Gimnasiului Mare Public, Brassó, 1869
I. In memoria reposatului directorii G. Munteanu. Eheu fugaces Postume, Postume labuntur anni, nec pietas moram rugis et instanti senectae afferet indomitaeque morti. Hör. Od. XIV. libr. II. Despre adeverulu acestoru versuri frumóse si pline de intieleptiune tilosofica se vede ca a fostu adancu petrunsu reposatulu directorii si profesoru gimnasiulu G. Munteanu candu in anii din unna ai activitatii sale literare lucra cu atat’a incordare la edarea cu note a celui mai eminentu daru si celui mai greu de intielesu poetu latinu. Asia este, anii fuga, fruntea si faip’a porta semne invederate a dileloru trecute, pietatea nu retiene betranetia nici nu opresce mórtea neinvingibila! Dar’ deca de-o parte acestu adeveru deprima sufletulu muritoriului, ’la inaltia de alta parte dis’a celebrului poetu „nem omnis moriar parsque melior mei vitabit Libitinam.“ Faptele si opurile barbatilor, cari in viatia le si-au implinitu cu conscientiositate chiamarea, nu pieru si nu potu pieri in veci. Inse cu toate acestea datori’a posteritatii e, a conserva cu pietate ereditatea lesata ci dela antecesori de glorioasa memoria. Istoria literaturii romane va inregistra dupa meritu si la loculu seu opurile literare ale alesiloru natiunii, dar si pana atunci credit, ca sevirsiescu nu numai unu actu de pietate, ci de o datoria indispensabila incercandume a desvolta in modu biograficu activitatea cu deosebire literara si pedagogica a neobositului de eterna memoria Munteanu. Intre manuscriptele reposatului, care mi stau la dispusatiune s’a conservatu si o biografia scrisa de man’a sa propria. Acest’a mi va servi de baza si indreptariu la deslegarea problemii, ce mi-am propusu. Din aceasta biografia vedemu, ca G. Munteanu s’a nascutu in satulu Vingardu, comitatulu Albei-inferioare din parinti ro-1*