Biserica şi Şcoala, 1947 (Anul 71, nr. 1-53)

1947-01-01 / nr. 1-2

Anul LXX Arad 1—5 Ianuarie 1947 Nr. 1— 4 BISERICA si SCOALA REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia :­ Admi.n­etr.fia I APARE DUMINECA ABONAMENTUL: ARAD, STR. EMINESCU 18 | Redactor: Pr. Demian Tudor J P«ntm particulari pe a» i»i. Nr. 4760—1946. ANDREI « din mila lui Dumnezeu dreptcredinciosul Episcop al Aradului, lenopolei şi Halmagiului. Iubitului Cler şi Popor din această de Dumnezeu păzită Eparhie, har şi milă dela Dumnezeu Tatăl şi, dela Domnul nostru Iisus Hristos. „Dacă e la mijloc bunăvoinţă, bine primit este darul, după cât are fiecare, nu după cât nu are. Nu doar ca altora să le fie uşurare, iar vouă să vă fie greu, ci ca să fifi deo­­potrivă. In ceasul de acum, prisosul vostru să umple lipsa acelora, ca şi prisosul lor să fie spre plinirea lipsei voastre, aşa încât fie potrivire. Precum este scris: ,Cel cu multul , n’a avut mai mult, şi cel cu puţinul n’a avut mai puţin*. (I­. Cor. 8, 13-15). r \­t Iubiţii mei fii sufleteşti, Voind Noi să ne informăm cât mai temeinic asupra stării de suferinţă a fraţilor noştri înfometaţi din Moldova, Ne-am adresat Prea Sfinţiţilor fraţi Episcopi ai celor­ 5 Eparhii de acolo. Răspunsurile primite dela Prea Sfinţiile Lor, într’un glas întăresc cele vorbite şi­­scrise despre jalnica stare de suferinţă, nemaipomenită nici chiar de bătrânii de 80 ani Ceea ce se pune mai mult pe gânduri este afirmaţia că dacă până mai decurând unii se mai puteau hrăni cu rădăcini, acum după ce a îngheţat pământul şi s’a aşternut zăpada de jumătate metru, cei flămânzi nu mai pot nici măcar scotoci câte ceva în pân­tecele pământului. Vieaţa lor atârnă numai de daniile inimilor înţelegătoare. Ştim că inima omenească împietrită, închisă în faţa oricărei suferinţe a aproapelui, a născocit şi născoceşte mereu vorbe ca acestea: că moldovenii sufăr bătaia lui Dum­nezeu pentru lenea lor; că autorităţile Statului nu duc la destinaţie cerealele ce se adună; că cu ceea ce se adună pentru cei înfometaţi nu se dă socoteală, ci lucrurile se înstrei­­nează etc. etc. Toate aceste vorbe şi gânduri sunt deja necuratul, care vrea să zăvorească inimile pentru orice faptă bună. Noi vedem în suferinţa înfometaţilor din Moldova un semn al mânii lui Dum­nezeu , o chemare ce ni se face fieştecăruia. Pentru că ne vin în minte cele istorisite în sf. Scriptură: „In vremea aceea, erau câţiva acolo (în Ierusalim) cari dădură de ştire lui Iisus despre acei Galileeni al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. Atunci Iisus răspunzând le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti Galileeni, fiindcă au păţit acestea, au fost ei mai păcătoşi decât toţi Galileenii ? Nu­ zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste cari s’a surpat fumul în Siloam şi i-a omorît, gân­­ dr üNifWJTUií asii •

Next