Cinema, 1966 (Anul 4, nr. 1-12)

1966-01-01 / nr. 1

RAIDUL-ANCHETA AL la ordinea zilei. Discuţiile purtate cu actorii şi regizorii care au răspuns la ancheta noastră privind condiţia actorului de film au avut loc separat, succesiv. Prin tematica şi spiritul lor, opiniile se apropie însă de la sine, se întîl­­nesc, se completează sau se diferenţiază, compunînd un dialog care, chiar dacă nu are cursivitatea unuia real, exprimă o comunitate de preocupări în direc­ţia afirmării majore a unei şcoli cinematografice româneşti. PROLOG ION POPESCU GOPO.Eu sînt obişnuit ca actorul să fie desenat, „să curgă" din mine. La primul meu contact cu actorul, cu omul viu, m-am mirat că lui îi vine să res­pire şi să strănute, fără ca eu să mă fi gândit la asta. Aveam tendinţa de a face din actori nişte păpuşi cărora le-am dat să poarte fie o bombă, fie o luminare, vrînd să le coordonez plnă şi clipirea, pentru că eu sînt un desenator, cu 24 de imagini pe secun­dă. IRINA PETRESCU: E firesc ca actorul să caute să aibă o contribuţie care să fie numai a lui — sensuri, su­gestii şi expresii care îi aparţin, da­torate unei anumite formaţii, unei cunoaşteri pe care a căpătat-o mun­cind foarte serios, citind şi văzînd, cunoscînd oameni, medii diferite. REGIZORUL: Am descoperit ul­terior că actorii pot să îmbogăţeas­că ideile şi imaginile noastre şi mi-am dat seama că materia primă a unui film e omul, reprezentat de diferite categorii de creatori. Actorul, a­­ceastă materie primă, a devenit pentru mine cea mai importantă, fiindcă el este purtătorul ideilor noastre către spectator. ACTRIŢA: Prima dată cînd nu m-am simţit ca un obiect de recu­zită— a fost recent, cînd am turnat pentru filmul Duminică la ora 6. REGIZORUL: Noi, regizorii, am avut totdeauna de transmis specta­torilor idei mai mult sau mai puţin interesante. Dar aceste idei au ajuns cu bine la spectatori atunci cînd actorul, care prelua asupra sa tot ceea ce oferă literatura, tehnica şi imaginea cinematografică, a putut să le ducă la destinaţie. ACTRIŢA: Regizorul poate să-l ajute pe actor să iasă din şabloane din rezolvările comode şi chiar din neputinţă — dacă îşi cunoaşte mate­rialul cu care lucrează şi-şi calculează efectele în funcţie de datele perso­nale, intime ale actorului — începând cu detaliile de comportare şi de psi­hologie — de capacitatea lui de a se emoţiona cînd plouă sau poate numai atunci cînd ninge, de a i se zburli sau nu părul în cap cînd vede un şoa­rece — dacă regizorul cunoaşte aces­te date şi le foloseşte în film. REGIZORUL: Acum, după ce comunic ideea, aştept întîi propune­rile actorilor şi aleg din ele ce mi se pare mai bun. Ei s-au obişnuit cu de­fectele mele — eu cu calităţile lor. ACTORII ŞI ROLURILE AMZA PELLEA: Vreţi să discu­tăm despre condiţia actorului de film, dar punctul nevralgic rămîne după mine regizorul. Toţi regizorii au citit tratate, au văzut filme, dar filme adevărate fac numai acei re­gizori care au sensibilitate artistică. Un regizor de film e un mare po­vestitor şi eu nu cred că un actor se poate afirma fără un astfel de re­gizor. IRINA PETRESCU: Pînă cînd n-am lucrat cu Lucian Pintilie, aş fi spus că regizorii sînt de vină că nu a­­vem încă nişte vedete ale ecranului de anvergură internaţională, în esenţă,­ cred că vina e a scenariilor care nu evidenţiază existenţe reale. Pentru că, din păcate, scenariile noastre nu se bazează pe existenţe umane, ci pe determinări de o maximă generali­tate, fără să ajungă la individ, la ceea ce este personal şi emoţionant, la faptul de viaţă banal care e cu certitudine mai semnificativ decît ge­neralităţile. Cred că asta se întîmplă din comoditate. GEORGE CONSTANTIN : Vă în­chipuiţi ce efort titanic trebuie să facă toţi — regizori, operatori, ac­tori — ca să scoată ceva dintr-un scenariu, dintr-un rol care nu de­fineşte un personaj, nu-l particula­rizează ca tip uman, nu-i justifică traiectoria, nu-i umple vorbele şi tăcerile cu gînduri şi trăiri vii, nuanţate, clipă de clipă. Fără aceasta vraja nu se încheagă, oricîte eforturi mimetice ar încerca actorul. M-a convins La porţile pâmântului, unde altminteri lucram cu un regizor talentat şi priceput — Geo Saizescu AMZA PELLEA: N-ai ce spune în faţa aparatului, n-ai ce face? ANA SZELES: Acum joc în fil­mul Meandre. Rolul meu este un rol secundar. N-am început filmul cu le» Popatcu Gopo Irina Patrascu lan iHolt

Next