Buna Vestire, martie 1937 (Anul 1, nr. 11-32)

1937-03-06 / nr. 11

«BUNIA VESTIRE» OEÎBilfEjUUE PMIAHENTME Măsurile de ordine ale guvernului în discuţia Camerei şi Senatului. Discursurile d-lor octaviai Goga ţi a. c. Buza Şercuţa se deschide la ora 4,5 d. a., sub preşidenţia d-lui N. N. Săveanu. Pre banca ministerială d-nii Djuvara şi Alimănişteanu. D. SCRIDON vorbeşte la sumar des­pre un articol apărut în România Nouă, D. OCTAVIAN GOGA examinează măsurile care le-a luat guvernul pen­tru pacificarea spiritelor şi pentru întronarea liniştei în ţară. Cea dintâi măsură este închiderea universităţilor. «Se dă un aspect moral foarte foar­te puţin corespunzător şi realităţilor şi intereselor ţării noastre — spune d-sa. Se dă impresia că la această cri­mă de la Iaşi este solidară întreaga studenţime. Toată studenţimea din ţară este răspunzătoare pentru acest lucru?» «Intr’o vreme când la universităţi e linişte — sau la unele universităţi, ab­solută linişte — ne pomenim deodată cu închiderea universităţilor». «Ce va zice ţara şi ce va zice mai ales străinătatea, cum va judeca lu­crurile având în faţa ei hotărârea că tot învăţământul universitar din Ro­mânia este pur şi simplu suspendat?» «Noi nu putem să îngăduim — când zic noi, cred că şi da. — ca să dăm im­presia că un vânt de nebunie colectivă a atins tineretul universitar din ţara noastră». «Şi la toate acestea, se mai adaogă şi alte lucruri. Tineretul scos de la univer­sităţi, din cadrul îndeletnicirilor lui normale, scos din viaţa lui ele studiu şi din viaţa lui Colectivă, individualizat fiecare ins şi trimis acasă, se anarhi­­zează». «Eu cresc in gazetă azi, domnilor de­putaţi, că guvernul Pune la dispoziţie, y* .'«ama studenţilor, trenuri ca să ple­­c» ■pe la casele lor, să se scape de ei, de doi, din Bucureşti, de la Cluj, de la Iaşi. Apoi, in ce priveşte pe cei 40.000 de studenţi trimişi acasă, închipuiţi-vă dv. care este consecinţa ? Vreţi linişte în ţară ? întorşi acasă, fiecare din aceşti studenţi, în mod normal, vor lua con­tact cu părinţii lor, cu rudele lor, va fi un colocviu reciproc, se vor întreba unii pe alţii cari sunt pricinile pentru cari au plecat acasă. Vreţi linişte? Nu veţi avea liniş­te. Sunt măsuri toate acestea cari laolaltă vor atrage după sine şi mai mare efervescenţă în ţară? D. V. PRELIPICEANU: Vreau să D. OCTAVIAN GOGA: Trecând la al doilea punct, închiderea că­minarilor, doresc să vă atrag aten­ţiunea că mi se pare deasemenea o măsură pripită. S’a vorbit aici numai despre două Categorii de căminuri, despre cămi­­nuirile orfanilor de răsboi şi despre­­acel cămin în care sunt studenţii­­veniţi aici de dincolo de hotare. «Eu pun în întregime chestiunea câminurilor. In definitiv ce sunt a­­ceste căminuri? Sunt adăposturi să­­race pentru tinerii noştri săraci, jeam­ dela răsboi încoace ies dela fără, trec arici acest exod de care vorbeam eri dela sate la oraşe şi reprezintă pe copiii ţăranilor noştri. Că sufletul lor este în clocot ! Să-l remediem, să ne coborîm în acel suflet. «Dv., domnilor deputaţi, cred că vă daţi seama că acest tineret care trăeşte în condiţiuni materiale foarte grele, şi nn condiţiuni de ordin moral umiliotare care trece pe sub furcile caudine a umi­­linţei, care a trăit o viaţă de mizerie absolută şi fizică şi morală acest tineret cu sensibilitatea lui nu trebue anarhi­zat, nu trebue aruncat în stradă. A închide căminurile înseamnă a-i scoate din orice cadru de supra­veghere şi a-i trimite pe unii pe stradă iar pe alţii pe la casele lor cu toate consecinţele. Eu protestez împotriva acestui lucru şi cred că măsura este pri­­pită». D-sa spune în continuare, că mai toate căminurile sunt sau rezultan­ta contribuţiunei judeţelor, sau dacă nu sunt acţiuni de caritate, nu sunt câtuşi de puţin rezultanta unor acţiuni de stat. Generozitatea statului pentru stu­denţimea română a fost foarte mă­surată. STUDENŢII OPRIŢI SA FACA POLITICA? Interzicerea studenţilor să facă parte din vrun partid politic sau să participe la m­anifestaţiuni poli­tice, sub sancţiunea exmatriculării este o măsură greşită. «Cum adică, exerciţiul drepturi­lor politice la acela care sunt ma­jori se poate suprima? Când un tâ­năr student împlineşte 21 de ani a­­tunci el intră conform legilor în vigoare în deplinul exerciţiu al drep în care d-sa este acuzat de a fi inter­venit să se muşamalizeze chestiunea ji­danului Wieder Moise, la care autori­tăţile au descoperit un depozit de di­namită. Respinge calomniile susnum­itului ziar. atrag atenţia domnule deputat Go­ga, dacă îmi permiteţi, asupra ur­mătorului fapt : Este un cămin al orfanilor de război studenţi. Ei sunt în număr de câteva sute. Acest cămin este condus de un ofiţer invalid de răs­­boi. Aceşti studenţi cari nu au pă­rinţi, sunt acum fără cruţare mâ­naţi din cămin afară şi trimişi pe la casele lor, deşi ei nu au case. D. OCTAVIAN GOGA: Trimişi l­e stradă. I­. V. PERLIPICEANU: Cu acest prilej, ei mi-au arătat amărăciu­nea şi desnădejdia lor printr’o de­legaţie care a venit la mine şi care m’a întrebat: dar noi, cari nu avem părinţi şi cari şi în timpul vacanţei şi al verei stăm tot aci, în cămin, unde ne ducem? Ne scoate afară fără nici o cruţare. Ţin eu această ocazie să aduc la cunoştinţa Camerei şi această în­tâmpinare a studenţilor orfani de război,­­urilor lui politice? O să intervină situaţiunei foarte paradoxale. Va­­săzică tânărul student nu va avea drepturi politice şi va fi exmatri­culat. Tineretul nostru să fie aşa de vi­treg tratat de noi, să-i spunem că­tificat aşa de trist, să-i spunem că nu are dreptul să-și manifeste opi­niile politice ! Domnilor, eu nu vreau să mă o­­cup mai pe larg de clocotul tinere­­retului universitar, dar îmi dau per­fect seama că la 21 de ani există o stare sufletească determinantă de altruism, de generozitate, de avânt, de entuziasm în faţa marilor prob­leme naţionale. Dacă cineva ar vrea tot veacul al XIX-lea la noi să-l caracterizeze în toată evoluţia lui politică, cred că n’ar fi greşită această definiţie: «reformele Româ­niei, mişcarea tinerească». Din a­­nul 1848 dacă vreţi, de la Bălcescu şi Avram Iancu cari erau studenţi şi până astăzi în toată evoluţia de simţire şi gândire politică a nea­mului, tineretul a fost avantgarda mişcărilor naţionale la noi, înainte de război, mişcarea de al­truism, de mâini furate, de protes­tare, de apropiirea graniţelor, ci­ne a făcut-o dacă nu aceşti studenţi? Acum, acestor studenţi, acestui corp de elită ca simţire românească, noi să-i retragem dre­purile fireşti, politice, de a-şi manifesta opiniile lor ? Nu, domnilor, îndrumarea tineretului pe căi bune, creşterea tineretului in mod normal, scoaterea tineretului de sub aceste furci caudine ale umilinţei in care trăeşte, acestea trebuesc făcute, nu însă înlăturarea tineretului cu totul dela manifestarea ideilor lui în faţa si­tuaţiunilor politice. A scoate tineretul din mişcarea poli­tică, adică a-l priva de dreptul fu­esc de a-şi arăta părerile în faţa ma­ilor curente de simţire şi de gândire, care agită neamul, ar echivala pur şi simplu cu înlăturarea mişcării naţionale, cu strivirea mişcării naţionale. SE CONTESTA PREOŢI­LOR DREPTURILE DE A LUA PARTE LA MIŞCA­REA NAŢIONALA Mai departe oratorul demonstrea­ză cât de greşit se procedează, con­­testându-se preoţilor dreptul de a lua parte la mişcarea naţionalistă. Se jaca o greşilă. Să se lase li­beră manifestarea gândirii şi sim­ţirii preoţimei, fiindcă ea, ca şi în trecut, se află pe adevăratul făgaş al istoriei. Preoţimea noastră spune d-sa, în tot cursul vremurilor, a fost în fruntea mişcărilor noastre naţionale Daţi-mi voe, mie în această privin­­ţă, să vă spun câteva cuvinte, mie nu numai că sunt fiu de Preot, dar sunt dintr-o regiune unde, dacă nu ar fi intervenit rolul preoţilor în viaţa noastră politică, însăşi exis­tenţa noastră de stat ar fi fost pri­mejduită. Preoţi cu crucea în frunte am a­­vut noi în treptul nostru şi potri­vit rânduelii acestei tagme, atribu­ţiilor istorice ale peroţimei se în­­deplineşte misiunea preoţilor şi as­tăzi, când preo­ţii sunt susceptibili la curentele de simţire şi de gândire care agită organismul sufletesc al neamului nostru. Noi nu putem să înfrânăm într’un Şedinţa se deschide la ora 4.30 sub preşedenţia d-lui Purcăreanu. Pe banca ministerială d-nii D. luca, Ştefane­s­cu,­­ Goangă, Paul An­gelescu şi dr. C. Angelescu. I. P. S. S. Patriarhul MIRON arată că după ce capii tuturor par­tidelor politice s-au pronunţat îm­potriva asasinatului de la Iaşi, Bi­serica Română se declară categoric împotriva oricărui atentat, crime sau violenţe, fiindcă nu există biserică creştină şi nici­ o altă biserică care să aprobe asemenea crime. D. A. C. CUZA nu înţelege cum­ ar putea fi motivele acestui asasi­at. După părerea d-sale numai d. Cos­tăchescu ar putea să explice fiindcă aceste motive nu pot fi căutate de­cât în simpatiile ce le are d. Dralu în masa antifasciştilor sau comu­niştilor. D. COSTACHESCU spune că ori­care ar fi motivele la vârsta d-sale d. Cuza nu poate să aprobe aten­tatul. D. A. C. CUZA nu aprobă atenta-­­ tul dar înnainte de a veini guvernul cu măsurile ce le-a găsit de cuvin­tă mai bine ar fi găsit întâi pe a­­tentatori. Protestează în faţa faptului că­­ pentru 3-4 atentatori 3­1—40.0­10 de studenţi au fost lipsiţi de cursuri Guvernul nu face prin acest gest decât să infiltreze în sufletele lor desnădejdea şi disperarea. Protestează energie contra acestei măsuri. S-a interzis studenţilor de a face politică. Este absurd bine să facă atunci plitică, să lu­mineze cu lumina luata de la Uni­versitate masa poporului ce zace în întunerec. Arată de asemenea, că guvernul a luat şi măsura de a se interveni pe lângă I. P. S. S. Patriarhul de a se pedepsi preoţii ce fac politică. Dacă studenţii şi preoţii nu vor face politică atunci nu mai rămân decât agenţii electorali şi comu­niştii. Măsurile luate insă sunt inutile findcă studenţii nu pot fi îndepăr­­taţi de la crezul lor. Cine vine cu asemenea măsuri ar­bitrare dovedeşte că nu mai este la înălţimea chemării şi deci să se retragă. I. P. S. S. NICULESCU mitro­polit unit înfierează acest atentat ce dezonorează neamul şi ideea cre­ştină ce este la baaz acestui stat. Declară că acest gest trebue în­scris în cartea neagră a neamului. COMUNICĂRI A. SAMOIL, comunică min. de finanţe un memoriu din partea vă­duvelor de război cari au pensii de mizerie. APOSTOL POPA face o comuni­care min. de finanțe pentru a veni cu un proect de lege, pentru modifi­carea art. 46 din legea veniturilor publice. D. D. IUCA depune proectul de lege pentru organizarea artelor plas­tice în numele ministrului cultelor. D. MARIUS GEORGESCU de­pune un proect de lege pentru mo­dificarea învăţământului superior. ORDINEA DE ZI Discuţia generală a proectului de lege pentru complect, unor dispozi­­ţiuni din legea înv. univ. raportor d. Diaconescu. D. N. IORGA arată­ că acest pro­ect de lege nu era necesar în faţa unor alte legi cari trebueau să pri­meze. Anarhia nu se poate corecta prin acest biet proect de lege. Arată tot­fel sau altul manifestarea limpede a tagmei preoţeşti şi nu putem să stânjenim preferinţele tagmei preo­ţeşti faţă de un curent de gândire sau faţă de alt curent de gândire». Preoţime are în suflet dragoste şi ură. Dragoste pentru mişcările care pleacă de la altar şi se întorc la altar. Ură pentru acei care sapă la temelia ţării. Tot ce aţi făcut sunt gesturi de­zordonate, care denotă fierberea din rândurile dvs. D. ministru al cultelor răspunde că măsura guvernului de a opri preoţimea de la manifestaţii politice, priveşte nu­mai pe acei preoţi care îndeamnă la răzbunare şi crimă. Este necesar ca preotul să rămână în politică, dar politica să o facă în afara bisericei. Se intră în ordinea de zi, luându-se în discuţie proectul de lege pentru or­ganizarea şi încurajarea agricultura. Şedinţa se ridică la ora 9­i, deodată lipsa de eficacitate a acestei legi. Arată că d-sa v­a combate ar­ticol cu articol acest proect care dacă nu poate fi înlocuit cel puţin să poată fi îndreptat dar, fiind la sfrâşitul sesiunei era mult mai bine să fi contat şi timpul şi cerneală de tipar ce se prăpădeşte în vânt cu acest proect. D. COSTACHESCU cere dea­semenea ca acest proect să ,îju de­vină o literă de lege fiind grădit pe temelii cât se poate de şubrede. Arată că nu se. poate trece a­­cest proect la care s’a cerut ur­genţa extremă când în primul rând nu au primit nici răspunsul Uni­versităţilor. Fiindcă statul care este vinovat de situaţia tulbure de azi vrea să facă o diversiune scoţând ţapi is­păşitori pe profesorii universitari. Repune apoi în discuţie etentatul de la Iaşi. D. MANOILESCU arată ca să Precize ca până la aceasta oră nu se ştie dacă atentatorii sunt sau nu studenţi. D. STOICESCU face o critică a­­supra acestui proect, dar arată că în fond el are şi părţi bune. Cere deci votarea proectului. D. HURMUZESCU combate pro­ectul fiindcă este o greşală a acuza însăş cea mai de elită pătură a ţării pătura prof. universitari, de pactizare şi singurii vinovaţi de anarhizarea tineretului de azi. D. prof. dr. DANIELOPOL sus­ţine proectul de lege arătând că nu este posibil a se admite ca a­­cest proect depus de însăşi doi pro­fesori univ. jigneşte universitatea. D. STEFANESCU GOANGA a­­rată că tocmai pentru că Universi­tatea să fie fără pată a depus a­­cest proect. Şedinţa se ridică la ora 8,15. I. M. ■—’S. • --- • — Discursul d-lui Octavian Goga închiderea caminurilor ţidinta din 3 Martie 1937 D. OCTAVIAN GOGA D. A. C. CUZA SENATUL Deja „Frontul Românesc“ Joi 4 Martie a. c. ora 7 seara, la Cer­cul de Studii al «Frontului Românesc» din B-dul Elisabeta 8 et. 2, va conferen­ţia d. avocat Grigore Ed. Gh­ica despre: «Justificarea reacţiunei elementului na­ţional». Conferinţa va fi prezidată de d. C. Angelescu, preşedintele organizației Ca­pitalei a «Frontului Românesc». Neutralitatea permanenta a Statelor Unite WASHINGTON, 3 (Un­dor). — Senatul a adoptat azi proectul de lege cu pri­vire la neutralitatea per­manentă a Statelor Unite. Proectul a fost trimis la Camera Reprezentanților spre a''f­i votat și de această adunare Aud­ienţe la Suveran Mareşalatul Curţii Regale face cunoscut următoarele: In ziua de 3 Martie 1937 Maiesta­tea Sa Regele a primit în cursul di­mineţii în audienţă de lucru pe: D. Gh­eorghe Tătărescu, preşedin­tele consiliului de miniştri şi minis­tru de interne. D. ing. Radu Irimescu, ministrul aerului şi marinei. D. Vasile P. Sassu, ministrul jus­tiţiei şi ad-interim la ministerul a­­griculturei şi domeniilor. D. dr. I. Costinescu, ministrul să­nătăţii şi ocrotirilor sociale. Noul mareşal al Palatului­ ­. colonel adjutant regal Ernest Urdăreanu a fost numit mareşal al Palatului. Mareşalul Palatului împlineşte la noi un rol deosebit de important dar de ajuns de puţin cunoscut de ma­rele public. Dânsul este şeful Casei Militare şi Civile a Maiestăţii Sale Regelui. In această calitate în gri­ja sa sunt date toate legăturile pe care cetăţenii individual le pot avea cu Majestatea Sa Regele. Astfel de la un fost prim ministru, care solicită o audienţă Maiestăţii Sale, până la invalidul de război, care adresează o petiţie în care-şi spune durerile, toţi intră în contact cu mareşalul Palatului. De aceia numirea ca mareşal al Palatului a unui om tânăr cu mul­tiple calităţi, cu un deosebit tact şi cu o mare putere de muncă, cum este d. colonel Urdăreanu nu poate decât să bucure de toţi acei care doresc cât mai mulţi tineri la lo­curile de răspundere. Cea dintâi şi cea mai gravă în-­ vinuire care se aduce socialismu- u lui şi mai ales socialismului marxist este privitoare la con­cepţia despre lume şi despre via­ţă care stă la baza acestei doc­trine. Toată filozofia socialistă, este o filozofie materialistă. De altfel, concepţia lui Marx a născut pe urma studiilor istorice făcute de dânsul din care el a tras concluzia — exagerată dacă nu falsă — că factorul determi­nant în toate faptele istoriei este interesul material. Cu alte cu­vinte, toate marile evenimente din Viaţa popoarelor nu sunt ur­marea unor aspiraţiuni de ordin sufletesc, nu sunt rezultatul u­­nor năzuinţi religioase sau naţio­nale ci bogăţie şi putere mate­rială. Acest materialism filozofic care trădează origina evreiască a lui Karl Marx, este contestat şi negat de toţi cei care îşi dau seamă că popoarele se conduc de atâtea ori de motive ideale şi chiar mistice. Cum s’ar explica oare cruciadele, războaele religi­oase şi chiar războaele naţionale, în care bogăţia care se distruge este de multe ori mai mare de­cât cea care se câştigă, dacă po­poarele nu s’ar lăsa bucuros con­duse de îndemnuri lăuntrice de­zinteresate? Dar, în afară de aceasta, se impută socialismului că reduce toată problema economică la o problemă de repartiţie, atunci când dezvoltarea din ce în ce mai mare a producţiei este condiţia de existenţă şi de propăşire a so­cietăţii omeneşti. Socialismul urmărind să îm­partă cât mai bine produsul muncii în favoarea lucrătorilor până la a anihila total partea patronilor şi a conducătorilor e­­conomici, riscă să omoare orice interes personal al oamenilor, ca­re au astăzi iniţiativa economică şi să oprească astfel în loc viaţa economică. Exemplul pe care în societa­tea de astăzi îl oferă întreprin­derile de stat, este concludent în această privinţă: întreprinderile de stat sunt aproape nişte în­treprinderi socializate. Proprietarul şi patronul lor este Statul, adică comunitatea, iar administrarea lor se face prin funcţionari reprezentanţi ai co­­lectivităţii­. Or, este cunoscut că aceste întreprinderi — chiar când se bazează pe monopoluri şi alte privilegii — sunt mult inferioare întreprinderilor private, sub ra­portul economic. In ele conduce­rea este mai puţin bună şi ri­sipa — mai ales pe calea infla­ţiei de funcţionari d­e enormă. In sfârşit în aceste întreprin­deri neexistând interes personal şi direct al conducătorilor, fie­care funcţionar nu este preocu­pat decât cum să-şi apere res­ponsabilitatea sa personală, aşa că aceste întreprinderi se amor­ţesc în bi­rocraţie şi în papera­­serie. Celelalte critici care s’au adus socialismului, ni le rezervăm pen­tru «lecţia pe zi» în care vom face critica comunismului, acest văr bun al socialismului. Profesor D­istite Balitua­ne îl Critica socialistiaului Monştrii democraţiei Albert Homigmann Simbol grotesc al atotputerniciei presei jidoveşti în Ţara Românească Cred că din cele ce am scris până acum, opinia publică din această ţară şi-a putut face o idee fidelă şi obiectivă, despre ceea ce reprezintă ca om, ca «zia­rist »şi ca încercată căpetenie de bandiţi, monstrul jidov ALBERT HONIGMAN, fost sfetnicul in­tim al bancherului falit ARIS­TIDE BLANK, fost co-director şi prim redactor al ziarelor jido­veşti ADEVĂRUL şi DIMINEA­ŢA şi actualmente co-director şi co-proprietar al ziarului palesti­nian Lupta. GANGSTERUL, PRIVIT «A VOL D’OISEAU» Dacă ar fi să recapitulăm cele denunţate de noi prin presă aci şi de alţii de la tribuna Parla­mentului, ar trebui să constatăm că acest monstru circumcis, ri­dicat ca un păduche năzdrăvan asupra Capitalei româneşti din ghetto-urile din preajma Târgu­l Cucului, este cea mai reuşită exemplificare a «gazetarului» ji­dan din România. In primul rând e de origină obscură: nimeni nu ştie de unde a apărut, cine-l întreţine, ce ur­măreşte, ce maşinează. Apoi e urât ca o hienă, atât la propriu cât şi la figurat şi sub ori­ce aspect l-ai privi. E destul ca să-ţi apară înainte, gros şi gras, puţind a se­ rânced şi a mahorcă rusească, cu fruntea te­şită şi cu obrazul schimonosit de obrăznicie, pentru a te simţi po­didit de nevoia invincibilă de-ai apăsa măcar odată călcâiul pe vârf­ul nasului. In al treilea rând, Konigmanul e prost ca un burlan de bucătă­rie şi cu desăvârşire agramat şi analfabet. Stilul său, reaminteşte gorila degenerată şi libidinoasă. Din «scrisul» său transpiră ne­contenit dorinţa bolnavă de a pângări, de a batjocori, de a in­sulta necontenit pe aceia cari l-au tolerat să se aciuieze şi să se îmbogăţească printre noi şi în dauna noastră. Honigmanul e­ bine în­­țeles, amoral din născare şi imoral din principiu. Minte, înşeală la cântar, fură, săvârşeşte fără să exste şi fără să crâcneas­că faptele cele mai abomi­natoile. Cu un singur gând, cu o singură preocupare, cu o obsesie unică. Să câş­tige cât mai mult şi cât mai repede din toate aces­tea. În afară de o multitudine de coţcării şi de escrocherii mai mici, această rapace fiară jido­vească a săvârşit o serie de cri­me îngrozitoare, CUNOSCUTE, IDENTIFICATE ŞI CALIFI­­CATE CA ATARE DE CĂTRE JUSTIŢIE: _ A înlesnit introducerea în ţară PRIN CONTRABANDA, a unor cantităţi imense de măr­furi bolşevice, prohibite în re­petate rânduri la import. Su­mele enorme rezultate din co­mercializarea acestor mărfuri prohibite, slujeau apoi la fi­nanţarea tulburărilor şi răscoa­lelor comuniste din România, ca şi la finanţarea presei coruptri­­ce şi sediţioase din Sărindar. Astfel, toate atentatele şi toate «loviturile» bolşe­vice realizate la noi în de­trimentul liniştei publice între 1927 şi 1932, inclusiv marile tulburări de la A­­telierele C. F. R. Griviţa cari au costat viaţa şi li­bertatea atâtor muncitori creştini naivi, au fost plă­tite cu bani aduşi — indi­rect — la Bucureşti de că­tre gangsterul Albert Ho­­nigman. De aşişderi «Rup­ta» după propria mărtu­rie scrisă şi recunoscută în repetate rânduri a mon­strului, a încasat ani de-a rândul, câte 200 mii lei lu­nar din acele fonduri bles­tem­ate. Acelaşi honigman, a organi­zat prin intermediul nepotului său AUREL ŞARF, un oficiu samsaricesc, unde se comerciali­za în stil mare traficul de influ­enţă, escrocheria şi şantagiul. Oficiul acesta samsaricesc se numea — în derâdere de sigur — REPREZENTANTA ROMA­NEASCAl». După ce această REPREZEN­TANTA tâlhărească și jidoveas­că n’a mai putut realiza afaceri veroase pe socoteala Statului, conducătorii ei, de acord cu ho­­nigmanul suprem, s’au oprit la hotărârea ca să lichideze o în­treprindere având un capital e­­fectiv de maximum cincizeci de mii de lei, cu un beneficiu de cel puţin CINCISPREZECE MI­LIOANE. In consecinţă, ei au dat foc hardugh ai Reprezen­tanţei, după ce au asigurat-o în prealabil şi au încasat apoi o primă de asigurare de UNSPRE­ZECE MILIOANE lei, dintre cari patru milioane, partea ziarului LUPTA ! Această primă nu s’a putut încasa însă, de cât după o lungă înşiruire de falsuri, de escrocherii şi de şantagii. INEXPLICABILELE EZI­­TARI Şl LAPSURI ALE AUTORITĂŢII Şl JUSTIŢIEI Dacă Konigman ar fi fost un simplu borfaş el ar fi suportat cu siguranţă toate consecinţele isprăvilor sale criminale. Cu alte cuvinte, ar fi în momentul de fa­ţă pensionarul perpetuu al OC­NELOR MARI. Dar el era mai rău de­cât un borfaş de rând: el era un mentor (jidan) al opiniei publice; era în situaţia de a face rău, de a provoca dezastre ireme­diabile cu infinit mai mare uşu­rinţă de­cât ori­care alt găinar. Deci, SE IMPUNEA CA EL SA FIE PEDEPSIT MULT MAI AS­PRU, IMEDIAT CE A FOST DESCOPERIT. In realitate însă — și aci în­cepe partea cu adevărat abomi­nabilă a procesului — jidanul a fost acoperit cu o suspectă, cu o criminală perseverenţă, ch­iar după ce a fost identificat ca spion, contrabandist, traficant de influenţă, şantagist şi incendia­tor. Aşa, de exemplu, după desvă­­luirea marilor contrabande de mărfuri sovietice, ALBERT HO­NIGMAN a fost arestat pe loc, clasificat numărul 1 printre acu­zaţi şi înfundat la Văcăreşti. Mandatul lui de arestare a fost confirmat până şi de supre­ma instanţă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE. Şi desigur că, lă­sat numai pe seama justiţiei, hi­dosul tâlhar ar fi înfundat cu si­guranţă ocna­­Dar procesul n’a fost lăsat numai pe seama justi­­ţiei şi el nu s’a judecat în con­­diţiuni normale. Francmasonii, politiciani putregăiţi şi şper­­ţarii şi-au băgat şi ei coada". Rezultatul: pentru sal­varea respingătorului cri­minal a fost modificată o lege, iar eî a putut fi făcut scăpat, îi chestiisnea cu incen­diatorii, cu şantajul şî cu unsprezece milioane înfu­lecate Şi într’o singură în­­ghiţită sirsn, lucrurile au fost învârtite şi mai frumos: marii vătafi de bandă, ca­pii tuturor răutăţilor în frunte cu­ giganticul liofo­­m­ean şi asasin Albert //O­­nitsman, au fost scoşi pur şi simplu din catuză. adrian baltag

Next