Biserica şi Şcoala, 1947 (Anul 71, nr. 1-53)

1947-01-01 / nr. 1-2

Pag. '2 _________ ____BISERICA $1 ŞCOALA Nr. 1 - 2 — 23 ianuarie 1047 diţi, oare, că au fost ei mai greşiţi decât toţi locuitorii din Ierusalim ? Nu­ zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel“ (Luca 13, 1—5). Moldova înfometată este azi altarul de jertfă, pe care Dumnezeu aşteaptă să jertfim fiecare mila inimii noastre. Este o piatră de încercare pentru iubirea faţă de aproa­pele. Dar mai este un prilej de a ne agonisi o faptă bună pentru ziua judecăţii de apoi, fiindcă precum ştiţi nu vom fi judecaţi după: numele, rangul şi averea ce am avut-o aci pe pământ, ci după bucata de pâine, păharul cu apă, haina, etc., dăruită celor suferinzi. (Mat. 25, 35—45). Aceste fapte bune sunt comorile pe care ni le putem agonisi în cer. Dacă judecăm deci suferinţa fraţilor noştri din Moldova nu cu ochii lipsiţi de milă, şi cu inima de creştin, va trebui chiar să ne bucurăm că Dumnezeu ne dă acest prilej de a ne răscumpăra păcatele prin o faptă bună ce se va scrie sus în cer. Dumnezeu, cu toată seceta, a cruţat într’o bună măsură recolta anului 1946­­în judeţul nostru Arad, încât ochii celor înfometaţi se îndreaptă cu nădejde spre dărnicia noastră. Să nu uităm că seminţele sporite ale pământului sunt un dar al lui Dumnezeu, de care El oricând ne poate lipsi şi pe noi. Dacă vom şti însă împărţi pâinea noastră ca cei suferinzi, Tatăl îndurărilor nu-şi va lua de la noi mila sa nici în viitor. Ştiu că mulţi vor zice că nu mai au din ce da, fiind că prin repeţitele rechiziţii de către autorităţile de Stat li s’a luat din ceea ce ar fi putut da. Dar dărnicia lor va fi cu atât mai preţuită de Dumnezeu, — care vede în inimi — cu cât vor şti să împartă şi din puţinul ce le-a mai rămas, chiar dacă va trebui să postească cineva sau să flămân­zească de bunăvoie pentru ceea ce dă fraţilor săi mai năpăstuiţi. Cu cât va fi mai simţită jertfa, cu atât va fi mai dulce răsplata ei în suflet. Şi apoi gândiţi-vă ce deosebire mare este între a flămânzi de silă, fiindcă hambarul şi cămara ţi-e goală, din voia lui Dum­nezeu, şi între a te înfrâna de bunăvoie spre a putea rupe dela gură jertfa iubirii tale faţă de aproapele. Să nu uităm că apelul pentru ajutorarea fraţilor moldoveni, tălmăcit prin slabul nostru graiu omenesc, vine dela Dumnezeu, pe care oricât L-am iubi noi, nu-L putem împrumuta altcum decât numai prin ajutorarea săracilor (I. loan 4, 20—21). Iubiţii mei fii sufleteşti,­­ Am trecut în pace sfintele sărbători ale Naşterii Domnului şi am intrat într’un An nou, în care nădejdile noastre se îndreaptă de pe acum spre recolta anului 1947. Vă a­­duceţi aminte că şi anul trecut până pe la mijlocul lui Mai toate mergeau bine, încât grăsi­mea holdelor promitea un seceriş dintre cele mai bogate. Dar a venit seceta nebănuită : acel ,,cer de plumb şi pământ de aramă“ (Levitic 26,19) cum o numeşte Biblia. Ceea ce se părea dar bogat, a fost luat de la noi, dela unii cu totul, dela alţii mai puţin. Cine este dăruitorul secerişului: Oare sudoarea feţii noastre, sau Dumnezeu, dela care vine „toată darea cea bună şi tot darul de sus ?“ Să nu lăsăm în desnădejdea morţii pe fraţii noştri, noi pe care Dumnezeu ne-a cruţat de aceeaşi încercare, ci să sărim în ajutorul lor până la recolta anului 1947. Drept aceea, în numele lui Dumnezeu, Tatăl îndurărilor, Noi, părintele vostru sufletesc şi rugător pentru mântuirea voastră sufletească, Vă facem următoarea invitare: 1. Fiecare cap de familie să contribue cel puţin cu câte un kilogram de cereale (grâu, porumb sfărâmat sau fasole) după fiecare suflet din casa sa, pentru colecta pe care o face Biserica noastră, prin organele sale parohiale, pe seama fraţilor înfometaţi din Mol­dova. Tot aşa răscumpăraţi-vă anul acesta şi pomenile pentru cei morţi prin dăruire la această colectă. 2. Colecta de cereale se va face în fiecare parohie, de către un comitet de ere.

Next