Cinema, 1974 (Anul 12, nr. 1-12)
1974-01-01 / nr. 1
«Dorim filme cu un adine conţinut ideologic, care să exprime concepţia noastră marxist-leninistă despre viaţă şi lume, care să transmită într-o înaltă formă artistică mesajul societăţii noastre socialiste, să redea preocupările, viaţa omului nou, să-l emoţioneze pe spectator, să-l facă să rîdă sau să plîngă, să se bucure sau să se întristeze, să-i răscolească conştiinţa, sensibilitatea.» Anul XXX Nicolae CEAUŞESCU An jubiliar, an al exigenţei maxime 1 1974— un nou an de muncă \g şi de căutări, de acumulări ■iTPfTtî S' revelaţii. A ^ ' M\ 1974 — anul unui mare iubi' J\ leu naţional, împlinirea a ' ' ' trei decenii de la eliberarea Patriei de sub jugul fascist. 1974 — anul în care Congresul al Xl-lea al Partidului va ridica la un nou orizont de lumină gîndirea şi fapta noastră. In acest an, progresul economic şi social al ţării va continua să se accelereze, atingînd ritmul record al unei creşteri anuale a industriei de aproape 17%. La nivelul de dezvoltare atins astăzi de economia românească — depăşind de 25 de ori realizările anului 1938 — acest ritm constituie o performanţă unică, confirmînd cu strălucire ceea ce Secretarul general al Partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, spunea la întîlnirea sa cu cineaştii din martie 1971: «Poporul nostru realizează lucruri de admirat — care pot egala orice operă de artă — şi care, într-adevăr cer mult talent, multă sensibilitate. Acelaşi lucru cerem de la creatorii din domeniul cinematografiei şi, în general, de la creatorii de artă». In 1974, cîmpul de observaţie şi sursele de inspiraţie care se oferă cineaştilor, tuturor militanţilor pe tărîm ideologic şi făuritorilor de frumos, se extind considerabil, intr-un singur an, 230 000 de noi locuri de muncă, în industrie şi în alte ramuri, şi 138 000 de noi muncitori calificaţi, absolvenţi ai şcolilor profesionale, înseamnă tot atîţia oameni în viaţa cărora se vor produce mutaţii fundamentale, intr-un răstimp de numai 12 luni, peste 500 de noi unităţi de producţie importante şi aproape 120 000 de noi apartamente înseamnă tot atîtea nuclee sociale şi ambianţe de familie care încep să trăiască în ritmul civilizaţiei moderne, socialiste. Sînt doar cîteva dintre cifrele care ilustrează, cu o exactitate indubitabilă, ceea ce conducătorul Partidului şi Statului nostru numea, în cuvîntarea rostită cu prilejul Anului Nou, «un mare pas înainte pe calea edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate, ridicînd România pe noi trepte de progres şi civilizaţie», într-un an în care cele două evenimente istorice — a 30-a aniversare a zilei de 23 August şi Congresul Partidului — vor prilejui concomitent un bilanţ de mare anvergură şi o deschidere de perspectivă pînă în pragul noului mileniu, problematica politică şi umană a filmelor noastre nu poate să nu capete noi adîncimi şi semnificaţii, iar exigenţele cantitative şi calitative cu care ne confruntăm vor spori în consecinţă. Prin traducerea în practică a indicaţiilor date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la memorabila sa întîlnire cu cineaştii de acum trei ani — «de a da posibilitate scenariştilor, regizorilor şi artiştilor să-şi pună în valoare talentele» — în 1974, casele producătoare de filme artistice de lung metraj vor realiza 28—30 de filme, dintre care 6—8 sub formă de seriale pentru televiziune, urmînd totodată ca în acest an să intre în lucru o parte din cele 31—32 de producţii prevăzute pentru 1975. Acest an jubiliar fiind în primul rînd un an de muncă încordată, de eforturi tenace pentru autodepăşire, cinematografia noastră are datoria să finalizeze organizarea superioară a întregii activităţi de creaţie şi producţie, a muncii ideologice, a conlucrării producătorilor, realizatorilor şi criticii, marcînd acest an şi următorii prin opere de valoare, care să rămînă la loc de cinste în patrimoniul culturii naţionale. Fiecare film este un unicat şi fiecare reprezintă o şansă, poate chiar o şansă de excepţie. N-avem dreptul să o pierdem — şi cu atît mai puţin s-o pierdem cu anticipaţie, adică de la scenariu, cu atît mai puţin s-o diminuăm pe parcurs. Nici un subiect şi nici o specie nu justifică minima rezistenţă convenţională sau facilitatea, toate solicită, în acest an ca întotdeauna, o maximă investiţie de crez şi de talent, o deplină angajare politică, estetică şi profesională. Pentru aceasta e de aşteptat ca în viaţa obştească şi în climatul de lucru al cinematografiei noastre să se producă, în continuare, un substanţial reviriment, să acţioneze, cu concursul nostru, al tuturor, un spirit critic ascuţit şi competent, nuanţat şi loial, să punem în lumină reuşitele dar şi neîmplinirile, combătînd automulţumirea şi suficienţa, lipsa de receptivitate şi intoleranţa faţă de critică, subliniind cu claritate criteriile, soluţiile cele mai adecvate şi direcţiile de preocupări cele mai rodnice. în prima linie de interes stau fără îndoială filmele care îşi propun — şi să sperăm că o vor face cu cele mai inspirate mijloace — să evoce actul istoric, atît de bogat în implicaţii, de la 23 August 1944, lupta armatei române pentru deplina eliberare a ţării: «La porţile albastre ale oraşului» de Mircea Mureşan, după scenariul lui Marin Preda, «Pe unde nu se trece» de Sergiu Nicolaescu, după scenariul lui Titus Popovici, «Stejar — extrema urgenţă» de Dinu Cocea, după scenariul semnat de Horia Lovinescu şi Mihai Opriş. Nu mai puţin de 13 documentare, produse la studioul «Alexandru Sahia», vor face să vibreze, după cum aşteptăm, cu o elocvenţă inedită, documentele de arhivă ale celor 30 de ani şi imaginea autentică a României de astăzi. Este îmbucurător că , după un răgaz care am vrea să se dovedească în cel mai înalt grad rodnic — în 1974 se relansează în producţie suita de filme dedicate epopeii naţionale: «Dimitrie Cantemir» de Gheorghe Vitanidis, după scenariul lui Mihnea Gheorghiu, «Ştefan cel Mare» de Mircea Drăgan, după scenariul lui Constantin Mitru, Valeria Sadoveanu şi Mircea Drăgan şi «Vlad Ţepeş», scenariul şi regia de Lucian Pintilie. în mod deosebit, am dori ca la premierele acestui an să constatăm că cele mai intense şi mai nobile eforturi ale caselor producătoare s-au îndreptat spre zonele fierbinţi ale vieţii contemporane. Titlurile, din fericire, sunt în acest domeniu prea numeroase pentru a le putea cita. Prin fiecare din ele să ne propunem a răspunde la înalta chemare: «Să facem totul pentru a da poporului nostru filmele pe care le aşteaptă şi le merită». «CINEMA»