Calendarul, aprilie 1933 (Anul 2, nr. 335-358)
1933-04-01 / nr. 335
ANUL I I MUZEUL PRESEI SEVÉS BOCÜJ JiMBOLIA I o PAGINI 3 LEI CALENDARUL ( - > • ' I I • ■ * '/ Mo. 333. Sâmbătă 1 Aprilie 1933 Director: NICHIFOR CEAINIC REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București. Bulevardul Elisabela No. 218.05.49 Redacția ti Provine!» ail 80 Direcția 8.1080 Administrat!» P« O iud 600 iei Pa O ■ ! 250 . 150 lună 00 Pentru instituții ț Autoritat* S* Noi unim Pentru străinătate • • MAßA ABONAMENT» Of TARA Mai repede! Instruirea afacerii Skoda-Seletzky merge încet, merge foarte încet. Merge în raport invers cu accelerarea interesului public pentru ea. Acest interes al publicului s’a intensificat din momentul în care sinuciderea generalului Sică Popescu spart o copcă de sânge în misterul acestei afaceri. Nu știm încă motivele clare ale sinuciderii omului care a încheiat contractul Skoda. Dar conducătorii acestei țări trebuie să tină seamă de repercusiunile zguduitoare ale acestui act deznădăjduit în psihologia țării. Biciuit de mizeria pe care abia o mai poate îndura, sufletul publicului nostru e tulburat azi până în adâncurile lui de noul scandal ce vine după o mie altele. Toate celelalte scandaluri s’au înăbușit prin temporizarea cercetărilor, prin diminuarea calculată a vinelor de la instanță la instanță, până când totul a reintrat în tăcerea complicității universale, care e caracteristica dominantă a păturii noastre conducătoare de azi. După fiecare scandal, statul a rămas cu o nouă pagubă și cu o nouă sărăcie, câțiva tâlhari au rămas arhimisionari și ministeriabili, iar în sufletul acestei țări s-a adăugat veninul și convingerea mereu generală că România nu e decât pradă unei bande ce operează în voie, fără rușine și fără frică de nimeni. Am putea spune că sufletul acestei țări e azi bolnav — de o suspiciune iremediabilă cu care împresoară actele tuturor conducătorilor ei. Boala aceasta se datorește spectacolului pe care îl dau politicianii tuturor partidelor în parlament și în certurile electorale, etalându-și, pe rând și amănunțit, toate fărădelegile, fără ca vreun guvern să aplice vreo sancțiune. Afacerea Skoda e mai complicată și mai agravantă decât celelalte prin faptul că ea privește însăși apărarea națională însăși siguranța militară a României, despoistă azi în ochii tuturor. Vor fi implicați în ea și unii militari fără conștiință, dar sunt categoric implicați politician. Seletzky, după toate probele de până acum n’a fost introdus în mijlocul vieții noastre de stat de către militari, ci de către politician. Este deci incontestabil amestecul politicianilor în afacerea Skoda. Și dacă e vorba de cumpărări de conștiințe pe prețuri fabuloase, de acte secrete ale apărării nationale devenite articole de comerț cu preț foarte urcat, vina va fi și a unor militari, dar este fără îndoială și a politicianilor celor mai sus puși. Nimeni nu contestă azi legăturile plătite ale acestor politicieni sus puși, fie și numai prin intermediul scumpelor lor odrasle și oameni de casă, cu Skoda și cu Seletzky. Dar iarăși, e profund semnificativ că oratorii opozitioniști din parlament, vehemenți și fulminanți în abstract, s-au ferit să precizeze vina politicianilor, deși fiecare dintre acești oratori știe ceva: îți mărturisește în particular că știe, dar nu spune fiindcă vrea să menajeze pe cutare, care e foarte îndurerat ca părinte, sau pe cutărică fiindcă e băiat simpatic. D. doctor N. Lupu a scăpat numai câteva cuvinte în ce privește venalitatea politicianilor și a fost imediat amenințat cu câte știu aceștia despre dânsul. Incidente ca acestea sunt semnificative asupra complicității universale a politicianilor noștri cari se spală unii pe alții sub aspectul fățarnic al celei mai neîndurate moralități. Instrucția afacerii Skoda merge încet. Politiciani fac toate sforțările să-și acopere venalitatea despoistă pe neașteptate. De ce nu se găsește acum un om intransigent, fără cruțare, care să dea totul pe față și să arate țării: iată vinovații! Cutare, cutare și cutare. Să se taie odată pentru totdeauna această putreziciune canceroasă, care înveninează mereu viața noastră publică, și a făcut din România o țară de râs și de batjocură! Abia atunci psihologia bolnavă a publicului nostru ar începe să se însănătoșeze în sensul unei încrederi, care lipsește, în forța morală a statului. Nichifor Crainie STELE VERZI DE-ALE „CADRULUI DISPONIBIL" Legea cadrului disponibil" a fost votată fi aplicată chiar în budgetul pe 4903. Am cercetat acest budget și am găsit că ea este aplicată așa „cum trebue”. Să vedeți „cum devine cazul", Un exemplu dintr'o sută: La o direcție a ministerului de industrie, vedem că principiul economico-social al d-lui Madgearu este ,,aplicat" in mod ireproșabil. Ascultați: a) 5 impiegați cu câte 000 lei pe lună sunt trecuți In cadrul disponibil' iar in locul lor este creiat un nou post- budgetar de subdirector cl. I plătit , cu 45.000 lei pe lună (vs.1 pag 70—80 din budgetul numitului minister). b) Soția unui ofițer invalid de război este trecută in cadrul disponibil, ier soția unui înalt demnitar (să zicem al doilea după ministru) este avansată la vreo zece mi pe lună! Apoi atunci să-l numim: cadrul disponibil „pentru amăriți" și cadrul budgetar pentru *ai noștri". Ce zici, d-le Madgearu?! parlamentului (fără Ute Lazăr), să le cerceteze. 4. Să se confiște averile tuturor celor cari au căzut in păcat, căci mai cunoaștem cazuri, când odrasle ale unor foști înalți demnitari chiar militari, sub grea acuză, sfidează opinia publică cheltuind nebunește din ,bana păcatului", și șade rușine la obraz. 2. Cei ce se vor pedepsi singuri, să nu fie duși nici la cimitirul muritorilor de rând, și mai ales nici la cimitirul militar sau ai eroilor Să li se facă o „despărțitură" aparte, să nu spurce prin vecinătatea lor, sfântul loc unde se odihnesc cei ce au căzut apărând patria lor scumpă, prin acei cari au vândut acea patrie. Și acum încă odată. Spectacolul începe: Hai, domnilor, puțin curaj. Glonțele și revolverele (nu dela „Skoda", ci dela „Steyer") vă stau la dispoziție. Faceți un gest de curaj, așa cum ați avut curajul să încasați ,arginții lui Iuda". Vom vea grije să vă ținem „evidența“!" ! Justus REPREZENTAȚIA A ÎNCEPUT». ..Ung trage sabia, de sabie va pieri", așa spune o veche zicală. Noi o vom transforma: .fine, se ,joaca cu armamentul țârei, de armament va pieri". De-abea izbucnit penibilul scandal al Skode și au început să cară vinovații. Un general vinovat sau nevinovat, a dat semnalul. Haide, domnilor civili sau militari, cari ați păcătui in greșeli, pe deadivărale, ce nu se pot ierta, căci v-ați trădat țara si neamul alături de cavalerul Zeletzky, haide, curaj! Un revolver „Steger" și la judecata celui de Sus, Poate și va ierta, căci noi nu putem ierta nici trădarea țarei, nici tovărășia cu spionul. Nu veți mai avea parte de înmormântare cu muzică, trupe și pompă, ci veți fi duși peste noapte, pe ascuns așa cum meritați și cum me, toți cei de teapa voastră. Dar noi facem două propuneri, pentru care cerem guvernului 0, Munca națională Ațî citit și urmăriți cu siguranță în fiecare zi campania colegului Ion Scutaru pentru protecția elementului național, patetic roman al restriștei noastre de acum, aducând în fiecare zi un strigăt nou de revoltă, lacrimi mari de pe câmpul de suferință al muncii românești și care cad ca picături de foc pe sufletul însângerat al acestui neam. Documentatele cifre care s’au tipărit și se vor mai tipări în coloanele de subt articolul acesta, își râd cu siguranță de comentariile noastre de acum. Iar numele, numele proprii care s'au publicat aici, atâția Goldembergi cu pistrui pe nas și milioane în buzunar, tot felul de Sabetay cami put a drojdie galațiană, mărunți delicvenți ai pașapoartelor, atâta duhoare de interlopă străinătate care s’a asvârlit ca o ciupercă veninoasă peste viața acestei țări și a cucerit repede birourile bogate ale marilor case de afaceri — toată această marfă de import care ne fură la schimb, nu poate să nu denunțe scandalul politicei noastre anti-naționale. sadismul inconștient, dar criminal mai ales, in care bălăcește omul dela guvern pentru care Românul, singur, în țara lui, este cel mai voluptos vânat. Nu există cu siguranță nici o casă românească în care această prigoană împotriva românismului să nu sape dureri adânci, răspândind umbra largă a mizeriei peste familiile oropsite ale acestui neam. Ascultați glasurile care vă vin la urechi, plimbați-vă pe unde vreți, și veți auzi plânsul jalnic de sărăcie al omului născut sub bestemul acestui pământ — nu roșii „scoate Românul un ban”, ci nai vede o pâine, căci tot grâulr Țării Românești și toate comorile astfenitatei noastre bogății, sunt devastate astăzi de apașii aventuri internaționale cari s’au pripășit la noi. Merg acum pe la uși închise și pe toate drumurile acetei țări băeți de 20 de ani, încercând să schimbe cu o bucată de pâine diploma ostenelilor lor din nopți de studiu și de speranțe — iar in drama cerșetoare a acestor existențe spânzurate de atâta uitare, de atâta nepăsare, se îngroapă toată vlaga României și se închide povestea dureroasă a unei generații de sacrificați! Dar să ne întoarcem privirile în altă parte. Drama aceasta de care vorbim, s'o privim sub toate aspectele ei. Avem, precum se știe, un minister al muncii și al ocrotirilor sociale, iar în fruntea acestui important resort, acum, un om prodigios de sănătate și fericire, un om care nu moare de foame, căci decând e ministru a înăbușit mâncând la cel puțin cinci banchete, câte i se dau în fiecare zi... Fără indoială, ocrotirile sociale care ne văd, suntem de părere că n’ar merita niciun sacrificiu bugetar. Dar asta e chestia aici.. Dacă mai are timp, când nu mănâncă, ministrul muncii ar trebui să-și amintească de o lege de protecție a muncii indigene. Căci există un text precis. De ce nu se aplică? Cine nu-i vrea? Ce spertan se mai încasează și aici? Ce mizerabile comisioane fură pâinea de la gura muncitorului intelectual român! Noi punem aceste întrebări cu conștiința chinuită de dezastrul pe care-l vedem. Tratamentul acesta bastard, in care se consumă infame socoteli de larg confort personal și de cotidiană democrație, apasă acum oribil peste o țară care a asvârlit lături pe crinul generației sacrificate de azi, al marilor ei speranțe de mâine. Famelici și devotați, tinerii intelectuali ai universităților românești se risipesc și se pierd acum in umbra dărăpănării noastre de azi... In acest timp, cafenele, șantanurile Capitalei, somptuoasele restaurante sunt pline în fiecare seară de burți înfipte în seva acestui neam și freamătă într'un jargon suspect, pe care urechea românească nu-l mai recunoaște. ■ Numai biet Român, săracul Înapoi tot dă caracul.. Sărac în țară bogată!.. Noi ridicăm aici steagul desrobirii muncii naționale și strigăm cu glas din adâncul acestui pământ, cu glasul care ne doare, Cine a îndrăgit străinii Mânca-i-ar inima câinii!, Leit-motiv dureros, cântat în doina desnădejdilor noastre de ieri și de acum — d-le D. R. Ioanițescu primește în plină figură acest răsbunător blestem, pumnul acesta din cea mai sfântă groapă românească! Vlad Dracu STRIGATE IN PUSTIU? ——a » —-------------- de ION SCUTARU După năvala streinilor in intreprimterile particulare, Slaga minoritarilor în instituțiile de stat Stnația intolera în fP’ia C. F. n. și P. T. T. in Ardeal și Banat lin grav pericol national Până acum, am constatat într’o serie de articole precedente, că în majoritatea întreprinderilor noastre bancare, industriale, comerciale, etc., elementul strein este favorizat în dauna elementului românesc, mult mai bine pregătit decât cel dintâiu. Ne-am exprimat surprinderea că, deși am adus preciziuni, cari nu pot fi desmințite, de modul criminal, în care s’au călcat legile în vigoare, pentru a se favoriza elementul străin, totuși atât ministerul muncei cât și comisia de migrațiuni, nu găsește nemerit a lămuri opinia publică, printr’un comunicat, prin care să răspundă la întrebările noastre atât de precise și răspicate, începem a crede că tăcerea acestor două instituțiun însemnează altceva și atunci ar fi nu numai regretabil, ci direct necesară veniia altor factori, cărora le interincumbă cercetări și sancțiuni în asemenea cazuri. PROTEGUIREA ELEMMENTULUI MINORITAR ÎN INSTITUȚIILE DE STAT Înainte însă de a continua cu examinarea „politicei de proteguire muncei străine“, căci despre o proteaguire a muncei naționale, nu poate fi vorba in România democratică a anului 1933, facem o mică digresiune, prin cercetarea unui alt capitol: Statul român, are și el o deosebită și suspectă simpatic in afară de elementul străin, și de elementul minoritar. Nu de mult un senator din Ardeal a interpelat pe ministrul comunicațiilor asupra revoltătoarei situațiuni de la căile ferate din Ardeal, unde toate posturile de încredere se găsesc in mâinile minoritarilor și unde elementul românesc este pur și simplu persecutat, izgonit și jicnit de cei cari ar trebui să aibă cel puțin bun simț față de patria adoptivă, care le acordă ocaziunea de a-și câștiga existența, in mod destul de satisfăcător. Ceea ce se întâmplă la cele două mari instituțiuni de stat, adică la C. F. R. și la P. T. T., constituie nu numai o rușine, dar un adevărat pericol național. In caz de război, aceste două instituțiuni devin cele mai prețioase auxiliare ale comandamentului militar și al operațiunilor militare. S'au gândit vreodată conducătorii noștri și în special acei ai departamentelor respective, la situațiunea, în care ne găsim cu cele două instituțiuni năpădite de minoritari, într'o țară în care...profesiunea de spion, a devenit atât de deasă și remuneratorie. Nu a trecut nici o lună, de când s’a descoperit vasta afacere de spionaj de la poșta centrală (despre care de altfel nu se mai vorbește nimic și se păstrază o tăcere foarte curioasă). S’a dovedit oare, între spionii descoperiți vre un funcționar român? Nu, și această spre cinstea nației românești. In schimb nu a rămas minoritate, care să nu-și fi avut reprezentanți săi, în acest complot. S'au luat măsuri după acest caz, care nu este primul? Nici una. C. F. R. Și P. T. T. M ARDEAL ȘI BANAT Situațiunea dela București, o găsim la Cernăuți ca și la Cluj, la Chișinău ca și la Arad, la Timișoara ca și la Oradea Mare. O găsim la direcția întreținerei din București, ca și la direcția regională din Cluj, la oficiul poștal din Tg. Mureș, ca și la direcția P. T. T. din Temișoara. Peste tot, cele două instituții fundamentale pentru statul nostru: C. F. R. și P. T. T. împănate tocmai în posturile de încredere cu străini. Un exemplu, ca multe altele. Intreg serviciul P. T. T. din Ardeal și Banat este in mâinile minoritarilor. Nu știm dacă d. Mirto, ministrul comunicațiilor, prea ocupat cu problema combustibilului și asigurărilor c. f. r., a avut timp să examineze și această chestiune. Iată cifre, luate la întâmplare: La Temișoara din 106 funcționari, S2 sunt minoritari și 24 sunt români (dintre cari numai 7 stabiliți, restul de 17 flotanți). Am dori să știm într'un caz de războiu, dacă s’ar putea pune bază și avea încredere într’un oficiu cu 12 minoritari și 24 de români? Nu ofensăm pe nimeni, ci vorbim așa cum sunt lucrurile în realitate și pe baza precedentelor cazuri de spio-continuare în pag. II-a Un confrate de dimineață, sub semntăura directorului lui, exasperat de atâta incoherențâ (câtă veți vedea și vom analiza aici) a scris zilele trecute „două vorbe pentru amiconversioniști"”. Este um articol scris atent, bătrânește (de un om, care poate n'are încă 90 de ani) și care reprezintă un sincer efort de a încurca ițele, cum se spune, într'o vreme, de altfel, când lucrul acesta nu ni se pare prea greu. Dar pentru că tocmai confuzia se pare că irită pe autorul articolului de care ne ocupăm, e bine să-l lămurim și e util să o facem acum mai ales când tâlharul Argetoianu intensifică pe deasupra stării de asediu și a indolenței publice cea mai criminală acțiune de anarhizare a țării. Ce vrea întrnadevăr campania, pe care și noi ne mândrim de a o fi dus aici și care tinde să restabilească singurele raporturi juste dintre creditor și debitor? Iată un lucru pe care directorul ziarului „argetoianist“, și care știe multe, declară că nu-l cunoaște, pentru ca, totuș, el singur să ni-1 spună aproape bine cu două rânduri mai jos, restabilirea creditului. Dar se pare că lucrul acesta nu e de ajuns! E totuș asta părerea ministrului de finanțe care expunând reprezentanților proectul lui de buget termina presei declarând că restabilirea creditului este problema esențială a ceasului de față. Și fiți siguri că d. Virgil Madgearu, atunci cel puțin, nu exagera. Gând lipsa oricăror transacții paralizate de avalanșa legilor de excepție și de confiscare (adeseori cu efect retroactiv) au redus încasările Statului la cifre catastrofale și când întreaga viață economică se înneacă tot mai mult în golul pe care l-a lăsat capitalul refugiat dincolo de granițele acestei țări de jaf și de hoție, sau ascuns pur și simplu de furia legiuitorului român — nimeni nu va îndrăsni să nege restabilirea creditului ca singura, condiție de viață a ceasului de mizerie în car trăim. Și gazetarul conversionist sfârșește și el prin a consimți să facă această concesie. Mai mult chiar, el va da o definiție excelentă a creditului, o definiție căreia nu-i lipsește aproape nimic. Creditul este voința de a plăti, la care noi vom adăuga și garanția legilor țării împotriva voinței de a nu plăti. Există oare aceste două elemente în țara lui Nolică Antonescu? E ridicol să mai vorbim de voința de a plăti... Ironia ne stropește cu noroi din mijlocul străzii! Dar ni se obiectează capacitatea de plată a debitorului care ar constitui un obstacol material și ar paraliza, ca să spunem astfel, voința de a plăti... Domnilor, fiți serioșii Iar dacă nu știți, aflați mai repede că dreptul roman, el însuș, care cunoștea împotriva debitorului insolvabil măsurile cele mai drastice i(procedura lui manus injectio de pildă in care cel care nu plătea devenea în orice caz solvabil cu persoana lui dreptul roman, într-adevăr, fizică!), adică definiția ordinei însăși, pe care noi am uitat-o, nu ignora nici el obstaolul imposibilului — imposibilium nulla voluntas! Dar atunci lăsați legile să-și facă datoria și așteptați ca imposibilitățile acestea să se constate la capătul procedurilor legale. Respectul angajamentelor așa garantate de lege, este precum dar, se ede, o soluție—singura. Autorul pe care-l discutăm, însă, e prea subtil și de aceea se încurcă ușor ca să nu vadă în această soluție decât o „metodă”! Dracu știe (și Argetoianu, și Potârcă poate...) ce mai înseamnă și asta.. Este aici însă în orice caz singura soluția justă a unei probleme care nu ar fi trebuit să existe ,dar care devastează astăzi țara aceasta ca o cumplită epidemie de TOMA VLADESCU în care ignoranța dansează cu hoție peste dezastrul unui neam întreg. Că această soluție pe care o dăm noi aici ar putea să nu satisfacă pe creditor și, să nu-i restitue bănui pe care l-a dat. — importă puțin. Treaba lui! El are însă, drept ,la protecția legii, aceasta nu i se poate refuza! Dar , preopinentul nostru ne mai învață că măsurile excepționale, sunt preferabile stărilor excepționale Ați priceput! Ei bine trebue atunci să precizăm, să strigăm că starea excepțională a societății burgheze este aceea in care capitalul se atacă și se zdrobește, așa cum se face acum? Și recomandăm pentru aceasta autorului nostru o pagină mare dintr’un mare scriitor, pe care avocatul de azi al anarhiei nu l-a disprețuit deloc- atunci, de pildă, când a făcut teoria stăpânului! Iată, pagina‘acea4 sti, sublimă, in litera ei, și din care nu se poate tăia nimic: ni'.Xt 1‘unité du genre hamain (Continuare în pag. ln-a) Prea mulți »«omeni de stat“ Discursurile ce se țin lanț în parlament ne sunt prezentate de partidele la care aparțin oratorii cu dovezile unor oameni de stat". Mai cu seamă concurența retorică în jurul bugetului s'a bucurat in presa de partid de această reclamă care a întrecut pe aceea a stelelor de cinematograf. Câți vorbitori a putut suferi tribuna, tot atâția bărbați de stat inediți. D. Virgil Madgearu e înaintea lor, a tuturor. Este cel mai reușit dintre acești bărbați. " Nu vom avea naivitatea, întru satisfacția cinicilor din vremea noastră lor ori respectul cu care suntem datori față de proprietatea comună a cuvintelor. Asemenea bunuri au fost de mult scoase din uz, pe piața publică, tribună parlamentară ori gazetă politică, stăpânește tot axele, încercarea unei părți din publicistica noastră, sunt acum câțiva ani în frunte cu Octavian Goga, de a restaura tabla valorilor devastată de fiarele perberdtismului post-belic, trebue să constatăm astăzi că nu și-a atins țelul, căruia nu vrea să știe de apăsare. Fiecare este de capul lui, deasupra acelei ierarhii ce începe de la dreapta întrebuințare a vorbelor. Semnul anarhiei mintale care ne bănuienii dă cu prisosință botezul zilnic al tuturor politicianilor cu titulatura de oameni de stat, cari într'o societate normală e rezervată numai unor foarte rari aleși ai vieței publice Ce ați zce dată în lumea literară fiecare scriitor ar fi un geniu ? iată că în lumea politică este cu putință să i se decearnă d-lui Madgearu și concurenților d-sale toate atributele unui Brătianu sau ale unui mareșal Averescu. Se insinue stare de a asediu în contra anarhiei materiale și guvernanții lucrează din zor s'o extirpeze. Rar izvorul ei nu e în atelierele de la Grivița, e în desmățul verbal de sus în jos. Anarhia vremii noastre este mintală, și ceea ce o va reprima nu e nici starea de asediu, nu « nici mitraliera, va fi regăsirea acelei table a valorilor după care sus» punem ca după un paradis pierdut. Radu Dragnea , Cronica plastică Grupul Celor Patra Grupul celor Patru — al cărui nume se irizează de nu știu ce idee de creație romantică barbară — ca numele Celor Cinci sau al Celor Șease din domeniile Muzicei surori — expune, și anul acesta, o profuziune de lucrării. , Nici un act de barbarie plastică, nici o frumusețe romantică — stranie și explosive nu intmica luminoasele panouri ale fundației Dalles. O artă majoră — severă liniștită — o concepția, clasică a forșimelor și anularilor, se desvălue in sexare tablou. Dominată de formele monumentale, de alba solemnitate a sculpturii, expoziția Celor Patru realizează o atmosferă de templu. Ea este fructul de glorie al unor îndelungate căutări, al unei perfecte maturități artistice, — lucidă posesiune a tuturor mijloacelor închinate artei .... • V.. " » Pictura domnului Ștefan Dimitrescu, ale cărei evoluții de la o artă de valori plastice autonome spre o artă de expresie plastică generală, — fascie armonioasă a tuturor modalităților sale — au putut fi urmărite în expozițiile precedente ale Grupului, — realizează ceva din extremele sale căutări. Domnul Ștefan Dimitrescu, excelentul colorist de odinioară, virtuozul desenului de azi, încearcă formele definite de Ingres. O artă intelectuală, căreia desenul să-i acorde finețea și preciziunea plăcută inteligenții, a căreia valori de culoare, de compoziție să i acorde acele idei de armonie plăcute sensibilității, vom mărturisi că desenele domnului Ștefan Dimitrescu, sunt singure în stare să-i justifice căutările. Ele au virtuți emotive din cele mai rare. Transcripții ale sensibilității, precise și nervoase, ritmice și plastice, compuse pictural diin valori de alb și negru, din lumină și ambră,și din suave nuanțe de clar obscur ele satisfac deopotrivă cele două categorii ale spiritului. Pictura sa, în schimb, a devenit acum de o prezență rece și decorativă. Tonuri elementare, de o brutalitate care se acordă cu subtilele încercări de lumină din desene și aquarele, în conture cari și-au pierdut calitățile lor nervoase, ne oferă toate imagine degradată despre arta picotorului.. Totul pare a se rezuma într’un decorativ, împietrit în linii rigide, de o rară inexpresivitate . Domnul Francisc Șirató atinge, de astă-dată, un foarte ridicat nivel de expresie plastică. Compoziții majore, armonii din cele mai rare și din cele mai dificile, culori de discreție și încântare, o atmosferă irizată, fericită — o pictură lirică, fac din expoziția domnului Șirato unul din cele mai mari evenimente de artă românească. Stilul ritmic și decorativ pe care pictorul a profesa altă dată, pitorescul național și local pe care-l cerceta adeseori ,au fost jertfite unei preocupări de artă absolută. Pictura, cu toate efluviile ei de armonie, cu mărie ei virtuți încântatorii, se revelă în această artă în care pitorescul, anecdota și literatura nu importă. Nu portrete, mătăsuri sau flori populează cadrele expuse ci valori de expresie lirică, sau mai curând, complexe lirice în expresii de culoare. Cum Baudelaire distingea odinioară complexul liric al parfumanilor — figura lor absolută, — în senzații vizuale și auditive. I est des parfums frdis comme ses chairs d’enfaitis Doux comme leș hgutbois• ver is comme Ies praises, Et d’autres -corrompus, riches eftriomphants Ayant l’expansion des choses inf intés." tot așa s’ar putea transcrie starea lirică absolută care se desprinde d.n. trio culoare de Șirato. Ca Gerard Dou și Ver Meer de care-mi place să-l apropii, Francisc Șirato este un pictor al luminii. Dela Gerard Dou are transparența difuză a picturii sale, reflexele vitroase, arta frizării. De la Ver Meer sentimentul pantbmic al naturii, senzația comuniunii în lumină a tuturor obiectelor de pictură conștiința Unității. 4. Domnul N. N. Tonitza expune peisagii, raiduri și naturi moarte în cari știința modelării și frumusețea materiei, se realizează in savante armonii de culoare . Intri un registru de tonalitate minoră — dăruit cu o stranie patimi — pictura domnului Tonitza evocă prin marea ei melancolie, prin arta juxtapunerii tonurilor, prin liniile sale grave și liniștite, pictura lui Modigliani. Meșter de excelentă școală, posesor al tuturor secretelor artei sale, domnul Tonitza atinge, cu expoziția din acest an a Grupului., punctul de aur al carierii sale. Stilul pe care l-a încercat până acum se realizează astăzi în extremă fertilitate, în forță expresivă, in plasticitate de întâiel ordin. El dâ acea impresie de abundență disciplinată care, după Gide, este calitatea domnească a lucrărilor de artă. De aceea pictorul a putut, integra, în libertate, în stilul care-i este personal, forme străine, de mare lirism, cum sunt pictura japoneză — care se străvede,în modelarea zăpezii, în fluida, mistica poezie a Iernilor — sau mana«pa ultimă a lui Picasso, care transpare în linia delicată și nervoasă a desenelor de nuduri. Aceste integrări au coroborat autentitcitatea, virginitatea stilului său. Dat? En fis*