Calendarul, iulie 1933 (Anul 2, nr. 407-433)

1933-07-01 / nr. 407

Pfrwiffel 2"?V iii­mii JÉ A Fii" D-na Luci­a Gozma, profesoară de cânt la Academia regală de mu­zică, a dat aseară o audiție muzi­­ca­lă la care și-au dat concursul elevele sale și fostele eleve. Audi­ția a avut loc în sala de festivități a „Casei Femeii“, ""din splaiul Im­primeriei No. 2.­­Prima, care a înfruntat cu mult curaj emoția scenei a fost o tânăra elevă din anul II mama­is care pre­vestește însă frumoase calități de ingenuă. Voce ușoară de soprană legera, d-ra Li­a Constantinescu a cântat o arie din „Răpirea din Se­rai“ de Mozart. De ce atât de emoționată d-ra Gtinița Iosef ? Intr’o arie din ,Jougenoții“ de Meyerbeer — d-ra Liset­te Dima din anul III, a adus o voce sprintenă, poate mai voalată pe alocurea­ din cauza emoției, dar păstrând o ati­tudine destul de degajată. Fizicul său desvoltat —o arată ca o vii­toare interpretă de eroine dela nord. • Cam slab s’a presentet d-ra Dodo Protopopescu (anul IV) care a cân­tat „Mandoline“ de Debussy. L fizic foarte agreabil, va trebui să muncească serios pentru a-l face mai expresiv. Cu multă siguranță de sine d-ra Mica Gotici (anul IV) în „S'mes ,vers“ de R. Hahn și­­,El pano mo.­rumo“ de Falla. O voce cu mlădieri muzicale. . Prima parte a programului s’a încheiat cu un terțet din „Căsăto­ria secretă“ de Cimarosa, interpre­tat de d-rele Fifi Boierii, Irina Do­­geanu și Elsa Goering. Partea II a fost susținută de d-ra Irina Dogeanu (anul IV)— care în ,,Trovatore“ de Verdi și o romanță de Sabin Drăgoi .Crisamtema a arătat sentiment, seriozitate și un a­tlas bine rotunjit. D-ra Elsa Goering în ,,Von eroi­gers Liebe“ de Brahms — a arătat inteligența muzicală. Desigur că d-ra Filflid­eni este una din mândriile profesoarei sale- O statură de statuetă de porțelan de bota — în toaletă albă de or­gan și cu umezi goi —­brunetă — cu mult nerv scenic, expresivitate și comunicativitate. A fost rând pe rând cochetă în ,.Nittouche“ — în cele două cântece „Chanson espag­­nole“ de Delibes și ,.Liliacul“ de Strauss. Va face o frumoasă cari­eră muzicală, D. Mihail Scheel în ,mențiunea“ de Haydn a adus o voce melodioa­să de bariton. Dela primele fraze s’a remarcat dicțiunea perfectă a d-rei Mariana Ciurea. A cântat „Cavatina"* din Bărbierul din Sevilla și „Hamlet“ de Thomas, cu multă sensibilitate D-na Elena Nasturas (anul V) în­­tro arte din ..Alceste“ de Gluc­­s. și „Bailo în maschera" de Vercy— ne-a arătat o voce generoasă de mezzo-soprană, cu note de mediu foarte expresive. Ar fi poate ceva de Spus împotriva ținutei sale­­— mereu cu mâinile împreunate ca de rugăciune. Bine­înțeles aceasta nu e un defect — ce poate corija. Partea treia a programului fost în întregime susținut de fos­­­tele eleve Elsa Cuimescu, Ana Fio­­rescu, Florica Magor, Stella Simio­­nescu-Datio, laureată a concursu­lui de canto de la Viena și Vasiliu Felicia de la Opera România. Sau prezentat ca vedete și eșeau din cadr­uul unei producții d sfârșit de an. Și acum —i culege aplauzele noastre d-na Lucia Cozma profe­soara, care tot timpul și-a acompa­niat elevele la pian, care a întoc­mit atât de frumos programul care a lucrat acele voci cu atâta și maeștrii. A. M Nu-s vremile sub cârma omului! (Urmare din parr­­i-a). Că autocrhia, bun­ă, rea, este indi­­cată de mersul lucrurilor, că po­liticul odată mai mult este una cu economicul și că trebuie făcut to­tul spre a armoniza această nouă formă ce omenirea tinde să ia cu necesitățile vieței de stat, ca or­ganizarea economică a națiunei nu e dorință de v­isatori, ci atitu­dine impusă de natură. In felul acesta, naționalismul in­tegral capătă înaltă semnificație a supunerei în fața legilor firei, nu a unei doctrine in­ventate cum vor să o judece acei ce nu o înțeleg. Autarhia care e pe cale să se in­staureze peste tot, cu avantagii și dezavantagii în care voința umană nu are a se opune fiindcă ar fi în zadar, pare a fi o etapă în mersul omenirei, promovând în mod auto­mat și primatul naționalismului in­tegral. Privită de la război încoace, des­fășurarea crizei, ia aspecte din ce în ce mai pronunțate, iar universa­lismul ei cu identitatea reacțiuni­­lor în liniile mari, ne împingeau fatal la concluzia care astăzi s’a impus ca un fapt brutal, peste ca­pul conducătorilor cari și ei ca și popoarele nu au decât iluzia că lupta contra firei, nu rămâne alt­ceva decât să ne încadrăm la locul nostru în cursul marelui proces de instaurare a naționalismului econo­mic, pentru că nu’* vremiie sub câr­ma omului, ci bietul era sub vremi, pacea punerei în practică a principiului. C. A. Maiteescu durează ți care schimbă profund structura omenirei. Amploarea fenomenelor fără pre­­cedent, care ne-au ținut încordată atenția în acești uti­mi ani ne-au împiedecat să vedem că sunt chiar simptomele de schimbare structu­rală menite să aducă înlocuirea re­­gimului capital­ și prin alt sistem de altceva să însemne : retrage­rea­ Rusiei și Chinei din circuitul comerțului intene aporian, îndatori­rea tuturor producătorilor până dincolo de capacitatea lor de pla­tă, încetarea de plăți din partea Germaniei și altor state, formida­bila criză de transporturi, căderea câtorva valute din cele socotite ca cele mai tari, șomajul in proporție de 30 milioane oameni ?. Dara este adevărat că o anumi­tă stare de echilibru rezultată din libertatea tranzacțiilor și stabilita­tea unei serii întregi de drepturi se numește capitalism, atunci nu mai vedem în ce fel omenirea de astrăzi mai seamănă cu omenirea care a născocit cu­vântu­l capital și capi­talism. Din enumerarea simp­tom­elor de mai sus se vede cât de puțin în­dreptățită este nădejdea de a lecui omenirea astfel schimbată cu aju­torul vechilor metode. Dar atunci ?... Atunci acei ce socoteau princi­piul naționalităților perimat, nu au decât să revină asupra concepțiilor spre a-și da seamă că războiul și nu au fost decât începutul j TEATRE•v .1 ,t .­­ » , î* ! , » TEATRUL CĂRĂBUȘ: Cărăbușul cântă. , GRADINA FUSTA MARCONI: Com­­pania Ton­earn­u. ..Micul Weber”, CINEMATOGRAFE CAPITOL: Farmecul alb. IVOX și PARCUL OTETELEȘANU Oh, Kitty!, comedie muzicală, jurnal și diotră domipied­&lt .cabaret. REGAL: Sclavele Destinului și două complectări, SELECT: Fete­ia uniformă și O­­mul de orf cu Clive Brook. CORSD: F. P. 1 nu răspunde și Frumoasa aventură. BD. PALACE: Suzan Linox cu Gre­ta Garbo și Stan și Bran se în­soară. • FEMINA:­­Program dublu: Floarea din Hatvar și Luminile Orașului Cu Charlie Chaplin. 1 MARNA: Dragostea , creiază Moda, Jurnal Paramount și o nouă re­­­vistă. ■ [UNK] AMERICAN: Regele Junglei și re­vista „Gând­­a gândd cu bucurie”. TOMIS: Tama cea mare cu Willy Forst, Jurnal .și Complectare:, GRADINA, ȘI SALA FORUM: Pola Negri în ,,Femeia, fatală” și. Stan și Bran victimele crizei. jSPLENDID: Cei 5 din Jazz și Dra­goste în viteză. INTIM: Ben-Hur cu Ramon Novaro și Masacrele din China. MILANO: Sânge păgân și Hai să râdem­ cu Țuchi Eremia. GRADINA SCALA: Trup și suflet cu Elissa Landi și Shanghai sub bombe. OMNIA: Maîec impresar și Dansul spre prăpastie. MARCONI: Ultima mea dragoste cu Jose Mojica și Șantaj cu Joan Bennett. FRANKLIN: Simfonia junglei și Aloi Alpi... legătura greșită, EPISCOPIEI: O noapte de groază și Șapte zile fericite. APOLLO: Malec Casanova și o com­­plectare. Vineri, 30 Iunie 1933 1I Farmaciile de serviciu IN NOAPTEA DE 30 IUNIE Al. D. Roșu, Calea Griviței 78; G. Ramașcanu, Strada Colței 31; C. Chihăescu, Calea Victoriei 61 ; G.. Berbhier, B-dul Carol 45; M. Horn, B-dul Elisabeta 19; Aurelia Sotirescu, Șoseaua, Ștefan cel Mare 4; Dr. Gh. Sima, Calea Șerban Vodă 198; Farmacia E. Belcot (Ca­ramea), B-dul Ferdinand 59; Far­macia Birmanescu (Macarie),­ Caiea Rahovei 50; Farmacia C­ugler (Fain­gold), Strada Regală 3; Farmacia Șceopol, Strada Nicolae Bălcescu 14; M. Beinich, Strada Nerva Tra­­ie­n S3. JCT*7---------’’WOO Cursuri experimentale de fizica pentru pro­fesorii secundari Din partea Asociatei generale a profesorilor secundari primim ur­mătoarele : ..Se aduce la cunoștința colegelor și colegilor profesori de științele fiz­zi­c0 chimice, că, din inițiativa d-lui profesor universitar G. Dima, de la Cluj, și cu sprijinul Asociației ge­nerale a profesorilor secundari și al ministerului instrucției, ce vor ține, cu începere de la 10 iulie, niște cursuri de fizică experimentală în laboratorul de fizică al Universi­tății din Cluj, precum și de lucrări practice într’un atelier organizat de d. profesor, Dima acolo. Aceste lucrări de atel­ier vor con­sta in: montarea, demontarea și repararea aparatelor de fizică, pre­cum și in lucrarea pieselor respec­tive. .... . Cursurile durează două săptă­­mâni. Profesorii ce ei înscriu a paricipa vor avea locuință gratuită la căminul studențesc de la „Casa învățătorilor“, iar profesoarele la mit­erata­tul liceului de fete, „Re­gina Maria“. Masa aproape gratuită, se va da la școala de menaj Sfânta Tereza a societății Sfânta Maria a Femei­lor române greco-catolică din Cluj. Profesorii vor veni în două serii de câte 20 și vor lucra câte două săptămâni, prima serie 10-25 iulie, a doua 25 Iulie — 10 August. Colegele și colegii doritori să participe la aceste cureuri, își vor trimete adeziunile d-lui profesor G. Dima, la Institutul de fizică ex­­perimentală al facultății de științe din Cluj. 0 mare nedreptate însfiend­area școalei normale de Mieri din Pitești In momentul când școala Norma­lă de băieți din Pitești și-a ridicat u­n locaș frumos, fiind așezat în­­tr-un centru minunat pentru sănă­tatea elevilor, având clase mari și luminoase, dormitoare splendide și tot ce-i trebuie unei școli moderne : (laborator de fizică, muzeu de șt. naturale, sală de educație fizică și de muzică, muzeu Etnografic, școa­lă primară de aplicație frumos or­ganizată) ministerul o desființează. Nedumrirea nosatră se înteme­iază și pe alte considerente : Pe lângă faptul că orașul Pitești este un centru regional prielnic pentru recrutarea elevilor din 5—6 județe, fiind la acelaș timp și un centru de studiu sociologic de mare valoare, școala normală de băeți a­­vea populație școlară numeroasă și toți profesorii erau titulari, așa că ministerul instrucțiunii din punct de vedere nu a făcut acest nicio economie, deoarece profesorii oricum tot trebuie să fie plătiți din bugetul statului. Singura cheltuială ce s-ar fi făcut în plus pentru această școală ar fi fost plata personalului administra­tiv și de serviciu, care pentru un moment nu ar fi fost posibil ca să fie susținut de comitet și în acest caz Ministerul Instrucțiunii trebuia să o sprijine cu 3.400.000 lei anual. Dacă se adaugă la acestea Și faptul că școala posedă un teren de 50 pogoane de pământ cultiva­­bil, care a fost pus în valoare prin tot felul de semănături, se înțelege de la sine că veniturile 11 creșteau și În acest caz ar fi fost posibilă toată întreținerea prin eforturi pro­prii. Trebuie să menționăm și o spu­nem aceasta fără a fi lipsiți de mo­destie, că școala aceasta s‘a ridicat și s‘a organizat cum puține școli sunt în țară (nu e vorba de ziduri) și ar fi construit pentru organele­­ superioare ale ministerului de in­­strucție un argument puternic de menținere prin valoarea ei și peste care element de înaltă educație nu se putea trece ușor. Mâhnirea noastră este cu atât mai ma­r cu cât după ce s-a trecut prin Cameră și Senat și s’a publi­cat prin toate ziarele că această școală se desființează, ‘aflăm că în localul ei, printr’o decizie ministe­rială se transferă școala normală de fete din Câmpulung-Muscel. Aducându-se prin surprindere și pe căi lăturalnice școala de fete din Câmpulung­-Muscel la Pitești, se poate observa cât de colo că este la mijloc un interes meschin, neîn­găduit, fiindcă nu este admisibil că în localul unei școale bine organi­zată și care f '+,,'inea toate condiții­le de funcționare, să se aducă o școală desființată de doi ani de zile, fără local și fără existență didactică, fiindcă n'am auzit nimic de seamă din activitatea acestei școli. Dispoziția ministerială prin care s’a anunțat venirea Șc. Normale de fete din Câmpulung—Muscel la Pi­tești a stârnit un sentiment de re­voltă printre toți intelectualii din orașul Pitești și mai ales printre elevii și părinții acestora, cari so­cotesc că împlinirea acestui fapt constituie o mare nedreptate socia­lă, fiindcă șca normală de băieți a fost terminată cu bani strânși din sudoarea lor (circa a două milioane și jumătate) cari și-au vândut pă­mânt și vite și au făcut însemnate datorii pe la bănci, numai ca să-și poată plăti taxele cerute și pentru construcție, cu nădejdea că fecio­rii lor se vor folosi de aceste stră­duințe ale lor, învățând până la sfârșitul studiilor într-o școală a­­propiată și creiată de ei. Prin­­ desființarea acestei școli pare că ni se spulberă speranțele în dreptatea socială, fiindcă pe deo­parte și afirmăm acest lucru fără înconjur, nu s-a respectat principiul de a se păstra școalele cele mai bune, iar pe altă parte se creiază în mintea oamenilor și ideea că într-o bună zi nu vor mai fi stă­pâni nici pe casa lor, deoarece alții vor veni să le-o cotropească și să le-o stăpânească. Fapta aceasta apare și mai urîtă dacă cu gândul la procedeul între­­­­buințat și la argumentele pe care cei cari vor să prostească le aduc lumea. „Nu se desființează școala nor­mală din Pitești că se aduce la lo­cul ei șc. normală de fete din Câm­pulung, așa că cetățeni ai orașului Pitești nu trebuie să vă alarmați, fiindcă școala rămâne pe loc !“ Ce îndrăzneață și revoltătoare argumentare ! ! ! Dar lumea din Pi­tești care a uitat că aici a mai fost o școală normală de fete care s-a desființat în Noembrie 1930 ? Ce lipsă de seriozitate ! Ne ju­căm de-a desființatul și de-a re­­înființatul școlilor și aceasta nu după criterii sănătoase — fiindcă ne-am închina în fața acestora — ci după cum dictează interesele ne­obrăzate ale politicianilor din Câm­pulung și Argeș, cari au cutezat să treacă peste marginile dreptății ale intereselor superioare ale învă­și­țământului. Hotărît lu­cru , reducerea școlilor normale și în special a celor de fete este o necesitate, dar această redu­cere cerem să se facă cu dreptate ș i fără a se aduce lovituri și jigniri nemeritate. R. P. ---------------­ à Serbare câmpenească dată de soc. „Principele Mircea“ Comitetul Soc. „Principele Mir­­cea" a organizat pentru Duminecă 2 Iulie, o mare­ serbare câmpenea­scă în parcul Federației Sportive de la „Arcul de Triumf“. Petrecerea va dura de la 9 de m. până la 3 noaptea. gggjiggjjE«., I­T­.IS« SO33 La granița de Vest a țărei, in cu­prinsul județului Satu.Mare Corpul învățătoresc prin revizorat și prin A­sociația sa, face să iasă la iveală revistă „Viața Școlară Pe răbojul apostolatului și al ostenelilor cărtu­­rărești, această revista crestează zece ani de activitate. O revistă care de bună seamă poate trece neobservată ta marea vrăjuială de hârtie tipărită, totuși o soție ca aceasta modestă și tăcută, la mar­­ginea dinspre asfințit a hotarului pă­șind pragul anului al zecelea de via­­­d, ne reșine atențunea. E un eveniment care poate mul­tora le-a scăpat; și e posibil să fi scăpat poate chiar celor ce au mai mare cădere să aibă privirile atente. In tot cazul evenimentul e semnifi­­cativ in felul său. Ne Vruțem ușor da seama că acum zece [UNK] ani când a pornit la lucru acel mănunchiu de dascăli sătmăreni nu era starea de lucruri de azi. Era mai Îmbelșugată .Să zicem viata dar rosturile de lu­crare națională au fost multă vreme sub limita de înțelegere trebuitoare și de inter­venire grabnică. Dăscălimea deși tot anemiată in puterile­ i de lu­cru a pășit la drum. Nu s'a gândit nici la satisfacții de ordin comun și nici la advcriere de avantagii, cunoscută fiindu-i calea ce avea de străbătut. Și a stăruit. Gândul de a face să se scrie și de a face să se înstăpânească un in­­ceput de lucrare in afară de linia o­ filială a școlii, cu carte și cu tipă­ritură in teascurile Soltmarului, oraș acum zece ani cu o atmosferă insu­­ficient de prielnic româneasca era in adevăr o stare care dacă nu era tocmai greu de început, in orice gaz era nespus de greu de dus la capăt. Am vizitat Satul Mare in 1925 îm­preuna cu mult regretatul misionar al cantului nostru D. G. Kiriaki cu Societatea corală „Carmen”­. Atmos­fera minoritară ostilă, streini ce ne priviau pieziș, ne infăpșau starea realităților anevoioase in cari avea să se restaureze sufletul românesc după reintrarea in drepturile lui sfinte. Chemarea celor ce aveau să sluească ideia de reinsamântare a valorei noastre spirituale pe pămân­­tul ce a cunoscut suferința lui V Lucaciu și dr. Ioan Rațiu egala cu prețul unor noui sacrificii. Nu s'au ferit din calea lor, ci mai vârtos li S'au împotrivit cu suflet hotărât pe terenul școalei, dascălii poporului. Cinste lor. Zece ani de trâmbițare de pe es­trada „Vieței Școlare” înseamnă un capitol de viață națională la partea de hotar dinspre care ne pândește o ură neîmpăcată. Țesătura acțiuni­­lor dușmănoase își are firele întinse atât in afara cât și înăuntru. Nempăcați in ura lor, cetățenii pe cari i-am moștenit dela vechea îm­părăție au nutrit timp îndelungat spiritul răzvrătirei și al dărâmatei. Neîncrezători în valoarea culturei pe care o reprezintă geniul neamului nostru, chiar cei mai modești dintre ei au înțeles să persiste la atitudi­­nea de boicotare a „școalei româ­nești­*. Acestei stări de lucruri tre­buia să i se opuie acțiunea, cartea și școala românească. Misionarii in­­vătămdntului sătesc s'au achitat pe deplin fată de îndoitele îndatoriri. Grupați în organizația lor oficială­­profesională, învățătorii sătmăreni sub conducerea reprezentanților lor indicați au reușit ca pe lângă acti­vitatea pur didactică să tn­cilifeze o linie de preocupări extrașcolare prin­ care s'au valorificat, drept corp unitar, conștient de menirea lui din acele părți ale hotarului nostru. Cei zece ani de „Viața școlară­ ti re­prezintă piresmdntati in cinste si laudă. Fie ca acest crâmpei de timp să reprezinte începutul măsuței in care să se desăvârșească spiritul româ­­nismului triumfator pe întinsul In­­tregului hotar al Ierei, Cost EÎanliin Brânzoiu doctorand In Teologie „CMENDARUL“ Ciclul Școala noastră Ba hotare BUCUREȘTI Sâmbătă 1 iulie 1933 13.00: Muzică de promenadă (plăci) 13.40: Muzică ușoară. 14.10: Radio.Jurnal. 17.45: Prof. I. Simionescu: Charles Darwin. 18.00: Orchestra Sibiceanu: Ro­manțe și arii naționale. Goubliec: Louviens tai­ vaile; Kal­­man: Selecțiuni din opereta :,Fetița Olandeză“; Aș virea să uit că te-am­ iubit-romanță; Schîpek: Luntrașul melodie în stil popular; Chiriac­a) Bradul; b) Mo­rarul melodii popu­lare; Sârba lui Crăciun: Dacă nu mă mai iubești de O. Cremieux; E Roman: Azi cânt numai pentru tine, tango. 19.00: T. Teodorescu-Dragoște Săptămâna. 19­15. Orchestra Sihiceanu: Vil nov: In ochii tăi am vrut ca să citesc.foxtrot; Cântece moldoveneșt din Basarabia; Arii naționale din Oltenia. T. Sibiceanu: De dragul o­­chilor aăi,vals baston; Corologos: Verișoara din Timișoara-foxtrot; A­­rii naționale. 20­00: Dr. V. Voiculescu: Malaria 20­20: Muzică Instrumentală (plăci) 2040: pr. Galu Galaction: Călă­­torii sfinte. 21.00: Corul bisericei Amza con­­dus de prof. N. Lungu: Teodorescu: Doina; Teodorescu: Foaie verde sălcioară; C. I. Baciu: Bate-o cru­cea pe Ioana; I. Vidu: Răsunet din Crișana; Gh. Popescu.Brănești: ai Foaie verde mărgărit; b) Seara; c) Hora; I. Bohaciu: Cântă puiu cucu­­lui; T. Teodorescu: Fata de păstor; G. Călinescu: Ș’are măi. 21.30. Al. O­beden­ara: Răposata bibliotecă. 21.45. Orc­. Fănică Luca: Muzică românească. 22.45. Radio.Jurnal. DIN STRĂINĂTATE Vineri, 30 lattie 1933 CONCERTE, SIMFONICE, OPERA, OPERETA 20 BUDAPESTA: Arii cântate d­e d-na Marie Basilides. 21 VARȘOVIA: Concert simfonic 22 MUENCHEN: Concert simfo­nic, 22.30 PRAGA: Concert executat de quartetul Ondzicek: Muzică ușoară 21 MUENCHEN: Concert militar 21 HEILSBERG: Concert de fan­­tem. ■ ‘IW­I .>■­­.WT., 21 BUDAPESTA: Concert al or­chestred Oipered Regade. 21.05 LEIPZIG: Concert distractiv 22 VIENA Concert de orc. 22 VIENA: Concert de orch. 22.40 BUDAPESTA: Concert orch de țigani S. Koeze. 23.25 LEIPZIG: Marșuri militare. ---------------------------------------­ Alte aderări la acțiunea „Tineretului învățâtoresc“ Noni invățători, absolvenți ai școalei normale din București au trimis organizației „Tineretul învă­­țătoresc“ următoarea scrisoare de a­­deziune: Fiind perfect convinși de scopul că organizația „Tineretului învăță­­toresc“ urmărește ne alipim ideilor exprimate și susținute de ea: Tudor Armașu-Bucuești - G. Hor­­cea-Mehedinți; Gh. D. Lungu-Vlaș­­ca ; B. Conduneanu-Orheiu ; Gh. V. Apostol-Vlașca; Er. Măerean;Târnava Mare; I. Noaghea.Brașov ; I. A. Stă­­nescu-Vlașca; I. Birghiță-Ilfov; Ilie Bratu-Vlașca ; C. St. Ioan-Prahova ; Gh. A. Mariinescu-Ilfov; M. P. Con­­stantinescu-Vlașca; Ilie Marinescu- Ilfov ; Gh. Mânzu-Vlașca ; T. Cris­­tea-Ilfov; Gh. Ionescu Țară-Ilfov; Gh­eorache-Vlașca; Gh. Anghelescu-Il­­fov; Gh. Teodorescu-Ilfov ; G. Ne­­delcu-Vlașca; N. Buzdugan-Ilfov; Șt. Merlan-Tulcea; Dorin Petcu;Il­­fov; N. Tănăsescu-Dâmbovița ; Ilie Popescu-Vlașca ; M. St. Neacșu ; I. T. Bereu, M. Varban, C. N. Iancu, toți din Vlașca ; I. Tănase și I. Tu­dor, Ilfov, —-----------fr—r* CARTI­­VISTE Literatura noastră turistică, atât de săracă în publicații periodice de­ specialitate s’a îmbogățit cu o nouă publicație ,,Români­a pitorească“. Cu articole semnate de da nii: dir. g-ral Vicol, prof. Nic. loan) prof. Stoemac, av. D. I. Grangur, I. Kai­ter, M. Păunescu, I. Teulea, A. Pug, etc. cu cronici interesând toate sporturile înrudite cu turis­mul, și bogat și foarte frumos ilu­strată, revista „România pitorea­scă" umple un gol simțit în lite­ratura noastră turistică, „ij # Cinicisti, rupte, Mmmi APROPOS D. V. VOI­CULE­SCU — poetul volumelor „Pargă’i și al „Poemelor cu îngeri“ are sub tipar, în editura „Cartea românască“ un nou volum de versuri, intitulat „DESTIN". Noua carte de poeme a d-lui Voiculescu va aduce­­ aceeași reavă­nă și românească aromă, acelaș gust tare de buruiană pentru cuvân­tul rar și autohton — în plus o sub­­țiere, evidentă, o spiritualizare a versului. Volumul va apare în librării, la toamnă. REDĂM — fragmentar — din lipsă de spațiu — ultima parte din foileto­nul d-lui Perpessicius apărut în zia­­rul „Cuvântul“ asupra romanului „Rusoaica*’ al d-lui db. Mihăescu: „Ce suflet superior în schimb, ce pur temperament de cavaler, pen­tru care nici primejdie, nici conce­sie nu există, acest Bagaiac, din tare d -ib. I. Mihăescu a făcut una dintre cele mai ispititoare creațiuni ale bogatei sale colecțiuni masculi­ne. Pornit din târgul basarabean de garnizoană, spre Nistru, Ragaiac lasă în urmă o iubită torturată. Este Marușca, rusoaică autentică dar nu Rusoaica pentru că sufletul îndră­gostitului visează mai departe, mai ales când este un cititor pasionat cum este acest Ragaiac, victimă în­­tr-o oarecare măsură a literaturii. Cu toate că încearcă să-și adoarmă inima, scufundându-se în studiul matematicei ca într’o t­ebaidă, în care până și calul său se numește Pafnute, Ragaiac se trezește hărțuit ca un alt stâlpnic de toate arătările de prin veacuri, Diane, îudithe și Daiile pe care singuratecul nostru erou le iubește și le alungă în aș­teptarea Rusaoaicei. Dar dacă Rusoaica și nici Valia care încearcă să se reîntoarcă dar este luată de apele Nistrului dez­­ghețat, nu-l vor visita, Ragaiac a­­flă prin expedițiile nocturne ale oa­menilor săi, de mândra, și cutezătoarea haiduceasă frumoasa Niculi­­na, soția contrabandistului Serghie Bălan. Niculina nu e însă numai o gazdă de hoți. Ibovnică atât de nă­valnică precât rafinată, ea va cădea­­­ în cele din urmă în mrejele cu care va căuta să adoarmă pe scumpul ei locotenent. Și este ceea ce înnal­­ță și spiritualizează pe această Ve­­neră a codrilor și cătunelor pier­dute pe malurile întortochiatului Nistru. Serghie Bălan avea dreptate să nu se îndoiască de credința ne­­vestii sale și când prins de Bagaiac și trimis sub gardă, bănuiește totuși din privirea acestuia că s-ar putea să fie și altminteri, prăbușirea lui sufletească emoționează. Niculina iu­bește pe Bagaiac și dacă din pleca­rea ei enigmatică de după omorîrea lui Serghie ca și din atâtea cuvinte frînte sau răspicate s-ar putea schi­ța vreo îndoială întreaga ei patimă și grijă de a-și feri iubitul de răz­bunare bărbatului său, evadat din închisoare și întors, suferințele ei de a se împărți între vechea și noua dragoste ridică iubirea acestei primitive a patimei pe treapta cla­sicelor pasiuni ale umanității. Ru­­soaica este numai romanul himere­lor locotenentului Bagaiac, dar și romanul de dragoste al Niculinei, haiduceasa, răsărită ca o zână a nopții într-un cătun înnecat în mis­ter și umbră de pe malurile Nis­trului. De departe și ce palide ră­mân pe lângă această voinică și pă­timașă a iubirii de codru, toate Vi­drele și toate Chrajnele literaturii noastre istorice. Dar studiul acestei eroine, celebră de astăzi înnainte, între egale, nu poate fi încheiat așa de ușor. El se amână numai. A fi isbutit să ridice la o înnaltă potență, egală în tot cursul roma­nului său de astăzi acele însușiri de concentrare și implicație sufle­tească, din nuvelele sale de faimă, a fi limpezit cu varga de alun a unei mari pasiuni, de două planuri, iadul sexualității, a fi ridicat pe plaurul țesut din tot atâtea experi­ențe bordeiul solid de pe Nistru al locotenentului Bagaiac, a fi împle­tit cu poesie și vigoare, o poveste, pe cât de romantică, pe atât de psihologică, iată ce constituie recor­dul d-lui Gib. Mihăescu în noul său roman și iată penru ce Rusoaica este una din cele mai tulburătoare licori ale epicei de astăzi - de ultimele even­i­­le din Bal­cani, amintim apariția revistei „Ma­cedonia“, ajuns în al VlI.la an de existență, sub direcția d-lui dr. Naum Nance, cari a n­­imidat-o. In ultimul număr (4—5, Maiu— Iunie), „Macedonia”, aduce pe lân­gă multe articole privind interesele oii­ps­tei provincii aromâne din Bal­cani — și un comuncat menit să netea­scă unele gâlcevuri anterioa­re dintre revistă și vechea „societa­te de cultură macedo-rom­ână**. Astf­el „Wv .‘ialva fi­liii dr îiv ée lă­murește că programul ei e opus ce­lui al acestei societăți care a ur­mărit tot timpul colonizarea româ­nilor macedoneni în pământurile vechiului Regat. Revista noastră vine cu o propunere nu lipsită de originalitate. Și dăm cuvântul: „Revista „Macedonia“, ca organ de cultură și propagandă națională, și-a cristalizat doctrina și program­­ul preconizând cu toată puterea de convingere și credință, ca cdn­­mentul românesc din Macedonia să fie salvgardat și consolidat din punct de vedere național, cultural și economic în sensul înaltei poli­­tici de pacificare a Balcanilor prin­­tr'un acord durabil internațional și anume : proclamarea independenții Macedoniei, transformată într’un stat federi­v, așa cum e Elveția de astăzi, sub protectoratul Româ­niei. Ca cea mai mare putere balca­nică’*. Nu știm întrucât pare posibilă realizarea visului acestei publicații, că adică să avem și noi (,,cea mai­­ mare putere din Balcani*’) o Elve­­ție a noastră, frumoasă și supusă Bucureștiului.­­ Tot în corpul acestui număr al revistei se relatează pe larg eveni­­mentul cununiei directorului cu­ grațioasa d-ră Galileea Petrescu­, funcționară în ministerul industriei și comerțului“. j „RĂSĂRITUL”­— revista de gânduri și senti­mente curat creștine și care a adus și un prețios material literar *“ a împlinit 15 ani de existență. „Răsăritul** apare sub direcțiunea d-lui general I. Manolescu, preșe* dintele Caselor Naționale și prin­ larga colaborare a d-lor I. Gh. Opri­­șan și Al. Lascarov-Moldovanu, cu­noscuții scriitori. J Revista care și-a serbat această glorioasă etate a apărut mai întâi la Chișinău, imediat după alipirea Basarabiei la Patria-Mumă. Dorim „Răsăritului“ încă mulți ani de viață și lumină... 111 1 mrfflTâjft .......—mi.■■ Procurile obligatorii și zelul avocaților (Urmare din pr­*). l­ttj. ■ admiși în instanță, decât daca sunt asistați de avocați. Așa că, în fond, ele înseamnă acelaș lucru ca și cele date direct avocaților. S’ar părea prin urmare că noul cod de procedură, impunând obli­gativitatea reprezentării directe prin avocați, desființează procurile date persoanelor de fatal le­gătură dintre părțile, ocupate aiu­rea de alte afaceri — sau având domicilii depărtate de locul jude­­cătei — și avocatul lor. Eu afirm că această măsură va i un rău pentru mersul proceselor în vechiul regat. Cele vre­o câteva exemple ce mi s’ar da și cu care aș putea fi combătut, recunosc, în mod strălucit, nu schimbă aproape nimic din generalitatea cazurilor, care pot fi cu ușurință examinate. Așa că nu rămâne decât, odată cu consfințirea mesulei preconizate, dacă ea se consfințește în mod ho­­tărît, să se acorde și sancțiuni se­vere împotriva avocaților lenți. Sancțiuni profesionale și negli­jd daune civile pe care părțile vătă­mate le-ar obține firesc. In felul acesta măsura ar putea fi eficace, căci, am arătat la timp, în mâna avocaților conștiincioși și zeloși, ea ar duce la rezultate ad­mirabile. Dar prevăd: obligativitatea va fi numai pentru bieții împricinați. Gib. B. ! IjiSlUC!

Next