace a trupului, pacea creştină este o pace izvorâtă din trăirea neîntreruptă cu Dumne­zeu, binele cel mai înalt şi izvorul a toată desăvâr­şirea deci o pace a sufletului; pacea lumii este o pace pe care o putem câştiga cu puterile noastre omeneşti, pacea creştină este o pace pe care nu o putem dobândi decât cu ajutorul lui Dumnezeu... ...Aşa stând lucrurile putem spune, că cine îşi supune voia sa voiei lui Dumnezeu; cine împlineşte poruncile dumnezeeşti în duhul şi în litera lor; cine caută să-şi curăţească toate tăinuitele colţuri ale inimii sale de patimile şi păcatele cuibărite acolo;

Next