Buletinul Oficial, iulie-decembrie 1972, Partea 1 (Anul 8, nr. 73-165)

1972-10-14 / nr. 111

884 BULETINUL­ OFICIAL AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA, PARTEA I, Nr. 116 LEGEA Nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară Republicare­a) în Republica Socialistă România oamenii muncii au dreptul la asigurarea materială în caz de bătrînețe sau incapacitate de muncă, drept garantat de Constituție. Dezvoltarea permanentă și în ritm susținut a economiei naționale și, pe această bază, sporirea an de an a venitului național, fac posibilă ridicarea continuă a bunăstării oamenilor muncii — scopul funda­mental al politicii Partidului Comunist Român. Consecvent acestei politici, Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român a hotărît și creșterea veniturilor tuturor pensionarilor, hotărîre care face necesară îmbunătățirea actualului sistem de pensionare. Regimul de pensionare îmbunătățit va constitui unul din elementele însemnate ale sistemului general de cointeresare materială, un factor stimulativ în producția bunurilor materiale și spirituale ale societății noastre, asigurînd angajaților perspectiva obținerii la pensionare a unor venituri corespunzătoare, pe măsura contribuției aduse la dezvoltarea și propășirea patriei. TITLUL I PENSII DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT CAPITOLUL I Dispoziții generale Art. 1. — Au drept la pensie de asigurări sociale de stat | a) angajații ; b) cei care au devenit invalizi în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare ori sarcinilor de stat sau obștești ; c) studenții și elegii deveniți invalizi în timpul și din cauza efectuării practicii profesionale ; d) urmașii celor prevăzuți mai sus. Art. 2. — Categoriile de pensii sînt : a) pentru limită de vîrstă ; b) de invaliditate ; c) de urmaș. Art. 3. — Pensionarii, precum și membrii lor de fa­milie, au drept la asistență medicală, medicamente, materiale sanitare, asistență socială, ajutoare în caz de deces și la alte drepturi, în conformitate­ cu normele legale în vigoare. Art. 4. — Fondurile necesare plății pensiilor, a aju­torului social și a celorlalte drepturi cuvenite pensio­narilor și membrilor lor de familie se realizează din contribuțiile întreprinderilor, instituțiilor, altor orga­nizații și ale persoanelor fizice care angajează, precum și din sumele alocate în acest scop din bugetul de stat, fără nici o reținere din salariu. Art. 5. — Pentru stabilirea cuantumului pensiei se iau în considerare, după felul pensiei, următoarele ele­mente : a) vechimea în muncă ; b) salariul tarifar de încadrare ; c) gradul de invaliditate și cauza care a provocat invaliditatea ; d) condițiile de la locul de muncă. ‘ Art. 6. — (1) Locurile de muncă, după condițiile în­ care s-a desfășurat activitatea, se împart în trei grupe în raport cu influența factorilor nocivi asupra organis­mului, solicitarea fizică și neuropsihică sau periculozi­tatea, după cum urmează : grupa I de muncă, în care se încadrează locurile de­ muncă cu condiții foarte vătămătoare, foarte grele sau foarte periculoase ; ). grupa a 11-a de muncă, în care se încadrează locu­rile de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau peri­culoase­­ , grupa a 111-a de muncă, în care se încadrează cele­lalte locuri de muncă. (2) Stabilirea locurilor de muncă care se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza cri­teriilor și de către organele prevăzute prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. ■­­ (3) Pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă încadrate în grupele I și II se acordă urmă­toarele sporuri de vechime în­ muncă : a) 6 luni pentru cei care au lucrat în locurile de muncă din grupa I ; b) 3 luni pentru cei care au lucrat în locurile de muncă din grupa a II-a. CAPITOLUL II Pensia pentru limită de vîrstă Art. 7. —• Pensia integrală pentru limită de vîrstă se acordă angajaților care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa a IlI-a, cel puțin 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, după cum urmează : a) la cererea unității, după împlinirea vârstei de­­ 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile­­ pentru profesorii și conferențiarii din învățămîntul superior, precum și­­pentru directorii, directorii adjuncți științifici, secre­tarii științifici, șefii de secție și șefii de sector-laborator din cercetarea științifică, după împlinirea vîrstei de 65 ani, bărbații și 60 ani, femeile ; *) Republicare în temeiul art. VII din Decretul nr. 386/1972, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, Partea I, nr. 113 din 20 octombrie 1972. x 2

Next