Buletinul Muncii, 1934 (Anul 14, nr. 1-12)

1934-01-01 / nr. 1-3

2 MIŞCAREA SOCIAL-CREŞTINĂ IN BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ Noi vieţuim pe aceste meleaguri pe baza unei mentalităţi creştine şi am înfruntat şi înfruntăm încă vitregia timpurilor prin sufletul nostru creştin. Luaţi creştinismul şi veţi semăna pe aceste locuri : barbaria şi ignoranţa, violenţa şi nedreptatea. Şi fiindcă progresul uman ne impune o luptă formidabilă contra acestor elemente destructive ale societăţii, de aceea noi suntem şi rămânem cu sufletul nostru creştin. Prin educaţia pe care ne-o dă Evanghelia lui Hristos, poporul nos­tru este blând şi ospitalier. Nu se dă la excese sociale, ci este tolerant. Nu vânează imperialism, ci caută a se menţine modest în graniţele lui etnice,, ce i le-a hărăzit Dumnezeu. Nu cunoaşte egoismul, ci îşi deschide larg bogăţiile pământului celui însetat de aurul strălucitor. Nu se arată stăpân absolut, nici chiar în casa sa, ci e îngăduitor cu străinul, loaial cu duşmanul său şi mărinimos faţă de cel învins. Nobleţea sufletească a acestui popor a fost adesea biciuită de materialismul vre­mii. Şi dacă în alte ţări, cultura şi civilizaţia s’au înţeles prin exagerarea unui individualism feroce, poporul nostru s’a menţinut în linia dictată de conştiinţa lui creştină. Ea se manifestă prin blândeţe, prin îngăduinţă, prin sacrificiu, care depăşeau chiar graniţele acestei ţări, pentru apărarea acelui patri­moniu evanghelic al credinţii. Alţii ar interpreta această psihologie a poporului român drept o slăbiciune, noi însă nu ne facem din ea nicio scădere. E, din contră, sin­gura noastră tărie şi o mângâiere în zile grele. Istoricul francez Régnault, într’o lucrare a sa de acum 100 de ani, intitulată: ,,Histoire -politique et sociale des principautés danubiennes“, spunea că „le paysan roumain puise dans l’évangile ses théories sociales et la voix de des prêtres l’excite et le modère“. Care este mişcarea socială, revoluţionară sau reacţionară, reforma fundamentală, culturală, economică sau politică, care să nu se fi făcut în această ţară sub egida şi îndemnul spiritului de dreptate, ce transpiră din doctrina evangelică? Nu există act în vieaţa poporului nostru, în care feţele bisericeşti să nu se fi identificat cu năzuinţele şi aspiraţiunile acestui neam. In virtu­tea acelei dreptăţi dumnezeeşti, ei participau la fapte cu crucea în mână, dând binecuvântarea şi expunându-se până la sacrificiul vieţii lor. Ortodoxismul nostru s’a împletit adânc cu naţionalismul nostru etnic. Şi dacă cel dintâiu a asigurat existenţa celui de al doilea, apoi cel din urmă a servit drept biruinţă a celui dintâiu. Poporul român a fost mareea, prin care s’a revărsat fluxul elanului creştin în acest colţişor de pământ, aci la gurile Dunării bătrâne.

Next