Buletinul Societăţii Medicale de Educaţie Fizică, 1933 (Anul 2, nr. 1-6)

1933-01-01 / nr. 1

In repaos nu există oboseală, căci schimburile sunt ideale şi perfect echilibrate. In efort acest echilibru este rupt ajungând la o insuficienţă de aport şi de transport din care rezultă tulburările funcţionale subiec­tive pe care le numim oboseală. Spre o mai bună înţelegere a modului cum poate naşte oboseala va trebui să recapitulăm foarte scurt substan­ţele ca şi factorii ce intervin, (1) in aportul şi trans­portul substanţelor de asimilare ca şi (2) în transportul şi eliminarea substanţelor de desasimilare ; cu un cuvânt să aruncăm o privire fugitivă asupra nutriţiei în genere. I. Alimentele constituesc sursa substanţelor de asimi­lare. Prin alimente, în înţelesul larg al cuvântului, în­ţelegem : oxigenul, apa, alimentele propriu zise (glucide­­lipide, protide) sărurile şi vitaminele; le-am expus în ordinea inexorabilităţii lor. A. Oxigenul indispensabil organizmului e supleat țesuturilor prin intermediul următorilor factori : 1­ . Factori cari contribuesc la încărcarea sângelui cu oxigen. a. Atmosferici, presiune barometrică, grad de umidi­tate. Pulmonari, capacitate vitală sau suprafaţă activă, ven­tilaţie pe minut, permeabilitatea căilor respiratorii. 2) . Factorii ce servesc la recepţia oxigenului. a. Sanguini, cantitatea şi felul hemoglobinei, contrac­­tilitatea splinei. 3) . Factori ce servesc la transportul oxigenului sau factorii. a. circulatori : sintetizaţi în debitul cardiac, elastici­tatea arterială şi deschiderea şi închiderea periferică capilară. 4. Factori cari descarcă oxigenul, sau factorii an­tisulari. Puterea de reducere a acestora e sub de­pendenţa sistemului endocrino-vegetativ. Aportul oxigenului, sursa energiilor vitale, e deci in­tim legată de integritatea factorilor de mai sus, şi de buna funcţionare a organelor corespunzătoare. Limita oricărui efort e în primul rând condiţionată de limita capacităţii de încărcare şi de transport a acestui gaz. B. Aportul celorlalte alimente stau sub dependenţa voinţei noastre. De aici posibilitatea de a modifica ca­litativ şi cantitativ aportul lor după nevoe.

Next