Buna Vestire, martie 1937 (Anul 1, nr. 11-32)
1937-03-06 / nr. 11
«BUNIA VESTIRE» OEÎBilfEjUUE PMIAHENTME Măsurile de ordine ale guvernului în discuţia Camerei şi Senatului. Discursurile d-lor octaviai Goga ţi a. c. Buza Şercuţa se deschide la ora 4,5 d. a., sub preşidenţia d-lui N. N. Săveanu. Pre banca ministerială d-nii Djuvara şi Alimănişteanu. D. SCRIDON vorbeşte la sumar despre un articol apărut în România Nouă, D. OCTAVIAN GOGA examinează măsurile care le-a luat guvernul pentru pacificarea spiritelor şi pentru întronarea liniştei în ţară. Cea dintâi măsură este închiderea universităţilor. «Se dă un aspect moral foarte foarte puţin corespunzător şi realităţilor şi intereselor ţării noastre — spune d-sa. Se dă impresia că la această crimă de la Iaşi este solidară întreaga studenţime. Toată studenţimea din ţară este răspunzătoare pentru acest lucru?» «Intr’o vreme când la universităţi e linişte — sau la unele universităţi, absolută linişte — ne pomenim deodată cu închiderea universităţilor». «Ce va zice ţara şi ce va zice mai ales străinătatea, cum va judeca lucrurile având în faţa ei hotărârea că tot învăţământul universitar din România este pur şi simplu suspendat?» «Noi nu putem să îngăduim — când zic noi, cred că şi da. — ca să dăm impresia că un vânt de nebunie colectivă a atins tineretul universitar din ţara noastră». «Şi la toate acestea, se mai adaogă şi alte lucruri. Tineretul scos de la universităţi, din cadrul îndeletnicirilor lui normale, scos din viaţa lui ele studiu şi din viaţa lui Colectivă, individualizat fiecare ins şi trimis acasă, se anarhizează». «Eu cresc in gazetă azi, domnilor deputaţi, că guvernul Pune la dispoziţie, y* .'«ama studenţilor, trenuri ca să plec» ■pe la casele lor, să se scape de ei, de doi, din Bucureşti, de la Cluj, de la Iaşi. Apoi, in ce priveşte pe cei 40.000 de studenţi trimişi acasă, închipuiţi-vă dv. care este consecinţa ? Vreţi linişte în ţară ? întorşi acasă, fiecare din aceşti studenţi, în mod normal, vor lua contact cu părinţii lor, cu rudele lor, va fi un colocviu reciproc, se vor întreba unii pe alţii cari sunt pricinile pentru cari au plecat acasă. Vreţi linişte? Nu veţi avea linişte. Sunt măsuri toate acestea cari laolaltă vor atrage după sine şi mai mare efervescenţă în ţară? D. V. PRELIPICEANU: Vreau să D. OCTAVIAN GOGA: Trecând la al doilea punct, închiderea căminarilor, doresc să vă atrag atenţiunea că mi se pare deasemenea o măsură pripită. S’a vorbit aici numai despre două Categorii de căminuri, despre căminuirile orfanilor de răsboi şi despreacel cămin în care sunt studenţiiveniţi aici de dincolo de hotare. «Eu pun în întregime chestiunea câminurilor. In definitiv ce sunt aceste căminuri? Sunt adăposturi sărace pentru tinerii noştri săraci, jeam dela răsboi încoace ies dela fără, trec arici acest exod de care vorbeam eri dela sate la oraşe şi reprezintă pe copiii ţăranilor noştri. Că sufletul lor este în clocot ! Să-l remediem, să ne coborîm în acel suflet. «Dv., domnilor deputaţi, cred că vă daţi seama că acest tineret care trăeşte în condiţiuni materiale foarte grele, şi nn condiţiuni de ordin moral umiliotare care trece pe sub furcile caudine a umilinţei, care a trăit o viaţă de mizerie absolută şi fizică şi morală acest tineret cu sensibilitatea lui nu trebue anarhizat, nu trebue aruncat în stradă. A închide căminurile înseamnă a-i scoate din orice cadru de supraveghere şi a-i trimite pe unii pe stradă iar pe alţii pe la casele lor cu toate consecinţele. Eu protestez împotriva acestui lucru şi cred că măsura este pripită». D-sa spune în continuare, că mai toate căminurile sunt sau rezultanta contribuţiunei judeţelor, sau dacă nu sunt acţiuni de caritate, nu sunt câtuşi de puţin rezultanta unor acţiuni de stat. Generozitatea statului pentru studenţimea română a fost foarte măsurată. STUDENŢII OPRIŢI SA FACA POLITICA? Interzicerea studenţilor să facă parte din vrun partid politic sau să participe la manifestaţiuni politice, sub sancţiunea exmatriculării este o măsură greşită. «Cum adică, exerciţiul drepturilor politice la acela care sunt majori se poate suprima? Când un tânăr student împlineşte 21 de ani atunci el intră conform legilor în vigoare în deplinul exerciţiu al drep în care d-sa este acuzat de a fi intervenit să se muşamalizeze chestiunea jidanului Wieder Moise, la care autorităţile au descoperit un depozit de dinamită. Respinge calomniile susnumitului ziar. atrag atenţia domnule deputat Goga, dacă îmi permiteţi, asupra următorului fapt : Este un cămin al orfanilor de război studenţi. Ei sunt în număr de câteva sute. Acest cămin este condus de un ofiţer invalid de răsboi. Aceşti studenţi cari nu au părinţi, sunt acum fără cruţare mânaţi din cămin afară şi trimişi pe la casele lor, deşi ei nu au case. D. OCTAVIAN GOGA: Trimişi le stradă. I. V. PERLIPICEANU: Cu acest prilej, ei mi-au arătat amărăciunea şi desnădejdia lor printr’o delegaţie care a venit la mine şi care m’a întrebat: dar noi, cari nu avem părinţi şi cari şi în timpul vacanţei şi al verei stăm tot aci, în cămin, unde ne ducem? Ne scoate afară fără nici o cruţare. Ţin eu această ocazie să aduc la cunoştinţa Camerei şi această întâmpinare a studenţilor orfani de război,urilor lui politice? O să intervină situaţiunei foarte paradoxale. Vasăzică tânărul student nu va avea drepturi politice şi va fi exmatriculat. Tineretul nostru să fie aşa de vitreg tratat de noi, să-i spunem cătificat aşa de trist, să-i spunem că nu are dreptul să-și manifeste opiniile politice ! Domnilor, eu nu vreau să mă ocup mai pe larg de clocotul tinereretului universitar, dar îmi dau perfect seama că la 21 de ani există o stare sufletească determinantă de altruism, de generozitate, de avânt, de entuziasm în faţa marilor probleme naţionale. Dacă cineva ar vrea tot veacul al XIX-lea la noi să-l caracterizeze în toată evoluţia lui politică, cred că n’ar fi greşită această definiţie: «reformele României, mişcarea tinerească». Din anul 1848 dacă vreţi, de la Bălcescu şi Avram Iancu cari erau studenţi şi până astăzi în toată evoluţia de simţire şi gândire politică a neamului, tineretul a fost avantgarda mişcărilor naţionale la noi, înainte de război, mişcarea de altruism, de mâini furate, de protestare, de apropiirea graniţelor, cine a făcut-o dacă nu aceşti studenţi? Acum, acestor studenţi, acestui corp de elită ca simţire românească, noi să-i retragem drepurile fireşti, politice, de a-şi manifesta opiniile lor ? Nu, domnilor, îndrumarea tineretului pe căi bune, creşterea tineretului in mod normal, scoaterea tineretului de sub aceste furci caudine ale umilinţei in care trăeşte, acestea trebuesc făcute, nu însă înlăturarea tineretului cu totul dela manifestarea ideilor lui în faţa situaţiunilor politice. A scoate tineretul din mişcarea politică, adică a-l priva de dreptul fuesc de a-şi arăta părerile în faţa mailor curente de simţire şi de gândire, care agită neamul, ar echivala pur şi simplu cu înlăturarea mişcării naţionale, cu strivirea mişcării naţionale. SE CONTESTA PREOŢILOR DREPTURILE DE A LUA PARTE LA MIŞCAREA NAŢIONALA Mai departe oratorul demonstrează cât de greşit se procedează, contestându-se preoţilor dreptul de a lua parte la mişcarea naţionalistă. Se jaca o greşilă. Să se lase liberă manifestarea gândirii şi simţirii preoţimei, fiindcă ea, ca şi în trecut, se află pe adevăratul făgaş al istoriei. Preoţimea noastră spune d-sa, în tot cursul vremurilor, a fost în fruntea mişcărilor noastre naţionale Daţi-mi voe, mie în această privinţă, să vă spun câteva cuvinte, mie nu numai că sunt fiu de Preot, dar sunt dintr-o regiune unde, dacă nu ar fi intervenit rolul preoţilor în viaţa noastră politică, însăşi existenţa noastră de stat ar fi fost primejduită. Preoţi cu crucea în frunte am avut noi în treptul nostru şi potrivit rânduelii acestei tagme, atribuţiilor istorice ale peroţimei se îndeplineşte misiunea preoţilor şi astăzi, când preoţii sunt susceptibili la curentele de simţire şi de gândire care agită organismul sufletesc al neamului nostru. Noi nu putem să înfrânăm într’un Şedinţa se deschide la ora 4.30 sub preşedenţia d-lui Purcăreanu. Pe banca ministerială d-nii D. luca, Ştefanescu, Goangă, Paul Angelescu şi dr. C. Angelescu. I. P. S. S. Patriarhul MIRON arată că după ce capii tuturor partidelor politice s-au pronunţat împotriva asasinatului de la Iaşi, Biserica Română se declară categoric împotriva oricărui atentat, crime sau violenţe, fiindcă nu există biserică creştină şi nici o altă biserică care să aprobe asemenea crime. D. A. C. CUZA nu înţelege cum ar putea fi motivele acestui asasiat. După părerea d-sale numai d. Costăchescu ar putea să explice fiindcă aceste motive nu pot fi căutate decât în simpatiile ce le are d. Dralu în masa antifasciştilor sau comuniştilor. D. COSTACHESCU spune că oricare ar fi motivele la vârsta d-sale d. Cuza nu poate să aprobe atentatul. D. A. C. CUZA nu aprobă atenta- tul dar înnainte de a veini guvernul cu măsurile ce le-a găsit de cuvintă mai bine ar fi găsit întâi pe atentatori. Protestează în faţa faptului că pentru 3-4 atentatori 31—40.010 de studenţi au fost lipsiţi de cursuri Guvernul nu face prin acest gest decât să infiltreze în sufletele lor desnădejdea şi disperarea. Protestează energie contra acestei măsuri. S-a interzis studenţilor de a face politică. Este absurd bine să facă atunci plitică, să lumineze cu lumina luata de la Universitate masa poporului ce zace în întunerec. Arată de asemenea, că guvernul a luat şi măsura de a se interveni pe lângă I. P. S. S. Patriarhul de a se pedepsi preoţii ce fac politică. Dacă studenţii şi preoţii nu vor face politică atunci nu mai rămân decât agenţii electorali şi comuniştii. Măsurile luate insă sunt inutile findcă studenţii nu pot fi îndepărtaţi de la crezul lor. Cine vine cu asemenea măsuri arbitrare dovedeşte că nu mai este la înălţimea chemării şi deci să se retragă. I. P. S. S. NICULESCU mitropolit unit înfierează acest atentat ce dezonorează neamul şi ideea creştină ce este la baaz acestui stat. Declară că acest gest trebue înscris în cartea neagră a neamului. COMUNICĂRI A. SAMOIL, comunică min. de finanţe un memoriu din partea văduvelor de război cari au pensii de mizerie. APOSTOL POPA face o comunicare min. de finanțe pentru a veni cu un proect de lege, pentru modificarea art. 46 din legea veniturilor publice. D. D. IUCA depune proectul de lege pentru organizarea artelor plastice în numele ministrului cultelor. D. MARIUS GEORGESCU depune un proect de lege pentru modificarea învăţământului superior. ORDINEA DE ZI Discuţia generală a proectului de lege pentru complect, unor dispoziţiuni din legea înv. univ. raportor d. Diaconescu. D. N. IORGA arată că acest proect de lege nu era necesar în faţa unor alte legi cari trebueau să primeze. Anarhia nu se poate corecta prin acest biet proect de lege. Arată totfel sau altul manifestarea limpede a tagmei preoţeşti şi nu putem să stânjenim preferinţele tagmei preoţeşti faţă de un curent de gândire sau faţă de alt curent de gândire». Preoţime are în suflet dragoste şi ură. Dragoste pentru mişcările care pleacă de la altar şi se întorc la altar. Ură pentru acei care sapă la temelia ţării. Tot ce aţi făcut sunt gesturi dezordonate, care denotă fierberea din rândurile dvs. D. ministru al cultelor răspunde că măsura guvernului de a opri preoţimea de la manifestaţii politice, priveşte numai pe acei preoţi care îndeamnă la răzbunare şi crimă. Este necesar ca preotul să rămână în politică, dar politica să o facă în afara bisericei. Se intră în ordinea de zi, luându-se în discuţie proectul de lege pentru organizarea şi încurajarea agricultura. Şedinţa se ridică la ora 9i, deodată lipsa de eficacitate a acestei legi. Arată că d-sa va combate articol cu articol acest proect care dacă nu poate fi înlocuit cel puţin să poată fi îndreptat dar, fiind la sfrâşitul sesiunei era mult mai bine să fi contat şi timpul şi cerneală de tipar ce se prăpădeşte în vânt cu acest proect. D. COSTACHESCU cere deasemenea ca acest proect să ,îju devină o literă de lege fiind grădit pe temelii cât se poate de şubrede. Arată că nu se. poate trece acest proect la care s’a cerut urgenţa extremă când în primul rând nu au primit nici răspunsul Universităţilor. Fiindcă statul care este vinovat de situaţia tulbure de azi vrea să facă o diversiune scoţând ţapi ispăşitori pe profesorii universitari. Repune apoi în discuţie etentatul de la Iaşi. D. MANOILESCU arată ca să Precize ca până la aceasta oră nu se ştie dacă atentatorii sunt sau nu studenţi. D. STOICESCU face o critică asupra acestui proect, dar arată că în fond el are şi părţi bune. Cere deci votarea proectului. D. HURMUZESCU combate proectul fiindcă este o greşală a acuza însăş cea mai de elită pătură a ţării pătura prof. universitari, de pactizare şi singurii vinovaţi de anarhizarea tineretului de azi. D. prof. dr. DANIELOPOL susţine proectul de lege arătând că nu este posibil a se admite ca acest proect depus de însăşi doi profesori univ. jigneşte universitatea. D. STEFANESCU GOANGA arată că tocmai pentru că Universitatea să fie fără pată a depus acest proect. Şedinţa se ridică la ora 8,15. I. M. ■—’S. • --- • — Discursul d-lui Octavian Goga închiderea caminurilor ţidinta din 3 Martie 1937 D. OCTAVIAN GOGA D. A. C. CUZA SENATUL Deja „Frontul Românesc“ Joi 4 Martie a. c. ora 7 seara, la Cercul de Studii al «Frontului Românesc» din B-dul Elisabeta 8 et. 2, va conferenţia d. avocat Grigore Ed. Ghica despre: «Justificarea reacţiunei elementului naţional». Conferinţa va fi prezidată de d. C. Angelescu, preşedintele organizației Capitalei a «Frontului Românesc». Neutralitatea permanenta a Statelor Unite WASHINGTON, 3 (Undor). — Senatul a adoptat azi proectul de lege cu privire la neutralitatea permanentă a Statelor Unite. Proectul a fost trimis la Camera Reprezentanților spre a''fi votat și de această adunare Audienţe la Suveran Mareşalatul Curţii Regale face cunoscut următoarele: In ziua de 3 Martie 1937 Maiestatea Sa Regele a primit în cursul dimineţii în audienţă de lucru pe: D. Gheorghe Tătărescu, preşedintele consiliului de miniştri şi ministru de interne. D. ing. Radu Irimescu, ministrul aerului şi marinei. D. Vasile P. Sassu, ministrul justiţiei şi ad-interim la ministerul agriculturei şi domeniilor. D. dr. I. Costinescu, ministrul sănătăţii şi ocrotirilor sociale. Noul mareşal al Palatului . colonel adjutant regal Ernest Urdăreanu a fost numit mareşal al Palatului. Mareşalul Palatului împlineşte la noi un rol deosebit de important dar de ajuns de puţin cunoscut de marele public. Dânsul este şeful Casei Militare şi Civile a Maiestăţii Sale Regelui. In această calitate în grija sa sunt date toate legăturile pe care cetăţenii individual le pot avea cu Majestatea Sa Regele. Astfel de la un fost prim ministru, care solicită o audienţă Maiestăţii Sale, până la invalidul de război, care adresează o petiţie în care-şi spune durerile, toţi intră în contact cu mareşalul Palatului. De aceia numirea ca mareşal al Palatului a unui om tânăr cu multiple calităţi, cu un deosebit tact şi cu o mare putere de muncă, cum este d. colonel Urdăreanu nu poate decât să bucure de toţi acei care doresc cât mai mulţi tineri la locurile de răspundere. Cea dintâi şi cea mai gravă în- vinuire care se aduce socialismu- u lui şi mai ales socialismului marxist este privitoare la concepţia despre lume şi despre viaţă care stă la baza acestei doctrine. Toată filozofia socialistă, este o filozofie materialistă. De altfel, concepţia lui Marx a născut pe urma studiilor istorice făcute de dânsul din care el a tras concluzia — exagerată dacă nu falsă — că factorul determinant în toate faptele istoriei este interesul material. Cu alte cuvinte, toate marile evenimente din Viaţa popoarelor nu sunt urmarea unor aspiraţiuni de ordin sufletesc, nu sunt rezultatul unor năzuinţi religioase sau naţionale ci bogăţie şi putere materială. Acest materialism filozofic care trădează origina evreiască a lui Karl Marx, este contestat şi negat de toţi cei care îşi dau seamă că popoarele se conduc de atâtea ori de motive ideale şi chiar mistice. Cum s’ar explica oare cruciadele, războaele religioase şi chiar războaele naţionale, în care bogăţia care se distruge este de multe ori mai mare decât cea care se câştigă, dacă popoarele nu s’ar lăsa bucuros conduse de îndemnuri lăuntrice dezinteresate? Dar, în afară de aceasta, se impută socialismului că reduce toată problema economică la o problemă de repartiţie, atunci când dezvoltarea din ce în ce mai mare a producţiei este condiţia de existenţă şi de propăşire a societăţii omeneşti. Socialismul urmărind să împartă cât mai bine produsul muncii în favoarea lucrătorilor până la a anihila total partea patronilor şi a conducătorilor economici, riscă să omoare orice interes personal al oamenilor, care au astăzi iniţiativa economică şi să oprească astfel în loc viaţa economică. Exemplul pe care în societatea de astăzi îl oferă întreprinderile de stat, este concludent în această privinţă: întreprinderile de stat sunt aproape nişte întreprinderi socializate. Proprietarul şi patronul lor este Statul, adică comunitatea, iar administrarea lor se face prin funcţionari reprezentanţi ai colectivităţii. Or, este cunoscut că aceste întreprinderi — chiar când se bazează pe monopoluri şi alte privilegii — sunt mult inferioare întreprinderilor private, sub raportul economic. In ele conducerea este mai puţin bună şi risipa — mai ales pe calea inflaţiei de funcţionari de enormă. In sfârşit în aceste întreprinderi neexistând interes personal şi direct al conducătorilor, fiecare funcţionar nu este preocupat decât cum să-şi apere responsabilitatea sa personală, aşa că aceste întreprinderi se amorţesc în birocraţie şi în paperaserie. Celelalte critici care s’au adus socialismului, ni le rezervăm pentru «lecţia pe zi» în care vom face critica comunismului, acest văr bun al socialismului. Profesor Distite Balituane îl Critica socialistiaului Monştrii democraţiei Albert Homigmann Simbol grotesc al atotputerniciei presei jidoveşti în Ţara Românească Cred că din cele ce am scris până acum, opinia publică din această ţară şi-a putut face o idee fidelă şi obiectivă, despre ceea ce reprezintă ca om, ca «ziarist »şi ca încercată căpetenie de bandiţi, monstrul jidov ALBERT HONIGMAN, fost sfetnicul intim al bancherului falit ARISTIDE BLANK, fost co-director şi prim redactor al ziarelor jidoveşti ADEVĂRUL şi DIMINEAŢA şi actualmente co-director şi co-proprietar al ziarului palestinian Lupta. GANGSTERUL, PRIVIT «A VOL D’OISEAU» Dacă ar fi să recapitulăm cele denunţate de noi prin presă aci şi de alţii de la tribuna Parlamentului, ar trebui să constatăm că acest monstru circumcis, ridicat ca un păduche năzdrăvan asupra Capitalei româneşti din ghetto-urile din preajma Târgul Cucului, este cea mai reuşită exemplificare a «gazetarului» jidan din România. In primul rând e de origină obscură: nimeni nu ştie de unde a apărut, cine-l întreţine, ce urmăreşte, ce maşinează. Apoi e urât ca o hienă, atât la propriu cât şi la figurat şi sub orice aspect l-ai privi. E destul ca să-ţi apară înainte, gros şi gras, puţind a se rânced şi a mahorcă rusească, cu fruntea teşită şi cu obrazul schimonosit de obrăznicie, pentru a te simţi podidit de nevoia invincibilă de-ai apăsa măcar odată călcâiul pe vârful nasului. In al treilea rând, Konigmanul e prost ca un burlan de bucătărie şi cu desăvârşire agramat şi analfabet. Stilul său, reaminteşte gorila degenerată şi libidinoasă. Din «scrisul» său transpiră necontenit dorinţa bolnavă de a pângări, de a batjocori, de a insulta necontenit pe aceia cari l-au tolerat să se aciuieze şi să se îmbogăţească printre noi şi în dauna noastră. Honigmanul e bine înțeles, amoral din născare şi imoral din principiu. Minte, înşeală la cântar, fură, săvârşeşte fără să exste şi fără să crâcnească faptele cele mai abominatoile. Cu un singur gând, cu o singură preocupare, cu o obsesie unică. Să câştige cât mai mult şi cât mai repede din toate acestea. În afară de o multitudine de coţcării şi de escrocherii mai mici, această rapace fiară jidovească a săvârşit o serie de crime îngrozitoare, CUNOSCUTE, IDENTIFICATE ŞI CALIFICATE CA ATARE DE CĂTRE JUSTIŢIE: _ A înlesnit introducerea în ţară PRIN CONTRABANDA, a unor cantităţi imense de mărfuri bolşevice, prohibite în repetate rânduri la import. Sumele enorme rezultate din comercializarea acestor mărfuri prohibite, slujeau apoi la finanţarea tulburărilor şi răscoalelor comuniste din România, ca şi la finanţarea presei coruptrice şi sediţioase din Sărindar. Astfel, toate atentatele şi toate «loviturile» bolşevice realizate la noi în detrimentul liniştei publice între 1927 şi 1932, inclusiv marile tulburări de la Atelierele C. F. R. Griviţa cari au costat viaţa şi libertatea atâtor muncitori creştini naivi, au fost plătite cu bani aduşi — indirect — la Bucureşti de către gangsterul Albert Honigman. De aşişderi «Rupta» după propria mărturie scrisă şi recunoscută în repetate rânduri a monstrului, a încasat ani de-a rândul, câte 200 mii lei lunar din acele fonduri blestemate. Acelaşi honigman, a organizat prin intermediul nepotului său AUREL ŞARF, un oficiu samsaricesc, unde se comercializa în stil mare traficul de influenţă, escrocheria şi şantagiul. Oficiul acesta samsaricesc se numea — în derâdere de sigur — REPREZENTANTA ROMANEASCAl». După ce această REPREZENTANTA tâlhărească și jidovească n’a mai putut realiza afaceri veroase pe socoteala Statului, conducătorii ei, de acord cu honigmanul suprem, s’au oprit la hotărârea ca să lichideze o întreprindere având un capital efectiv de maximum cincizeci de mii de lei, cu un beneficiu de cel puţin CINCISPREZECE MILIOANE. In consecinţă, ei au dat foc hardugh ai Reprezentanţei, după ce au asigurat-o în prealabil şi au încasat apoi o primă de asigurare de UNSPREZECE MILIOANE lei, dintre cari patru milioane, partea ziarului LUPTA ! Această primă nu s’a putut încasa însă, de cât după o lungă înşiruire de falsuri, de escrocherii şi de şantagii. INEXPLICABILELE EZITARI Şl LAPSURI ALE AUTORITĂŢII Şl JUSTIŢIEI Dacă Konigman ar fi fost un simplu borfaş el ar fi suportat cu siguranţă toate consecinţele isprăvilor sale criminale. Cu alte cuvinte, ar fi în momentul de faţă pensionarul perpetuu al OCNELOR MARI. Dar el era mai rău decât un borfaş de rând: el era un mentor (jidan) al opiniei publice; era în situaţia de a face rău, de a provoca dezastre iremediabile cu infinit mai mare uşurinţă decât oricare alt găinar. Deci, SE IMPUNEA CA EL SA FIE PEDEPSIT MULT MAI ASPRU, IMEDIAT CE A FOST DESCOPERIT. In realitate însă — și aci începe partea cu adevărat abominabilă a procesului — jidanul a fost acoperit cu o suspectă, cu o criminală perseverenţă, chiar după ce a fost identificat ca spion, contrabandist, traficant de influenţă, şantagist şi incendiator. Aşa, de exemplu, după desvăluirea marilor contrabande de mărfuri sovietice, ALBERT HONIGMAN a fost arestat pe loc, clasificat numărul 1 printre acuzaţi şi înfundat la Văcăreşti. Mandatul lui de arestare a fost confirmat până şi de suprema instanţă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE. Şi desigur că, lăsat numai pe seama justiţiei, hidosul tâlhar ar fi înfundat cu siguranţă ocnaDar procesul n’a fost lăsat numai pe seama justiţiei şi el nu s’a judecat în condiţiuni normale. Francmasonii, politiciani putregăiţi şi şperţarii şi-au băgat şi ei coada". Rezultatul: pentru salvarea respingătorului criminal a fost modificată o lege, iar eî a putut fi făcut scăpat, îi chestiisnea cu incendiatorii, cu şantajul şî cu unsprezece milioane înfulecate Şi într’o singură înghiţită sirsn, lucrurile au fost învârtite şi mai frumos: marii vătafi de bandă, capii tuturor răutăţilor în frunte cu giganticul liofomean şi asasin Albert //Onitsman, au fost scoşi pur şi simplu din catuză. adrian baltag