Cinema, 1965 (Anul 3, nr. 1-12)
1965-01-01 / nr. 1
torului; în general, tot ce nu se întîmplă între Mihai şi Ana nu are alt rost decît să ne fixeze în momentul istoric şi să creeze atmosfera în care va evolua relaţia lor. Dezbaterea momentului istoric, sensul luptei căreia i s-a dăruit pînă la sacrificiu Mihai, şi la care va participa, sau cel puţin, pe care o va înţelege Ana, rămîn în sarcina acestei evoluţii. Ce se întîmplă, sau cel puţin ce se discută între cei doi trebuie să fie revelator, la o înaltă tensiune a ideilor. Din nerespectarea acestei cerinţe (pe care n-am inventat-o noi, pe care o impune construcţia filmului) rezultă principala scădere a ultimei producţii a lui Francisc Munteanu. între Mihai şi Ana se încheagă o idilă căreia-i datorăm aproape toate frumuseţile filmului, şi anume pe cele mai durabile. Mihai, bărbatul aspru, luptătorul care îşi găseşte clipa lui de fericire tînără, şi Ana, codană care-şi descoperă feminitatea — în vreme ce jurîmprejurul cuibului lor există bombardamente şi ură, meschinărie şipoliţie — fac un cuplu remarcabil, îşi trăiesc iubirea cu sinceritate şi emoţie, calităţi pe care le-am dori contagioase pe toate platourile de la Buftea. E, totuşi, o iubire fără rezonanţe profunde. Caracterul cam sumar al tuturor personajelor din La petru paşi de infinit nu le e nici lor străin. Luptătorul nu ne este relevat în esenţa lui, şi fata înţelege despre luptă, despre devotament şi dăruire, despre viitorul căruia i se sacrifică iubitul, numai lucruri foarte aproximative. Celor doi le lipsesc dimensiunile întregi ale eroilor pentru care erau desenaţi. Aşteptam un Mihai — poet al ideilor, o Ana în a cărei puritate adolescentină ideile acestea să aibă ecouri adînci, dar Francisc Munteanu rămîne la suprafaţa unor atitudini şi dezbateri cam nebuloase. (Şi nu numai dintr-un plus de discreţie. Salutăm discreţia revelatoare, sugestia subtilă). Fapt este că găsim multă poezie în fiecare cadru, dar toate la un loc nu compun poemul sperat. Cei doi se iubesc frumos, dar toate celelalte sentimente angajate în film, sensul luptei şi al cauzei lui Mihai, întrebările şi răspunsurile la care a ajuns Ana, motivele doctorului, sînt revelate cu o zgîrcenie vecină cu sărăcia. Pentru a spune ceea ce credem a fi adevărul, la cel de-al patrulea pas regizorul Francisc Munteanu a fost servit foarte puţin peste mediocru de scenarist. Cum să explic, totul merge bine în dramaturgie, dar parcă mai trebuia ceva. Iar cîteodată, altceva. Pentru a folosi un exemplu: în timpul unui bombardament, Mihai îi impune Anei să numere pînă la I I pentru a-şi stăpîni spaima. In final, în faţa trupului iubitului asasinat (şi, în concepţia autorului, cu evidente intenţii simbolice), Ana repetă, ca un jurămînt tragic dar definitiv,aceeaşi numărătoare. Să ni se ceară să înţelegem că, de pildă, fata va rămîne credincioasă convingerilor lui Mihai pe baza unei situaţii şi a unui text care aminteşte probarea megafoanelor: unu, doi, trei... pînă la unsprezece, este nepotrivit, oricît de mari ar fi ochii Irinei Gărdescu. ... Şi totuşi filmul ne place.Depăşind lacunele propriului său scenariu, Francisc Munteanu a folosit mijloacele cinematografice cu inspiraţie, filmul respiră adevăr. Dintre elementele care compun reuşita, vom începe cu interpretarea de Eugen MANDRIC „La patru paşi de infinit" afirmă o tînără actriţă de film care, inteligent dirijată de regizor, suplineşte lipsa de experienţă cu multă naturaleţe şi o reală graţie. Pentru dezvoltarea ulterioară a Irinei Gărdescu, primii patru paşi s-au dovedit hotărîtori. Una din scenele de început ale filmului, într-o casă conspirativă Mihai aşteaptă ordinul de acţiune, încă din primele secvenţe, Silviu Stănculescu se impune spectatorului prin siguranţa cu care-şi conduce rolul şi prin căldura pe care i-o dăruie. Principalele secvenţe ale filmului se desfăşoară în podul casei Anei, înconjuraţi de pericole, Mihai şi Ana găsesc în ei destulă tinereţe pentru a trăi, în acest decor deprimant, marea lor dragoste. Mihai şi legătura sa de partid studiază locul în care se va petrece sabotajul, sediul unui comandament hitlerist. Amîndoi ştiu că, la ora H, Mihai va înfrunta moartea. Amîndoi îşi stăpînesc cu bărbăţie sentimentele. Partenerul lui Mihai, Victor Moldovan. 3