Buna Vestire, septembrie 1937 (Anul 1, nr. 153-177)
1937-09-01 / nr. 153
Directori : DRAGOȘ PROTOPOPESCU ANUL I. No. 153e pagini 3 lei wiAn UD&n Dc lrPTA npcîtuima n « dac 11 a, lAdminis iratia : I / Direcţia Administraţi» 4 85.62 ABONAMENTE: BUCUREȘTI I 11 an Lei 700 II Bulevardul Elisabeta 12, etaj II. I TELEFOANEI Redact.a..................... 4.84.34 Comune urbane 6 luni „ 35oJ Comune rurale ț i an Lei 50® 6 luni , 25, 3 luni , 125 TOMA VLADESCUI Vizitarea minelor Şorecani Convoiul maşinilor porneşte spre agatul Şorecani împodobit cu arcuri de verdeaţă. La cazinoul muncitorilor, invitaţii servesc micul dejun. Maşinile coboară spre gura mineiPrin galeriile ventilate oaspeţii pornesc în vagonete spre locul de abataj, unde pe brânci la lucru minerii scot din inima pământului cărbunele strălucitor In scurt popas la capela din interitoriul minei. Acolo, în fiecare dimineaţă, înainte de a-şi începe istovitoarea muncă, îngenunchează minerii cerând protecţia Celui Atotputernic. Cerul se înseninează. Convoiul porneşte spre biserica din sat, clădită de curând de administraţia minelor, în satul care de multă vreme nu-şi mai înălţase “shii către Cer. Impresionanta solemnitate dela Leghea Şorocani Clujul sosise la LegheaŞorecam■ lor împreună cu satele din ţinut, în frunte cu distinşii oaspeţi, cari au ţinut să pecetluiască, cu prezenţa lor victoria românismului într'un ţinut complect înstreinat. Au sosit dela Cluj: P. S. Nicolae Colan episcopul Clujului şi d-nii Al. Vaida Voevod preşedintele Frontului Românesc, general Ivaşcu comandantul brigăzii de artilerie, d-na şi a. general Mehedinţi comand. corpului 6 teritorial, Punea prefectul judeţului, păr. Man, ing. Gh. Zeicu inspectorul regimului silvic, etc. etc Convoiul maşinilor este primit la Leghea de uratele mulţimii venită din satele vecine, în frumoasele porturi naţionale. OFICIEREA SERVICIULUI DIVIN In faţa casei de odihnă a minerilor, pe terasa principală, ia loc întreaga asistenţă venită de la Bucureşti şi Cluj. P. S. Episcopul Colan înconjurat de un sobor de preoţi încep oficierea serviciului divin. Răspunsul corului străbate spre culmile împădurite ale dealurilor, cari înconjoară staţiunea, pierzându-se într’un prelung ecou pe văile ce dau spre sate. După ruga de mulţumire către Dumnezeu, P. S. Episcopul Colan s’a adresat întregei adunări prin următoarele cuvinte: *)Miercuri I Septemb. 1937 Afirmarea înaltului comandament al muncii româneşti Inaugurarea stafiunei balneo - climaterice a minerilor Discusirilor P. i. ipistopului Nicolas (olan și akor, M. Hasaescu, Vaier Pop, D. R. loanitescu, Giornel Gheorghiu. Banchetul — fiostul d-lui Hanoilesci, cuvintarea d-lui Morar Sahnil. — Discursul d-lui Al. Vaida Voevod — La orele 7 şi jumătate, în gara frumos pavoazată a satului Aghireş, coboară invitaţii sosiţi de la Bucureşti, pentru a participa la sărbătoarea inaugurării staţiei balneoclimaterice a Minelor Şorocani. Întâmpinaţi de d. profesor Mihail Manoilescu, administratorul delegat al minelor, întreaga asistenţa coboară din vagoanele cu paturi. Din Bucureşti au sosit d-nii: Vaier Pop ministrul industriei şi comerţului, D. R. Ioanitescu fost ministru, Georgel Gheorghiu directorul general al U. G. I. R.-ului, prof. ing. Cristea Niculescu, prof. ing. Cassasovici, Emil Marian, George Trancu directorul Băncii Comerciale Române, Ion Manoilescu, directorul Băncii Timișoara, ing. Hossu dir. cfr., consilier Brăneanu ing. Teodoroff dir. Creditului Industrial, Virgil Cotova, directorul portului Constanța, dr. I. Bădărău dir. spitalului cfr. No. 2, ing. Drăgulănescu, directorul Concordiei, dr. Adem, col. Vasiliu directorul Creditului Carbonifer, Gh. Galeriu director Nitrogen, Cezar Hărjescu director general la ministerul industriei, Joldea Rădulescu directorul ziarului Frontul, Dragoș Protopopescu dir ziarului «Buna Vestire», Florin Demetrescu dir. ministerului industriei, Ing. Augustin inspector cfr., Marius Drăgulescu, dir. ministerul industriei, Mircea Pienescu redactor al ziarului „Curentul», Ștefănescu Gruin, E. Ştefanovici, V. Damaschin, Viţeanu, V. Mocanu, Măndăchescu, Panaite ziarişti Bucureşti, etc., etc. In dată, d. prim pretor a prezintat d-lui ministru oficialităţile locale, ţinând apoi următoarea cuvântare* DISCURSUL PRIMULUI PRETOR Excelenta Voastră d-le ministru, Regiunea «Şorecani», — cea mai importantă regiune din plasa Ahireşu — îmbracă azi haina de mare sărbătoare! Se inaugurează staţiunea balneară şi de odihnă «Leghea Şorecanilor» a funcţionarilor şi minierilor de la minele Şorecani, — realizare ce constitue un nou şi preţios inel în lanţul de înfăptuiri româneşti a acestei întreprinderi. Apoi adresându-se d-lui ministru Vaier Pop: Excelenţă, — venind astăzi în mijlocul nostru ca să patronaţi sărbătoarea care este în adevăr a tuturor inimilor cari simt şi pulsează româneşte — ne daţi o nouă dovadă de sinceră dragoste de neam ce animă şi de sprijinul desinteresat ce înţelegeţi să acordaţi tuturor înfăptuirilor realizate în interesul românismului. Bucuria noastră este îndoită când vedem, că din prilejul serbărei de astăzi, veniţi să încununaţi cu înalta Voastră autoritate, rezultatul muncii depusă cu atâta râvnă şi dragoste de neam de către distinşii fii ai Neamului Românesc, colaboratori din viţă de boeri moldoveni, a fraţilor Manoilescu, în slujba aceluiaş naţionalism curat românesc, cari prin întreprinderea românească icnită într’o regiune ce a fost aproape complect înstrăinată de sufletul Neamului Românesc, au ridicat stindardul revendicărilor de «restitutio in integrum» a drepturilor la viaţa de Stat a Naţiunei Române pe veci întregită în hotarele ei etnice şi istorice. Fie, ca această pecetluire a unei înfăptuiri româneşti, realizată de fraţii Moldoveni în pământul Ardealului desrobit, să constitue o nouă afirmare, a unităţii sufleteşti a Neamului Română traiți în tumul şi anii — Inălţătoarea festivitate de la Leghea-Şorocani ASPECTE Cugetătorul subtil şi feminin care era ERNEST RENAN, mărturisirea în ultimile pagini ale operii sale că regretă de-a nu mai putea vieţui îndeajuns spre a vedea verificându-se pe teren teoriile socialiste ce începuse a fi la modă pe vremea lui. Din mărturisirea lui însă transpira ca o undă de dureoasă îngrijorare. Şi pe bună dreptate, fiind Renan era un om prea subţire şi dotat cu o prea solidă cultură creştină şi istorică, spre a nu-şi da seama că o mişcare ce începe cu negarea lui Dumnezeu şi a spiritului, poate sfârşi altfel decât în cea mai fioroasă dintre mutilările sufleteşti, în faliment şi în sânge. Lucru care- după cum ştii — s-a şi întâmplat. Desigur că dintre numeroşii oameni subţiri, cari au participat cri. Duminică, la sărbătoarea muncitorească şi românească dela LEGHEA ŞORECANILOR, nici unul nu va mai fi muncit de dorinţa de a şti în ce spirit şi cu ce mijloace va rezolva STATUL LEGIONAR marea problemă socială lăsată nouă ca o moştenire falimentară de către regimul capitalist, deoarece au avut în faţa ochilor un exemplu concret de viaţă nouă colectivă, născută din tradiţiile noastre creştine, grefată pe un fond românesc viguros şi disciplinat, în spirit şi în doctrină legionară. Pentrucă în adevăr şi mai ales în ceeace ne priveşte pe noi Românii singură Mişcarea Legionară s’a dovedit capabilă să rezolve în chip cinstit, bărbătesc, eroic, marea problemă socială a veacului, fără de care desăvârşita noastră victorie naţională nu va fi cu putinţă. Dovada ? Singură soluţia sa s’a impus. Ieri ni s’a demonstrat acest lucru prin fapte, care după cum se ştie e o demonstraţie tot după maniera legionară. Vă amintiţi cum ZOLA, caracteristic scriitor de stânga, a încercat să arate cu un episod cules din viaţa minierilor («GERMINAL») că luptele dintre clasele sociale au un caracter de teribilă şi implacabilă fatalitate şi că acest conflict nu o poate sfârşi decât în sânge, sub năruiri catastrofice şi dezastre. In cazul nostru, o coincidenţă bizară a făcut ca, o mână de luptători şi de ingineri Români, tocmai prin experienţele realizate cu minierii şi în jurul unei mine de cărbuni, să ne arate că războiul permanent dintre clase e o stare socială morbidă, un simptom de putreziciune şi demenţă, în vreme ce colaborarea activă dintre factorii procesului de producţie, înfrăţirea lor în realizarea unor opere ce depăşesc preocupările şi perspectivele economice constitue tocmai orânduirea normală a lucrurilor în sânul unei naţiuni sănătoase. LEGHIA ŞORECANILOR, admirabil colţ de rai pitulat între dealurile din împrejurimile Clujului, este o astfel de operă comună, realizată prin râvna frăţească şi prin eforturile convergente ale muncitorilor, inginerilor şi patronilor în scopul de ai reconforta pe cei osteniţi, de a procura celor ce muncesc în tăcere şi anonimat, câteva săptămâni pe an de repaos şi de refacere trupească şi sufletească. Lor şi copilior lor. Ceea ce e semnificativ însă e circumstanţa că în cadrul restrâns al acestei prime experienţe, opera aceasta nu e un început ci un coronament, o concluzie şi o sentinţă. Coronamentul încrederii ce şi-au închinat în 1933, în momentul romanizării conducerii minelor ŞORECANI, muncitorii, conducătorii tehnici şi patronii; coronamentul dragostei, al muncii şi al entuziasmului lor; consecinţa logică a principiilor legionare aplicate cu convingere în tot ceea ce priveşte organizarea şi răsplătirea muncii într-o întreprindere. Iar sentinţa a fost pronunţată de conştiinţa românească, integral reprezentată la această înălţătoare sărbătoare; clerul prin I. P. S. NICOLAE, Episcop al Clujului; elementul diriguitor, prin d. VALER POPP, ministrul industriei şi comerţului, creatorii militanţi ai României de astăzi, prin d. VAIDA-VOEVOD şi suita d-sale; oştirea prin doui generali, comandanţi de mari unităţi prin partea locului; elementul politic prin reprezentant ai tuturor grupărilor şi partidelor, cari toţi n’au avut decât sincere cuvinte de laudă pentru inimoasa şi temeinica înfăptuire. In afară de discursuri, ultimă ofrandă pe altarul bachic al Democraţiei încă în viaţă, un alt element de educaţie legionară afirmat din plin aci a fost corul. Un cor impresionant de aproape o sută de persoane, ale căror voci curate şi puternice, timbrate cu aur şi cu argint, se înălţau de acolo, din inima verde a pădurii, până la picioarele celui Prea înalt. Iar jocurile naţionale de la urmă, jocuri vioaie ardeleneşti, întinse pe pajişte, între arborii mari, în pacea solemnă a acestui refugiu a adaos o nuanţă idilică şi patriarhală, puternicului ansamblu modern. Nuanţă necesară însă, pentru că ea exprimă elementul de bază al tuturor înfăptuirilor sănătoase: continuitatea de tradiţie, de suflet şi de istorie. D. profesor MIHAIL MANOILESCU, iradiind ca totdeauna bunătate, spirit, inteligenţă şi amabilitate, a arătat personal oaspeţilor toate dominantele caracteristice şi vrednice de interes ale înfăptuirilor. D-sa a fost sprinten şi bine disos ca un liceian, duios ca un părinte, aclamat ca un iniţiator şi ca un realizator.. NICOLAE BOGDAN dramatice , în care au fost achiziţionate de noi, pentru a salva viaţa muncitorilor. Minele noastre, nu ştiţi ce datorii de ordin material, le apăsau şi ce greutăţi întâmpinau în exercitarea activităţii lor. Totuşi noi cei din familia Şorocani nu suntem din aceia care socotesc că obligaţiile de ordin material sunt o scuză care să îngădue de a amâna împlinirea obligaţiunilor de ordin moral. (Aplauze). Este specialitatea celor care nu au suflet, să invoace vecinie pentru inacţiunea lor greutatea vremurilor. Din această experienţă a noastră, am scos câteva învăţături; câteva din ele sunt triste şi de aceia le voi spune cu curaj înaintea dvs. care jucaţi un mare rol în această ţară întâi. Pentru întreprinderile româneşti nu exista încă un stat românesc, un stat românesc aşa cum trebue să-l concepem cu toţii, (aplauze îndelungate) ocrotitor pentru întreprinderile care îşi fac datoria naţională şi socială şi sever pentru acelea care calc a doua constatare tristă pentru întreprinderile româneşti — şi vă rog d-lor ziarişti să notaţi bine acest lucru — pentru întreprinderile româneşti nu există în ţara aceasta bănci româneşti, mai ales de când anumite bănci ardelene care aveau o tradiţie românească, azi nu mai au nici o putere. (Aplauze). Fac o singură rezervă, arătând toate recunoaşterea şi recunoştinţa Societăţii Naţionale de Credit Industrial care îşi face pe deplin datoria Dar există o Bancă a bancilor care poartă titlul oficial de «Naţională». Nu ştiu pentru de fel de întreprinderi o fi banca aceasta «Naţională» dar ea fiu este «naţională» pentru intreprinderi româneşti («plase). Vă rog să scriu şi aceasta d-lor ziarişti. In al doilea rând există la poporul nostru un alt fapt îmbucurător, există un echilibru sufletesc natural fără de care nu poate funcţiona o colectivitate omenească, între nevoia de ordine şi între nevoia de libertate. Am auzit cu atâta pesimism spunându-se: este foarte greu să lucrezi cu românul fiindcă îndată ce-i dai libertate, îndată ce-i arăţi consideraţiune, «îşi ia nasul la purtare». Este o insultă care se aduce acestui neam de domni. Căci noi suntem un popor de domni şi de stăpâni pe care numai unele condiţii vitrege ne-au adus la umilinţe trecătoare (Aplauze calde). Noi ştim să păstrăm cumpăna cea dreaptă între libertate şi ordine. De pildă la noi la Şorocani să nu vă închipuiţi că respectul pentru om şi atmosfera de familie au dus la desmăţ. Nu există întreprindere mai disciplinată decât a noastră. Dar nu există în acelaş timp oameni care să se simtă mai liberi şi mai demni decât acei care lucrează cu noi. (Aplauze, ovaţii). In sfârşit o a treia constatare îmbucurătoare: mai există ceva minucă alături cu drumul cel drept. De pildă din munca muncitorilor noştri ca şi din strădania intelectualilor care conduc aceste întreprinderi şi de care Prea Sfinţia Sa Episcopul Nicolae a vorbit atât de frumos.Ce lecţiune înaltă a dat azi Prea Sfinţia Sa muncitorilor şi ţăranilor, arătând câtă valoare are munca intelectuală care trebue respectată de către muncitorul manual așa cum și noi respectăm munca lor!). Se strâng de către întreprinderea noastră milioane de lei care merg — după lege — pentru ajutorarea muncitorilor sub forma asistenței sociale oficiale. (Apauze). Dar, iubite domnule Ioanitescu, fost ministru al muncii, știi oare cât de puţini din banii pe care îi strângem noi se întorc înapoi sub forma de bunuri efective pentru muncitorii noştri? Dacă noi am fi lăsaţi în pace să ne administram singuri banii noştri am putea construi câte două Leghii ca acestea în fiecare an. (Aplauze). Iluştri oaspeţi, v-am vorbit până acum de cele triste. Dar există şi alte lucruri bune şi frumoase. Există mai întâi un geniu organizator al românului, pe care nimeni nu vrea să-l recunoască. Acest geniu românesc este capabil nu numai de lucruri pur individuale nu numai de măestria meşteşugarului care făureşte lucrurile cele mai minunate, ci şi de organizarea muncii în comun, a muncii colective* Este geniul creator de întreprinderi economice, creator solidaritate şi de colaborare în vederea unui scop superior. (Aplauze). Acest scop superior este românismul şi dreptatea socială. Pentru noi naţionalismul sincer nu poate fi decât social după cum socialismul firesc şi curat nu poate fi decât naţional. (Aplauze îndelungate). Dat în românism şi acesta e sufletul Ardealului. Cea mai mare bucurie a vieţii mele de om public a fost acela de a fi descoperit sufletul curat al Ardealului. Am găsit la muncitori ca şi la conducătorii intelectuali nebănuite calităţi de technicieni, de organizatori, de şefi şi pe deasupra un devotament fără de sfârşit pentru ideile frumoase (apl.). Am avut la Şorocani — şi dacă îmi daţi voie să întrebuinţez un cuvânt părintesc — am crescut aici o serie de pui de ardeleni, începând cu tinerii meseriaşi din ţara Moţilor şi sfârşind cu tinerii ingineri ardeleni. In sufletul lor se găsesc adunate de o potrivă delicateţea moldovenească, îndrăsneala munteanului, şmecheria olteanului şi spiritul isteţ al bănăţeanului. Dar toate acesta sunt dominate de o mare calitate, o soliditate şi o seriozitate care face pe ardelean să nu dea niciodată înapoi. Şi atunci mai stăm să nu întrebăm de unde vom lua elemente economice de colonizare spre a le aşeza în colţurile în care ţara a fost năpădită de streinii Le vom lua din Ar,deal! (Aplauze călduroase şi repetate). Pentru întreprinderile româneşti nu există bănci româneşti între libertate şi ordin . Cuvântarea P. Episcopului Colan După oficierea serviciului divin, care a impresionat prin gravitate şi însufleţire, Prea Sfinţitul Episcop NICOLAE COLAN a rostit această scurtă dar elocventă cuvântare, ascultată cu încordată atenţiune de toţi cei de faţă. «Am venit cu dragostea inimii mele, să binecuvântez acest aşezământ de credinţă. Am venit fiindcă acest aşezământ este creştinesc şi văd în faptul acesta singura cale prin care s’ar putea rezolva problemele sociale dintre muncitori şi patroni, căci nu există altă cale decât cea creştineasca. Văd în realizările de aici, înţelegerea care domneşte între cei cari cu sudoarea frunţii îşi câştigă pâinea şi între conducătorii lor. Rog pe Dumnezeu să sporească jertfa materială şi sufletească, ca drumul apucat de cei de aci să fie urmat de mulţi alţii, pentru ca în curând, ceia ce este la Aghireş, să fie în întreaga ţară». După discursul P. S. S. Episcopul Colan a luat cuvântul d. profesor M. Manoilescu Cuvântarea d-lui Prof. Mihail nauutim înalt Prea Sfinte, Domnule Preşedinte, Domnule Ministru, Iluştri şi cinstiţi oaspeţi, Dragi copiii ai familiei Şorocani, Este o rară bucurie aceia pe care o trăim astăzi când putem să avem în mijlocul nostru personalităţi din cele mai preţuite şi nu scumpe ale Ardealului is ale neamului românesc. Desigur din partea noastră a fost o îndrăzneală să invităm la modesta noastră sărbătoare pe P. S■ Sa Episcopul Nicolae care odinioară a vorbit poporului ca marii prelaţi de odinioară în cuvinte atât de inspirate despre apropierea care trebuie să facă între toate clarile societăţii româneşti sub semnul sfânt al creştinismului (aplauze). A fost o îndrăzneală să invităm la noi pentru a doua oară pe d. Preşedinte Vaida Voevod al cărui nume singur face să se cutremure brazii şi să foşnească frunza stejarului pe întreg cuprinsul Ardealului (aplauze, ovaţii îndelungate). A fost o îndrăzneală să invităm pe d. ministru Vaier Pop. Mărturisesc că bucuria ce ne-o face se datoreşte nu atât situaţiei sale oficiale, ci faptului că este ardelean şi că în Ardeal şi-a înscris încă din tinereţe numele său alături de marii luptători dinainte de războiu, pentru cauza şi postulatele naţionale. Prezenţa d-sale în actualul guvern reprezintă în primul rând rândunica, care ne anunţă primăvara unui românism triumfător. Am văzut cu toţii acţiunea de românizare pe care o urmăreşte de când este în fruntea treburilor publice (aplauze). Dacă totuşi ne-am îngăduit să invităm pe aceşti oaspeţi şi pe ceilalţi purtători de demnităţi şi de răspunderi din Bucureşti şi Cluj, pe care nu-i mai numesc, este fiindcă, socotim că experienţa noastră de la Şorocani poate lumina multe din căile şi mijloacele care duc la triumful românismului şi care constitue astăzi preocuparea cea mare a fruntaşilor României In adevăr, în vremea noastră, problema naţională e prea mult şi mai totdeauna aşezată pe un plan teoretic. Oamenii noştri de astăzi filozofează şi vor să asigure dominaţia elementului românesc prin mijloace prea lente, prin forme prea teoretice. Oamenii noştri politici sunt în general prea filosofi şi prea puţin practici. Din însăşi experienţa mea politică am ajuns la concluzia că mai presus decât cărţile de teorie—şi poate că şi eu am scris de acestea — şi mai presus decât legile cele mai bune — şi poate că şi eu am făcut din acestea — stă fapta vie şi concretă împlinită direct în mijlocul realităţilor naţionale. (Aplauze). Când pentru un anumit timp nu mai poţi lucra în mare la guvernarea unei ţări cel mai cuminte lucru este să cauţi a lucra în mic la înălţarea şi înfrumuseţarrea unui colţ de ţară. Şi atunci nu este nici o coborâre să cauţi ca acel legendar Popa Tanda să ridice şi să înfrumuseţeze un sat sau un picior de plai, ca unul din acestea atât de binecuvântate din pământul Ardealului (aplauze entulaste). ÎNTREPRINDERI ROMANESTI INTR’UN STAT ROMANESC O asemenea experienţă nouă şi îndrăsneaţă o supunem astăzi meditaţiunii dvs. De aceia ne-am luat curajul ca să vă convocăm în mijlocul nostru. Ceea ce vă înfăţişem noi este rezultatul unei bună voinţe, unei strădanii, unui gând de afirmare naţională desfăşurate în împrejurări de o vitregie de care dvs. nu vă puteţi da seama. Nu ştiu care sunt împrejurările — în adevăr D. PROF. M. MANOILESCU Cântecul Neamului românesc Doamnelor şi domnilor, Am auzit adineaori căutându-se imnul minerilor. In acest imn este un vers de o desăvârşită tristeţe şi de o rară putere de evocare. «Dasupra noastră n’avem cer. C’aşa e viaţa de miner»,tecul minerilor. Dacă ne gândim la cer în sensul sufletesc, cântecul acesta este însăși cântecul neamului românesc care in trecutul lui n'a avut parte de cer liber. (Aplauze). Dar eu trăesc cu o nădejde. Sub domnia regelui Ferdinand s’a (Continuare în pag. 111-aX